Mesajul orei in predicile recente ale lui Aurel Gheorghe – o alternativa pentru cei care resping Mesajul trimis de Dumnezeu prin William Branham

Aurel zice ca ” Mesia al nostru nu este si Mesia al lor ” si bine zice, fiindca pentru noi Isus Hristos este Singurul Stapan si Domn,(Iuda 1.4) iar pentru el Dumnezeu este o Trinitate foarte greu de imaginat altfel decat ca trei persoane deosebite ca infatisare .
Divinitatea lui Isus Hristos este punctul forte al Scripturilor si al Mesajului orei adus de fratele Branham , toate celelalte invataturi biblice fiind in concordanta cu acest Cuvant descoperit in trup de carne umana adica Dumnezeul Uman care a creat lumea inconjuratoare pentru noi toti,cei facuti dupa Chipul Lui, cu plante si animale si cu lucruri minerale cu tot .
Dupa cum se intelege cel mai bine din acest video al lui Aurel, el are o alta interpretare , diferita de aceea a fratelui Branham, la toate temele biblice la care se refera Mesajul orei .
Este in puterea voastra se decideti, pentru voi insiva, cine are dreptate si , in consecinta , unde sa va alaturati (adica, ce fel de laturi vreti sa mancati – vreau sa zic, conform pildei fiului risipitor, care ar fi dorit sa manance roscovele din meniul porcilor , multi nu stiu ce sunt roscovele si considera ca ar fi o hrana de dispretuit, in realitate acestea fiind pastaile de KAROB, un pom mediteraneean ale carui pastai asemanatoare celor de salcam, care , pe langa faptul ca sunt dulci si foarte bune la gust cand sunt proaspete, au proprietati antioxidante la cel mai inalt nivel si cand sunt uscate .)
Totul depinde de felul in care privim si intelegem lucrurile care stau sub privirea noastra , cea mai mare lupta pe care o avem de castigat in aceasta viata este aceea care se da in mintea umana in ceea ce priveste poruncile lui Dumnezeu si despre care a scris apostolul Pavel :
„Caci noi n-avem de luptat impotriva carnii si sangelui, ci impotriva capeteniilor, impotriva domniilor, impotriva stapanitorilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii care sunt in locurile ceresti. (Efes.6:12)
Si, dupa cum a zis si apostolul Ioan, in capitolul 5 al primei scrisori :” Caci dragostea de Dumnezeu sta in pazirea poruncilor Lui. Si poruncile Lui nu sunt grele; pentru ca oricine este nascut din Dumnezeu biruie lumea; si ceea ce castiga biruinta asupra lumii este credinta noastra.”

Mesajul orei : „N-avem toti un singur Tata ? ….(Mal.2:10) De ce-i mama diferita ?

De cand ascult predicile fratelui Chad Lamb , inteleg tot mai bine ce se intampla cu Biserica lui Hristos : o separare inevitabila, insa una foarte benefica
Am inteles ca este valabila si astazi aceasta concluzie trasa de fratele Pavel din experienta lui de viata crestina : ” Multumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poarta totdeauna cu carul Lui de biruinta in Hristos si care raspandeste prin noi, in orice loc, mireasma cunostintei Lui.
In adevar, noi suntem, inaintea lui Dumnezeu, o mireasma a lui Hristos printre cei ce sunt pe calea mantuirii si printre cei ce sunt pe calea pierzarii: pentru acestia, o mireasma de la moarte spre moarte; pentru aceia, o mireasma de la viata spre viata. Si cine este de ajuns pentru aceste lucruri?
Caci noi nu stricam Cuvantul lui Dumnezeu, cum fac cei mai multi; ci vorbim cu inima curata, din partea lui Dumnezeu, inaintea lui Dumnezeu, in Hristos.”
Dumnezeu S-a adresat prin profetul Maleahi numai poporului Sau Israel , punandule aceasta intrebare :Pentru ce, dar, suntem asa de necredinciosi unul fata de altul, pangarind astfel legamantul parintilor nostri?

Vorbesc acum despre lucrurui duhovnicesti, intrebuintand o vorbire duhovniceasca , fiind ferm convins ca aceia care sunt intelepti si priceputi vor intelege .
Profetul a spus : ” . Iuda s-a aratat necredincios, si in Iuda si la Ierusalim s-a savarsit o uraciune; fiindca Iuda a spurcat ce este inchinat Domnului, ce iubeste Domnul, si s-a unit cu fiica unui dumnezeu strain. ”
Ce 12 fii ai lui Israel au fost nascuti de 4 mame ” Fiii lui Iacov erau in numar de doisprezece.
Fiii Leii: Ruben, intaiul nascut al lui Iacov, Simeon, Levi, Iuda, Isahar si Zabulon.
Fiii Rahelei: Iosif si Beniamin.
Fiii Bilhei, roaba Rahelei: Dan si Neftali.
Fiii Zilpei, roaba Leii: Gad si Aser. Acestia sunt fiii lui Iacov, care i s-au nascut in Padan-Aram.
A fost Iacov necredincios fata de vreuna din nevestele Lui, sau fata de vre-unul dintre copiii lor ? Nicidecum !
Totusi, Iosif a fost urat de fratii lui !
Fratele Lica a tinut sa ma avertizeze din nou cu o stire , ca un frate pastor al Bisericii din Cape Girardo, Tennesse, USA s-a hotarat sa respinga slujba pe care Dumnezeu a incredinta-o Bisericii Lui prin fratele Branham, numind-o ” inchisoare spirituala ” Pe fratele Joe il cunosc si eu, am fost in adunarea aceea in fiecare dumninica, timp de 5 luni in anul 2001.. Lica a fost doar de cateva ori, cu un an mai inainte , acolo .
M-am gandit intens la intrebarea ” ce motive reale au determinat pe unii frati sa-si schimbe atitudinea ? ” si am primit mai multe raspunsuri.
Unul dintre acestea este faptul ca acei ” pastori ” cand au acceptat mesajul fratelui Branham erau deja pregatiti de scolile denominationale si ei nu au murit fata de invataturile mamei lor si nu au luat cu bucurie jugul lui Hristos, nu s-au lasat intrutotul prizonieri , precum apostolul Pavel ,in inchisoarea , adica staulul Blandului Pastor
https://mesajul.blogspot.com/2019/07/inca-un-pastor-parasit-mesajul.html
Dupa cum stim, toti acesti ” pastori ” nu faceau decat sa puna frane inaintarii spre deesavarsire a Bisericii , si Dumnezeu i-a inlocuit cu adevarati Pastori, care stiu sa hraneasca bine oile Lui . Pentru ca au simtit ca a sosit timpul in care nu mai pot sa lucreze fiind inauntru, s-au hotarat sa blameze Mesajul , parasind Biserica pe motive adoptate .
Inca nu stim de ce Dumnezeu mai ingaduie inca pe multi altii, care incearca sa se tina cu dintii de fraiele Mesajului, ( unii au deja o varsta apreciabila) care nu stiu sa dea alta hrana Turmei ( Dunezeu nu a ales alt cuvat de comparatie decat acesta al unor fiinte fara multa inteligenta -oile – insa cu un inalt simt al obedientei )decat paie mucegaite culese de pe plaiurile uscate ale denominatiunilor crestine . Cine sunt acei pastori care se inalta pe ei insisi in fata supusilor lor ? se pot recunoaste dupa simplul fapt ca -i sfatuiesc sa nu cumva sa aiba legaturi si sa nu stea de vorba decat cu aceia care se tin de sedintele in care vorbesc numai ei de la amvon . Insa Dumnezeu a promis prin profetul Ezechiel ca va alunga si pedepsi pe acei pastori si va prelua El insusi raspunderea pentru bunastarea Turmei Sale .

WILLIAM MARRION BRANHAM – EL A JURAT PE SINE ÎNSUȘI

12 Decembrie 1954 – Jeffersonville, Indiana

Mă simt ca un intrus când vin aici. Fratele Neville este foarte ospitalier, iar când mă vede spune: „Frate Branham, vino pe platformă cu Cuvântul.” Vă spun sincer că m-aş simţi mai bine dacă aş sta şi l-aş asculta şi eu puţin. De altfel deseară voi veni din nou aici ca să-l ascult. L-am avertizat de pe acum cu privire la aceasta. Amin. Da.

Cred că sunteţi bine cu toţii. Afară este tare urât dar aici, în tabernacol, este cald şi bine.

Noi Îi suntem recunoscători Domnului pentru acest mic acoperiş cu cei patru pereţi între care ne putem aduna ca să Îl lăudăm. S-ar putea să nu fie atât de mare ca alte localuri, dar tot ceea ce dorim să avem în sufletele noastre este prezenţa Duhului Sfânt.

Aşa cum spunea şi fratele, drumul a fost foarte alunecos astăzi. Billy şi cu mine am condus cam nouă sute de mile pe un drum alunecos, aşa că nu am putut merge cu mai mult de treizeci de mile pe oră.

Aseară am fost foarte ocupat. Am vrut să îl sun pe fratele Neville şi să-i spun că aş fi vrut ca în dimineaţa aceasta să venim să ne rugăm pentru bolnavi, dar nu am avut timp.

Sunt gata să plec din nou la adunările din Chicago; apoi la Phoenix şi pe Coasta de vest.

Am avut o adunare minunată la Binghamton, New York , în auditoriul Endicott. Cred că ştiţi unde se află acest Auditoriu, în Johnson City. Ei m-au chemat într-o zi când trebuia să merg în altă parte, iar Duhul Sfânt mi-a spus: „Du-te acolo!”

Eu am înţeles despre ce era vorba. Acolo, în acel grup, se aflau o mulţime de catolici şi desigur aceasta a fost o mare deschidere pentru ei. Toţi au venit acolo timp ce șase sau șapte seri şi erau flămânzi şi însetaţi după Cuvânt. La sfârşit au dorit să facă un cort sau o adunare, voi ştiţi cum este, dar eu le-am spus: „Ori vin eu sus, ori trimit câţiva fraţi de-ai mei.” M-am gândit la fratele Beeler sau la alţii care să meargă la adunare cu ei.

Voi ştiţi că inima mea a ars tot timpul să merg la adunare peste ocean. Da, aş vrea ca după serviciul acesta să pot pleca în Africa, în India sau în altă parte, să văd nevoile oamenilor de acolo şi cât este de mare dragostea şi dorinţa lor să primească Evanghelia.

Să ştiţi că ei nu au deosebirile pe care le avem noi aici, nici discuţiile despre unele lucruri, ci dorinţa lor este să audă despre Domnul Isus. Adevărul este că acesta este felul de oameni pe care mi-ar plăcea să-i avem la Mesaj: simpli ca aceia.

Ei Îl iubesc sincer şi vor să audă şi să ştie tot ce este legat de Domnul. Dar noi, cei din America, suntem diferiţi unii de ceilalţi şi facem ceea ce numim „despicarea firului de păr”. Cam aşa ceva.

Am primit câteva scrisori de la păstori care îmi spuneau despre un frate care a scris o carte.  Este în ordine. Eu nu-l cunosc şi poate nici el nu mă ştie, deci mă gândesc că poate este un frate bun, doar că s-a strecurat o neînţelegere (ştiţi voi), căci se poate ajunge foarte uşor la aşa ceva. Noi credem în vindecarea divină şi în rugăciunea pentru bolnavi şi probabil crede şi el.

Voi ştiţi cum este: adesea apar mici neînţelegeri de felul acesta. Eu nu l-am întâlnit niciodată pe acest bărbat, dar probabil că dacă ne-am întâlni şi am discuta, ne-am înţelege şi ne-am iubi. Vedeţi? Nu faceţi deosebiri!

Acum as vrea să citim puţin din Evanghelie. Vă place Cuvântul, nu-i aşa? Aşa este.

Cred că în ultimele patru sau cinci luni am fost în capitolul 10 din Evrei.

Dimineaţă când m-am trezit, m-am gândit: „Oare ce să spun dacă fratele Neville mă va chema în faţă? Unde am rămas cu capitolul 10?”

M-am uitat şi am văzut că l-am terminat, aşa că       mi-am zis: „Voi începe capitolul 11.” S-a întâmplat însă să privesc ce scrie şi am văzut că este unul din preferinţele mele, dar m-am gândit: „Nu, n-am să încep de acolo, căci voi rămâne în el doi ani de aici înainte.” Fiecare din aceşti eroi ai credinţei necesită timp, aşa că pentru a vorbi despre capitolul 11 trebuie să ne întoarcem şi s-o luăm de la începutul creaţiei, apoi să venim în jos. Aceasta ne-ar lua vreo trei săptămâni.

Apoi am ajunge la Enoh, care a umblat cu Domnul, iar aceasta ne-ar lua câteva săptămâni. Câteva săptămâni pentru câteva versete.

Urmează Noe şi apoi Avraam, o, vai, şi este imposibil să spun cât am rămâne la el.

Concluzia este că pentru un asemenea subiect avem nevoie de o trezire care să ţină mai multă vreme.

Aşa se face că m-am gândit: „Ei băiete, voi începe cu capitolul unu.” Gândul acesta îmi suna bine pentru că îmi plac învăţăturile din Evrei şi cred că vă plac şi vouă, pentru că sunt bogate şi adânci.

Apoi m-am gândit să citesc puţin din capitolul 7 şi să iau de acolo o bază pentru  discuţia noastră. Vom citi şi din capitolul 6 pentru că se îmbină într-un fel cu capitolul 7 deoarece aparţine de marele subiect al lui Melhisedec, Împăratul Salemului: cine era El şi în ce relaţie era cu Hristos.

Biblia spune că El nu avea nici tată, nici mamă, nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii; că nu a avut nici părinţi, nici descendenţi, ci era Împăratul Salemului.

Noi am dat paginile Cărţii dar  este Unul singur care poate s-o deschidă înţelegerii noastre, iar Acesta este Domnul Isus Hristos, este adevărat?

Biblia spune că nimeni din ceruri, de pe pământ sau de sub pământ, nu a fost vrednic să deschidă Cartea şi să-i rupă Peceţile, dar când a venit Isus, El a luat Cartea din mâna dreaptă a lui Dumnezeu, a deschis Peceţile şi a stat la dreapta lui Dumnezeu.

Oh, acum ideile mele merg la mile depărtare, dar ne încredem că El va face ca ideile Lui să fie ideile noastre în această dimineaţă, pentru că atunci voi putea explica cât se poate de bine.

Nu m-am pregătit dinainte ci am venit doar aici şi am deschis Cuvântul. Mai demult, când aveam asemenea lecţii le pregăteam cu săptămâni înainte. Eu obişnuiam să-mi fac notiţe din toată Biblia şi toată săptămâna mă gândeam asupra temei.

Aşa procedez întotdeauna, iar când Duhul Sfânt îmi dă ceva, îmi notez apoi mă aşez şi mă gândesc la acel lucru. Aşa se face că duminica vin cu o grămadă de însemnări. Cred că ar trebui să aveţi aici o tăbliţă ca să le ţineţi pe ea.

Dacă notaţi textele din Scriptură, oamenii le vor studia de-a lungul săptămânii şi le vor lega împreună, pentru că desigur, un text biblic este minunat, dar ceea ce-l face să capete strălucire este contextul. Înţelegeţi? Contextul acelui text.

Astăzi noi am venit aici, vom da drumul unui text şi ne încredem că Domnul ne va ajuta.

Acum să ne plecăm capetele.

Bunule Tată ceresc,  Îţi suntem recunoscători pentru tot ce ai făcut şi în mod deosebit, Doamne, pentru că ne-ai iertat păcatele şi ne-ai ferit de  boli.

Îţi suntem recunoscători pentru că am putut să ne adunăm aici, în această Casă a lui Dumnezeu, ca să Te slăvim în frumuseţea sfinţeniei Tale.

O, cât Te iubim şi cât de recunoscători Îţi suntem, deoarece ştim că ne-ai spălat prin propriul Tău sânge şi ne-ai înfăţişat înaintea lui Dumnezeu fără greşeală, fără pată şi fără vină, ca făpturi noi în Hristos Isus, aşteptând clipa când Îl vom vedea aşa cum este,  căci vom avea un trup ca al Lui. Oh, cât tânjim după ceasul acela!

Acum, în timp ce suntem adunaţi împreună, Îţi mulţumim că ne-ai ajutat să facem o călătorie sigură până la New York şi înapoi.

Îţi mulţumim că ai fost şi cu biserica în tot timpul acesta. Oh, cât de multe lucruri şi câte binecuvântări sunt, pentru care ar trebui să Îţi mulţumim.

Tu le ştii pe toate, iar noi ne plecăm şi Îţi dăm laudă şi mulţumire.

Ia Cuvântul din dimineaţa aceasta şi binecuvântează-L Tată. Binecuvântează biserica şi păstorul. Fii cu el, Doamne, şi fă-l o binecuvântare pentru mii de oameni.

Binecuvântează-i pe diaconi, pe administratori şi pe  fiecare mădular al bisericii. Fii cu ei, Tată. Fii cu învăţătorii de şcoală duminicală şi lasă ca micuţele lor inimi să ardă în această dimineaţă sub Focul iubirii lui Dumnezeu.

Ajută-ne şi în biserică, astfel ca atunci când vom pleca să spunem ca cei are mergeau pe drumul spre Emaus: „Nu ardea inima în noi când ne vorbea pe drum?” Fă aceasta pentru că Te rugăm în Numele lui Isus. Amin.

Lumina aceasta mă face să privesc tare cruciş, fiindcă nu mai sunt tânăr, voi ştiţi aceasta. Încep să îmbătrânesc iar cu câtva timp în urmă mi-am făcut nişte ochelari cu sticlă colorată ca să mă protejeze de reflecţia zăpezii. Urma să plec la vânătoare în Canada şi voi ştiţi cum reflectă zăpada atunci când este soare. Te poate orbi.

Ochii încep să te doară, iar atunci trebuie să îţi ţii capul plecat şi să umbli aşa. (fratele Branham arată).

Astfel, de fiecare dată când merg acolo, trebuie să folosesc ochelari de soare, dar după aceea mi se face atât de rău încât abia mai pot ţine capul sus.

Aceasta m-a făcut să-l chem pe dr. Adair şi să-l întreb:

„Ce culoare să folosesc, doctore? Am încercat verde, albastru şi negru, dar nu merge.”

„Billy”, mi-a răspuns el, „nu ochelarii sunt problema ci ochii tai. Au trecut de patruzeci de ani, băiete, şi ochii tai au început să slăbească.”

„Nu se poate!” am răspuns eu. „Ochii mei sunt buni.”

Atunci m-a trimis dincolo de râu să mă vadă un specialist. Când am ajuns acolo, am înţeles că aceea era voia Domnului pentru că omul acela era un creştin înnoit şi dorea să mă însoţească în campania din Africa. Era unul din cei mai buni medici din Louisville şi avea cabinetul în clădirea Heyburn. M-a dus într-o încăpere şi mi-a pus ceva în ochi, după care m-a lăsat să stau acolo până mi s-au dilatat pupilele.

Ei  bine, am putut citi bine cu fiecare ochi şi am văzut destul de departe, dar după aceea a luat un cartonaş şi l-a adus tot mai aproape. Când a ajuns cam la distanţa aceasta (fratele Branham arată), i-am spus: „Îmi pare rău…”

„Ei bine”, a spus el, „tu ai trecut de patruzeci de ani. Ai ochi buni, dar orice om trecut de patruzeci de ani începe sa aibă globul ocular plat, aşa cum părul începe să încărunţească.” Este ceva natural, normal. Când devine plat, globul ocular nu se mai dilată cum ar trebui şi de fiecare dată când duci ceva aproape, nu poţi vedea clar. Astfel, mai devreme sau mai târziu, va trebui să-ţi iei ochelari ca să poţi citi.

Deci dacă ţin cartea la depărtare este perfect, dar dacă o apropii, oh!

I-am spus şi fratelui Neville despre aceasta, iar el   mi-a zis: „Dar după o vreme vei ieşi afară şi nu vei avea braţul destul de lung ca să-l întinzi.”

Totuşi, îi sunt recunoscător pentru ochii mei. Problema este că încep să îmbătrânesc şi asta-i tot.

Eu îmbătrânesc în trup, dar sufletul meu este tot tânăr şi asta-i partea bună pentru că într-o zi glorioasă va veni Isus, iar atunci voi arăta ca atunci când am fost în floarea vârstei şi nu voi mai îmbătrâni niciodată.

Moartea s-a instalat în trupul acesta şi vă face să aveţi fire albe; moartea face să vi se zbârcească pielea, dar tot ce poate face ea este să vă ia pentru o vreme, căci la revenirea Lui veţi fi ca atunci când moartea nu v-a atins încă; veţi fi ca la douăzeci și unu sau douăzeci și doi de ani. Da, aşa veţi arăta la înviere. Dacă nu credeţi, vă pot dovedi aceasta cu Scriptura.

Acest lucru ne umple de bucurie, deoarece ştim că indiferent ce se va întâmpla, într-o  zi vom fi din nou tineri.

Noi credem cu toţii că Epistola către Evrei a fost scrisă de Pavel. Nu este nici o mărturie că el a făcut-o, dar noi toţi credem că este aşa şi nu doar noi ci şi cei mai mulţi teologi sunt de aceeaşi părere.

Totuşi, indiferent cine este scriitorul ei, această epistolă este o capodoperă, este inspirată şi se aliniază cu restul Bibliei.

Fiindcă sunt un om fără şcoală, mie îmi place să urmăresc simbolurile. Astfel, pentru a primi lumină asupra Adevărului din Cuvânt, privesc întotdeauna înapoi, în Vechiul Testament.

Aici în biserică sunt trei sau patru oameni care au fost prezenţi şi acum douăzeci şi ceva de ani când am fost ordinat ca păstor.

Tot timpul eu am încercat să văd aceste simboluri. Cu alte cuvinte,  dacă nu am văzut soarele dar am văzut luna şi lumina pe care o dă ea pe pământ, mi-am putut face o idee despre cum va fi când va străluci soarele.

Eu am privit luna pentru că ea este o reflecţie a soarelui.

Ei bine, toate lucrurile de sub lege ale Vechiului Testament, sunt un tip sau o reflecţie a ceea ce este Evanghelia. Deci, dacă cunoşti Vechiul Testament, poţi avea o idee destul de bună asupra a ceea ce este în Noul Testament.

În cartea Evreilor, Pavel ne arată cum tabloul simbolic al Vechiului Testament îl precede pe Noul Testament. Toată lumea crede aceasta, nu-i aşa?

Acesta este motivul pentru care cred atât de mult în vindecarea divină, căci ea era şi în Vechiul Testament, iar noi avem ceva mai bun acum.

Dacă în Vechiul Testament vindecarea se făcea sub acel lucru mic, în Noul Testament este ceva cu mult mai mult şi mai bun.

Vedeţi, noaptea aş putea călători, aş putea citi şi aş putea ţine servicii la lumina lunii, căci este destul de bună şi o apreciez, dar dacă luna poate produce o asemenea lumină, ce va face soarele? El este cu mult mai puternic şi va acoperi luna. Asta-i tot. Ea nu se va mai vedea.

Dacă aţi observat, când răsare soarele, luna nu mai străluceşte pentru că cei doi devin una, aţi ştiut aceasta? Luna este numai un „proiectil” atârnat pe boltă, iar soarele străluceşte peste ea reflectându-şi lumina pe pământ.

Vedeţi, când soarele ajunge cam pe aici, îşi trimite lumina peste lună, iar ea o reflectă asupra pământului. Cu alte cuvinte, soarele şi luna sunt „soţ şi soţie” sau altfel spus, soarele şi luna sunt „Hristos şi Biserica”.  Astfel, în timp ce El este plecat, Îşi reflectă Lumina prin Biserica Sa.

Deci dacă luna dă lumină, ce face soarele? Şi dacă Legea a dat Lumină şi vindecare, ce va face Evanghelia?

O, este cu mult mai puternică, nu-i aşa? Sigur că da.

În timp ce călătoreau prin pustie, copiii lui Israel au început să cârtească împotriva lui Dumnezeu şi a lui Moise, săvârşind păcat. Atunci Dumnezeu a trimis împotriva lor acei şerpi înfocaţi care au început să-i muşte.

Oh, mureau pe capete şi nu exista nici un remediu care să-i ajute!

Dar ce a făcut Dumnezeu? Un tip al lui Hristos. L-a pus pe Moise să facă un şarpe de aramă şi să-l spânzure pe o prăjină. Acel şarpe era un tip spre Hristos, este adevărat?

Poate că unii dintre voi, care sunteţi copii în Evanghelie, vă miraţi când auziţi că un şarpe l-a simbolizat pe Hristos, dar şarpele era păcatul care fusese deja judecat, pentru că Dumnezeu l-a judecat pe şarpe în grădina Eden.

Da, El l-a judecat acolo şi i-a luat picioarele şi înfăţişarea asemănătoare omului şi l-a pus jos făcându-l o târâtoare. Biblia spune că la început şarpele nu era o reptilă, ci o fiară a câmpului mai şireată decât toate celelalte fiare.

El umbla ca omul şi era foarte viclean, dar blestemul l-a schimbat, i-a luat frumuseţea şi asemănarea cu omul  şi  l-a făcut să se târască pe pântece.

Deci şarpele din prăjină simboliza păcatul deja judecat. El era făcut din aramă pentru că arama reprezintă judecata divină; nu o judecată pământească sau mintală, ci judecata divină.

Altarul pe care erau aduse jertfele era făcut din aramă: altarul de aramă însemna tot judecata divină, pentru că acela era locul unde a fost plătit preţul păcatului.

De exemplu, când Ilie a ieşit afară, cerul era ca arama, ceea ce înseamnă că judecata divină era asupra poporului pentru că se depărtase de Dumnezeu din pricina lui Ahab şi a nevestei lui.

În Apocalipsa 1.15, Ioan L-a văzut pe Isus stând între cele şapte sfeşnice de aur, iar picioarele Lui erau ca arama aprinsă.

Arama simbolizează judecata divină pe care Biserica o face asupra lumii.

Acum priviţi! Şarpele a fost ridicat într-o prăjină care simboliza crucea.

Priviţi acum aceste trei lucruri:

Cu ce scop a fost ridicat şarpele de aramă? Pentru ca ei să fie iertaţi de păcate şi vindecaţi de muşcăturile şerpilor, este adevărat?

Biblia spune că oricine privea spre acel şarpe, trăia, în timp ce toţi cei care refuzau să privească, mureau.

Voi nu puteţi vorbi despre păcat fără să aveţi de-a face şi cu vindecarea divină pentru că nu este nici o cale de a predica Evanghelia fără vindecarea divină. Nu este posibil.

Priviţi! Dacă, de exemplu, aici ar fi un bărbat care   m-ar lovi cu pumnul cât de tare poate, păi, ca să scap de el nu este nevoie să-i tai braţul, este adevărat? Sau poate mă loveşte cu piciorul; dar nu este nevoie să-i tai piciorul. Atunci ce este de făcut? Trebuie omorât capul, pentru că dacă omori capul, moare tot trupul. Este corect?

Ei bine, şi care este capul tuturor acestor cauze pentru care suntem aici în dimineaţa aceasta? Ce a cauzat toate aceste boli? Păcatul.

Boala este un atribut sau ceva ce urmează păcatul. Cu alte cuvinte, este ceva ce a ieşit din păcat, vedeţi? Înainte să fi fost păcatul, nu era nici boală, nici griji, nici bătrâneţe, nici atac de inimă, nici familii dezbinate, nici nimic altceva de felul acesta, ci totul era desăvârşit. Ceea ce a cauzat toate acestea este păcatul; da, căsniciile rupte, viaţa imorală şi toate celelalte lucruri sunt urmarea păcatului.

Astfel, dacă omori păcatul, omori şi atributele lui, este adevărat? Dacă omori păcatul, omori tot răul.

Uneori când eşti bolnav, spui: „Oare am păcătuit cu ceva?” S-ar putea să nu fi păcătuit, dar să nu uitaţi că boala poate fi în legătură cu nelegiuirile părinţilor: ele pot veni peste copii şi peste copiii copiilor lor până la a treia şi a patra generaţie.

Un medic renumit de aici avea două fete pe care le-a dus şi le-a examinat pentru că amândouă au orbit. După ce le-au făcut analizele, s-a descoperit că ambele aveau o gravă boală venerică deşi erau fiinţe curate şi morale.

Nimeni nu a ştiut ce să le facă. Le-au prescris ochelari dar boala continua să avanseze. Atunci le-au făcut o analiză de sânge şi au văzut că acolo era problema, iar când au verificat în urmă au aflat că totul venea de la străbunicul lor. Vedeţi? De acolo venea boala.

Aceasta vine de-a lungul generaţiilor. Deci când aveţi de-a face cu păcatul aveţi de-a face şi cu boala.

Moise a ridicat şarpele, iar Isus a spus: „Şi după cum a înălţat Moise şarpele în pustie, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului.” (Ioan 3.14). Este adevărat?

Cu alte cuvinte, aceea era luna faţă de soare; era umbra a ceea ce avea să vină.

Ei bine, dacă prin ridicarea şarpelui de aramă a venit vindecarea divină, cu atât mai mult trebuie să vină prin ridicarea lui Isus Hristos.

Lumea L-a judecat şi L-a omorât, judecata divină L-a pedepsit pentru păcat pe El, care era o Fiinţă inocentă. Da, judecata L-a lovit pe El, care a purtat pedeapsa în locul nostru, pentru că a luat asupra Lui vina şi păcatele noastre ale tuturor. El a luat totul asupra Sa şi a murit în locul nostru fiind trimis în iad în locul meu. Amin.

Dar Dumnezeu nu a vrut ca El să rămână acolo, ci L-a înviat a treia zi pentru neprihănirea noastră. Da, Dumnezeu a dovedit categoric că eu sunt neprihănit, pentru că L-a înviat din morţi pe Fiul Său, Hristos Isus.

Din pricina aceasta eu am înviat cu El şi stăm împreună în locurile cereşti. Aşa este. El a înviat pentru neprihănirea noastră.

 

Trăind, El m-a iubit,

Murind, El m-a salvat.

Îngropat, El mi-a dus păcatele departe.

Înviind, El a adeverit pentru vecie

Că într-o zi va veni; o zi măreaţă.

Acolo sunt clădite nădejdile mele.

Pe nimic altceva decât pe sângele

Lui Isus cel neprihănit.

Şi când totul din jurul meu se năruie,

Atunci El este nădejdea mea şi stau.

Căci pe Hristos, Stânca solidă stau eu,

Toate celelalte fiind nisipuri mişcătoare.

Iată! Acolo se odihneşte nădejdea noastră.

Isus a spus: „Şi după cum a înălţat Moise şarpele…” acelaşi scop, acelaşi lucru: „Şi după cum a înălţat Moise şarpele în pustie, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului.” (Ioan 3.14).

‚El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.

Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui; dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.” (Isaia 53.5-6).

Mă gândesc la prorocii Vechiului Testament care L-au văzut în vedenie venind prin Ierusalim, mergând la Calvar şi purtând păcatele noastre pe cruce.

  Astfel, Isaia a spus: „El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea, a căzut peste El şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.”

Cum credeţi că s-au dus la mormânt după ce au văzut toate acele vedenii? Nu-i de mirare că David a spus prin Duhul:

„De aceea inima mi se bucură, sufletul mi se veseleşte şi trupul mi se odihneşte în linişte.

Căci nu vei lăsa sufletul meu în locuinţa morţilor, nu vei îngădui ca preaiubitul Tău să vadă putrezirea.” (Psalmul 16.9-10).

David a văzut aceasta în vedenie şi s-a bucurat pentru că a ştiut că atunci când Hristos a murit, acest lucru a fost stabilit din veşnicie în veşnicie. Amin. Totul era terminat.

Isaia a vorbit despre un timp când va fi vindecare. A vorbit despre vindecare? Da, pentru că a spus: „El era străpuns pentru păcatele noastre…şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.” (Isaia 53.5).

Cum veţi putea scoate aceasta din Scriptură? Nu o veţi putea face! Tu poţi să te împotriveşti şi să faci tot ce vrei, dar aceasta va merge mai departe.

Pavel vorbeşte foarte frumos aici, de aceea haideţi să recapitulăm puţin. Vom începe de la versetele 12 şi 13 ca sa avem o bază de plecare.

Capitolul 6 vorbeşte despre păcatul de neiertat, iar noi am parcurs ieri partea aceasta. Câţi din cei prezenţi ştiu ce este păcatul de neiertat?

Sigur că da. Respingerea Adevărului Evangheliei. Aşa este pentru că este scris:

„Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate.” (Evrei 10.26).

Astfel, dacă Evanghelia vă este vorbită desluşit, iar voi o vedeţi dar o respingeţi pentru că vreţi să fiţi deosebiţi sau cu acest grup, faceţi hulă împotriva Duhului Sfânt şi nu veţi fi iertaţi nici în veacul acesta, nici în veacul viitor. Aşa este.

Ei au ştiut că era Fiul lui Dumnezeu, pentru că Nicodim s-a dus la El şi i-a zis: „…ştim că eşti un învăţător venit de la Dumnezeu…” (Ioan 3.2).

El putea privi peste mulţime şi să spună ce gândeau, putea vindeca bolnavii, se ruga pentru ei şi rezultatele veneau imediat, dar deşi vedeau toate acestea, spuneau: „O, acesta-i diavolul!” Acesta este motivul pentru care Isus le-a spus: „Pentru că vorbiţi împotriva Fiului omului veţi fi iertaţi, dar să nu faceţi asemenea afirmaţii când va veni Duhul Sfânt, pentru că El vă va atenţiona în inima voastră. Acum nu se poate face încă aceasta pentru că celula de sânge în care sunt învelit nu a fost ruptă, dar într-o zi, o suliţă va deschide partea aceasta şi celula de sânge se va rupe. Atunci Viaţa Mea va ieşi afară şi va merge la Tatăl, apoi se va întoarce în forma Duhului Sfânt şi a puterii, având de-a face cu fiecare inimă.”

Dacă veţi respinge Adevărul când vă va fi prezentat, nu va mai fi iertare nici în veacul acesta, nici în veacul viitor.  Aceasta înseamnă că trebuie să umblaţi cu mare băgare de seamă!

„Căci dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai  rămâne nici o jertfă pentru păcate,

ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii, şi văpaia unui foc, care va mistui pe cei răzvrătiţi.

Cine a călcat legea lui Moise, este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori.

Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va primi (un predicator sau oricine va fi acela) care va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului, cu care a fost sfinţit (să nu uitaţi, o persoană sfinţită chiar) şi va batjocori pe Duhul harului.” (Evrei 10.26-29).

Vedeţi? Pentru un astfel de om nu rămâne decât văpaia unui foc aprins care-i va mistui pe cei răzvrătiţi.

Când vedeţi un adevăr al Evangheliei şi treceţi peste el numai ca să fiţi populari sau ca să aveţi propria voastră biserică; sau dacă aveţi propriile voastre căi, să ştiţi că sunteţi terminaţi. Aceasta nu o spun eu, nu este cuvântul meu, pentru că dorinţa mea este să fie altfel, dar aşa spune Cuvântul lui Dumnezeu, iar cine face asemenea lucruri are de-a face cu El.

Acum vom începe de la versetul 13:

 

„Dumnezeu, când a dat lui Avraam făgăduinţa, fiindcă nu putea să Se jure pe unul mai mare decât El, S-a jurat pe Sine însuşi.”

 

Vă puteţi da seama sub ce fel de legământ trăim noi? Haideţi să citim puţin mai departe:

 

„şi a zis: „Cu adevărat te voi binecuvânta şi îţi voi înmulţi foarte mult sămânţa.”

 

Acum priviţi. După aceasta, Dumnezeu a făcut un jurământ şi a jurat pe Sine însuşi că va împlini tot ce i-a făgăduit părintelui Avraam.

El i-a dat legământul necondiţionat şi nu pentru că Avraam ar fi fost cineva. Noi am parcurs această temă acum câteva săptămâni. El i-a dat legământul pentru că Dumnezeu însuşi îl alesese încă înainte de întemeierea lumii. Înainte ca să fi fost pământul, Dumnezeu ştiuse totul despre el; ştiuse tot ce va face.

El l-a ales pe Avraam prin har, şi nu numai pe el ci şi sămânţa lui după el.

Ce fundament solid avem noi când Domnul tuturor domnilor, Dumnezeul tuturor dumnezeilor, Prinţul tuturor prinţilor, Începutul tuturor începuturilor, El însuşi, S-a jurat pe Sine însuşi şi a confirmat acest legământ făcut cu Avraam şi cu sămânţa lui.

Noi putem merge în urmă şi să luăm legământul pe care Dumnezeu l-a făcut cu Avraam. Ştie cineva unde a jurat Dumnezeu pe Sine însuşi?

Haideţi să deschidem la Geneza 22.16 şi vom vedea că aici Dumnezeu a jurat pe Sine însuşi.

Priviţi versetul 15:

 

„Îngerul Domnului a chemat a doua oară din ceruri pe Avraam şi a zis:

„Pe Mine însuşi jur, zice Domnul, pentru că ai făcut lucrul acesta şi n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu,

te voi binecuvânta foarte mult şi-ţi voi înmulţi sămânţa foarte mult, şi anume: ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării; şi sămânţa ta va stăpâni cetăţile vrăjmaşilor ei.”

 

Vedeţi? Dumnezeu a jurat pe  Sine însuşi. Aleluia. Dacă aşa ceva nu vă face să strigaţi: „Aleluia!” înseamnă că sunteţi morţi. Corect.

Dumnezeu a zis: „Avraame, pentru că ai făcut aceasta şi nu ceea ce a spus cineva; pentru că ai procedat aşa prin credinţă, Eu voi onora credinţa ta. Nu faptele, ci credinţa ta.” Amin.

„Sămânţa ta va stăpâni cetăţile vrăjmaşilor ei.” Amin.

Aceasta este totul pentru mine; este tot ce putea fi făcut.

Pavel nu vorbeşte doar în Evrei, ci şi în Galateni, în Efeseni şi peste tot, arătând că temelia noastră  este solidă. Credinţa noastră nu este zidită pe ceva mistic, nici pe o superstiţie păgână, ci e zidită pe „Aşa vorbeşte Domnul”, prin jurământ. Amin. Dumnezeu a jurat pe Sine însuşi. O, Doamne!

Ce temelie puternică aveţi voi, sfinţii Domnului! Da. Când vin demonii, când vin puterile întunericului, când vine boala, când însăşi moartea stă în faţa voastră, totul se topeşte asemenea zăpezii  sub strălucirea soarelui, căci o aruncăm sub Lumina Evangheliei.

De multe ori unii scriu tot felul de lucruri, iar oamenii aleargă de la Biserica penticostală la cea catolică, deoarece catolicii cred că Cuvântul este inspirat. Ei cred că Marcu 16 este inspirat, ceea ce este adevărat, dar vedeţi voi, diavolul a venit şi a făcut ceva: a spus: „Biserica este deasupra Cuvântului!”

Ei bine, dar protestantul spune: „Acesta nu este inspirat. (Vorbeşte aşa pentru că găseşte ceva cu care nu este de acord). Nu este pentru mine, aşa că îl voi pune deoparte.”

Eu trebuie să trăiesc însă după îndemnurile Lui, după cerinţa Lui, pentru că Dumnezeu a jurat că cel ce va scoate sau va adăuga ceva la Cuvânt, va fi scos din Cartea Vieţii, este adevărat? Noi credem Cuvântul. Temelia noastră este categorică şi sigură deoarece este bazată pe Isus Hristos. Din pricina aceasta nu poate fi clătinată de nimic. Tu eşti ancorat în El. Amin.

Acum versetul 15:

„Şi astfel, fiindcă a aşteptat cu răbdare, a dobândit făgăduinţa.” (Evrei 6.15).

Puteţi face şi voi acelaşi lucru în dimineaţa aceasta? Puteţi să vă aşezaţi credinţa pe El şi să spuneţi: „Aceasta este „Aşa vorbeşte Domnul” şi indiferent ce vine sau ce pleacă; chiar dacă este uşor, iar mâine greu; chiar dacă mâine cei din jur te vor necăji şi îşi vor bate joc de tine, să rămâi statornic şi să spui: „Voi răbda totul!”? Amin.

Avraam a dobândit făgăduinţa numai după ce a aşteptat cu răbdare împlinirea ei, nu înainte. Amin. O, Doamne! Puteţi vedea aceasta? Frate, aceasta clatină toţi diavolii.

Dacă Satana vine şi spune: „O, îţi spun eu cum stau lucrurile: tu eşti puţin sucit. Ai putea fi mai responsabil cu privire la lucrul acesta”, să nu îl asculţi, ci spune:

„Satană, aceasta este „Aşa vorbeşte Domnul!”

Indiferent cât este de greu; indiferent cât de încet vine sau cum pare; indiferent ce spune cineva, eu nu mă voi agita ci voi aştepta răbdător.

Necazul este că omul nu poate avea răbdare, ci este ceva care-l agită tot timpul. Voi trebuie să vă întindeţi pânzele chiar acolo şi să mergeţi înainte. Indiferent ce se întâmplă, mergeţi înainte!

Ascultaţi-mă, căci vă voi spune ceva: credinţa este ceva ce vine din subconştient, aşa că voi o aveţi şi nici nu ştiţi. Aşa este. Când se afla în corabia purtată de valurile furioase, Isus Hristos a stat cât se poate de liniştit înaintea acelor demoni. De ce aceasta? Pentru că pur şi simplu nu ştia ce este teama. Aşa este. Indiferent ce se întâmpla, El ştia că totul va decurge cum spusese Dumnezeu.

El nu Şi-a zis: „Oare nu ar fi mai bine să mă rog? Dacă nu am postit destul? Dacă nu am făcut asta sau cealaltă?” ci a păşit involuntar. Aşa este. El a crezut că ceea ce a spus Dumnezeu era Adevărul. Cuvintele Lui trebuiau să se împlinească, şi El ştia ce anume trebuie să se împlinească în viaţa Lui. Aşa este.

Şi voi sunteţi aici ca să împliniţi Cuvintele Lui, de aceea păşiţi fără să vă gândiţi la teamă. Păşiţi fără să vă gândiţi la critici; păşiţi fără să vă gândiţi la lume. Umblaţi în Hristos; umblaţi cu El fără să daţi atenţie nici la stânga, nici la dreapta, ci mergeţi înainte.

Dacă se întâmplă ceva în biserică, umblaţi cu Dumnezeu! Aleluia! Dacă te loveşte boala, umblă cu Dumnezeu! Dacă vecinul nu te place, umblă cu Dumnezeu. Da, continuă să umbli cu El!

Tot aşa a umblat şi Enoh cu Dumnezeu şi ştiţi ce s-a întâmplat? A mers atât de departe cu El încât nu a mai vrut să se întoarcă. Amin.

Umblaţi cu Dumnezeu! Dacă doctorul vă spune că veţi muri, umblaţi cu Dumnezeu! Da, umblaţi numai cu Dumnezeu, pentru că asta-i tot. Umblaţi cu El, pentru că făgăduinţa Lui este: „nu vă voi părăsi, ci voi fi cu voi până la sfârşitul lumii.”

El a jurat că va confirma legământul pe care  l-a făcut, de aceea umblaţi cu Dumnezeu.

În drumul vostru vor fi suişuri şi coborâşuri, dar nu vă îngrijoraţi! Poate va trebui să treceţi printre buruieni, să călcaţi pe pietre ascuţite, să fiţi jos în vale, sus pe munte, sau să treceţi prin ape adânci, dar nu vă îngrijoraţi ci umblaţi cu Dumnezeu. Da, domnilor.

Poate aţi auzit cântarea care spune că sunt o mulţime de dealuri de urcat, dar când vom ajunge la capătul drumului ni se va părea că au fost puţine. Uitaţi-vă acolo; uitaţi-vă la urmele paşilor voştri pentru că nu va mai fi mult.

După ce a aşteptat cu răbdare, Avraam a dobândit făgăduinţa.

Oamenii obişnuiesc să jure pe cineva mai mare, pentru că jurământul este o chezăşie care pune capăt oricărei neînţelegeri dintre ei.

„De aceea şi Dumnezeu, fiindcă voia să dovedească cu mai multă tărie moştenitorilor făgăduinţei nestrămutarea hotărârii Lui, a venit cu un jurământ.” (v. 17).

Dumnezeu a vrut să vă arate că făgăduinţa Lui se va împlini şi a întărit-o printr-un jurământ care nu se poate schimba.

„…pentru ca prin două lucruri care nu se pot schimba, şi în care este cu neputinţă ca Dumnezeu să mintă, să găsim o puternică îmbărbătare noi, a căror scăpare a fost să apucăm nădejdea care ne este pusă înainte.” (v. 18).

Deci este imposibil ca Dumnezeu să mintă, este adevărat?

Prin urmare, primul lucru este că este imposibil ca Dumnezeu să mintă; iar al doilea este că El a făcut un jurământ prin care a confirmat legământul Său.

Haideţi să ne întoarcem puţin înapoi ca să vedem ce este jurământul, bine? Pentru aceasta vom merge în Geneza capitolul 15.

Ascultaţi ce jurământ a făcut Dumnezeu. Dacă vreţi, puteţi să citiţi cu mine, pentru că aceasta vă va face să vă simţiţi cu adevărat bine:

„După aceste întâmplări, Cuvântul Domnului a vorbit lui Avraam într-o vedenie, şi a zis: „Avraame, nu te teme; Eu sunt scutul tău şi răsplata ta cea mare.”

„Eu sunt scutul tău.” Dacă Dumnezeu este scutul tău, cum te mai poate lovi diavolul? Cine este El? „Eu sunt Domnul, răsplata ta cea foarte mare.”

„Avraam a răspuns: „Doamne Dumnezeule, ce-mi vei da? Căci mor fără copii, şi moştenitorul meu este Eliezer din Damasc.”

Şi Avraam a zis: „Iată că nu mi-ai dat sămânţă, şi slujitorul născut în casa mea va fi moştenitorul meu.”

Atunci Cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: „Nu el va fi moştenitorul tău, ci cel ce va ieşi din tine, acela va fi moştenitorul tău.” (v. 1-4).

Dumnezeu i-a spus cu 25 de ani înainte de împlinire că o va face, aşa că Avraam a început să se întrebe: „Cum se va întâmpla aceasta, căci am aproape o sută de ani?”

Acum fiţi atenţi pentru că urmează partea cea mai puternică:

Şi după ce l-a dus afară (Dumnezeu), i-a zis: „Uită-te spre cer şi numără stelele dacă poţi să le numeri.” Şi i-a zis: „Aşa va fi sămânţa ta.” (v. 5).

Pe muntele Wilson din California este un mare observator prin care poţi privi la o distanţă de 120 de milioane de ani lumină. Poate ochii voştri văd la o anumită distanţă, dar acest observator poate privi stele aflate la o distanţă de 120 de milioane de ani lumină. Unele sunt mai aproape, altele sunt mai departe, iar lui Avraam i s-a spus: „Numără-le!” Păi, desigur că nu putea s-o facă! Apoi Domnul a adăugat: „Aşa va fi sămânţa ta!”

Şi ascultaţi mai departe, căci aici este secretul: „Avraam a crezut pe Domnul, şi Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire.”

Vedeţi? El nu a zis: „Ştii ce voi face, Doamne? Voi face aşa şi aşa…” ci L-a crezut pur şi simplu pe Dumnezeu, iar lucrul acesta i s-a considerat ca neprihănire. Da, el a crezut pentru că aşa a spus Dumnezeu; pentru că El a jurat că o va face.

„Domnul i-a mai zis: „Eu sunt Domnul care te-am scos din Ur, din Haldea, ca să-ţi dau în stăpânire ţara aceasta.”

Avraam a răspuns: „Doamne Dumnezeule, prin ce voi cunoaşte că o voi stăpâni?”

„Eu n-am copii, dar ai putea să-mi dai un semn?”

Voi ştiţi că eu nu umblu după semne, dar cred în ele. Aşa este.

Păi, dacă nu există un semn vizibil pentru oamenii de astăzi… nu-i de mirare că nu cred. Aceasta se întâmplă pentru că au scos supranaturalul din Biblie.

Cineva vine şi spune: „Eu sunt salvat!” Ei bine, tu poţi pune la îndoială aceasta. Aşa este.

De exemplu, pe stradă vine un om beat criţă, cu o ţigară în gură, care se clatină şi înjură cât îl tine gura, apoi spune: „Sunt salvat pentru că cred.” Ce poţi spune despre aceasta? Nimic.

„Biserica mea mă acceptă cum sunt. Eu sunt membrul ei.” Ce vei putea spune la aceasta? Nimic. Acesta este adevărul.

Singurul mod prin care poţi arăta că ai fost primit este un semn. Este adevărat? Tu trebuie să primeşti un semn, deoarece credinţa nu poate face nimic singură.

Avraam L-a crezut pe Dumnezeu, iar lucrul acesta i   s-a socotit ca neprihănire. Dar Dumnezeu i-a dat un semn, o pecete – tăierea împrejur, – iar sămânţa lui o primeşte încă.

Ei au făcut-o de-a lungul timpului până când luna, Legea, a pălit şi a venit Fiul. Şi când a venit Fiul lui Dumnezeu, El L-a tăiat împrejur. Şi nu numai pe El, ci pe fiecare fiu al lui Avraam, dar nu în carne, ci la inimă, căci Duhul Sfânt taie împrejur inima, taie jos lucrurile lumii şi vă face o făptură nouă în Hristos.

„Circumcizie” înseamnă „tăiere împrejur”, adică tăierea împrejur a surplusului de carne. În vechime, doar bărbaţii puteau fi tăiaţi împrejur; ei erau în legământ, iar femeia intra alături de bărbat, prin căsătorie.

Văd aici o mulţime de femei, de aceea vă spun sincer că femeia este un lucru minunat. Dacă Dumnezeu i-ar fi putut da bărbatului un lucru şi mai minunat decât femeia, ar fi făcut-o, dar El i-a dat femeia.

Acum este însă lumea femeii, de aceea ea conduce toate lucrurile. Desigur, nu mă refer la mamele de acasă, ci la lume.

Lăsaţi o tipă striptis de la Hollywood să-şi taie părul în vreun fel şi uitaţi-vă la fete cum se vor tunde la fel ca ea. Sau dacă se va îmbrăca în vreun fel, toate femeile îi vor urma exemplul deşi spun că sunt creştine. Aşa este.

Aceasta este lumea femeilor. Dacă aţi observat, au început să facă tablouri cu îngeri care au chip de femeie, deşi nu există aşa ceva. Arătaţi-mi aşa ceva în Scriptură.

Orice înger are chipul  ca al unui bărbat, nu ca al femeii. Întotdeauna Biblia vorbeşte de „el” nu de „ea”: Mihail, Gavril, etc. „El şi-a scos sabia…” Întotdeauna este „el”, şi nu „ea”. Aşa este.

Eu nu mă refer  la femeile convertite, căci acelea sunt creştine, iar o femeie bună este cel mai minunat lucru pe care-l poate găsi un bărbat, desigur, după mântuire.

Dar una care nu este bună, e cel mai rău lucru pe care l-ar putea găsi. Aşa este.

Solomon a spus că o femeie bună este cununa bărbatului, dar cea necredincioasă este ca apa în sângele lui.

Sângele este viaţa omului. Oh, dar ce ar face apa în sângele lui? L-ar omorî.

Acum să-L privim pe Dumnezeu vorbindu-i lui Avraam. Observaţi:

Domnul a vorbit cu Avraam, iar el I-a zis:

„Doamne, Dumnezeule, prin ce voi cunoaşte că o voi stăpâni (ţara).” (Geneza 15.8-9).

Şi Domnul i-a zis: „Ia o juncă de trei ani, o capră de trei ani, un berbec de trei ani, o turturea şi un pui de porumbel.”

Acum fiţi atenţi!

„Avraam a luat toate dobitoacele acestea, le-a despicat în două şi a pus fiecare bucată una în faţa alteia (O, Doamne, ce însemnătate are aceasta!); dar păsările nu le-a despicat.”

Avraam a tăiat juncana, capra şi celelalte în două şi a pus bucăţile una în faţa alteia, arătând că ele se complectează reciproc.

Dar păsările nu le-a despicat, iar când au venit păsările răpitoare la stârvuri, le-a alungat.

În continuare citim:

„La apusul soarelui, un somn adânc a căzut peste Avram şi iată că l-a apucat o groază şi un mare întuneric.”

Şi Domnul a zis lui Avraam: „Să ştii hotărât că sămânţa ta va fi străină într-o ţară care nu va fi a ei: acolo va fi robită şi o vor apăsa timp de patru sute de ani.”

Dumnezeu i-a spus lui Avraam că stră-stră-strănepoţii lui vor călători într-o ţară străină şi i-a arătat exact şi timpul cât vor sta acolo.

„Dar pe neamul căruia îi va fi roabă, îl voi judeca Eu; şi pe urmă va ieşi de acolo cu mari bogăţii.” Aşa au făcut? Desigur.

Acum priviţi:

„Tu vei merge în pace la părinţii tăi; vei fi îngropat după o bătrâneţe fericită”

Dumnezeu nu i-a spus: „Dacă vei face cutare lucru, voi face aşa…” ci i-a zis: „Eu am făcut deja aceasta, am pus semnul.” Amin.

O, fraţilor, când mă gândesc la acea făgăduinţă!

Azi dimineaţă am vorbit cu soţia mea despre fratele meu şi  copiii lui. Rebeca este aproape o femeie,  şi eu i-am spus soţiei:

„Aş vrea să plecăm de aici înainte să ajungă la şcoala aceea.,, Eu nu mai sunt tânăr, căci voi împlini în curând 46 de ani.”

O, Doamne, dar mă gândesc la legământul lui Dumnezeu cu mine, iar atunci tot ce este în jur dispare; pare altfel.

Priviţi mai departe:

„În al patrulea neam ea se va întoarce aici; căci nelegiuirea Amoriţilor nu şi-a atins încă vârful.”

Vedeţi? Dumnezeu i-a dat lui Avraam făgăduinţa necondiţionat.

O, aici avem un tablou minunat dacă am avea suficient timp ca să-l atingem.

Priviţi. Dumnezeu i-a spus: „Ia o juncană de trei ani.”

Vedeţi? Este numărul „3”. Peste tot în Biblie veţi găsi numărul „3”. Unul în trei descoperiri: Tată, Fiu şi Duh Sfânt. Nu trei dumnezei, ci Un singur Dumnezeu în trei descoperiri sau arătări.

Credinţă, nădejde şi dragoste – nu trei lucruri diferite, ci esenţa unuia singur: Înfierea.

Neprihănire, sfinţire şi botez cu Duhul Sfânt – nu trei lucruri diferite, ci o singură lucrare a harului în trei etape sau stadii diferite.

Astfel, acelaşi Duh Sfânt a fost cu Luther în mesajul neprihănirii; a fost cu Wesley în sfinţire şi este în Biserică în botezul Duhului. Vedeţi? Nu două Duhuri, ci Unul şi Acelaşi Duh.

Când fermierul şi-a privit ogorul însămânţat cu grâu, şi-a zis plin de bucurie: „E minunat!” căci a văzut peste tot acele frunzuliţe mici şi verzi. Apoi plantele au crescut, iar viaţa care era în frunzuliţe a trecut în tulpină, apoi în spic. Când s-a întâmplat aceasta, frunzuliţele şi mai târziu tulpina şi spicul s-au uscat iar viaţa din ele a trecut în bob.

Aşa creşte şi Biserica până în ziua aceea măreaţă când va veni Isus. Acelaşi Duh Sfânt, acelaşi lucru împărţit diferit.

Acum priviţi. Avraam a luat toate dobitoacele de trei ani. Faptul că toate aveau trei ani arată spre acelaşi Dumnezeu care S-a împărţit şi S-a arătat ca Tată, Fiu şi Duh Sfânt. Acelaşi Dumnezeu arătat în trei descoperiri, nu trei dumnezei. Trei descoperiri ale aceluiaşi Dumnezeu. Acelaşi Dumnezeu care era în Stâlpul de Foc a fost în Hristos Isus; şi Acelaşi care a fost în Hristos Isus este în voi. Aşa este.

Dumnezeu în voi nădejdea slavei. Este adevărat? Ce deveniţi dacă aveţi botezul Duhului Sfânt în voi? Fii de Dumnezeu.

Când Dumnezeu S-a coborât şi a umbrit-o pe fecioara Maria, El era Viaţa şi acea Viaţă a creat o celulă de sânge în jurul Ei. De unde vine celula de sânge? De la partea masculină, este adevărat?

Viaţa este în celula de sânge care vine de la mascul, nu de la femelă. Viaţa se află în sperma masculului.

Observaţi. Dumnezeu însuşi a venit în pântecele fecioarei Maria şi S-a înfăşurat pe Sine într-o celulă de sânge creată de El. Aleluia!

Acesta-i motivul pentru care noi avem Viaţa veşnică. Apoi, când acea celulă de sânge a fost străpunsă de suliţă şi ruptă, din pricina păcatului, Dumnezeu a fost „eliberat”. El a deschis acea celulă de sânge şi ne-a spălat de toată vina aducându-ne la Sine prin Duhul Sfânt, iar acum suntem fii de Dumnezeu; suntem o parte din El.

Divinitatea însăşi trăieşte în fiecare credincios, orice om născut din Duhul lui Dumnezeu fiind o parte  din Dumnezeu. Nu-i de mirare că el crede în supranatural; nu-i de mirare că poate crede orice spune Dumnezeu.

De ce aceasta? Pentru că în el este o parte din Dumnezeu. Da, Dumnezeu este învelit în acel trup muritor, acolo unde este păcat şi de toate, pentru că El a creat acest trup.

Puteţi înţelege? Dumnezeu însuşi a venit aici şi prin vărsarea propriului Său sânge a dat la o parte vina noastră, a făcut o cale de scăpare şi a intrat în omul păcătos punând în el o nădejde pentru care ar muri tot atât de sigur cum stăm aici.

Vorbiţi-i unui astfel de om şi sigur va crede.

Isus a spus: „Iată semnele care-i vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi;

vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi şi bolnavii se vor însănătoşi.” (Marcu 10.17-18).

De ce? Pentru că au devenit o parte din El. Da, domnilor. Dumnezeu Se legitimează prin eliberarea a orice. Da, El va face o cale. Acolo unde nu există nici o cale, El va face una.

Şi orice om care crede în El, crede acelaşi lucru. Trebuie să creadă pentru că este o parte din Dumnezeu; este un vlăstar al lui Dumnezeu; este un fiu sau o fiică a Lui. Acel om nu poate face altceva pentru că Dumnezeu locuieşte în el, deci este o părticică din Dumnezeu.

Priviţi! Tot ce era Dumnezeu în Stâlpul de Foc a pus în Fiul, în Isus Hristos, pentru că „în El a locuit trupeşte toată plinătatea dumnezeirii.” (Coloseni 2.9). Este adevărat?

Biblia spune că Dumnezeu însuşi, IaHVeH, Cel Atotputernic, Scutul, a turnat totul în Isus Hristos; tot ce era El, toate Numele Lui. Şi Isus Hristos S-a format dintr-o celulă de sânge.

Din celula aceea, care era de miliarde de ori mai mică decât ar putea fi văzută de ochiul omenesc, S-a format trupul, Omul Isus, iar înăuntrul acelui trup era însuşi Dumnezeu învelit cu celula de sânge  pentru a putea da, de bună voie, viaţa propriului Său sânge.

Astfel, prin ruperea acelei celule de sânge, când viaţa noastră pleacă de aici şi merge în înviere prin sângele pe care îl cere Dumnezeu, putem fi aduşi în acel Trup; devenim o parte din Dumnezeu însuşi, un fiu de Dumnezeu.

Frate, dacă poţi digera aceasta îţi va face bine. Aş vrea să am posibilitatea să vă arăt mai clar cum stau lucrurile.

Gândiţi-vă la faptul că Dumnezeu IaHVeH a venit jos, în pântecele unei femei şi a umbrit-o. El  era acolo. Cine era El? Chiar Creatorul. El a făcut acel pântece în care S-a coborât apoi.

Dumnezeu S-a făcut micuţ, a venit jos şi a intrat în această celulă de sânge, după care a început  să zidească ceva în jurul ei. Ce era Acela?

Puteţi vedea ce a cauzat căderea de la început? Sângele. Viaţa era în sânge, şi ca s-o ia, a fost nevoie ca Dumnezeu însuşi să vină jos.

El S-a făcut cu adevărat micuţ, a intrat în pântecele Mariei şi a creat în jurul Său un zid care era celula de sânge. Nimeni nu ştia nimic despre ea.

Apoi acea celulă de sânge s-a divizat şi a adus alta şi alta, încet apărând nervii şi toate celelalte. Astfel, Dumnezeu însuşi Şi-a făcut un cort şi a locuit în El, în Hristos.

Acela era Dumnezeu care umbla printre oameni. Acesta este motivul pentru care El a spus: „Eu şi Tatăl una suntem.” (Ioan 10.30). şi: „Tatăl…locuieşte în Mine…” (Ioan 14.10).

Ucenicii I-au zis: „Doamne, arată-ne pe Tatăl şi ne este de ajuns.” (v. 8), dar El a răspuns: „De atâta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl. Cum zici tu, dar: „Arată-ne pe Tatăl?” (v. 9).

„Eu şi Tatăl una suntem. El trăieşte în Mine, iar lucrările pe care le vedeţi, nu le fac Eu, cu El, care locuieşte în Mine. (v. 10 – parafrazare).

Cum aş putea să-i spun unui om ce probleme are? Cum aş putea să spun ce i se va întâmpla peste 10 ani sau peste 40 de ani? Nu eu fac aceasta! Aleluia! Este El, Cel care locuieşte în mine; este Cel care a venit jos şi m-a adus în părtăşie cu Sine prin vărsarea sângelui Său. Aleluia!

Cum ar putea mâinile mele să vindece bolnavii? Ele nu au nici o picătură de putere. Nu, nu sunt eu, ci este El, Cel care locuieşte în mine şi face aceste lucrări ale Lui.

Cum ar putea un om să predice Evanghelia? Nu ar putea s-o facă pentru că nimic din el nu îl ajută să facă aceasta. Prin natura lui, el este un păcătos, dar Dumnezeu a venit jos şi a locuit în el făcându-l un fiu al lui Dumnezeu şi astfel poate predica Evanghelia. De ce crede Cuvântul? Pentru că prin el predică acelaşi Dumnezeu care a făcut Cuvântul. Aşa văd eu lucrurile. Voi le puteţi vedea? Chiar Dumnezeul care a scris Cuvântul este în om şi zice: „Acesta este Adevărul. Nu-mi pasă ce spune cineva, acesta este Adevărul.”

Dumnezeu în om recunoaşte propriul Său Cuvânt. Aleluia! Aceasta o stabileşte. Dumnezeu aici, înăuntru, crede totul, nădăjduieşte totul şi aşteaptă împlinirea tuturor lucrurilor, este adevărat?

Toată Scriptura este  inspirată de Dumnezeu. El a scris-o. Astfel, când Dumnezeu intră în inimă, Îşi recunoaşte propriul Cuvânt şi zice: „Sigur, acesta este Adevărul.” Vedeţi? Dumnezeu Îşi recunoaşte propriul Cuvânt. Amin.

Oh, ce simţământ aduce aceasta în noi! Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu.

În dimineaţa aceasta l-am auzit pe predicatorul acela nazarinean şi am văzut că şi stă pe aceasta: că toată Scriptura a fost scrisă prin inspiraţie. Da.

Dumnezeu i-a făcut lui Avraam o făgăduinţă şi i-a spus că o va împlini. Da, El a făcut un jurământ, jurând pe Sine însuşi, nu pe unul mai mare decât El.

Tot ce era El în Stâlpul de Foc, a pus în Isus Hristos. Biblia spune că Dumnezeu S-a „turnat” în Hristos.

Gândiţi-vă numai! Dumnezeu S-a turnat în Hristos. El nu S-a gândit să se facă deopotrivă cu Dumnezeu pentru că era Dumnezeu.

Din pricina aceasta L-au omorât evreii: pentru că a călcat Sabatul, făcându-Se Dumnezeu. Oh, dar El era Domnul Sabatului; era Dumnezeu, Emanuel; era Dumnezeu în Hristos împăcând lumea cu Sine.

Şi tot ce era Dumnezeu, a fost turnat în Hristos; şi tot ce era Hristos a fost turnat în Biserică. Acum puteţi vedea de ce a vorbit aşa cu teologii atunci când I-au zis: „Eşti nebun! Ai drac; lucrezi cu Beelzebul!”

El le-a răspuns simplu: „Vă iert pentru că aţi vorbit aşa despre Mine, dar când va veni Duhul Sfânt nu veţi mai fi iertaţi dacă faceţi aceasta.”

Hristos L-a crezut şi a ascultat în totul de Tatăl, este adevărat? În tot ceea ce spuneau învăţătorii, El L-a crezut pe Tatăl, pentru că Dumnezeu S-a turnat în Hristos şi toată plinătatea dumnezeirii locuia în El. Cred că aţi înţeles.

Apoi, tot ce era Hristos, S-a turnat în credincioşii Duhului Sfânt, de aceea indiferent ce spune cineva, ei cred Cuvântul lui Dumnezeu.

Tot ce era Dumnezeu, a fost pus în Hristos; şi tot ce este Hristos e în voi, credincioşii. Hristos nu poate spune ceva şi apoi să nege; El nu îşi poate lua Cuvântul înapoi.

De exemplu, este posibil ca eu să spun ceva şi apoi să zic: „Păi, îmi pare rău! Nu trebuia sa vorbesc aşa.” dar El nu poate face aşa ceva, ci trebuie să rămână la ceea ce a spus. El este Dumnezeu; El este infailibil, deci trebuie să stea pe ce spune……………………………………………………………………………………………Dumnezeu a jurat pe Sine însuşi că îl va salva pe Avraam şi sămânţa lui. Care este sămânţa lui Avraam acum? Cine are acest suport sigur?

Nu orice Tom, Dick sau Harry; nu oricine zice: „Doamne, Doamne”, va intra, ci acela care va face voia Tatălui Meu care este în ceruri. Şi voia Tatălui Meu este Cuvântul Lui.

„Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?”

Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelegea.” (Matei 7.21-22).

Teologii cuprinşi de emoţii, care încearcă să înveţe Scriptura dându-i propria lor interpretare, spun o mulţime de lucruri dar Îi tăgăduiesc puterea pentru că au doar o formă de evlavie.

Biblia spune că „în zilele din urmă, oamenii vor fi obraznici, îngâmfaţi, iubitori de plăceri mai mult decât iubitori de Dumnezeu, neiubitori de bine, acuzatori pe nedrept, neînfrânaţi, batjocoritori, având doar o formă de evlavie  dar tăgăduindu-i puterea.” Aşa este.

Dar tot Biblia spune: „Depărtează-te de oamenii aceştia!” (2 Timotei 3.1-5).

1. 6: „Sunt printre ei unii, care se vâră prin case şi momesc pe femeile uşuratice, îngreuiate de păcate şi frământate de diferite pofte.”

Ei bine, ei strigă la orice lucru mic ce vine, dar creştinul născut din nou ştie pe ce stă. El nu poate fi clătinat de nimic şi merge direct la Calvar.

Eu ştiu că de-a lungul drumului sunt o mulţime de imitatori, dar frate, aceasta arată că cineva Îl are cu adevărat. Sigur că da. Dacă avem dolari falşi înseamnă că există şi unul adevărat.

Biblia spune că: „fiindcă a aşteptat cu răbdare, (Avraam) a dobândit făgăduinţa.” (Evrei 6.15).

Păi, priviţi! Ce au putut face Iane şi Iambre? Ei au putut face aproape toate lucrurile pe care le-a făcut Moise, dar a fost un lucru pe care nu l-au putut face. Da, ei nu au putut vindeca boala.

Vedeţi? Aceasta arată deosebirea dintre ei.

Moise a aruncat toiagul jos şi acesta s-a prefăcut în şarpe, iar ei au făcut la fel; Moise a putut să cheme muştele peste pământ, iar ei au făcut la fel; Moise a putut să cheme acele bube, iar ei au făcut la fel, dar nu le-au putut îndepărta.

Vedeţi? Ei puteau să cheme urgiile dar nu le puteau îndepărta, pe când Moise a putut face şi lucrul acesta arătând că Vindecătorul este Dumnezeu.

Faptul că animalele au fost despicate arată că salvarea poate fi imitată.

Oricine ştie că juncana, capra, oaia şi toate celelalte animale sunt un simbol al salvării, căci se cerea jertfirea sângelui lor pentru acoperirea păcatelor.

Turturelele erau o jertfă pentru boli, deoarece de exemplu, un lepros trebuia să aducă turturele pentru boala lui. Deci pasărea era un simbol spre jertfa dată pentru boală. Ea nu era tăiată în două. Nu, domnilor, ci rămânea aşa. Ea nu putea fi imitată, pentru că nimeni nu poate vindeca afară de Dumnezeu, iar în Vechiul Testament a fost la fel. De altfel, El a spus: „Eu sunt Domnul care te vindecă.” (Exod 15.26).

Tu poţi merge afară şi să te porţi ca un făţarnic, zicând: „O, slavă lui Dumnezeu, eu sunt salvat! Da, eu Îl am!” şi să fii totuşi înşelat. Dar, frate, când ajungi în punctul în care eşti bolnav, aceasta arată de la sine cum stau lucrurile cu tine. Aceasta arată dacă ai credinţă sau nu. Este adevărat?

„O”, spui tu, „eu nu cred!” Sigur că nu, pentru că în tine nu este şi nu a fost niciodată ceva care să te facă să crezi.

Acum priviţi ce s-a întâmplat când el a arătat aceste legăminte. El a arătat că va veni un timp când va fi făcută o separare, când legea şi harul se vor separa.

Avraam a tăiat animalele în două, dar când a ajuns la turturele, la vindecare, le-a lăsat aşa pentru că El este Acelaşi.

Priviţi în Vechiul Testament, acolo unde Iane şi Iambre au stat în faţa lui Moise şi au încercat să-l imite.

„Păi noi am păşit în grupul celălalt, care nu era separat.”

Da, însă când s-a ajuns la vindecarea divină, Moise a putut îndepărta bubele dar ei nu, de aceea au spus: „Aici este degetul lui Dumnezeu.”

Vedeţi? Vindecarea divină este inseparabilă. Întotdeauna a fost aşa pentru că El este singurul care poate vindeca.

Priviţi. Odată, ucenicii au văzut pe cineva care scotea draci şi I-au spus lui Isus:

„Învăţătorule, noi am văzut pe un om scoţând draci în Numele Tău şi l-am oprit pentru că nu venea după noi.”

„Nu-l opriţi”, a răspuns Isus, „căci nu este nimeni care să facă minuni în Numele Meu, şi să Mă poată grăi de rău îndată după aceea.

Cine nu este împotriva noastră, este cu noi.” (Marcu 9.38-40).

El ştia că dacă omul acela putea scoate dracii afară, trebuia să aibă o credinţă fermă în Dumnezeu, pentru că altfel acel diavol nu l-ar fi ascultat.

Aşa este. El obţinea rezultate. Mulţi dintre ei au venit şi au spus că au făcut-o, când de fapt nu era adevărat, dar acel om obţinea rezultate, de aceea Isus a spus:

„El trebuie să posede Ceva, pentru că altfel nu ar putea s-o facă.” Corect. El a obţinut rezultate.

Vedeţi, acele jertfe inseparabile de acolo? Acei porumbei şi turturele? Da, domnilor, sunt inseparabile. Să nu le despicaţi. Pe celelalte le puteţi despica, dar puneţi-le una înaintea celeilalte, pentru că Legea şi harul vor sta una înaintea celeilalte, dar nu şi vindecarea. Ea va fi tot timpul la fel. Vedeţi? Aşa este. Lăsaţi-le aşa cum sunt.

Avraam a omorât acele animale şi le-a aşezat cum i-a spus Dumnezeu, apoi  a venit un întuneric. Oh, şi primul lucru care a urmat când s-a întâmplat aceasta, a fost că Dumnezeu l-a pus pe Avraam să doarmă.

„Avraame, tu nu vei avea nici o problemă cu salvarea ta; nici tu şi nici sămânţa ta.” Gândiţi-vă la aceasta.

Dumnezeu îi spusese lui Adam: „Dacă vei mânca din pomul acesta vei muri.” Acela era legământul, iar voi aveţi acelaşi lucru înaintea voastră: „Dacă veţi face asta şi cealaltă, veţi muri; dar dacă veţi face aşa şi aşa, veţi trăi.”

Adam a mâncat şi a murit, dar mai târziu Dumnezeu a venit şi a făcut un legământ cu Avraam, prin har, spunându-i tot ce va face. Da, El i-a spus că-i va scoate pe copiii lui Israel afară, şi noi ştim că Dumnezeu este obligat faţă de Cuvântul Său.

Şi iată-l pe Moise venind şi conducându-i pe copiii lui Israel afară, dar când au ajuns afară, ei au zis: „O, vrem să formăm o organizaţie şi vrem să ne dai să facem şi noi ceva. Dă-ne o lege pe care să o păzim.”

Astfel, în Exod 19 aveam cea mai mare greşeală pe care a făcut-o vreodată Israel: când li s-a oferit salvarea prin har, ei au refuzat-o pentru că voiau să facă ceva ca s-o merite.

Dumnezeu îi jurase deja lui Avraam că o va face, dar ei au spus: „Haideţi să avem o lege”, iar când li s-a dat legea, nici unul nu a putut s-o păzească.

Isus a venit să împlinească Legea, iar harul a dat din nou un Salvator, pentru că aşa jurase Dumnezeu. Aleluia! El jurase că îl va salva pe Avraam şi sămânţa lui. Dar cum putea s-o facă cu un popor răzvrătit, împietrit şi înţepenit cu un popor care era neascultător.

Ei aveau teologia lor şi celelalte lucruri, iar când  a privit în timp, Dumnezeu a văzut bisericile din zilele noastre – cum se adună împreună şi încurcătura în care au intrat. El trebuia să facă o cale pentru că a jurat că o va face. Dar nu numai pentru evrei, deoarece a zis: „…toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine.” (Geneza 12.3). adică evrei şi neamuri deopotrivă. „Eu voi chema o sămânţă.” Aleluia! O, Doamne!

Care este sămânţa lui Avraam? Avraam L-a crezut pe Dumnezeu.

O părticică din această celulă de sânge era într-o umbră, iar când Dumnezeu a jurat, Avraam L-a crezut, ceea ce i s-a socotit ca neprihănire.

El l-a chemat pe Avraam prin harul Său suveran şi nu pentru că ar fi fost cineva.

De altfel, fiecare copil al lui Dumnezeu  este chemat la fel.

Voi nu vă puteţi salva singuri; nu puteţi face nimic. Dacă eşti păcătos, tu nu poţi veni la El decât dacă eşti chemat de Dumnezeu.

Isus a spus: „Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-L atrage Tatăl, care M-a trimis” şi: „Tot ce-Mi dă Tatăl, va ajunge la Mine; şi pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară, ci-l voi învia în ziua de apoi.” (Ioan 6.44,37).

Prin alegerea Sa suverană, Dumnezeu a chemat sămânţa lui Avraam. Şi dacă acel fel de Viaţă, care era în interiorul acelei celule de sânge, a fost în Avraam, care a numit imposibilul, posibil, pentru că aşa a zis Dumnezeu, ce fel de oameni sunt cei ieşiţi din Sămânţa lui Avraam?

O, nu pierdeţi aceasta, vă rog! Priviţi!

Dacă sunteţi sămânţa lui Avraam, voi nu puteţi să vă contraziceţi cu Dumnezeu pentru că sămânţa lui Avraam este o parte din acest Duh.

Dumnezeu i-a dat lui Avraam un semn: tăierea împrejur; o tăiere a cărnii, ca martor că l-a primit. Dar în timpul acesta El a luat Duhul Sfânt şi a tăiat împrejur orice credincios, îndepărtând toată necredinţa, îndoiala şi teama şi punând în el credinţa că Cuvântul lui Dumnezeu este curat, sfânt şi adevărat.

Un astfel de om spune: „O, Dumnezeule, Te cred fie că trăiesc, fie că mor. Este Cuvântul Tău şi eu Îl cred orice  s-ar întâmpla.”

Înţelegeţi ce vreau să spun?

Aşa a făcut Avraam, iar Dumnezeu i-a zis: „Pentru că nu este ceva mai mare, jur pe Mine însumi că îl voi salva pe Avraam şi sămânţa lui după el.” Aşa este.

Dar cine este sămânţa lui Avraam? Toţi  cei ce sunt umpluţi cu Duhul Sfânt. Priviţi! Prin Avraam a venit Isaac, iar prin Isaac a venit Hristos. Atunci cum intrăm în Hristos?

Biblia spune că: „dacă sunteţi ai lui Hristos, sunteţi „sămânţa” lui Avraam, moştenitori prin făgăduinţă.” (Galateni 3.29). Este adevărat?

Deci, prin acea Celulă de sânge care a fost ruptă, voi sunteţi înveliţi cu celula de sânge a seminţei lui Avraam, care este Hristos. În acea Celulă de sânge nu se găseşte nelegiuire, murdărie sau răutate, ci doar Viaţa lui Dumnezeu, care este Duhul Sfânt.

Aceasta înseamnă că voi nu mai puteţi fi distruşi, aşa cum nici Dumnezeu nu poate fi distrus, pentru că sunteţi o parte din El. Da, voi veţi fi înviaţi în ziua de apoi, pentru că aceia pe care i-a sfinţit, i-a şi proslăvit.

În gândul Atotputernicului Dumnezeu, orice om născut din Duhul Sfânt este proslăvit şi se află deja în prezenţa Lui, aşteptând ziua izbăvirii.

Prin harul Lui, Dumnezeu v-a chemat ca sămânţă a lui Avraam. Şi Atotputernicul Dumnezeu a jurat pe Sine însuşi că va învia fiecare sămânţă a lui Avraam. Da, El a făgăduit că va face aceasta.

Când eşti tu sămânţa lui Avraam? Fiind morţi, noi toţi suntem botezaţi şi ascunşi în această Celulă de sânge, care este Hristos Isus. Cum? Printr-un singur Duh.

În origine a fost o singură Celulă de sânge, iar noi suntem botezaţi acolo cu El; şi El era Fiul lui Dumnezeu. Noi suntem fiii şi fiicele lui Dumnezeu, fiind moştenitori ai Împărăţiei împreună cu El, şi crezând că ceea ce spune Tatăl este Adevărul. Amin.

Aici este celula de sânge. Unde a început ea? O singură celulă de sânge, este adevărat? Şi ce era în interiorul acelei celule de sânge? Viaţa lui Dumnezeu. Şi ea a fost străpunsă din pricina păcatului: o suliţă romană a pătruns în ea. De ce? Pentru că păcatul a fost pus asupra ei. Aceasta a fost voia lui Dumnezeu. Astfel, a fost adusă la suprafaţă neprihănirea, iar El a zis: „Asta rămâne pentru totdeauna.”

Acea celulă de sânge a fost străpunsă la Calvar, iar sângele a curs afară. De ce? Ca să deschidă carapacea în care n-a intrat nici un om vreodată şi să ne aducă pe mine şi pe tine în acea celulă de sânge: spălaţi de apa Cuvântului prin Sângele lui Hristos.

Fără vărsare de sânge nu există iertare de păcate. Astfel, prin har, El a luat păcătosul pierdut, l-a tras în această celulă de sânge şi i-a dat Duhul Sfânt. Aşa a făcut cu fiecare, iar prin această lucrare noi suntem moştenitori ai Împărăţiei lui Dumnezeu împreună cu Hristos.

El vă trage prin celula de sânge, prin „pulverizare”.

Ce s-a întâmplat cu acea celulă de sânge? A pierit sau a curs afară? Nu, domnilor. S-a „pulverizat”. Da, s-a „pulverizat” în toţi fiii ca să poată fi născuţi.

Acest singur Duh a venit în interiorul celulei de sânge şi a creat acel trup în jurul Lui. Nimeni n-a intrat vreodată acolo, dar Dumnezeu a făcut-o.

El însuşi a venit jos şi a fost născut un Bebeluş într-o iesle; S-a ridicat şi a fost Om. Totul a fost înfăşurat în jurul unei singure celule de sânge, care a fost străpunsă la Calvar din pricina păcatului. Dar Dumnezeu L-a înviat pentru neprihănire, iar acum acelaşi Duh trăieşte pe pământ, pulverizând în jurul Său şi nu este greu să intraţi înăuntru.

Este liber, iar voi puteţi intra. Cum? Prin acea celulă de sânge. Prin ea, păcătosul este tras înăuntru, conform făgăduinţei Lui, pentru că Isus a spus:

„Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi oamenii.” (Ioan 12.32).

Şi când îl trage pe păcătos prin acea celulă de sânge, îl curăţă de toată fărădelegea. (Aleluia!), şi îl duce în El însuşi prin Duhul Sfânt. Astfel, păcătosul devine o făptură nouă în Hristos Isus, botezat acolo prin Duhul Sfânt; tras acolo prin el, aşa încât partea lui lăuntrică este dumnezeiască. În felul acesta, el este un fiu de Dumnezeu; este o fiică de Dumnezeu iar dorinţele după lucrurile lumii sunt moarte. De ce? Pentru că între el şi lume este sângele lui Isus Hristos. Un astfel de om nădăjduieşte toate lucrurile şi crede toate lucrurile.  Amin.

Dacă Dumnezeu spune ceva, el răspunde: „Acesta este Adevărul. Fie că mor, fie că trăiesc, voi merge înainte pentru că acesta este Adevărul.”

„Nădejdea mea este zidită

Pe Stânca solidă Hristos

Toate celelalte lucruri fiind nisip mişcător.”

Chiar dacă e vorba de bani, de popularitate sau de oferta de a fi un predicator renumit, de a avea o maşină; chiar dacă pot să fiu doctor sau mai ştiu eu ce, toate sunt nisipuri mişcătoare.

O, ce mult văd aceasta pe măsură ce încărunţesc şi pielea mi se zbârceşte! Singura mea nădejde este Acolo.

Doamne Isuse, ia-mă de mână şi călăuzeşte-mă! Ajută-mă să merg mai departe şi să nu dau atenţie nici unui lucru din lume, ci să mă uit doar la Hristos, la Cel care este Începutul şi Sfârşitul credinţei mele; la Cel ce pentru gloria lui Dumnezeu Şi-a dat viaţa şi S-a dat pe Sine ca Jertfă pentru mine, ca să mă aducă în părtășie cu Tatăl.

Cum este posibil ca după ce văd aceasta, păcătoşii să se întoarcă şi să plece? Este peste puterea mea de înţelegere.

Să ne grăbim ca să putem încheia.

Versetul 19: „…pe care o avem ca ancoră a sufletului; o nădejde tare şi neclintită…”

Această Ancoră. Când eram acolo afară, Dumnezeu a luat acest biet păcătos şi l-a tras în acea pulverizare. El m-a adus aici şi m-a ancorat punându-Şi braţele în jurul meu, aşa că orice s-ar întâmpla sufletul meu priveşte spre Tine, Doamne! De ce? Pentru că am acea ancoră tare şi neclintită.

Astfel, noi nu mai suntem clătinaţi de orice vânt şi nu mai suntem trântiţi încoace şi încolo, luând parte şi aici şi dincolo, fără să ştim pe ce stăm.

Prieteni, Isus nu a spus nicăieri: „Păi, astăzi sunt aşa, iar mâine sunt altfel”, ci este mereu Acelaşi, de aceea, ancoraţi-vă sufletele în Hristos Isus! Fiţi născuţi din nou şi Viaţa lui Dumnezeu va trăi în voi şi veţi şti, fără nici o umbră de îndoială că aţi trecut de la moarte la viaţă.

Întreaga noastră nădejde este zidită la Calvar, iar dragostea lui Dumnezeu curge prin inima voastră în timp ce credeţi că fiecare Cuvânt pe care Îl spune El este Adevărul, fiind gata să muriţi pentru fiecare frază din El.

Înţelegeţi ce vreau să spun? „O nădejde tare şi neclintită.”

Acum priviţi. Daţi-mi voie să citesc din nou: „Nădejdea pe care o avem ca o ancoră a sufletului; o nădejde tare şi neclintită, care pătrunde dincolo  de perdeaua…”

De care perdea? Despre care perdea este vorba?

„Perdeaua Sângelui, a Sângelui,

Am trecut perdeaua despicată

Unde slava nu se termină niciodată.”

Ştiţi cântarea aceasta pe care obişnuiam s-o cântăm aici? Aleluia!

„Am trecut perdeaua despicată

(Sângele din partea Sa despicată)

Unde slava nu se termină niciodată.

Aleluia! Aleluia!

Eu trăiesc în prezenţa Împăratului.”

El m-a adus în această părtăşie prin partea despicată a Fiului Său, Isus Hristos, şi m-a făcut o parte din El ca să cred toate lucrurile, să-L cred pe El, să mă încred în El şi să stau acolo unde gloria nu se termină niciodată.

Nădejdea mea nu este zidită pe  altceva. Eu am venit prin Sângele care m-a salvat, prin Sângele care m-a vindecat. Orice  lucru de care am nevoie aici îmi aparţine prin faptul că chem acele atribute de la Calvar.

Sunt ale mele gratuit. Dacă Tatăl nu-mi dă ceva, El îmi va face cunoscut motivul.

Credinţa mea continuă să privească drept la El şi spune: „Doamne, eu cred că Tu ştii ce este mai bine pentru mine, de aceea mă predau Ţie. Iată-mă, sunt aici.” Amin.

Încrederea mea este în El, în Dumnezeul cerului.

Până acum nu am observat, dar uitaţi-vă la versetul 20. Ce lucru minunat!

„Unde Isus a intrat pentru noi ca înainte mergător, când a fost făcut „Mare Preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec.”

Înainte mergător. Dumnezeu însuşi a venit şi a păşit înainte luând locul nostru. Da, El a venit jos şi S-a făcut Om ca să fie înainte mergător. De ce? Pentru că a făcut un jurământ pe care trebuia să-l ţină. Da, El a jurat pe Sine însuşi că ne va salva, apoi a venit jos şi S-a făcut un înainte mergător. A intrat în lume şi a trăit printre oameni, cu tot păcatul în jurul şi deasupra Lui, încredinţându-Se în toate lucrurile lui Dumnezeu. Este adevărat?

Apoi S-a dus şi a murit ca păcătos, lăsându-Se răstignit pe cruce. Fiecare lucru fizic arăta că este mort, căci ei L-au bătut şi L-au atârnat pe cruce.

Păi, El a sângerat atât de tare încât putea să moară doar din cauza aceasta! Cerul a declarat că El a murit; pământul spunea că El este mort; şi la fel au făcut cei care  s-au dus să verifice. Totul mărturisea că El era mort. Soldatul roman a înfipt o suliţă în inima Lui, iar de acolo a curs sânge şi apă, ceea ce dovedea că este mort.

Priviţi! Faptul că Omul atârna acolo, iar sângele şi apa au curs afară dovedeşte că acolo  s-a făcut o separare. Aleluia!

El era mort, dar nu a murit ucis de sabie, nici străpuns de suliţă, ci a murit de întristare.

Nimic în lume nu poate separa sângele de apă. Întrebaţi pe oricine, pe orice om de ştiinţă sau pe orice doctor şi veţi vedea că aşa este. Ei vă vor spune că uneori oamenii care au o mare supărare pot face atac de cord şi să moară, atunci apa şi sângele se separă.

Aceasta L-a omorât pe Domnul Isus. El a murit sub mâinile lui IaHVeH, purtând asupra Sa întreaga pedeapsă. Aşa este. De ce? Pentru că Dumnezeu cerea dreptate. Amin.

Nici un om nu putea să Îi ia viaţa, ci a dat-o de bună voie, pentru că a spus:

„Îmi dau viaţa ca iarăşi s-o iau.

Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am puterea s-o dau şi am puterea s-o iau iarăşi…” (Ioan 10.17-18).

Dumnezeu ni L-a dat pe înainte mergătorul Isus Hristos, care avea să îndure cea mai grea şi mai crudă moarte, din pricina păcatului nostru. El a venit aici ca un Om, a trăit ca un Om, a mâncat, a băut, a plâns, a dormit şi S-a bucurat cu noi  ca un om. Apoi a fost pus pe cruce, a murit şi a fost aşezat în mormânt. El L-au înfăşurat într-o pânză şi   L-au aşezat într-un mormânt, unde a stat timp de  aproape trei zile şi trei nopţi, iar Biblia spune că în perioada aceea sufletul Lui a mers în iad. Da, domnilor.

Dar a înviat din nou pentru că Dumnezeu nu a lăsat ca Sfântul Lui să vadă putrezirea şi nici n-a lăsat sufletul Lui  în iad, ci L-a ridicat din morţi pentru neprihănirea noastră.

El a fost în totul un premergător, iar Dumnezeu L-a înviat. Biblia spune că El este obligat faţă de fiecare om care are în el o parte din acea Viaţă, şi îl va ridica în ziua de pe urmă.

Pe înainte mergătorul nostru L-a ridicat la cer, la El, şi  L-a pus la dreapta Sa, în puterea şi slava care este cu mult mai departe decât orice lună, stele, îngeri sau arhangheli.

Cel mai mare lucru care a existat vreodată a devenit cel mai neînsemnat, deoarece, ca să poată împăca lumea cu Sine, El a trebuit să stea la mijloc, aducându-Se ca Jertfă pentru noi.

Cel Sfânt şi Preaînalt, Cel minunat, S-a coborât cu mult mai jos decât omul pe care-l crease.

Omul a căzut în păcat iar sângele oilor şi al caprelor a fost un înlocuitor până a venit împlinirea vremurilor. Atunci a venit jos Dumnezeu Însuşi. Nu un înger, nu un heruvim, ci Dumnezeu a coborât  din ceruri şi a mers până în iad ca să-l ia pe om de acolo şi să-l ducă în ceruri cu El.

El a venit să caute oaia pierdută, a găsit-o, a pus-o pe umăr, iar astăzi urcă scara cu ea ducând-o în slavă.

„Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi oamenii.” (Ioan 12.32).

Cine era El? Dacă va fi cu voia Domnului, duminica viitoare vom ajunge la aceasta. El era Marele Preot, după rânduiala lui Melhisedec. Melhisedec nu a avut nici început al  zilelor, nici sfârşit al vieţii. Nu avea nici tată, nici mamă.

Voi ziceţi: „Dar Isus a avut-o mamă pe Maria.”

Oh, fraţilor! El era Mielul junghiat de la întemeierea lumii; înainte ca să fi fost Maria era El. Amin.

Oh, aş vrea să Îl văd, să mă uit la Faţa Lui şi să cânt veşnic despre harul Lui salvator. Când voi ajunge Acasă, mă voi bucura veşnic, iar în timp ce mă voi plimba pe străzile gloriei, îmi voi ridica glasul şi Îl voi lăuda.

„Atunci de ce te mai îngrijorezi, frate Branham? De ce predici atât de tare?”

O, eu nu pot merge acasă mulţumit, căci nu trebuie să merg doar pentru mine! Ştiu că aceste mâini sunt muritoare şi la fel aceste buze, dar şi voi sunteţi muritori, fraţi şi surori, iar dacă trupul acesta istovit şi obosit stă în faţa voastră şi strigă la voi, o face dintr-un singur motiv: ca să vă aducă în această părtăşie. Nu ca să vă aducă la biserică, ci pentru a vă aduce în Hristos, pentru că El este nădejdea tare şi neclintită a sufletului vostru. El este ancora credinţei noastre, deoarece ne bazăm pe jurământul făcut de Dumnezeu.

El L-a confirmat şi L-a făcut premergător, legitimându-L cine este şi înviindu-L din morţi. Prin aceasta a dovedit că noi, cei care suntem în El, vom ieşi afară la înviere.

Orice om care trece prin această perdea este neprihănit în faţa lui Dumnezeu, care priveşte în jos şi spune: „Eu l-am proslăvit deja şi l-am pus în cer.” Înţelegeţi?

Eu nu pot merge greşit pentru că în mine este Ceva care nu mă lasă să mă rătăcesc.

O, desigur, as putea să mă întorc la micuţul tabernacol de aici şi să încep  să mă extind împreună cu fratele Neville, iar atunci copiii mei nu ar mai suferi de foame.

Sigur că da. Aş putea face aceasta, căci am destui prieteni în toată lumea, iar dacă aş da o raită pe la ei, aş putea aduna cam o sută de mii de dolari care mi-ar fi suficienţi până la sfârşitul zilelor şi dacă aş trăi o sută de ani.

Mi-ar ajunge şi aş putea să mai vânez, să adun afine sau să fac câte ceva. Acesta este adevărul, dar nu aş ajunge nicăieri pentru că în mine este Ceva care priveşte la bieţii păgâni cu mâinile pline de lepră, la acel orb sărman de pe stradă, la acel copilaş flămând cu mâna întinsă.

Este suficient să le spui că este Cineva care îi iubeşte şi ei Îl vor primi, pentru că acei sărmani mor ca nişte câini şi sunt îngropaţi în şanţuri fără să ştie nimic despre Dumnezeu. Câte 40.000 de oameni mor zilnic fără Dumnezeu, fără Hristos şi fără nădejde.

O, cum aş putea, Dumnezeule? Aş vrea să pot merge şi să stau acolo tot timpul, până când El  este gata să mă ia, pentru că aş putea predica, aş putea plânge şi cere cu ei.

Vedeţi voi, poporului american nu puteţi să-i spuneţi nimic pentru că nu primeşte. Ei merg, se alătură la o biserică şi zic: „Păi, eu sunt la fel de bun ca şi tine, aşa că nu mă interesează părerea ta.”

O, Doamne, când văd aceasta aş putea spune: „Bine, frate, este în ordine”, dar nu o pot face deoarece ştiu că dacă nu este în Hristos, este pierdut; ştiu că dacă rămâne aşa nu poate fi salvat.

Nu există nimic să-l poată salva pentru că numai aici este salvarea: prin sângele Lui; prin perdeaua ruptă.

El ne-a adus aici şi ne-a făcut fii şi fiice de Dumnezeu, acesta fiind singurul lucru pe care vrem să-l ştim.

O, Dumnezeule, fii îndurător!

Într-o zi totul se va termina. Atunci voi predica pentru ultima dată şi voi închide pentru ultima dată această Biblie. Aşa este. Atunci voi cânta ultima cântare şi mă voi ruga pentru ultimul bolnav.

Da, într-o zi se va sfârşi totul, iar atunci nu voi mai fi un muritor. Roţile vieţii muritoare se învârt aici, în trupul acesta, şi fac mâinile să prindă, ochii să vadă, buzele să vorbească, etc. dar într-o zi fiecare din aceste rotiţe se vor opri. Asta-i tot.

Dar atunci acel Ceva micuţ din interior se va duce în altă parte, va urca mai sus, pentru că noi avem un trup care ne aşteaptă acolo sus şi care nu e făcut de mâini, ci este modelat de Dumnezeu.

„Şi aşa voi sta la Râu.

Călăuzeşte-mi picioarele, ţine-mă de mână,

Scumpe Doamne, ia-mă de mână

Când calea este tristă,

Scumpe Doamne, stai lângă mine.”

Pe Acesta Îl vreau lângă mine. Nu-mi pasă dacă nu este nici un doctor sau altcineva în apropiere, Doamne, stai Tu lângă mine!

Viaţa mea este aproape gata, răsuflarea mi se stinge, pulsul scade, soţia şi copiii stau în jurul patului şi îşi freacă mâinile, iar prietenii spun: „Oh, fratele Branham…” dar eu voi sta la Râu. Doamne, călăuzeşte-mi paşii şi ţine-mă de mână. Condu-mă Tu.

Toată nădejdea mea este zidită pe aceasta. Dacă Îl voi accepta pe  Cel ce i-a jurat lui Avraam, voi fi născut din nou, iar lucrurile lumii şi  teologia omenească vor pieri.

Eu Îl cred pe Dumnezeu şi numai pe Dumnezeu, şi stau cu El. Iar când voi ajunge la capătul drumului vreau să stau chiar acolo, în acea putere supranaturală care m-a schimbat dintr-un păcătos într-un creştin.

Mă încred în El pentru acea zi, fiindcă El este totul în toţi.

Frate şi soră, dacă nu Îl aveţi încă, primiţi-L chiar acum, în timp  ce ne rugăm.

Tată ceresc, Îţi mulţumim din adâncul inimii pentru Cuvântul Tău. O, ce mângâiere avem ştiind că nădejdea noastră este zidită pe Sângele lui Isus cel neprihănit.

Când toate speranţele omeneşti sunt duse, noi Îl avem pe Isus. Zidurile au căzut, lucrurile lumeşti s-au dus,  s-au risipit aşa cum se risipeşte noaptea când răsare soarele, căci Domnul Isus rămâne mereu Acelaşi în vieţile noastre.

Tată dragă, dacă printre noi este cineva care mai are o umbră de îndoială referitor la faptul că ar fi trecut din moarte la viaţă, îndepărteaz-o.

Noi ştim că nu faptele noastre bune, nici biserica sau altceva ne-ar putea salva, ci numai şi numai Tu.

Eu ştiu că cuvintele mele sărace din dimineaţa aceasta, nu au putut să prezinte lucrurile aşa cum mi le-ai dat Tu, dar Te rog să faci ca bărbaţii şi femeile din sală să fie siliţi, prin acest sânge, să vină în părtășie cu Dumnezeu. ajută-i ca printr-un singur Duh, să fie botezaţi în Trupul lui Hristos, în Împărăţia lui Dumnezeu.

Noi nu am fost atraşi de un om, ci de Duhul din interiorul acelei Celule de sânge, care n-a atras la Sine. Astfel, prin acest Sânge noi am intrat în părtășie cu Hristos.

Tată, dacă ei nu sunt acolo, chiar dacă au fost membri ai bisericii ani de-a rândul, şi chiar dacă s-au străduit din greu, sunt pierduţi. Apucă-i Tu, în ceasul acesta şi adu-i în părtășie cu Tine pentru ca atunci când viaţa aceasta pământească se va sfârşi, să aibă în ei Viaţa veşnică, pe Domnul Isus.

Îngăduie ca şi noi să fim înviaţi aşa cum a fost înviat El.

Ce lucru trist este să vezi cum membrii bisericii stau acolo şi pierd totul pentru că nu au ştiut niciodată cum este să fii născut din nou, deşi Tu ai spus: „Dacă un om nu se naşte din nou, din apă şi din Duh, cu nici un chip nu va intra în Împărăţie.” (Ioan 3.5).

Ei nu vor putea intra acolo pentru că acesta este singurul mod de a primi Viaţa veşnică.

Odată, când Isus i-a întrebat pe ucenicii Săi şi le-a zis: „Voi nu vă duceţi?” Petru I-a răspuns: „Doamne, la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele Vieţii veşnice.” (Ioan 6.68).

Dumnezeule, rugămintea mea este ca fiecare bărbat sau femeie, băiat sau fată care se află în locul acesta, să fie adus în acea părtăşie pentru că încredinţez  toate aceste lucruri în grija Ta, în Numele Fiului Tău, Domnul Isus. Amin.

Aşa este, soră Gertie. Şi atunci? Ce va fi atunci când El va deschide marea Carte? Gândiţi-vă.

Ce se va întâmpla cu cel care respinge mesajul Lui şi va fi întrebat de El de ce a făcut-o?

Frate şi soră, indiferent de câtă vreme promovezi creştinismul, dacă nu eşti înăuntrul acelei Celule de sânge, cu Hristos, nu lăsa să treacă ziua aceasta.

Nu trebuie să vii la altar, ci singurul lucru pe care trebuie să-l faci este să Îl accepţi pe El. Crede, pentru că dacă credinţa ta va fi sinceră şi categorică, Dumnezeu îţi va da Duhul Sfânt şi te va sigila în Împărăţia Lui. Da, El te va pecetlui pentru ziua răscumpărării.

Biblia spune: „Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.” (Efeseni 4.30).

Câţi din voi vor spune: „Frate Branham, eu mă rog şi mă încred în Dumnezeu că voi fi acolo.”?

Să vă văd mâinile. O, peste tot în clădire: „Eu mă încred în Dumnezeu că voi fi acolo.”

Dumnezeu să vă binecuvânteze. Sută la sută. O, nu va fi minunat? O, Doamne!

Gândiţi-vă! Când ultima bătălie va fi dată, când soarele va apune şi totul se va termina, se vor deschide cărţile iar noi vom sta la judecată.

„Ce va fi atunci, ce va fi?

Când marea Carte e deschisă, ce va fi?

Când cei care au respins acest mesaj acum,

Vor fi întrebaţi din ce motiv, ce va fi?”

Nu sunteţi bucuroşi că L-am primit? Dumnezeule, sunt atât de fericit! Sunt fericit să ştiu că voi petrece o veşnicie fără sfârşit cu fiecare dintre voi.

Haideţi să nu mai fim nişte catâri, ci să fim eroi. Haideţi să mergem afară şi să le spunem semenilor noştri despre Hristos. Uitaţi-vă în baruri în dimineaţa aceasta, căci sunt pline. Uitaţi-vă în toate locurile de distracţie căci sunt pline. Teatrele se umplu de mulţimi căutătoare de plăceri, care nu Îl cunosc pe Dumnezeu deşi mulţi merg la biserică în fiecare zi.

Haideţi să facem ceva. Haideţi să mergem şi să le spunem şi altora. Să nu fim egoişti păstrând această Comoară doar pentru noi, ci să vorbim şi altora despre el. Să mergem afară şi să facem ceva.

Priviţi! El a venit jos şi ne-a  împărţit din Viaţa Lui astfel încât să putem veni la El aşa cum s-ar cuveni şi să avem acelaşi gând, dacă Duhul lui Dumnezeu este cu adevărat în noi, nu-i aşa?

Haideţi să salvăm pe cineva; haideţi să le vorbim despre El.

Dacă printre noi este cineva bolnav, ar vrea să ne rugăm pentru el înainte de încheiere? Ridicaţi mâna. Da, sunt câţiva. Veniţi cu toţii aici şi să vină şi bătrânii bisericii, ca să ne rugăm pentru voi.

Să nu uitaţi că în vindecarea divină stă şi salvarea trupului. O, cât de mult doreşte Dumnezeu să-i vindece pe copiii Săi!

Soră Gertie, dacă vrei să începi „Marele Medic este aici”, în  timp ce restul ne vom pleca cu umilinţă şi ne vom ruga în linişte.

Fraţilor, păşiţi prin credinţă drept în această Celulă de sânge cu Domnul Isus, pentru că atunci toate lucrurile vă aparţin.

Presupun că toţi sunteţi creştini.

Dacă sunteţi creştini aveţi dreptul la toate lucrurile pentru care a murit Hristos. Toate vă aparţin, sunt ale voastre.

Tot ce trebuie să faceţi este să credeţi la fel ca Avraam care, după ce a aşteptat cu credinţă, a dobândit făgăduinţa. Satana nu vă va lăsa s-o luaţi uşor, ci va trebui să credeţi şi să aşteptaţi cu răbdare.

Moise a spus poporului: „Ţara este a voastră” şi totuşi era plină de filisteni şi de celelalte popoare care o ocupau.

Domnul a zis: „Este a voastră. Eu v-o dau, aşa că mergeţi şi luaţi-o!”

Vindecarea divină este pentru fiecare dintre voi. Vreţi să mergeţi s-o luaţi? Duceţi-vă şi luaţi-o în dimineaţa aceasta pentru că nu este nimic care să vă poată vătăma, deoarece sunteţi în Hristos.

Tată ceresc, ca slujitor al Tău, împreună cu bătrânii Tăi, vom unge bolnavii conform Cuvântului Tău, pentru că aşa ne-ai spus în Cuvânt:

„Este cineva bolnav printre voi? Chemaţi pe prezbiterii bisericii; şi să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului.

Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav…” (Iacov 5.14-15).

Ca să confirmăm că apostolii au învăţat Adevărul, îi vom unge pe bolnavi şi ne vom ruga pentru ei încredinţaţi că Tu îi vei vindeca

Aici stau aceşti trei oameni şi mama mea, de aceea Te rog, Dumnezeule, să laşi ca Duhul Tău să mişte inimile lor chiar acum, să-i facă conştienţi de faptul că aceste vieţi muritoare se vor termina într-o zi, dar dacă au fost atraşi în această Celulă de sânge, în părtăşia Domnului Isus, vor trăi veşnic. Atunci îi va aştepta un alt trup.

Dumnezeule, acum ei sunt muritori, dar când viaţa aceasta se va termina nu vor mai fi muritori, ci vor trăi veşnic.

Te rog să-i vindeci cât timp sunt în trupul acesta, aşa încât să poată merge afară ca să vestească Cuvântul Tău oamenilor.

Îi aduc înaintea Ta, ca slujitor al Tău, ca să poată trăi şi să fie bine pentru slava Ta. Îi aduc prin sângele Domnului Isus Hristos, împlinind astfel ceea ce ai spus Tu.

Provocăm orice duh de necredinţă şi îi poruncim să plece de la ei astfel ca lucrarea lui Isus Hristos să poată fi desăvârşită în trupurile lor.

Îl ungem pe fratele nostru cu acest untdelemn, în Numele Fiului Tău, Domnul Isus şi-l provoc pe vrăjmaş să se depărteze de el. Fie ca boala să plece din trupul lui şi astfel fratele să fie sănătos şi fericit prin Numele lui Isus Hristos. Amin.

În timp ce fratele nostru pune ulei pe capul mamei mele, Atotputernicule Dumnezeu, Creatorul cerului şi al pământului, Autorul Vieţii veşnice şi Dătătorul oricărui dar bun, Tu, Cel care L-ai înviat pe Fiul Tău Isus Hristos, născut dintr-o fecioară, făcut păcat pentru noi şi luând în trupul Lui boldul morţii şi bolile noastre, noi acceptăm totul prin credinţă şi ştim că o vei vindeca pe mama mea pentru că respectăm Cuvântul Tău.

Ca fii ai Tăi, cerem ca duhul de boală s-o părăsească pe mama mea şi s-o lase liberă în Numele lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeul. Amin.

 

– Amin –

 

 

WILLIAM MARRION BRANHAM – VINDECAREA CANCERULUI

04 Septembrie 1954 – Chicago, Illinois

„Doamne, eu cred, Doamne, eu cred

Totul este posibil, Doamne, eu cred.”

Să ne plecăm capetele pentru un moment de rugăciune.

Tată ceresc, Îţi mulţumim pentru privilegiul pe care ni l-ai dat de a fi din nou împreună, în seara aceasta, ca să ne închinăm preaiubitului Tău Fiu, Hristos Isus, care înseamnă atât de mult pentru noi şi care este Viaţa noastră. Toţi cei prezenţi aici Îi suntem datori pentru că odată am fost departe de Dumnezeu, fără nădejde şi fără Dumnezeu în lume, dar El a murit pentru noi, împăcându-ne cu Dumnezeu şi făcând din noi fii şi fiice de Dumnezeu. Şi cu toate că nu   s-a arătat încă ce vom fi, ştim că vom fi ca El, având un trup asemenea trupului Său de slavă, pentru că Îl vom vedea aşa cum este.

O, cum tresaltă inimile în noi, deoarece ştim că acesta este Adevărul, fiindcă aşa a făgăduit Dumnezeu! Fă ca toţi cei ce au această nădejde, în sufletele lor, să se bucure din plin de seara aceasta. În ce îi priveşte pe cei cuprinşi de o tristeţe adâncă, să vină la Tine şi să primească şi ei această nădejde minunată.

Îndură-Te, Doamne! Ajută-l pe slujitorul Tău nevrednic, astfel ca la sfârşitul acestui serviciu să culegi numai slavă şi laude, în Numele Domnului Isus. Amin.

Domnul să vă binecuvânteze pe fiecare în parte.

Sunt sigur că aţi petrecut un timp minunat ascultând frumoasele mărturii aduse spre slava Domnului de fratele nostru din India. În ce mă priveşte, Îi sunt recunoscător Domnului pentru ceea ce face în acest timp din urmă şi pentru felul în care îi atrage pe oamenii de pretutindeni ca să Îl slujească. Este cea mai mare putere de atracţie pe care a cunoscut-o lumea vreodată.

De altfel, Isus a spus: „…după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi oamenii.” (Ioan 12.32). Este cel mai mare Magnet pe care L-a cunoscut lumea. Cu câtva timp în urmă, am fost la Garry, Indiana, pentru a vizita o fabrică de prelucrare a oţelului, iar acolo am văzut pe interval o grămadă mare de şpan mărunt. Pentru că m-am mirat şi nu am putut înţelege de ce măturau acel şpan pe interval, bărbatul care mă însoţea mi-a spus:

„Aşteaptă puţin, căci vei înţelege imediat.”

După ce toţi muncitorii şi-au măturat resturile pe interval, însoţitorul mea a apăsat un buton. Atunci am auzit un zgomot mare şi mă întrebam ce poate fi când, dintr-o dată, a apărut un magnet mare care a trecut pe deasupra podelei şi a adunat toate acele resturi de material, pentru a le duce la un cazan mare unde urmau să fie retopite.

Când am văzut lucrul acesta, am spus:

„Lăudat să fie Domnul!”

„Ce-ai spus?” m-a întrebat însoţitorul meu.

„Lăudat să fie Domnul!” am repetat eu, după care     l-am întrebat: „Dar fierul acela de ce nu l-a ridicat?”

„Dacă ai observat, acela este prins de podea”, mi-a răspuns el.

„Lăudat să fie Domnul!”

„La ce te gândeşti?” m-a întrebat el.

„La marele Magnet care se află în ceruri, la dreapta lui Dumnezeu. Într-o zi, El Îl va lăsa să vină jos, iar atunci toţi cei ce sunt „magnetizaţi” de Duhul Său vor merge sus, în văzduh, pentru a-L întâlni. Atunci toate aceste trupuri bătrâne vor fi făcute din nou asemenea lui Dumnezeu.”

Ce timp minunat va fi acela, când vom fi făcuţi din nou după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu! Da, Isus va veni din nou într-o zi, iar noi suntem plini de bucurie pentru aceasta, nu-i aşa?

În seara aceasta aş vrea să citesc ceva din Scriptură, dar mai întâi doresc să Îi mulţumesc doamnei care mi-a trimis, prin fiul meu un dar micuţ: 10$ (dolari) puşi într-un plic. Îţi mulţumesc mult, soră. Spunea că nu va mai fi aici când se vor da darurile de dragoste, aşa că mi i-a trimis înainte.

Să nu credeţi cumva că scopul nostru este să cerem bani, căci nu este aşa. Mai este o doamnă care a trimis un plic cu bani, prin fratele Baxter. Spunea că jumătate sunt pentru mine şi jumătate pentru el. Să ştii că apreciem gestul tău, soră. Eu mă rog întotdeauna ca Domnul să îi binecuvânteze pe oamenii care îmi trimit bani, deoarece ei muncesc pentru acei bani.

Vreau să vă spun că primesc scrisori de la foarte mulţi oameni care vor să îmi spună că au văzut marea lucrare pe care o face Dumnezeu prin darul deosebirii şi prin prorocie şi că au crezut.

Acesta este doar un semn care să îi ajute pe oameni să creadă. Atunci când m-a trimis să mă rog pentru bolnavi, El a spus că voi fi însoţit de semne şi minuni, dar desigur, nu trebuie să se facă semne şi minuni pentru fiecare bolnav în parte.

Când Moise a primit acele semne şi a fost trimis în Egipt, cu siguranţă nu s-a dus la fiecare evreu pe care l-a întâlnit, să îi spună: „Priveşte aici! Eu mi-am vindecat mâna de lepră!”, sau: „Vezi băţul acesta? Am să-l transform într-un şarpe!” ci a făcut acel lucru o singură dată.

Eu primesc o mulţime de scrisori în care oamenii îmi spun că nu pot ajunge la mine să se facă rugăciune pentru ei.

Dacă aţi observat, eu vorbesc câteva minute cu oamenii, până când Tatăl ceresc îmi arată ceva cu privire la ei. Acesta este motivul pentru care niciodată nu pot chema prea mulţi. Totul depinde de credinţa pe care o au cei aflaţi pe platformă. Apoi, pentru că cei care doresc să se facă rugăciune pentru ei sunt foarte mulţi, trebuie să îi chemăm sus pe cei care au numere de rugăciune. Acesta este motivul pentru care împărţim acele cartonaşe cu numere de rugăciune, pe care le strigăm într-o anumită ordine.

Problema este că foarte mulţi cred că nu vor fi vindecaţi dacă nu reuşesc să ajungă pe platformă, ceea ce nu este adevărat.

Vindecarea este la Calvar, nu pe platformă, nu-i aşa, frate Osborn? Printre noi se află şi fratele Tommy Osborn care, după cum ştiţi, este unul din cei mai renumiţi oameni de pe câmpul Evangheliei. Nu spun aceasta pentru că este aici, ci pentru că a ţinut Evanghelia curată şi dreaptă. Adevărul este că toţi ar trebui să aprecieze aceasta, fără nici un fel de fanatism sau ceva de felul acesta.

L-am întrebat dacă este obosit, iar el mi-a spus că nu. Fratele nu face decât să predice Evanghelia, dar o aduce atât de aproape de inimile oamenilor, încât Satana nu mai poate mişca nimic, iar ei acceptă vindecarea, se ridică şi umblă.

Asta-i tot, vedeţi? Aşa trebuie să procedăm cu toţii. Şi chiar dacă mai avem unele îndoieli, Dumnezeu trimite printre oameni semne şi minuni de dragul Evangheliei.

Când am fost în Africa, – ceea ce vă spun acum nu sunt cuvintele mele, ci îl citez pe fratele Bosworth -, într-o singură adunare au fost vindecaţi în jur de 20.000 de oameni.

Gândiţi-vă numai. Douăzeci şi ceva de mii de oameni vindecaţi la o singură rugăciune.

Eu nu cunoşteam limba lor, de aceea, traducătorul trebuia să traducă toate vedeniile pe care le spuneam şi totul a fost întocmai.

Ei bine, cine a făcut aceasta? Isus Hristos care încerca să intre în inimile oamenilor. Iar când au ajuns pe platformă, acei oameni au putut vedea slava şi Puterea lui Dumnezeu.

Odată a venit pe platformă o femeie care părea sănătoasă. Domnul i-a spus unde a fost, ce i s-a întâmplat şi că are o singură problemă: un chist la ovar, după care a adăugat: „Pregăteşte-te pentru moarte, deoarece vei mai trăi foarte puţin.”

Femeia s-a întors la loc şi s-a aşezat lângă soţul ei, gândindu-se cum se va întâmpla aceasta şi a murit chiar acolo. Vedeţi? A murit chiar în timpul acelei adunări.

Desigur, dacă aş fi fost un vindecător divin, aş fi vindecat-o pe acea femeie, dar tot ce pot face eu este să spun ceea ce văd. Astfel, i-am transmis Mesajul spus de Dumnezeu şi totul s-a întâmplat întocmai: femeia a murit chiar acolo.

Ea a plecat de pe platformă spunând: „Nu-mi vine să cred!”, dar în câteva minute a fost moartă. Când a venit sus părea total sănătoasă, iar Domnul a spus că are doar un chist ovarian. El i-a mai spus ca a fost la medic şi i l-a descris, iar femeia a răspuns simplu: „Este adevărat!”

„Ai fost împreună cu soţul tău, iar el te-a aşteptat pe hol.”

„Aşa este”, a răspuns ea.

Apoi am continuat: „Pregăteşte-te de moarte pentru că este foarte aproape de tine!” I-am spus aceste cuvinte pentru că am văzut desfăşurarea înmormântării ei şi am ştiut că aşa va fi.

Uneori se întâmplă să vină pe platformă oameni cărora Dumnezeu nu le spune nimic, ci văd numai că se face întuneric. Ei bine, atunci ştiu că aceea este moartea, dar nu pot spune că acea persoană va muri, pentru că rugăciunea poate schimba hotărârea lui Dumnezeu. Aţi ştiut aceasta?

Rugăciunea poate schimba hotărârea lui Dumnezeu.

Ezechia a plâns odată cu amar, nu-i aşa? Prorocul Isaia a venit la el şi i-a spus să îşi pună casa în rânduială pentru că va muri, dar împăratul s-a întors cu faţa la perete şi a plâns. Atunci prorocul s-a întors şi i-a spus că Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea şi îi mai dă cincisprezece ani de viaţă. Deci rugăciunea schimbă lucrurile, nu-i aşa? Desigur.

Ci siguranţă, şi noi credem aceasta. Întotdeauna voi să fiţi atenţi la ceea ce spune Domnul, iar dacă aveţi vreo confuzie consultaţi înregistrările pentru a auzi corect ce s-a spus, pentru că totul se va întâmpla întocmai, indiferent cât va dura aşteptarea.

Eu v-am spus de multe ori cuvintele pronunţate de Îngerul Domnului. Odată, nu ştiu dacă v-am povestit, au venit două femei: una avea probleme cu stomacul, iar cealaltă, o umflătură la gât. Îngerul Domnului i-a vorbit femeii care avea probleme cu stomacul şi i-a spus să meargă acasă şi să mănânce pentru că este vindecată.

Păi, cum să mănânce că nu putea! S-a străduit aproape şase săptămâni, dar degeaba. Boala s-a agravat şi mai tare, dar ea a continuat să încerce. Şi iată că într-o dimineaţă, după terminarea micului dejun, când vasele erau deja spălate, femeia a simţit ceva plăcut trecând peste ea. A alergat repede la vecina ei, femeia cu umflătura la gât, care nu văzuse nici ea nici un rezultat până atunci, şi a găsit-o sărind în sus şi în jos şi strigând de bucurie pentru că umflătura de la gât dispăruse.

Ce era aceasta? Îngerul Domnului, care a trecut pe la ele la şase săptămâni de la pronunţarea vindecării, confirmând Cuvântul Domnului prin semnele care L-au urmat.

Vedeţi, El trebuia s-o facă.

Câţi din voi ştiu că odată, când Daniel s-a rugat Domnului, Îngerul Gavril a întârziat douăzeci şi una de zile? Vă amintiţi? Iar noi slujim încă aceluiaşi Dumnezeu!

Acum haideţi să încercăm să vedem ce este cancerul.

Pentru prima dată eu L-am văzut pe Dumnezeu în natură. Cum a fost posibil lucrul acesta? Urmărind viaţa plantelor şi a animalelor iar, dacă va fi cu voia Lui, duminică aş vrea să predic despre: „Dumnezeu în Universul Său, Dumnezeu în Fiul Său, Dumnezeu în Cuvântul Său şi Dumnezeu în poporul Său.”

Prin aceasta aş vrea să vă arăt cât este de aproape El de noi, pentru că Îl găsim în jurul nostru pretutindeni şi în orice vreme. El este cu noi şi în noi, până la sfârşitul lumii şi Îl putem recunoaşte în întreaga natură.

Să revenim însă la problema noastră, iar ca să înţelegeţi mai bine voi lua un exemplu: ceva natural şi ceva spiritual, pentru că tocmai mi-a venit un gând.

M-am uitat la ceas şi am văzut că mai am cinci minute până la începerea rândului de rugăciune, aşa că voi încerca să mă încadrez în timpul pe care îl mai am.

Cancerul este al doilea mare necaz cu care se confruntă omenirea, primul fiind boala de inimă. Conform statisticilor în domeniu, după bolile de inimă urmează cancerul şi tuberculoza.

De obicei, cancerul se face de la o vânătaie. Astfel, rupe celulele rănite şi pătrunde acolo instalând o nouă viaţă.

Priviţi puţin la naşterea voastră. La început aţi fost doar un germen mic. Sexul masculin produce germenul de viaţă, în timp ce femeia este doar incubatorul. Ştiu că aici este o audienţă amestecată, dar aş vrea să mă ascultaţi cu atenţie.

Spermatozoidul vine de la partea masculină la cea feminină şi este un germen atât de mic încât nu poate fi văzut cu ochiul liber, ci doar la microscop, şi arată ca un nod micuţ cu coadă, din care se formează coloana vertebrală a copilului şi aşa mai departe. Acest lucru se întâmplă cu toate seminţele, doar că fiecare se înmulţeşte după soiul ei: câinele naşte câine, omul naşte alt om şi aşa mai departe.

Dacă observaţi, acel germen micuţ începe să crească tot mai mult până ia o formă: aşa aţi fost şi voi odată: celulele s-au tot divizat, iar voi aţi crescut până aţi ajuns la nouă luni, când v-aţi născut. A urmat procesul de creştere şi dezvoltare, iar acum iată-vă bărbaţi şi femei în toată firea, dar toţi aţi venit din acel germen micuţ care s-a divizat în alte şi alte celule, formându-vă pe voi. Este adevărat?

Acum, cancerul poate apărea în urma unei lovituri şi este o umflătură. Se formează ca o tumoare sau cataractă şi vai, am putea vorbi ore întregi despre aceasta!

La început, el este o celulă mică ce începe să se divizeze formând alte şi alte celule. Nu are o formă anume, ci se împrăştie peste tot cu ajutorul unor „picioruşe”, unele dintre ele înfăşurându-se în jurul organelor.

Există mai multe tipuri de cancer: cancerul roşu, cancerul negru, sarcomas şi multe alte varietăţi, dar aşa cum am spus deja, nu au o anumită formă pentru că sunt duhuri, iar duhul nu are nici o formă.

Voi ziceţi: „Cancerul este un duh?”

Da, domnilor. Vă pot dovedi că este o viaţă străină; că este diavolul.

Poate sună demodat, dar nu există nici o boală care să nu fie provocată de diavolul. Da, orice boală vine de la Satana şi este rezultatul direct sau indirect al păcatului. Este posibil să nu fie păcatul vostru, ci să fie ceva moştenit.

Înainte, când nu exista păcatul, omul nu a avut nici o boală, dar după căderea în păcat, boala a venit ca un atribut al acestuia.

Priviţi la acest cancer. Mâna mea poate percepe prezenţa lui. Acum nu este nimic, dar într-o zi poate apărea.

Dacă pe mână apare o umflătură – un cancer sau orice altceva -,  este  altă viaţă. Ea a început de la o celulă mică ce s-a divizat tot mai mult şi este o viaţă străină. Apare exact cum aţi apărut şi voi când eraţi doar un germen micuţ, dar în spatele ei stă un duh, deoarece are o viaţă.

În cazul vostru viaţa a venit de la Dumnezeu, dar întrebarea este: De unde vine în trupul vostru această viaţă dătătoare de moarte, acest cancer? Cine a adus-o? Ei bine, este Diavolul!

Isus l-a numit „diavol” şi fiindcă sunt un lucrător îl voi numi şi eu tot diavol, pentru că Ceva îmi spune că Biblia este adevărată.

Astăzi putem vedea o mulţime de oameni surdo-muţi, iar doctorii spun:

„Corzile vocale sunt moarte! Nervii din ureche sunt morţi!”

„Dar ce a cauzat aceasta, doctore?”

„Nu ştiu, lucrul acesta poate fi cauzat de o temperatură mare sau de altceva.”

Dar de ce nu au murit toţi nervii din organism? Vedeţi? De ce au murit numai nervii de acolo?

Isus l-a numit „duh de surzenie”, este adevărat?

Şi când duhul de surzenie şi cel de muţenie au ieşit din om, el a putut auzi şi vorbi.

Acum, aceasta este ca o bandă transparentă în jurul mâinii mele: opreşte circulaţia sângelui.

Voi aţi văzut urcând pe platformă surdo-muţi care au plecat de acolo vorbind şi auzind. Vedeţi? Ce s-a întâmplat?

Să zicem că vine un om care este surd. Dacă medicul poate face ceva pentru el, este foarte bine; e datoria lui s-o facă. Dumnezeu l-a pus să facă lucrul acesta. Dar este posibil ca doctorul să nu găsească nimic. Atunci este vorba de o forţă nevăzută; este ca o bandă transparentă în jurul mâinii mele.

Nu are importanţă cât unguent veţi pune la capătul acelui deget, deoarece circulaţia sângelui este oprită şi nu va putea porni până nu veţi îndepărta banda care strânge mâna.

„Banda” din cazul nostru este un duh, o viaţă nevăzută, iar când acest duh este înlăturat, desigur, natura poate acţiona şi omul aude din nou.

În cazul cancerului începe să se dezvolte un „trup” care se măreşte şi se măreşte, rămânând doar o alternativă: veţi fi ucişi de el.

Credeţi că tot ce este natural e o umbră a lucrurilor spirituale?

Daţi-mi voie să vă arăt ceva din Scriptură, astfel încât să nu puteţi fi închişi de nimeni. Nu mai am timp să vă învăţ, dar priviţi!

Care sunt cele trei elemente care însoţesc o naştere firească, naturală?

Întâi vine apa, este adevărat? Urmează sângele şi la urmă vine viaţa, duhul de viaţă.

Apă, sânge şi duh. Aceasta face naşterea completă.

Când un om este născut din nou din Duhul lui Dumnezeu, este la fel. Din trupul Domnului au ieşit trei elemente şi este nevoie ca cei născuţi din nou, din Duhul lui Dumnezeu, să treacă prin ele: apă, sânge şi Duh, este corect?

Când Domnul a fost străpuns în coastă, a ieşit apă, sânge şi Duh, iar acestea trei sunt una în mărturisirea lor.

Acestea sunt elementele prin care trebuie să trecem pentru a intra în Trupul lui Hristos: neprihănirea, sfinţirea şi botezul cu Duhul Sfânt.

Primele trei (apa, sângele şi duhul) constituie naşterea naturală, în timp ce celelalte trei constituie naşterea spirituală, iar noi am văzut că tot ce este natural e umbra a ceea ce este spiritual.

Cancerul vine în acel loc dureros sau în vânătaie şi începe să sugă din sângele vostru având un singur scop: să vă ia viaţa.

Doctorul îl poate tăia, dar dacă a mai rămas vreo urmă din el, fie ea cât de mică, va începe să crească din nou. Dacă îl poate scoate total este foarte bine, însă când este vorba de vindecarea divină, ea nu are nimic a face cu acel trup, cu acea tumoare crescută în voi, ci are de-a face cu viaţa din acel trup străin.

Dacă, de exemplu, sunteţi un cancer, iar eu aş vindeca pământul de voi, aş chema pur şi simplu afară viaţa din trupul vostru.

Problema este că oamenii nu înţeleg vindecarea divină şi din cauza aceasta nu o pot primi.

Poate aţi văzut cum de multe ori, în adunările mele, au urcat pe platformă oameni orbi, iar când au plecat erau vindecaţi pe deplin deoarece duhul de orbire i-a părăsit.

Eu am avut de-a face cu foarte mulţi oameni care au fost orbi ani de zile şi au plecat de pe platformă plini de bucurie pentru că puteau citi din Biblie, dar după trei zile au fost tot atât de bolnavi ca la început.

Oh, păi aşa trebuiau să fie! Aceasta este procedura naturală de vindecare.

Odată a venit pe platformă o femeie cu cancer şi deodată a fost „lovită” de ceva, căci a strigat: „Pot să văd!”

Duhul Sfânt a descoperit ce avea, i-a spus ce a făcut şi ce trebuia să facă pentru a scăpa, apoi i-a descoperit şi alte lucruri, şi înainte ca femeia să plece, a fost binecuvântată.

Ea a crezut din toată inima, a început să mănânce şi spunea: „Sunt bine şi sănătoasă!” La câteva zile după aceea a început să se simtă rău, iar doctorul i-a spus: „Nu ţi-am spus să nu mergi în mijlocul acelor fanatici?”

Vedeţi? Dar tocmai faptul că se simţea rău era cel mai bun semn din lume că era vindecată.

Vreau să vă întreb ceva. Câţi vânători se află printre noi? Aş vrea să ridicaţi mâna. În ordine.

Acum, oricine a omorât vreodată un animal ştie că atunci când trupul moare şi viaţa pleacă din el, devine mai uşor. În decurs de șaptezeci și două de ore, corpul scade în greutate. Dacă omorâţi o căprioară şi o cântăriţi după aceea, iar apoi o cântăriţi din nou a doua zi dimineaţa, veţi constata că este cu câţiva pounds mai uşoară.

Câţi din voi ştiu că acesta este adevărul? Da, ea scade, devine mai uşoară.

Dar dacă o veţi lăsa acolo câteva zile? Cred că aţi văzut cu toţii un câine mort pe marginea drumului. Şi primul lucru care se întâmplă este că începe să se umfle, deoarece intră în putrefacţie. Astfel, bietul câine devine mai mare şi mai greu decât atunci când trăia. Este adevărat?

La fel se întâmplă cu trupul uman şi la fel se întâmplă cu cancerul, cu cataracta şi cu tumorile.

Acum priviţi! Isus Hristos a suferit cumplit şi a murit pentru noi la Calvar, iar acum, prin Puterea Sa, scoate viaţa aceea străină de acolo deoarece Dumnezeu a spus: „În Numele Meu vor scoate draci…” Aşa este.

Dumnezeu nu poate să mintă, ci trebuie să spună întotdeauna numai adevărul şi El a spus: „În Numele Meu vor scoate draci…”

Cine? Credincioşii.

Aici este problema cu voi, credincioşii, pentru că vă temeţi să luaţi iniţiativa; vă temeţi să staţi şi să pretindeţi dreptul pe care vi l-a dat Dumnezeu.

Când diavolul este mustrat, pleacă, iar bolnavul se simte bine timp de câteva zile, după care starea lui devine mai grea şi spune: „Mă simt rău…”

Acum vreau să înţelegeţi că este o mare diferenţă între darul minunilor şi darul vindecării. Aţi ştiut aceasta? Este vorba de două daruri diferite.

În ce priveşte vindecarea, trebuie să ştiţi că bolnavul se va simţi bine timp de câteva zile, după care se va simţi foarte rău.

Din ce cauză? Pentru că acel cancer a devenit un ţesut mort, fără viaţă, care începe să se umfle şi oh, face ca omul să se simtă foarte rău.

De ce? Inima pompează sângele şi purifică trupul de răul acela mort. Atunci bolnavul va face febră. Este exact ca în cazul unui abces de la dinte care cauzează febră.

De fapt orice infecţie va produce febră. Dar cum este bucata aceea de carne moartă din trupul vostru? Păi, veţi trece aproape de moarte!

Acela este timpul când trebuie să staţi şi să Îi daţi laudă lui Dumnezeu. Aşa este. Nu vă clătinaţi în credinţă, pentru că aceea este dovada că sunteţi vindecaţi.

Într-un an am avut pe platformă o mulţime de dovezi care arătau că totul a trecut. Era trecut şi numele doctorului pe ele.

Dacă umflătura a trecut, ea va da înapoi pentru că viaţa care a ţinut-o a plecat. Dar voi vă veţi simţi rău pentru că deşi viaţa a plecat, răul acela este încă acolo. În cuvinte simple, ca să poată înţelege şi un copil, am să vă spun că va putrezi. Unde? Chiar în trupul vostru.

În timpul acela sângele pompat de inimă este purificat în rinichi şi astfel răul este dat afară, dar voi veţi avea dureri de cap şi vă veţi simţi atât de rău încât, oh, abia vă puteţi ţine pe picioare.

Atunci, pacientul slab în credinţă se va îndoi şi va spune: „Am pierdut vindecarea!” dar nu este adevărat, pentru că Dumnezeu nu este un Tată rău. Voi nu puteţi pierde vindecarea pentru că Isus a plătit un preţ atât de mare! Este a voastră, vă aparţine!

Când s-a rugat pentru Petru, Isus a spus: „M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta…” (Luca 22.32). Vedeţi, nu moralul, ci credinţa.

Acum daţi-mi voie să vă arăt… Vă rog să mă scuzaţi, pentru că nu vă pot arăta nimic, ci vă voi spune doar, după cea mai bună cunoştinţă a mea, ceea ce văd pe tărâmul acela.

Când aţi văzut dovada Fiului lui Dumnezeu lucrând prin slujitorii Săi, arătând semnele şi minunile Sale, şi acel demon a fost declarat dus, dacă în următoarele două sau trei zile începeţi să vă îndoiţi, atunci, aşa cum credinţa l-a îndepărtat, necredinţa îl va aduce înapoi.

Şi nu uitaţi că Biblia spune: „Duhul necurat când a ieşit dintr-un om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă şi n-o găseşte.

Atunci zice: „Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit…”

Atunci se duce şi ia cu el alte şapte duhuri mai rele decât el…” Este adevărat? (Matei 13.43-45). Starea acelui om va fi de şapte ori mai rea şi va muri.

Vă mai amintiţi ce le spun în fiecare seară celor pentru care mă rog? „Du-te şi crede!”  Ce să nu faceţi? Ce este păcatul? Necredinţa.

Vedeţi? Mergeţi şi nu vă îndoiţi, pentru că dacă veţi face aceasta, va veni peste voi un rău şi mai mare.

Aţi înţeles?

În Ioan 5, începând de la versetul 31, citim:

„Dacă Eu mărturisesc despre Mine însumi, mărturia Mea nu este adevărată.

Este un altul care mărturiseşte despre Mine; şi ştiu că mărturisirea, pe care o face El despre Mine, este adevărată.

Voi aţi trimis la Ioan, şi el a mărturisit pentru adevăr.

Nu că mărturia pe care o primesc Eu, vine de la un om; dar spun lucrurile acestea pentru ca să fiţi mântuiţi.

Ioan era lumina, care este aprinsă şi luminează, şi voi aţi vrut să vă veseliţi câtăva vreme la lumina lui.

Dar Eu am o mărturie mai mare decât a lui Ioan; căci lucrările acestea, pe care le fac Eu, mărturisesc despre Mine că Tatăl M-a trimis.” (Ioan 5.31-36).

Oricine cunoaşte Scriptura, ştie că toate lucrurile au fost încheiate la Calvar, în Isus Hristos, iar El i-a însărcinat pe ucenicii Săi să ducă Mesajul salvării în toată lumea. Este adevărat?

Aceasta înseamnă că lucrurile pe care le-a dat Tatăl, Fiului, să le facă, urmau să se manifeste şi în Biserica Sa   de-a lungul epocilor ce aveau să vină.

Dumnezeu să ne ajute să credem în timp ce ne vom pleca pentru rugăciune.

Tată ceresc, Îţi mulţumim pentru că nu ne-ai lăsat în întuneric, căci dacă am fi continuat să mergem în încurcătura şi în teologia acestei lumi, am fi cei mai nenorociţi oameni. Dar sunt plin de bucurie pentru că Tu ne-ai spus: „Nu vă voi lăsa singuri, ci Mă voi întoarce la voi. Şi voi fi cu voi şi în voi până la sfârşitul lumii.”

O, Dumnezeule, cei care au primit Duhul Sfânt în inima lor, Te cunosc. Ei Te ştiu după Martorul puterii Tale, căci sunt fii şi fiice de Dumnezeu şi cred că toate lucrurile sunt cu putinţă pentru cei ce cred.

Tată, în seara aceasta Te rog să faci un astfel de credincios din fiecare om prezent în sală.

Ajută-ne să ne scuturăm de toate învăţăturile şi teologiile omeneşti şi să venim la Tine, bazându-ne pe Cuvântul Tău şi crezând că noi nu trebuie să încercăm să explicăm ceea ce ai făgăduit, ci să credem Cuvântul aşa cum L-ai spus.

Dă-ne aceasta, Doamne.

Ajută-mă şi pe mine, Doamne, căci mă rog ca Duhul Sfânt să vină din ceruri pe această platformă, să se manifeste şi să aducă Viaţa lui Isus Hristos în această biserică, printre lucrătorii şi credincioşii din turmă pentru care a murit Isus.

Fie ca Păstorul să vină şi să ne conducă la ape liniştite, căci o cerem pentru slava Lui. Amin.

Îmi pare rău că v-am ţinut mai mult. Vă rog să mă iertaţi.

Acum ne vom ruga pentru bolnavi. La ce număr am rămas, Billy, la „C”? Cred că mi-a spus când am intrat, dar am uitat.

În ordine. Cine are numărul de rugăciune „C-51”? Uitaţi-vă la numerele voastre. Persoana cu nr. C-51 este în clădire? Să se ridice în picioare cine are nr. C-51. Tu eşti, soră? Ridică-te în picioare. 53, 54, 55, 56, 57, 58, 59, 60. Aduceţi-i pe primii 10.

Dacă vreţi, cântaţi cântarea „Locuieşte în mine.”

Aş vrea să fiţi atenţi când vă strig. Vă rog să vă uitaţi şi la cel de lângă voi, căci s-ar putea să fie surd sau nu se poate ridica.

Dacă persoana cu numărul strigat este în sală, să legene mâna, iar uşierii vă vor ajuta să ajungeţi aici.

În timp ce urcaţi, aş vrea să nu uitaţi un lucru: eu nu vă pot vindeca. În ordine.

Harul Domnului nostru Isus Hristos este minunat, nu-i aşa?

În timp ce ei se vor alinia aici, am să vă rog să vă plecaţi capetele în rugăciune, ca Domnul Isus să ne ajute şi să ne facă aşa cum ar trebui să fim.

Acum ne vom apropia plini de respect de Atotputernicul Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, iar eu mă voi ruga peste aceste batiste.

Scumpul nostru Tată ceresc, în seara aceasta aducem aceste batiste la Tine. Ele sunt pentru bolnavi şi nevoiaşi, şi noi ştim că Tu cunoşti problemele lor; ştii şi cât de multă credinţă vei găsi în inimile lor.

Noi L-am auzit pe Isus întrebând dacă va găsi credinţă atunci când Se va întoarce.

El nu a întrebat dacă va găsi biserici, neprihănire sau învăţători, ci a întrebat: „Voi găsi credinţă?”

O, ce lucru valoros! Tată, mulţi trimit aceste batiste, iar Tu cunoşti starea lor. Poate că undeva, în clădire, se află un sărman tată orb, sau o mamă infirmă. Aici este o fată care vrea să trimită o batistă celor dragi, iar acolo este un copil cu capul moale. Sunt sigur că Tu i-ai văzut pe toţi, iar eu mă rog pentru ei.

Noi ştim că Tu l-ai chemat pe fiul Tău, pe Israel, afară din Egipt şi el a călătorit spre Palestina însoţit de Îngerul Domnului. Ce ciudat a fost prins acolo, la Marea Roşie. Unul din scriitori spunea că Dumnezeu a privit jos, din Stâlpul de Foc, cu ochii plini de mânie şi marea s-a speriat şi s-a dat în lături. Aleluia!

Îţi mulţumim, Doamne, pentru că eşti încă acelaşi Dumnezeu. Acea mare s-a dat în lături pentru că drumul Tău ducea pe acolo.

O, Dumnezeule, în seara aceasta „dâra” de sânge trece prin fiecare încăpere în care se află vreun bolnav (Aleluia!), şi în timp ce stăm înaintea Ta, Dumnezeule, Îmi pun mâinile peste aceste batiste şi cer ca Îngerul Domnului să privească jos, prin Stâlpul de Foc, astfel încât fiecare boală să se sperie când aceste batiste vor fi puse peste ei.

Fie ca boala să dea înapoi şi să-i lase pe cei credincioşi să treacă prin ţara făgăduită a unei sănătăţi depline, aşa cum ai spus în Cuvânt: „Mai presus de toate, aş vrea să vă întăriţi în sănătate.”

Dă-ne aceasta, Doamne.

Noi nu ne putem compara cu sfântul apostol Pavel, dar ştim că oamenii luau de pe trupul lui batiste, iar când le puneau peste cei bolnavi, aceştia se vindecau. Tu eşti acelaşi Isus care ai lucrat şi prin ei, de aceea Te rog, Dumnezeule, să ai milă de fiecare dintre noi, pentru că Îţi cerem aceste binecuvântări în Numele lui Isus Hristos şi spre slava Lui. Amin.

Frate Baxter, frate Mattsson, vă rog să veniţi aici.

Voi să credeţi din toată inima.

Câţi din voi cred din toată inima?

Dumnezeu să vă binecuvânteze. Rugăciunea mea sinceră este ca Domnul să fie cu voi, să vă ajute şi să vă facă pe toţi credincioşi.

Înainte de a striga rândul de rugăciune, vreau să ştiţi că Îl văd pe Duhul Sfânt sau Îngerul Domnului stând acolo, chiar deasupra audienţei.

Credeţi din toată inima? Dacă Duhul Sfânt va intra în această audienţă şi vă va arăta semnul din cer, veţi crede din toată inima?

Aici este o doamnă care a fost cândva o fetiţă, iar acum are ea o fetiţă care este bolnavă de inimă. Este atât de grav bolnavă încât nici nu se mai poate da jos din pat, este adevărat, soră? Este de vreo 12 ani, aşa-i?

Nu ai număr de rugăciune, este adevărat, soră? Da. Aceasta înseamnă că nu vei fi chemată în rând. Ridică-te acolo unde eşti. Oh, ea leşină…

Atotputernicule Dumnezeu, fii îndurător. Mă gândesc la fiica lui Iair, care avea 12 ani şi era singurul lui copil.

O, Doamne, inima mamei acestei fetiţe a venit să ceară îndurare pentru copila ei care zace grav bolnavă.

Dumnezeule, îngăduie ca această fetiţă să fie vindecată. Îngăduie ca Îngerul care a intrat în închisoare şi  l-a eliberat pe Petru, acea Lumină mare şi strălucitoare, să meargă în seara aceasta în casa surorii noastre ca s-o elibereze pe fetiţa ei de boala de inimă.

Lasă ca în timp ce mama aceasta cere plângând vindecarea fiicei ei, binecuvântarea Ta să vină peste ea spre slava lui Dumnezeu. Amin.

Dumnezeu să te binecuvânteze, soră. Imediat ce vei ajunge la copilă, să îţi pui mâna stângă pe inima ei, iar mâna dreaptă s-o ridici spre Dumnezeu şi să-I mulţumeşti pentru ceea ce a făcut pentru ea la Calvar. Amin.

Să ai credinţă în Dumnezeu. În ordine.

Te rog să vii puţin mai aproape, doamnă. Crezi din toată inima? Bine. Crezi că mărturia Scripturii despre Isus Hristos este adevărată? Bine.

Văd că ai o bubă pe nas (oricine poate vedea aceasta) şi ştiu că ai vrea să fie îndepărtată, iar Dumnezeu poate face aceasta.

Dar lucrul pentru care eşti îngrijorată cel mai mult, e că eşti foarte nervoasă şi supărată. În plus ai şi artrită, este adevărat?

Ai avut şi o operaţie la rect, iar de atunci nu te mai simţi bine, este adevărat? Vrei să te faci bine? Ridică mâna şi acceptă-L pe Isus Hristos ca Vindecătorul tău. Vrei? Atunci du-te şi fii sănătoasă în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Du-te şi bucură-te. Da.

Haideţi să spunem cu toţii: „Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu!” (Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu).

Soră, crezi din toată inima? Ochii tăi sunt grav bolnavi şi nu vrei să ajungi oarbă. Globul ocular devine plat şi din cauza aceasta eşti pe punctul de a-ţi pierde vederea.

Vrei să fii bine, nu-i aşa? Vino puţin aici.

Dumnezeule, Tu care ai făcut ochiul omului, poţi să îi şi redai vederea. Te rog s-o vindeci pe femeia aceasta, Doamne, în Numele Fiului Tău, Isus Hristos. Amin.

Accepţi vindecarea, soră? Du-te, crede şi spune: „Îţi mulţumesc scumpul meu Domn pentru vindecarea pe care mi-ai dat-o.”

În ordine. Vino, doamnă. Cred că îţi dai seama că dacă Dumnezeu nu te ajută nu mai ai de stat mult pe aici deoarece ai cancer.  Este adevărat?

În timp ce urcai treptele ca să ajungi aici, a început să-ţi vorbească Ceva, nu-i aşa? Atunci să Îl crezi, căci totul se va sfârşi. Dumnezeu să te binecuvânteze. Du-te şi pacea Lui să fie cu tine. Amin.

Sora mea iubită, care are în viaţa ei pe inamicul numărul unu – boala de inimă -, crede că se poate face bine? Vei accepta vindecarea, soră? Un moment…

Doamna de acolo are tot o boală de inimă. Crezi că Dumnezeu te face bine? Da? Ridică-te în picioare. Acum sunteţi vindecate amândouă. Duceţi-vă acasă şi Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Înţelegeţi? Demonii strigă chemându-se în ajutor unii pe alţii, dar Dumnezeu este Singurul.

Dumnezeu să te binecuvânteze, soră. Tu ai o problemă femeiască, nu-i aşa? Dacă îţi spun că Isus Hristos te-a vindecat cu 1900 de ani în urmă, vei crede? Atunci du-te şi fii sănătoasă în Numele Domnului Isus, căci El te face bine.

Dar tu crezi că El te va vindeca de acest cancer pe care îl ai şi îl va lua de la tine? Domnul Isus să îţi dea aceasta în Numele lui Isus Hristos. Fie ca omul să meargă şi să fie vindecat. Du-te şi nu te îndoi de nimic, iar peste două zile vreau să ne arăţi credinţa ta. Bine.

Ce mai faci, domnule? Vrei să scapi de această stare? Vrei să scapi de artrită şi să mergi acasă vindecat? Ei bine, indiferent de cât timp o ai, dacă vei crede că Isus Hristos te poate pune pe picioare, poţi fi vindecat chiar acum. Accepţi aceasta?

Ridică mâinile în felul acesta şi spune: „Doamne, eu cred!”

Acum poţi pleca pentru că eşti salvat. Du-te şi fii bine. Da, domnule.

O, da! Acum mă poţi auzi. Vedeţi?

Tu aveai prostată, iar din cauza aceasta erai foarte nervos, dar El nu te-a vindecat doar de un lucru, ci îţi ia tot greul, chiar şi astigmatismul. Vezi, tu nu auzi de mulţi ani cu urechea aceasta, nu-i aşa? Spune: „Amin!” Nu mai eşti surd, pentru că atunci când El vindecă pe cineva, o face complet. În ordine.

Vino, soră. Tu vrei să fii bine. Doamne Isuse, Te rog s-o vindeci astfel încât să coboare de pe platformă bucurându-se în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Dumnezeu să te binecuvânteze. Scoate vata afară şi du-te, pentru că eşti în ordine. Bine.

Vino, frate. Crezi din toată inima? Doamne, vindecă-l pe omul acesta. Te rog să laşi ca Duhul Tău să fie peste el, ca să plece de aici bucurându-se şi lăudându-Te în Numele lui Isus. Amin.

Du-te şi mulţumeşte-i lui Dumnezeu, căci boala a plecat de la tine şi nu se va mai întoarce niciodată.

Haideţi să spunem: „Laudă Domnului.”

Credeţi? Aveţi credinţă?

O cunoşti pe femeia de lângă tine? A fost foarte şocată când te-a văzut vindecată.

Tu ai un blocaj în vene, dar Dumnezeu te va face vine. Dacă crezi… Vei crede? Eşti vindecată. Dumnezeu să te binecuvânteze, soră.

Tot ce trebuie să faceţi este să aveţi credinţă şi să credeţi în Dumnezeu, căci El vă va face bine pe amândouă. Credeţi că aţi fost vindecate chiar acum? Dumnezeu să vă binecuvânteze. Amin.

În ordine, soră. Ce crezi despre toate acestea? Crezi că vin de la Dumnezeu? Dar tu? Crezi că El este Mântuitorul tău? Crezi că într-o zi va veni să te ia? Da?

Crezi că până atunci El a făcut o pregătire ca să trăieşti fericită? Da, El a făcut-o.

Eşti foarte nervoasă, nu-i aşa? Ai avut şi crize de slăbiciune şi nu poţi sta prea mult în sus, este adevărat?

Totul se trage de la o operaţie pe care ai avut-o de curând. Ţi-a fost extirpat un plămân, este adevărat? Crezi că Dumnezeu este tăria ta? Atunci du-te, laudă-L din toată inima şi bucură-te pentru că nu mai trebuie să te întorci în pat.

Haideţi să spunem cu toţii: „Lăudat să fie Dumnezeu!” (Lăudat să fie Dumnezeu!).

Vino, domnule. O, cum ar vindeca El fiecare persoană din locul acesta dacă ar găsi credinţă! Nu ar mai trebui să treacă nimeni prin rândul de rugăciune, căci s-ar simţi bine.

Nu ne cunoaştem, este adevărat, domnule? Aşa este, dar Dumnezeu ne cunoaşte pe amândoi. Cred că realizezi că stăm în prezenţa Sa. Tu ai o boală de stomac. Da, eşti predicator şi ai ulcer la stomac, este adevărat? Du-te şi de acum înainte predică vindecarea divină, mănâncă ce vrei şi Dumnezeu să te binecuvânteze. Amin.

Vino, doamnă. Crezi din toată inima şi din tot sufletul? Da, tu eşti conştientă că se întâmplă ceva. Dacă vei crede, boala de inimă te va părăsi pentru tot restul vieţii. Dumnezeu să te binecuvânteze.

Haideţi să spunem: „Mulţumiri să Îi fie aduse lui Dumnezeu!”

Ce mai faci? Crezi din toată inima? Crezi că Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care cunoaşte gândurile inimii, este aici şi poate privi în vieţile voastre şi să spună exact ce probleme aveţi? El o poate face exact ca în cazul femeii de la fântână, doar că în cazul tău nu este vorba despre bărbatul tău, ci despre o boală la spate. Du-te şi Dumnezeu să te binecuvânteze, căci eşti vindecată.

Haideţi să spunem: „Mulţumiri să Îi fie aduse lui Dumnezeu!” Aveţi credinţă în Dumnezeu!

Vino, doamnă. Domnul nostru Isus Hristos nu pierde niciodată. Când a fost aici pe pământ, El nu a pretins niciodată că este un Vindecător, ci a spus că face doar ceea ce Îi arată Tatăl.

El a spus: „Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând…” (Ioan 5.19).

Acolo erau şi oameni care au fost vindecaţi fără ca El să fi văzut nimic cu privire la ei. O femeie s-a atins de poala hainei Lui şi El a zis: „Credinţa ta te-a vindecat.”

Acum mă odihnesc puţin.

Odată, veneau după El doi orbi care strigau după îndurare, dar Isus nu le-a dat nici o atenţie, deoarece Tatăl nu Îi arătase nimic cu privire la ei. Apoi, când au intrat în casă i-au adus un orb, căruia i-a zis: „Facă-se după credinţa ta.” Este adevărat?

Femeii cananence i-a zis tot aşa: „Facă-se după credinţa ta!” dar când Tatăl i-a arătat ceva, El a spus ceea ce vedea.

Câţi dintre voi cred că El a fost iubitor şi plin de compasiune pentru oameni? Dar când a trecut pe la scăldătoarea de la Betesda, unde o mulţime de bolnavi de tot felul aşteptau tulburarea apei, nu a părut aşa deoarece a trecut printre ei şi nu s-a atins de nici unul.

Plin de dragoste şi compasiune, El era mai mult decât atât: era Dumnezeu.

„Dumnezeu era în Hristos împăcând lumea cu Sine.” Credeţi aceasta?

Marele Emanuel a trecut printre acei ologi şi neputincioşi şi nu s-a atins de nici unul dintre ei, dar a ştiut unde zăcea acel om bolnav de 38 de ani. Este adevărat? Vi-L puteţi imagina trecând pe lângă un copilaş cu capul moale, pe lângă un biet tată cu artrită sau pe lângă o biată mamă oarbă şi cu o grămadă de copilaşi acasă?

El a trecut pe lângă toţi şi l-a vindecat pe acel om de pe targă. Acel bărbat de 38 de ani nu ar fi murit din pricina bolii pe care o avea, dar Tatăl i-a arătat unde se afla, iar Isus a trecut pe lângă toţi ceilalţi şi l-a vindecat pe el.

Evreii au vorbit cu Isus despre aceste lucruri, iar El  le-a răspuns în Ioan 5.19:

„Adevărat, adevărat vă spun că Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând. Şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai.”

Înţelegeţi ce vrea să spună aici? Mai mult, El a spus că lucrurile pe care le-a făcut El, le vom face şi noi, este adevărat?

El putea să cunoască gândurile; ştia ce gândeau în inima lor, este corect?

Ei bine, aceasta înseamnă că dacă El a înviat din morţi şi este viu în Biserica Sa, vom face aceleaşi lucrări. Nu doar eu, ci şi voi. Eu sunt doar unul din mădularele Lui, dar şi voi sunteţi Biserica Lui; noi toţi formăm o unitate de credincioşi.

Poate zici: „Ei bine, frate Branham, eu sunt metodist, dar am fost născut din nou şi am Duhul Sfânt.”

Tu eşti credincios. Nu are importanţă că spui: „Sunt metodist!”, „Sunt baptist!” sau altceva, deoarece cât timp ai Duhul Sfânt, eşti fratele şi sora mea; eşti un fiu sau o fiică de Dumnezeu, iar Duhul Sfânt poate lucra prin voi.

Credeţi că Biserica va fi răpită într-o zi?

„…întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu el, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi întotdeauna cu Domnul.” (1 Tesaloniceni 4.16-17).

Cum vom avea credinţă de răpire când nu avem credinţă de vindecare?

Ascultaţi-mă! Va veni un ceas când Biserica lui Isus Hristos se va ridica în toată frumuseţea ei, iar atunci pretutindeni vor avea loc semne şi minuni. Eu cred că ceasul acela este chiar acum. Amin.

Ce mai faci, doamnă? Eu sunt un străin pentru tine şi tu eşti o străină pentru mine, dar Dumnezeu te cunoaşte.

Iată, aici este la fel ca în cazul Învăţătorului nostru când a vorbit cu femeia samariteană. Ea era dintr-o altă rasă, deoarece samaritenii erau o rasă diferită de evrei.

Şi noi suntem din două rase diferite: eu sunt alb, iar tu eşti o femeie de culoare.

Voi spuneţi: „Frate Branham, de ce vorbeşti atât de mult cu oamenii? Ce te determină să faci aceasta?”

Fac lucrul acesta deoarece cu cât vorbesc mai mult, Domnul îmi descoperă mai multe despre ei.

Acum, dacă Domnul a înviat din morţi şi trăieşte în Biserica Sa, a promis că lucrările pe care le-a făcut El, le vom face şi noi.

Înţelegi unde vreau să ajung, adunare? Doresc să înţelegeţi că ceea ce fac nu este un nonsens, ci este „Aşa vorbeşte Domnul!”, este Cuvântul Bibliei.

Ei ar fi trebuit să Îl cunoască pe Isus când a venit, însă nu L-au cunoscut ci L-au numit Beelzebul şi ghicitor şi  L-au respins. Dar El nu era un ghicitor, ci era Dumnezeu.

Şi astăzi este la fel, iar cei care cred în minunata lucrare şi putere a lui Dumnezeu sunt consideraţi fanatici. Dar ştiţi ce a spus El atunci?

„Dacă pe Stăpânul casei L-au numit Beelzebul, cu cât mai mult vor numi aşa pe cei din casa Lui?” (Matei 10.25).

Când Isus a stat de vorbă cu femeia şi a prins canalul pe care se afla duhul ei, a ştiut ce era cu ea; a ştiut că trăia în curvie şi că a avut cinci bărbaţi.

Ei bine, Isus a înviat din morţi şi în seara aceasta este viu printre noi, de aceea s-ar putea ca şi aici să se întâmple aceleaşi lucruri ca atunci, credeţi aceasta?

Necazul tău este o problemă femeiască. O ai de câtva timp şi ţi-a fost cauzată de o naştere. Ai un băiat de vreo trei ani, căci îl văd alergând. Este adevărat?

Crezi că femeia care s-a atins de poala hainei Lui s-a făcut bine? Crezi că şi credinţa ta L-a atins acum? Dumnezeu să te binecuvânteze. Atunci du-te şi hemoragia se opreşte.

Să ştiţi că vedeniile sunt foarte grele pentru mine. Tu înţelegi aceasta, nu-i aşa? Crezi că El te va vindeca dacă Îi cer aceasta? Vino aici.

Tată, în Numele Fiului Tău, Isus, Te rog să Te înduri s-o vindeci pe femeia aceasta.

Du-te şi mulţumeşte-I lui Dumnezeu. Spune: „Îţi mulţumesc, Dumnezeule scump!”

Aveţi credinţă în Dumnezeu.

În ordine. Soră, dacă nu ţi-aş spune nici un cuvânt, ai crede? Oh, tu eşti foarte bolnavă, doamnă. Ai cancer şi nimeni, în afară de Dumnezeu, nu mai poate face nimic ca el să te părăsească.

Acum crezi? Acceptă vindecarea pe baza morţii lui Isus Hristos şi a rănilor Lui. Crezi că El te vindecă? Atunci mustru acel duh de cancer în Numele lui Isus Hristos. Fie ca el să te părăsească.

Atotputernicule Dumnezeu, Tu care ai spus că îşi vor pune mâinile peste bolnavi şi ei se vor vindeca, îndură-Te de această femeie în Numele Fiului Tău, Isus.

Renegă acel cancer. Crede-L pe Dumnezeu din toată inima şi nu mai lua în seamă acel duh.

Tu vrei să primeşti acelaşi lucrul, în acelaşi scop.   Du-te şi Dumnezeu să te binecuvânteze.

Haideţi să spunem: „Laudă lui Dumnezeu!”

Acum fiţi credincioşi. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi fiţi cât se poate de respectuoşi, căci Duhul lui Dumnezeu este foarte sensibil. Dacă vă tot plimbaţi, Îl întrerupeţi. Ştiaţi că toţi, într-o unitate, suntem o fiinţă supranaturală?

Poate ziceţi: „Aceasta este psihologie!” Nu este, căci dacă ar fi înseamnă că a folosit-o şi Isus Hristos. Păi, El a luat un om din mulţime şi l-a dus afară din cetate ca să îi redea vederea. Este adevărat?

Apoi, când s-a dus în casa lui Iair s-o ridice pe fiica acestuia, căci murise, i-a găsit pe toţi plângând şi tânguindu-se, dar El a spus: „Fetiţa nu este moartă, ci doarme.”

Când au auzit aceasta, ei au râs şi şi-au bătut joc de El. Ce a făcut atunci Isus? I-a scos pe toţi afară din casă, este adevărat? Şi numai după aceea a înviat fetiţa.

Mai târziu, Petru a fost chemat să se roage pentru Dorca. Cunoaşteţi întâmplarea? Când a sosit în cetate, toate văduvele l-au înconjurat plângând şi jelindu-se pentru că o pierduseră pe Dorca. Ştiţi ce a făcut Petru? A scos afară toată necredinţa şi pe toţi oamenii, apoi a îngenuncheat şi s-a rugat. Este adevărat? Iar Dorca a înviat.

Priviţi la femeia sunamită, căreia i-a murit copilaşul. Ea a încălecat pe măgar şi s-a dus să îl găsească pe Elisei. Cred că de acolo a luat Pavel exemplul cu punerea batistelor peste bolnavi.

Elisei avea acel lucru în mâna sa şi ştia că tot ce atingea era binecuvântat. Astfel, i-a zis lui Ghehazi:

„Ia toiagul meu şi du-te! Să nu te opreşti şi să nu vorbeşti cu nimeni, ci pune-l peste copil!”

Dar credinţa femeii nu era în toiag, ci în proroc, aşa că a spus: „Viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.”

Atunci Elisei s-a ridicat, şi-a încins coapsele cu o bucată mare de piele şi a plecat cu femeia. Când au ajuns  acasă la ea, curtea era plină de oameni care plângeau, dar femeia luase copilul şi îl pusese pe patul prorocului – într-un loc foarte bun: în micuţa odaie pe care o pregătise chiar ea pentru proroc.

Cu alte cuvinte, ea îi făcuse un dar lui Elisei şi tocmai acolo şi-a aşezat copilaşul: pe patul prorocului.

Când a intrat în odaie, Elisei nu a luat pe nimeni cu el, ci s-a dus singur. S-a rugat şi s-a rugat, apoi şi-a pus faţa peste faţa copilului şi copilul a strănutat de şapte ori după care a revenit la viaţă. Este adevărat? Desigur.

Aceea nu era psihologie, prieteni, ci era puterea lui Dumnezeu.

Isus a spus: „Când vă rugaţi, să nu fiţi ca făţarnicii, care stau în picioare şi fac rugăciuni lungi şi frumoase, ci intraţi în odăiţă şi rugaţi-vă Tatălui vostru care vede în ascuns.”

Întotdeauna este aşa. Aveţi credinţă în Dumnezeu! Scuză-mă, soră. Întotdeauna vedeniile mă fură. Tu înţelegi…

Eu cred că vei crede chiar dacă nu îţi voi spune nici un cuvânt. (Da, domnule). În ordine. Atunci ochii tăi se vor face bine, pentru că aceasta este una din problemele tale. Următorul lucru este stomacul şi ai ceva şi la picioare. Este adevărat?

Spune-mi nu cumva eşti învăţătoare sau studentă în filozofie? Da? Du-te şi mărturiseşte-L pe Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, spune-I că crezi în El din toată inima şi te vei face bine. Amin.

Haideţi să spunem: „Laudă lui Dumnezeu!”

Ascultaţi! Nu vă îngrijoraţi ci strigaţi tare, pentru că Isus a spus: „…dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga.” (Luca 19.40).

Du-te, soră şi crede. Dumnezeu să te binecuvânteze în Numele lui Isus Hristos şi să te faci bine. Amin.

Ce mai faci, soră? Tu nu mai eşti nervoasă pentru că ai fost vindecată în timp ce stăteai acolo pe scaun. Du-te…

Vino, domnule. Tu poţi mânca, dacă vrei. Vrei? Ei bine, atunci ulcerul s-a dus. Du-te, Dumnezeu să te binecuvânteze şi fii sănătos. Amin.

Tu nu mai trebuie să şchiopătezi şi să te cobori din pat aşa cum ai făcut azi dimineaţă, când era cât pe ce să cazi, deoarece dacă crezi artrita te-a părăsit. Crezi? Ei bine, atunci du-te, bucură-te şi spune: „Mulţumesc lui Dumnezeu!” Amin.

Crezi din toată inima? Aleluia! Fiţi respectuoşi. Să ştiţi, prieteni, că atunci când duhurile rele pleacă de la aceşti oameni, ele se plimbă prin clădire şi dacă în decurs de câteva zile vedeţi că aveţi vreo boală, să ştiţi că nu eu sunt de vină, ci voi, deoarece trebuie să procedaţi întocmai cum vă spun. Când demonii ies dintr-un om, caută imediat un alt loc unde să intre.

Amintiţi-vă că odată ei au vrut să intre în nişte porci. Este adevărat? Vă rog deci, să fiţi plini de respect.

Eu am acel simţământ, aşa că le simt presiunea. Simt cum se plimbă prin clădire şi dintr-o dată nu mai sunt. Nu ştiu unde s-au dus, dar dacă este prezent vreun necredincios şi e nerespectuos, trebuie să ştie că este foarte vulnerabil. Acesta este adevărul.

Vino, doamnă. Tu eşti aici pentru fiul tău care este bolnav mintal, este adevărat?

Da. Du-te şi primeşte botezul cu Duhul Sfânt, apoi pune-ţi mâinile peste băiat. Fie ca Domnul să îţi dea ceea ce ai cerut în Numele lui Isus Hristos.

Oricare dintre voi poate fi vindecat dacă vrea. Demonii strigă şi se mişcă.

Domnule, care stai acolo, tu te gândeşti la soţia ta care nu este aici, dar doreşti să fie vindecată de tumoarea pe care o are la stomac. Este adevărat? Vei crede din toată inima, din tot sufletul şi cu tot cugetul tău? Atunci ea poate fi bine. Dumnezeu să te binecuvânteze. Amin.

Haideţi să spunem: „Mulţumim lui Dumnezeu!”

Vino. Un moment… Plecaţi-vă capetele cu toţii. Doar o clipă.

Duh de surzenie, te provoc prin Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, să ieşi afară din femeie! Mă auzi? Acum mă auzi? Dar acum? Eşti vindecată. Duhul de surzenie te-a părăsit. Du-te. Amin.

Vrei să scapi de diabet? Du-te jos de pe platformă, bucură-te şi spune: „Îţi mulţumesc, Doamne Isuse!”

Credeţi cu toţii, din toată inima? Aveţi credinţă în Dumnezeu, căci dacă credeţi toate lucrurile sunt posibile.

Aici este un alt duh de surzenie. Pleacă-ţi capul. Demonule de surzenie, părăseşte-o pe femeie! Îţi poruncesc prin Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, să ieşi din ea! Mă auzi? Dar acum mă auzi? Să te aud spunând: „Amin!” Spune: „Îl iubesc pe Domnul!” Amin.

Acum eşti vindecată. Du-te, bucură-te şi dă slavă Domnului.

Doamnă, zilele trecute te-ai rugat în camera ta, lângă un pat micuţ, iar în partea dreaptă era un scaun, şi ai spus: „Dacă voi putea ajunge în rândul de rugăciune al fratelui Branham, voi fi vindecată de această nervozitate.” Este adevărat? Dumnezeu să te binecuvânteze.

Haideţi să spunem: „Lăudat să fie Dumnezeu!”

Devin tot mai slab.

Vino.

Doamna de culoare, care are o boală de inimă, vrea să fie vindecată? Tu, care stai cu mâinile ridicate. În ordine. Ridică-te în picioare, căci Isus Hristos te face bine.

Şi doamna care stă în spatele tău, cu o haină maro şi îşi şterge ochii… şi tu ai fost vindecată. Da, amândouă aţi fost vindecate în acelaşi timp.

La fel şi tu, frate. Poţi pleca de pe platformă, spunând: „Mulţumesc lui Dumnezeu!” Şi tu ai avut o boală de inimă, dar demonul a plecat deodată de la toţi.

Haideţi să spunem: „Lăudat să fie Domnul!” În ordine.

Doamnă, boala de rinichi s-a dus de la tine. Du-te şi bucură-te. Aleluia! Orice duh din clădire trebuie să plece înaintea prezenţei lui Isus Hristos. Credeţi aceasta?

Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu este aici să vă dea tot ce aveţi nevoie şi a promis că se va îngriji de toate problemele voastre începând de la naşterea voastră până la sfârşitul zilelor.

Aveţi credinţă în El, cereţi şi vi se va da.

Haideţi să Îl acceptăm pe Isus Hristos. Vreţi să Îl primiţi cu toţii ca Vindecător? Dacă da, ridicaţi-vă în picioare, căci „Aşa vorbeşte Domnul!” oricine se va ridica în picioare şi va crede că El, Fiul lui Dumnezeu, este Vindecătorul, va fi vindecat.

Atotputernicule Dumnezeu, Autorul vieţii, Te rog să îndepărtezi orice putere a demonilor, din această clădire, astfel ca oamenii bolnavi să fie eliberaţi şi vindecaţi.

Aşa să fie, în Numele lui Isus Hristos, binecuvântat să fie Numele Lui.

 

– Amin –

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

WILLIAM MARRION BRANHAM – ORICE VĂ VA ZICE, SĂ FACEȚI

22 Iulie 1954 – Chicago, Illinois

Vă mulţumesc. Să rămânem în picioare în timp ce vom vorbi cu Tatăl nostru ceresc.

Doamne, venim la Tine ca să Îţi mulţumim pentru tot ce ai făcut pentru noi; pentru măsura de har pe care ai turnat-o peste noi, fiindcă ne-ai răscumpărat prin har şi ai făcut din noi fii şi fiice de Dumnezeu, prin Isus Hristos, care ne-a iubit şi Şi-a dat viaţa pentru noi.

Odată, noi am fost străini de Dumnezeu, fără nădejde, fără îndurare, morţi în păcat şi nelegiuire, şi mergeam spre iadul diavolului, dar Hristos a murit în locul nostru şi ne-a împăcat din nou cu Tatăl, ca fii şi fiice.

Inimile noastre Îţi sunt atât de recunoscătoare pentru aceasta!

Tată, Te rugăm să ne aminteşti multă vreme de seara aceasta, din pricina prezenţei Tale printre noi.

Tu ai spus: „Eu voi fi cu voi şi în voi, până la sfârşitul lumii” şi: „Lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi, ba veţi face altele şi mai mari decât acestea; pentru că Eu Mă duc la Tatăl.” (Ioan 14.17, Matei 28.29).

Astfel, noi credem că Tu eşti aici şi ştim că ne rugăm corect, deoarece Tu ai dorit întotdeauna să-Ţi împlineşti Cuvântul şi Te îngrijeşti să-l legitimezi. Fă deci aceasta, pentru că Te rugăm în Numele Fiului Tău, Isus. Amin.

Bună seara, prieteni, ce mai faceţi? Este un mare privilegiu că ne aflăm aici ca să slujim în preaiubitul Nume al Domnului Isus.

Am întârziat puţin, dar pot spune că am ajuns totuşi la timp ca să pot auzi minunata cântare „Rugăciunea Domnului”, cântată de fratele Ekberg. Cântările înseamnă foarte mult pentru mine, mai ales una ca aceasta.

Rugăciunea mea este ca Domnul să-l binecuvânteze pe fratele şi să-l ţină mulţi ani de acum înainte pe pământ, ca să cânte aceste imnuri frumoase până la venirea Domnului, deoarece el este un talent al bisericii.

Eu apreciez toate aceste lucruri frumoase pe care le-a făcut fratele Joseph şi vă spun sincer că nu sunt vrednic de cuvintele frumoase pe care le-a spus. Desigur, voi ştiţi cum simte un prieten pentru celălalt, şi ştiu că a spus acele lucruri pentru că mă iubeşte. Ele mi-au mers direct la inimă şi le apreciez.

Îi văd şi pe ceilalţi cântăreţi: pe fratele acesta drag care a cântat pentru noi în prima parte a adunării. L-am observat şi pe fratele Bosworth, care este în seara aceasta printre noi. Ai un cuvânt pentru noi, frate Bosworth?

Acesta este creştinul: dă întâietate fratelui. Ei bine, atunci va predica mâine seară.

Este aici şi fratele Jack Moore. Voi l-aţi întâlnit deoarece a stat alături de mine ca un frate adevărat. Lui nu-i place să se prezinte şi nu se supără dacă nu este văzut. Este foarte greu să-l aduci sus să predice, chiar şi o dată.

Totuşi, vreau să vă spun că fratele Jack Moore din Shreveport, Louisiana, este un elev, un frate, un diplomat, un predicator şi un frate adevărat. Noi doi am stat umăr la umăr prin multe ispite, primejdii şi încercări.

Dacă sunt bine sau rău, sau orice ar fi, fratele Jack este încă prietenul meu; un prieten adevărat.

Prieteni, oricine poate merge cu tine când merge şi mulţimea, dar când rămâi singur, îţi va rămâne alături numai fratele adevărat. Şi de-a lungul multor lupte care au trecut peste mine, fratele Jack s-a dovedit un astfel de frate, de aceea îl iubesc cu dragostea nemuritoare a lui Isus Hristos, iar în ziua glorioasă pe care o aşteptăm, el va fi cu noi toţi în cerul lui Dumnezeu.

Da, când ultima bătălie se va termina şi Biblia va fi închisă, după ce se va spune ultima rugăciune, noi toţi vom fi la Cina nunţii şi vom petrece un timp minunat. Eu aştept acea zi!

Unul dintre managerii mei, mi-a spus că de curând, în Canada, unde a crescut fratele nostru Baxter, s-a făcut un concurs pentru copii. Ei trebuiau să meargă cu bicicleta pe o scândură lată de șase inch (15 cm), lungă de o sută de yarzi şi înaltă de patru picioare (1,20 metri), câştigătorul urmând să primească o bicicletă nouă.

Acolo era un băieţel bolnăvicios despre care se credea că nu ştie prea multe despre biciclete şi, desigur, fiecare dintre băieţi se gândea că el este cel mai bun, pentru că mergeau în oraş să facă cumpărături şi nici măcar nu atingeau ghidonul.

Toţi spuneau despre băiatul acela: „El se ţine întotdeauna cu mâinile de ghidon şi priveşte peste tot, dar noi putem să-l întrecem oricând.”

Astfel, toţi s-au întrecut în acel concurs. Iar el a concurat ultimul. Toţi ceilalţi băieţi au căzut, dar el a mers până la capătul drumului şi a câştigat bicicleta oferită ca premiu.

Ceilalţi băieţi s-au adunat în jurul lui şi l-au întrebat: „Ei bine, cum ai reuşit?”

„Băieţi, vă spun sincer că voi toţi sunteţi mai buni decât mine, dar aţi făcut o greşeală: tot timpul aţi privit în jos încercând să menţineţi bicicleta pe scândură, dar eu mi-am aţintit privirea la capătul drumului şi astfel mi-am putut ţine echilibrul.”

Dacă aş privi tot timpul la ceea ce se petrece în jurul meu, aş putea să mă rătăcesc de pe cale, dar privirea mea este aţintită numai spre capătul drumului, şi astfel pot fi sigur.

N-au decât să mă părăsească prietenii şi toate să-mi meargă rău; oamenii pot spune una şi alta: eu privesc spre capăt.  Da, ochii mei sunt aţintiţi spre capătul alergării, spre ceasul când mă voi întâlni cu Prietenul meu, pentru că voi fi acolo la încheierea bătăliei.

Oh, pot să-mi imaginez cum este pusă masa şi toţi acei luptători veterani stau în jurul Lui! Îi văd pe Pavel, Petru, Iacov, Ioan, pe fraţii Moore, Boze, Bosworth şi pe toţi ceilalţi veterani.

Voi întindeţi doar mâna peste masă şi strângeţi mâna  celor aflaţi dincolo de ea. Va fi minunat! Fără îndoială, pe obraz vă va curge o mică lacrimă de bucurie, pentru că Împăratul va veni în toată frumuseţea Sa. Abia atunci vom putea vorbi despre strigăte de bucurie.

Când vom sta acolo, ne vom gândi la marile lupte prin care am trecut împreună, iar El va veni jos, va şterge orice lacrimă din ochii noştri şi va spune:

„Nu mai plângeţi! Totul s-a sfârşit. Acum sunteţi aici; intraţi în bucuria Domnului vostru!”

O, acela va fi un timp minunat pentru mine, şi-l aştept în fiecare clipă, zi şi noapte!

S-ar putea ca aceasta să fie ultima dată când suntem muritori; ar putea fi ultima noapte când suntem muritori, pentru că mâine vom putea fi nemuritori.

Haideţi deci, să facem tot ce putem pentru fiinţele muritoare, cât timp le putem ajuta. Haideţi să lucrăm cât timp este ziuă, pentru că vine noaptea şi nimeni nu mai poate lucra, iar Dumnezeu nu îşi uită copiii.

Îmi pare rău pentru că aseară v-am ţinut atât de mult. În seara aceasta aţi auzit o mulţime de predici din Evanghelie, iar unii din voi sunteţi aici de la ora 6.00, de aceea n-aş vrea să vă ţin prea mult.

Adevărul este că nu sunt un vorbitor prea bun, dar aş vrea să citesc un text scurt, să pun o mică mărturie, iar după aceea să chem rândul de rugăciune.

Mai întâi de toate aş vrea să vă spun însă ceva.

Astăzi am avut privilegiul de a merge într-o casă frumoasă de aici, din Chicago, pentru că m-am întâlnit cu cineva pe care-l cunosc mai demult şi care a fost scos de curând dintr-o viaţă de beţie.

El a venit, şi-a pus mâna pe umărul meu şi a zis:

„Iartă-mă pentru că m-am îndoit de tine…”

„Cum adică te-ai îndoit de mine?”

„Frate Branham, eu am fost tot timpul sceptic cu privire la ceea ce faci. Aceasta s-a întâmplat până într-una din seri, când după ce ai urcat pe platformă a venit cineva…”

Îmi amintesc întâmplarea. Ei au întârziat puţin, iar când au ajuns, numerele de rugăciune fuseseră deja  împărţite. Familia aceea avea un copilaş bolnav.

Şi fratele a continuat:

„Tu le-ai zis: „Mergeţi şi luaţi loc, pentru că nu aveţi număr de rugăciune. Trebuie doar să vă rugaţi şi să credeţi.”

Chiar şi bărbatul era bolnav de artrită sau aşa ceva, dar s-a dus în sală, s-a pus cu capul pe balustradă şi a început să se roage: „Dumnezeule, vorbeşte-i fratelui Branham pentru copilaşul meu bolnav.”

Chiar în clipa aceea, Duhul Sfânt a auzit rugăciunea lui, s-a dus în audienţă şi le-a spus acelor oameni cine erau, de unde vin şi care era problema copilaşului lor, după care a adăugat că în douăzeci și patru de ore starea lui se va schimba.

Ei bine, bărbatul de care vă spun, i-a dat întâlnire tatălui băieţelului, ca să vadă cum se simte copilul după douăzeci și patru de ore.

Se pare că uneori vreţi să vedeţi ceva diferit.

Problema este că noi avem o obişnuinţă de zi cu zi şi credem că trebuie să stăm în acea rutină, pentru că altfel suntem greşiţi.  Ne gândim că trebuie să credem numai în felul acesta pentru că altfel suntem greşiţi, dar este destul de rău când ajungem aşa, deoarece trebuie să fim flexibili faţă de Duhul: să-L lăsăm pe El să ne călăuzească. Multe lucruri sunt ciudate. Uneori, pe tărâmul duhovnicesc vedeţi lucruri pe care încercaţi să le înţelegeţi şi nu puteţi. Le-aţi auzit citite din Biblie şi totuşi nu le puteţi pricepe.

Din pricina aceasta oamenii spun de multe ori: „Acesta este diavolul!”, însă aşa au făcut şi fariseii. Ei L-au văzut pe Isus privindu-i pe oameni şi cunoscându-le gândurile sau spunându-le lucruri care s-au întâmplat, dar primul lucru la care s-au gândit ei a fost: „Aceasta este psihologie!” Vedeţi? Însă când au văzut că ceea ce spunea se împlinea…

Tot ce spunea El era desăvârşit, iar cei bolnavi se făceau bine.

Păi ei nu puteau înţelege cum vine aceasta şi îşi închipuiau tot felul de lucruri, aşa că spuneau: „Este diavolul!”

Dar Isus le-a zis: „Dacă Satana scoate afară pe Satana, este dezbinat; deci, cum poate dăinui împărăţia lui?” (Matei 12.26).

Vedeţi, ei nu s-au pus jos să încerce să judece lucrurile împreună cu Dumnezeu, ci au încercat să le judece singuri. Dar voi nu puteţi să-L judecaţi pe Dumnezeu, ci trebuie să-L credeţi.

El nu poate fi cunoscut prin cunoştinţă. Nu are importanţă câte diplome aveţi. Nici câte seminarii aţi urmat. Toate acestea nu au nici o valoare. Acesta este adevărul.

Voi Îl cunoaşteţi pe Dumnezeu prin credinţă, nu prin cunoştinţă, înţelegeţi?

În grădina Eden au fost doi pomi: unul al cunoştinţei şi unul al Vieţii, iar câtă vreme omul a mâncat din Pomul Vieţii, a avut Viaţă Veşnică.

Prima îmbucătură pe care a luat-o din pomul cunoştinţei l-a separat de părtăşia cu Dumnezeu, şi de fiecare dată când mănâncă din el, se distruge singur.

Omul „a mâncat” din praful de puşcă şi uitaţi-vă ce a urmat; „a mâncat” din pomul cunoştinţei şi a făcut automobilul, iar acesta a omorât mai mulţi oameni decât războaiele. Acum are bomba cu hidrogen şi mă întreb ce va face cu ea.

Prieteni, Dumnezeu nu distruge nimic. Omul se autodistruge prin cunoştinţă. Vedeţi?

Eu sunt foarte bucuros pentru că Pomul Vieţii înfloreşte şi acum. Duhul Sfânt, care odată ne-a alungat de lângă Pom – până am putut fi împăcaţi cu Dumnezeu printr-o Jertfă de sânge -, ne călăuzeşte din nou la El. Nu ştiu cum vine, dar cred că asta este tot.

Aceasta este calea: credinţa simplă.

De multe ori, oamenii privesc şi înţeleg greşit.

Nu demult, cineva s-a dus la un serviciu de rugăciune ţinut de fratele Oral Roberts, un om foarte cumsecade, un frate care face o lucrare mare pentru Dumnezeu.

El trebuia să se roage pentru oameni aşa cum treceau în rând. Şi oamenii l-au întrebat pe predicatorul acela care   s-a dus să vadă: „Ce crezi despre aceasta?” iar el a răspuns: „Este psihologie în masă!”

Apoi s-a dus un alt frate care se ruga pentru bolnavi. Şi când acel predicator a fost întrebat din nou ce crede despre aceasta, a răspuns: „Nişte emoţii!”

A fost şi la una din adunările mele, iar când a fost întrebat: „Ce crezi despre aceasta?” a răspuns: „Este un predicator lustruit!”

Ei bine, el este născut să nu creadă şi aceasta este tot ce poate face.

Tu nu poţi scoate sânge dintr-un nap, pentru că acolo nu este sânge.  Tot aşa este şi cu oamenii aceştia: nu poţi scoate credinţă din ceva ce nu are credinţă, pentru că mai întâi de toate este nevoie ca aici, înăuntru, să fie Dumnezeu ca să poată face credinţa, este adevărat?

În seara aceasta sunt plin de bucurie pentru că Dumnezeu a avut milă de mine şi m-a făcut un credincios în Fiul Său Isus Hristos.

Acum aş vrea să citesc câteva versete din Ioan 2.1-5:

 

A doua zi s-a făcut o nuntă în Cana din Galilea. Mama lui Isus era acolo.

Şi la nuntă a fost chemat şi Isus şi ucenicii Lui.

Când s-a isprăvit vinul, mama lui Isus I-a zis: „Nu mai au vin!”

Isus i-a răspuns: „Femeie, ce am Eu a face cu tine? Nu Mi-a venit încă ceasul!”

Mama Lui a zis slugilor: „Să faceţi orice vă va zice!”

 

Aceasta este încă o învăţătură bună: „Să faceţi orice vă va spune!”

Dacă El îţi spune: „Pregăteşte-te pentru moarte!” atunci să te pregăteşti. Dacă îţi spune că te vei face bine,  să-L crezi. Dacă îţi spune că eşti vindecat, eşti vindecat.

„Să faceţi orice vă va zice!” Cât de minunat este El!

Ce răspuns i-a dat mamei Sale? „Ce am Eu a face cu tine, femeie? Nu Mi-a venit încă ceasul.” Dar pentru că ştia că nu este posibil să Îi ceri ceva şi El să te refuze, mama Lui s-a dus şi a spus: „Să faceţi orice vă va cere!”

„Ascultarea face mai mult decât jertfele şi păzirea Cuvântului Său face mai mult decât grăsimea berbecilor.”  (1 Samuel 15.22).

Tocmai mi-a venit în gând o mărturisire şi aş vrea să v-o spun. Trebuie să fiu atent la fiecare cuvânt pe care-l spun, pentru că sunt 8-10 magnetofoane care mă înregistrează.

Adevărul este că tu trebuie să fii sigur că orice cuvânt pe care-l spui este corect, pentru că o dată spus este gata, nu îl mai poţi întoarce înapoi.

Bănuiesc că mulţi oameni se gândesc că o viaţă ca aceasta este plină de strălucire, şi că oamenii te bat pe umăr şi totul este numai trandafiri, dar realitatea este tocmai inversă.  Este cea mai grea şi aspră viaţă pe care a trăit-o vreodată un om.

De multe ori, vin fanaticii şi te contrazic spunând tot felul de lucruri urâte. Eu cred că Dumnezeu îngăduie aceasta ca să te ţină smerit. De aceea apare acel fel de oameni.

Ei îţi spun că Domnul a spus cutare lucru, şi că El te va pedepsi dacă nu-l faci, sau îţi vor spune una şi alta, dar dacă Domul doreşte să-mi spună ceva, eu sunt încă în legătură cu El şi mi-ar spune.

De multe ori ei îmi fixează adunări şi dau anunţul în ziar spunând că voi fi acolo, iar eu nici măcar nu ştiu ceva despre aceasta. Apoi oamenii încep să mă numească în tot felul şi-mi zic: „Păi frate, ai fost anunţat în ziar!”

O, aceasta mă supără!

Cu câteva zile în urmă m-a tot sunat cineva acasă şi mi-a fixat o adunare în Pennsylvania. O doamnă, care avea şi ea o adunare acolo, spunea: „Sunt conlucrătoare cu fratele Branham şi el va veni aici mâine seară!” Predicatorii şi-au închis bisericile şi s-au dus toţi acolo, dar ea le-a zis: „Tocmai l-am prins la telefon şi mi-a spus că nu poate veni decât mâine după-amiază la ora cinci.” Oh, iar eu nici măcar nu auzisem vreodată de ea!

Dar aşa merg lucrurile. Aceasta mă răneşte dar este în ordine, pentru că în felul acesta ştiu să mă rog mai mult şi să stau mai aproape de El.

După toate aceste lucruri este de mirare că nu mai am prieteni? Dar prietenii mei mă înţeleg.

Şi vă spun un lucru, prieteni creştini: Nu vă îngrijoraţi de nimic câtă vreme Dumnezeu merge cu voi, pentru că restul vor cădea exact la locul lor. Rugaţi-vă până când Îl iubiţi pe Domnul Isus cu toată inima, şi până când iubiţi din toată inima şi pe fiecare credincios din poporul Său şi pe fiecare păcătos. Atunci veţi iubi pe toată lumea, iar oamenii vor şti că-i iubiţi. Nu încercaţi să imitaţi pentru că nu veţi reuşi, iar oamenii, mai ales cei duhovniceşti, vor vedea aceasta. Iubiţi pur şi simplu, pentru că acesta este lucrul cel mai important.

Dacă în seara aceasta ar trebui să le spun oamenilor un singur lucru, să ţină o poruncă, aceasta ar fi: „Iubiţi-vă unii pe alţii; iubiţi-L pe Domnul Isus şi totul va fi în ordine! Ţineţi-vă în dragoste!”

În ce mă priveşte, numai Dumnezeu ştie prin ce trec. În toate nopţile m-am rugat până am devenit atât de slab încât nici nu mai puteam sta pe picioare. Umblam prin cameră inconştient, cu perna în mână, încercând să dorm. Eu m-am rugat pentru bolnavi, iar demonii cărora le-am poruncit să plece din ei, s-au întors împotriva mea…

Uneori lovim locuri grele. Astfel, cu câteva seri în urmă, a venit pe platformă un om orb. Păcătuise sau ceva nu era în ordine cu el. M-am rugat pentru el, apoi l-am lăsat să plece, dar Ceva mi-a spus: „Opreşte-l pe bărbatul acela!”

Eu cred că dacă ceri să se facă o minune, aceasta împiedecă de multe ori rândul de rugăciune. Şi aşa cum spunea fratele Bosworth, restul oamenilor aşteaptă la fel ca autostopiştii, dar fiecare trebuie să aibă propria credinţă.

Dacă aş fi doctor şi aţi veni la mine şi mi-aţi spune:

„O, doctore, am o durere de cap îngrozitoare şi nu pot scăpa de ea”, iar eu v-aş da un pumn de aspirine şi v-aş spune: „Poţi pleca”, aceasta ar dovedi că nu sunt un medic adevărat, pentru că prin ceea ce fac încerc doar să scap de voi.

Dacă mergeţi însă la un doctor adevărat, el va spune:

„Intră, dezbracă-te şi întinde-te pe pat!” apoi te va examina, pentru că nu îţi va da nimic până nu va afla care este problema. Un medic adevărat îşi examinează pacientul până descoperă unde este problema şi începe de acolo. Dacă numai „te perie”, dovedeşte că nu este un medic adevărat.

Aşa se întâmplă de multe ori şi în timpul rugăciunii pentru bolnavi: în primul rând observi cazul care vine sus. Cel mai bun lucru ar fi să mă ocup de fiecare caz în parte, acasă sau la birou, nu în adunări mari ca aceasta, deoarece acolo aş putea lua pacientul pe îndelete ca să aflu problema, pentru că există o cauză pentru toate. Şi dacă aţi fost atenţi, foarte rar m-aţi auzit mustrând un duh rău.

Vă puteţi da seama că daruri ca acesta vă pot face să vă pierdeţi înaintea lui Dumnezeu?

Moise era proroc, iar Dumnezeu l-a înzestrat cu putere. Într-o zi, El i-a cerut să meargă afară şi să vorbească stâncii, dar în loc să facă aceasta, Moise s-a înfuriat şi a lovit-o, gestul lui doborând toate mărturiile Bibliei, pentru că Stânca lovită era Hristos. Şi Hristos nu a fost lovit de două ori, ci numai o dată.

Moise avea însă putere să scoată apă din stâncă, fie că era voia lui Dumnezeu, fie că nu era, şi aceasta pentru că era proroc.

Prorocul Elisei a chelit când era încă tânăr, iar copiii dintr-o cetate s-au luat după el şi au strigat: „Suie-te, pleşuvule! Suie-te, pleşuvule!” ceea ce l-a mâniat atât de tare încât i-a blestemat. Imediat au ieşit din pădure doi urşi şi au omorât patruzeci și doi de copii nevinovaţi, pentru că prorocul îi blestemase în Numele Domnului.

Prieteni, nu aceasta este natura Duhului Sfânt! Vedeţi? Dar Dumnezeu lucra cu el.

Tot aşa, şi noi trebuie să fim foarte atenţi ce facem.

Când vine un pacient, să aveţi grijă pentru că uneori zace un păcat acolo.

Aici este fratele John Doe. Cu câteva luni în urmă, fratele s-a dus la ţară. El nu era credincios familiei lui şi a făcut ceva rău, iar Dumnezeu l-a lăsat pe Satana să pună peste el un blestem ca să-l aducă înapoi.

Acum el vine pe platformă, iar eu îi ung cu ulei şi spun: „Diavole, ieşi afară din el!” Aş putea striga până răguşesc, pentru că diavolul va continua să rămână acolo. Cu siguranţă.

Dacă ai putere să iei blestemul de pe acel om şi să-l ridici din starea în care l-a pus Dumnezeu dintr-un motiv anume, ar trebui să ai grijă pentru că chiar atunci intri în necaz cu Dumnezeu.

Dacă domnul Doe este bolnav şi ceva nu este în ordine cu el; dacă nu mai are de trăit decât foarte puţin timp, primul lucru pe care trebuie să-l afli, este cauza, motivul pentru care a ajuns în starea aceea şi care este voia lui Dumnezeu cu privire la el.

Oh, şi când vine vedenia, ea îţi arată ce a făcut sau ce nu a făcut domnul Doe, iar tu poţi vedea unde este cauza.

Noi ştim că vindecarea este la Domnul Isus Hristos, dar trebuie să cunoaştem cauza. Abia după aceea Domnul Isus îţi va face cunoscut că dacă domnul Doe va îndrepta acel lucru, vindecarea îi aparţine.

Atunci poţi spune: „În Numele lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu…” Da, atunci poţi mustra boala din el.

Această putere aparţine Bisericii şi poate fi exercitată.

Dar altfel, fiţi atenţi la ceea ce faceţi, pentru că acesta este motivul pentru care mulţi nu au primit vindecarea.

Când vii  în rândul de rugăciune trebuie să-ţi faci mărturisirea şi să spui:

„Dumnezeule, cercetează-mi inima, iar dacă am păcătuit, iartă-mă. Dacă este ceva ce trebuia să fac şi nu am făcut, descopere-mi şi voi îndrepta totul. Voi face tot ce vrei să fac.” Fiindcă există o cauză pentru care eşti aşa. Credeţi? Acesta este adevărul.

Ceea ce v-am spus îmi aminteşte de o adunare în care am fost cu fratele Bosworth. Fusesem în Dallas, iar acum zburam spre casă.

De multe ori, chiar şi ziarele au relatat despre lucruri misterioase care s-au întâmplat, fără să înţeleagă cum erau posibile.

De exemplu, au scris despre un om care locuia în apropiere de Denver, Colorado, şi care stătea într-un scaun cu rotile. Vindecarea lui a fost descrisă de ziar ca fiind un fel de afacere misterioasă.

Domnul m-a trimis acolo să mă rog pentru un copilaş şi în aceeaşi zi am avut o vedenie în care am văzut un doctor care a ieşit dintr-un loc şi avea un Ford de culoare gri.

Eu am mers acolo şi am deschis poarta ca să intru, şi am văzut o săpăligă rezemată de acea poartă. Când am intrat, am fost întâmpinat de o doamnă cu jerseu roşu care mi-a luat pălăria şi mi-a pus-o pe pat.

A venit încă o doamnă cu o haină maro şi s-a aşezat şi ea. Apoi mi-a luat pălăria şi a pus-o pe televizor.

Eu m-am dus şi mi-am pus mâinile peste acel copilaş, iar când am privit, am văzut că El era lângă mine. Copilaşul s-a făcut bine.

La câteva zile după ce am avut vedenia, am fost chemat undeva în Colorado, ca să mă rog pentru un om care avea TBC, şi Ceva mi-a spus să merg.

M-am urcat în avion şi m-am dus acolo. Nu ştiu ce s-a mai întâmplat după ce m-am rugat pentru el, dar în timp ce aşteptam plecarea avionului, aveam sentimentul că trebuie să merg undeva.

Astfel, am pornit de-a lungul străzii, iar la un moment dat am văzut un doctor cu costum gri pe el. Când l-am văzut, i-am zis: „Omul acesta mi se pare cunoscut!” şi când am privit în jur am văzut un Ford gri.

„Oh”, mi-am zis, „aceasta este desfăşurarea vedeniei pe care am avut-o zilele trecute. Am să-l urmăresc să văd unde merge.”

Când a ieşit în stradă, l-am salutat, iar el mi-a răspuns foarte politicos, după care a urcat în maşină. M-am uitat la poartă şi am văzut săpăliga rezemată de ea.

„Asta este!” mi-a zis.

M-am dus la uşă şi mi-a deschis o femeie cu jerseu roşu. Am salutat-o şi i-am spus:

„Sunt un predicator al Evangheliei. Aveţi pe cineva bolnav?”

„Da, un copilaş”, a răspuns ea.

„Se află într-un pat aşezat în partea stângă cum intri în casă?” am continuat eu.

„Unde este parohia ta?” m-a întrebat ea.

„Parohia mea este lumea. Mă numesc Branham”, dar femeia nu auzise de mine.

„Aş putea face o rugăciune pentru copilaşul tău?”

„Desigur, domnule. Noi suntem creştini.”

Am intrat în cameră, iar femeia mi-a luat pălăria şi mi-a pus-o pe pat. Doamna cu haină maro nu apăruse încă, aşa că am aşteptat-o o oră.

Femeia se întreba ce mai aştept, dar deşi trecuse o oră, nu venise încă femeia cealaltă. Când în sfârşit a apărut, s-a aşezat pe locul unde trebuia să fie femeia cu jerseul roşu, iar pălăria era încă pe pat, ceea ce însemna că nu era în ordine.

Nu le puteam spune, dar ele trebuiau să se aşeze unde le văzusem în vedenie, deoarece până nu făceau aceasta, Îngerul Domnului nu era acolo. Acela era semnul care-mi arăta că pot să mă rog.

Ele se ocupau de copilaş, iar după un timp una din ele mi-a luat pălăria şi mi-a pus-o pe televizor, după care s-a aşezat la locul ei. Imediat m-am dus lângă pat şi am spus: „Aşa vorbeşte Domnul: Copilaşul va trăi!”

Cum am spus aceste cuvinte, copilaşul a început să se întindă spre mama lui şi să tragă pătura de pe el. Asta era tot.

În timp ce plângeau de bucurie, m-am strecurat afară, aşa că ele nu au ştiut niciodată nimic despre mine: cine eram sau altceva.

În timp ce mergeam pe stradă. Mi s-a părut că aud un scârţâit. Era un scaun cu rotile, iar bărbatul din el ţinea Biblia în mână şi spunea ceva. Când am privit spre el, l-am văzut mergând normal, fără acel scaun şi bucurându-se, aşa că mi-am zis: „Este ciudat!”

M-am dus şi am stat lângă un magazin de 10 cenţi. Stăteam chiar la intersecţie, şi deodată am auzit un scârţâit. Nu trecuseră nici 20 de minute de când avusesem vedenia şi iată că omul venea deja ţinând Biblia în mână.

„Aici este!” mi-am zis şi l-am salutat, după care l-am întrebat: „Care este problema? Văd că ai o carte foarte frumoasă.”

„Eu cred fiecare Cuvânt din ea”, a răspuns el.

„Crezi că conţine totul?”

„Da, domnule. Cred din toată inima.”

„Şi care este problema ta?”

„Doctorul m-a descurajat. Sunt infirm din pricina artritei, iar el mi-a spus că nu voi mai merge niciodată.”

„Cartea aceasta spune că a murit un Om pentru ca tu să poţi umbla din nou.”

„Isus Hristos?”

„Da, domnule. Crezi aceasta?”

„Da, cred.”

„Atunci ridică-te de acolo, pentru că „Aşa vorbeşte Domnul: tu vei umbla!”

Imediat bărbatul a sărit în picioare, iar cei din jur au crezut că au acolo „Armata salvării”.

Atunci am alergat, am luat un taxi şi am plecat la aeroport, aşa că ei nu ştiu nici astăzi ce s-a întâmplat. Vedeţi?

Acest lucru nu este pentru o slavă personală, ci pentru slava lui Isus Hristos.

(cineva din adunare vorbeşte în limbi).

Domnul Isus să fie binecuvântat. Cred că vom începe rândul de rugăciune şi am încredere în Domnul că va vindeca toţi bolnavii şi-i va ajuta pe cei aflaţi în necazuri. Fie ca binecuvântarea Lui să vină peste toţi.

Îmi pare rău că nu am terminat ce spuneam despre fratele Bosworth. Eu veneam de la Dallas spre Jeffersonville… şi ei m-au cazat într-un hotel mare, cred că se numeşte „Peabody”. Eu nu mi-aş fi permis să stau într-un asemenea hotel, dar mi-a fost rezervat de liniile aeriene. A doua zi dimineaţa ni s-a spus că avionul va putea decola în jurul orei 8.00. Astfel, la ora 6.30 eram deja treaz şi luam micul dejun, şi pentru că răspunsesem la câţiva bolnavi care-mi scriseseră, urma să pun scrisorile la poştă împreună cu batistele peste care mă rugasem.

Am coborât în stradă şi am început să merg. Acest lucru s-a întâmplat acum opt ani. Mergeam pe stradă cu gândul să găsesc o cutie poştală, când deodată Duhul Sfânt mi-a zis: „Opreşte-te!”

Am observat că acolo era un magazin cu articole pentru pescuit. Mie îmi place să pescuiesc deoarece  am fost născut pentru natură şi o iubesc.

M-am apropiat de vitrină, apoi mi-am plecat capul şi am spus: „Tată, ce vrei să fac?”

Am stat şi am aşteptat răspunsul, iar după o vreme Ceva îmi spunea: „Întoarce-te şi mergi pe partea cealaltă.”

Am trecut pe partea cealaltă, iar când am ajuns la hotel, am mers mai departe. M-am uitat la ceas şi am văzut că se făcuse aproape ora când trebuia să vină maşina care urma să ne ducă la aeroport, aşa că mi-am zis: „Am întârziat!”

Totuşi, Ceva continua să-mi spună: „Du-te mai departe şi nu te opri!” Am mers fără să ştiu încotro mă îndrept, până am ieşit din Memphis  şi am ajuns la un râu.

Nu era treaba mea să ştiu încotro mă îndrept, pentru că era vorba de ascultare, aşa că am continuat să merg.

Cu o seară înainte fusese o furtună atât de puternică încât avioanele fuseseră nevoite să aterizeze, dar dimineaţa aceea era foarte frumoasă. Era primăvară, iar florile miroseau în jur umplând aerul cu mireasma lor, ceea ce-mi plăcea mult.

Îmi ţineam o mână în dreptul inimii şi cântam: „Mă bucur că pot spune că sunt unul din ei!” Cântam acea cântare pe care o învăţasem de la penticostali în vremea când îi cunoşteam foarte puţin.

Am mers mai departe şi am ajuns la o căsuţă micuţă, ca o pălărie, iar la poarta ei stătea o mătuşică, o femeie de culoare, mare şi grasă. Avea o cămaşă bărbătească legată în jurul capului şi mă privea atentă în timp ce mă apropiam de poarta ei.

Eram foarte aproape de ea când am încetat să mai cânt, iar când am ajuns în dreptul ei, am observat că plânge.

Voiam să trec mai departe, dar ea mi-a zis:

„Bună dimineaţa, parson.” („Parson” este un cuvânt sinonim cu „predicator” şi este folosit de oamenii din sud).

„Bună dimineaţa, mătuşico”, am răspuns eu şi m-am gândit: „Mi-a spus „parson”, dar de unde ştie că sunt predicator?” după care m-am întors spre ea şi i-am zis:

„Iartă-mă, mătuşico, dar de unde ai ştiut că sunt predicator?”

„Ai citit vreodată în Biblie despre femeia sunamită care a avut un copil? Ea nu putuse să aibă copii, dar prorocul Elisei a binecuvântat-o şi astfel a născut un fiu. Ei bine, eu sunt asemenea ei. Domnul m-a binecuvântat şi mi-a dat un fiu, iar eu l-am crescut cum am ştiut mai bine ca să-L slujească pe Domnul, dar spre adânca mea mâhnire a ajuns într-un anturaj rău şi a luat o boală îngrozitoare, o boală venerică. Acum boala este mult prea avansată şi medicii nu mai pot face nimic pentru el. I-au dat penicilină şi alte injecţii, dar nu i-au ajutat la nimic, aşa că de două zile este inconştient şi va muri păcătos.

Parson, am spălat pe scândură şi am făcut de toate ca să-l pot creşte să Îl iubească pe Domnul şi mi se rupe inima să-l văd că trebuie să moară păcătos.

Aseară m-am rugat şi am spus: „Doamne, n-ai vrea să-l trimiţi pe slujitorul Tău până aici, sau pe cineva care să mă ajute să mă rog pentru băiatul acesta, pentru că doctorii au spus că nu se va mai ridica.”

Şi în timp ce stăteam pe genunchi, am adormit şi am visat un vis în care am văzut un bărbat în costum deschis la culoare şi cu pălărie, exact ca tine, care venea pe stradă, iar Domnul mi-a spus: „Iată-l că vine!” M-am trezit imediat şi m-am uitat la ceas. Era 3.00 dimineaţa. Şi de atunci stau la poartă şi te aştept să vii.

Oh, şi când te-am văzut, Domnul mi-a zis: „Este aici!” aşa că am spus bucuroasă: „Binecuvântat să fie Domnul!”

Îmi deschisese poarta pentru că ştia că vin şi mi-a zis:

„Nu vrei să intri?”

„Mulţumesc, mătuşico”, şi mi-am luat pălăria de pe cap.

Ea a deschis larg uşa căsuţei şi am privit înăuntru. Era curat, iar pe perete avea o inscripţie: „Dumnezeu să binecuvânteze casa noastră!” şi atât.

Prieteni, mai degrabă vreau să am aşa ceva pe pereţi, decât alte lucruri.

Am fost în palate împărăteşti; am fost în casele cele mai frumoase pe care le are lumea, dar nicăieri nu m-am simţit atât de binevenit ca în casa acelei sărmane femei de culoare.

Am intrat şi pe pat am văzut un băiat voinic, de culoare, care avea 18-19 ani. Ţinea pătura strânsă în mâini şi gemea.

„Care este problema lui?” am întrebat-o pe femeie.

„Parson, este pierdut de două zile. Zice să e pe o mare adâncă şi întunecată şi nu poate vedea nimic, nicăieri. Asta-i tot ce spune.”

„Aş vrea să vorbesc cu el.”

„Dar nu ştie nimic. Nici pe mine nu mă cunoaşte.”

Mi-am pus mâinile pe picioarele lui. Erau reci ca gheaţa. Cred că moartea îl lovise pe sărmanul băiat.

Femeia a continuat: „Da, domnule, şi-a ieşit din minţi. De două zile este aşa, iar doctorul spune că nu se va mai ridica. Oh, nu pot să-mi văd băiatul murind aşa!”

Apoi s-a dus la el şi a început să-l sărute pe frunte.

O, fraţilor, când am văzut scena aceea, în inima mea s-a întâmplat ceva! Indiferent în ce ruşine a intrat, cât de mare era, continua să fie băiatul mamei. Privind-o, m-am gândit: „Dacă dragostea unei mame poate ajunge până acolo, Dragostea lui Dumnezeu o va întrece!” Acesta este adevărul.

I-am zis: „Să ne rugăm, mătuşico.”

„Da, domnule”, a spus femeia şi a îngenuncheat.

„Vrei să conduci tu rugăciunea?” Şi vă spun ,fraţilor: n-am mai auzit niciodată o asemenea rugăciune.

Acea sfântă a lui Dumnezeu stătea pe genunchi şi striga din toate puterile spre Domnul, ca să-i cruţe băiatul, fără să spună nici măcar un cuvânt despre vindecare.

I-am spus cum mă numesc, dar femeia nu auzise niciodată despre mine. Nu i-am spus că mă rugam pentru bolnavi, ci doar cum mă numesc.

Femeia nu se ruga ca Dumnezeu să-l vindece, ci se ruga pentru salvarea sufletului lui. Ea zicea:

„Doamne, nu-mi lăsa copilaşul să moară aşa, ci îngăduie ca mama lui să-l audă zicând: „Mami, sunt salvat şi mă duc Acasă la Isus!”

Când s-a oprit din rugăciune plângeam amândoi.     M-am ridicat şi m-am aşezat pe o parte a patului, iar ea a rămas în genunchi şi a spus: „Vrei să te rogi şi tu, parson?”

„Da, doamnă”, am răspuns şi am început să mă rog. Recunosc că nu am putut face o rugăciune ca a ei, dar am spus:

„Doamne, avionul meu a plecat deja, dar Tu mi-ai cerut să merg mai departe. Te-am ascultat şi am venit până aici, şi din câte ştiu, acesta este singurul semn că trebuia să mă opresc.

Dacă ai făcut-o pe această sărmană femeie să stea la poartă de la ora 3.00 dimineaţa, cu siguranţă acesta este locul în care trebuia să mă opresc.” Mi-am pus apoi mâinile pe picioarele băiatului şi imediat l-am auzit spunând:

„Mami…”

„Da, scumpule.”

„Se face lumină în cameră.”

În următoarele 2-3 minute, el a stat pe marginea patului, iar eu am ieşit şi am plecat cât am putut de repede de acolo. Am urcat într-un taxi, iar când am ajuns la aeroport am auzit: „Ultima chemare pentru îmbarcarea…”

Avionul avusese probleme la motor şi astfel mă aşteptase timp de două ore şi ceva.

Fraţilor, mă gândesc la harul suveran al lui Dumnezeu şi la dragostea Lui nemărginită; mă gândesc apoi, cum credinţa acelei sărmane femei de culoare a ţinut pe loc acel avion timp de două ore şi ceva, pentru ca cineva să ajungă acolo pentru a răspunde la rugăciunea ei.

Ea era o femeie fără şcoală, dar lui Dumnezeu nu-i pasă câtă educaţie aveţi, pentru că El vrea inima voastră.

Cam la un an de la această întâmplare, călătoream cu trenul şi am trecut prin oraş. Oricine merge la Memphis ştie că trenul o ia spre vest, iar acolo este un mic restaurant.

Pentru că trenul stătea puţin acolo, am coborât şi am mers la acel restaurant, iar acolo am fost strigat de cineva cu şapcă roşie:

„Bună, parson Branham.”

„Ce faci, domnule?” i-am răspuns.

El a venit la mine, mi-a luat mâna şi în timp ce lacrimile îi curgeau pe obraji, mi-a zis:

„Nu-ţi aminteşti de mine?”

„Nu cred…”

„Îţi mai aminteşti dimineaţa când ai venit la noi acasă şi te-ai rugat pentru mine? Eram inconştient de două zile, iar medicii spuneau că voi muri.”

„O, da! Tu eşti băiatul acela?”

„Da, domnule. Şi nu numai că am fost vindecat, dar acum sunt şi creştin.”

Acesta este Domnul Isus!

Când totul se va sfârşi, când ultima rugăciune va fi spusă, când voi spune ultima mea predică, iar dacă Isus zăboveşte, îmi voi întinde braţele şi voi pleca să mă întâlnesc cu El, ştiu că în dimineaţa învierii voi sta cu acei oameni pe partea cealaltă, iar atunci ne vom aşeza şi vom povesti unii cu alţii, fără nici o grabă. Acum însă ne grăbim, pentru că mai avem de lucrat, dar vă spun:

Prieteni, soarele apune şi nu mai este decât foarte puţin până când totul se va sfârşi.

Atunci ne vom vedea unii cu alţii şi ne vom bucura pentru veşnicie de binecuvântările lui Dumnezeu; atunci nu va mai fi spusă nici o rugăciune pentru bolnavi şi nu vor mai exista păcătoşi; atunci nu va mai fi nici o grabă şi nu va mai fi noapte, ci va fi lumină pentru totdeauna.

Haideţi să facem un efort acum, şi fie ca în seara aceasta Domnul Isus să Se descopere fiecăruia dintre voi, într-un asemenea mod încât să vă îndreptaţi dragostea numai spre El, fără să mai scadă vreodată sau să se schimbe.

Să ne rugăm.

Doamne, care ai făcut cerurile şi pământul, Îţi sunt plin de recunoştinţă când inima mea irlandeză se gândeşte  la lucrurile pe care le-a făcut mâna Ta minunată de-a lungul drumului. Acum sunt deja un om în vârstă, iar rugăciunea mea este să mă ţii în voia Ta.

Nu mă lăsa niciodată să mă abat, ci ţine-mă tot timpul aproape de Tine, pentru că doresc să merg oriunde mă vei trimite; şi să fac şi să spun doar ceea ce vrei Tu să fac sau să spun.

Mă încredinţez Ţie pentru serviciul din seara aceasta, pentru că aici stau copiii Tăi sărmani şi bolnavi care au nevoie de ajutorul Tău. Unii dintre ei sunt pe moarte, la fel ca băiatul de care am vorbit, iar alţii sunt într-o stare groaznică.

Slujitorii Tăi, doctorii, au făcut tot ce au putut pentru ei, dar acum stau aici fără nici o nădejde şi lipsiţi de ajutor.

Tu eşti însă aici şi eşti nădejdea noastră, iar rugăciunea mea este să-i binecuvântezi pe toţi în această seară.

Dă-ne Duhul Tău, astfel ca atunci când oamenii vor vedea că eşti aici cu adevărat, când vor vedea prezenţa Ta, să creadă şi să fie vindecaţi, astfel ca la încheierea serviciului să nu mai fie nici un bolnav printre noi.

Fie ca orice persoană bolnavă, invalidă, suferindă sau oricum ar fi, să primească vindecare deplină, pentru că Îţi cerem aceasta în Numele lui Isus. Amin.

Vom chema un rând de rugăciune. Să îi chemăm pe cei care au numerele cuprinse între 35 şi 50. Cine are numărul T-35? Până se vor alinia cei chemaţi, să ne plecăm capetele pentru rugăciune.

Iubitule Salvator, în cutia aceasta sunt numai scrisori de la oameni săraci, bolnavi şi suferinzi. Eu îmi pot închipui cum mergeai pe străzile Ierusalimului şi cum inima Ta a fost mişcată când ai văzut ce se întâmplă.

În seara aceasta sunt o mulţime de oameni care Te aşteaptă, şi sute de scrisori venite din toate părţile.

Dumnezeule, lasă ca inima Ta să fie mişcată din nou şi mila Ta să se reverse peste această cutie, pentru că ai văzut fiecare scrisoare şi fiecare batistă. Fă să fie purtate cu grijă, iar când vor fi puse peste bolnavi, Duhul Sfânt să lucreze astfel ca toţi să fie vindecaţi.

Dă-le aceasta, Doamne.

S-ar putea să nu ne mai vedem în viaţa aceasta, dar deşi pe mulţi nu îi vom mai vedea, îi iubim, Doamne, pentru că şi Tu i-ai iubit, şi Ţi-ai dat viaţa pentru ei. Tu ai fost biciuit şi ai stat crucificat pe acel lemn, pentru ca în rănile Tale să avem vindecarea. Suferinţa Ta nu a fost zadarnică, Doamne.

Pot să văd cum Îţi atârna carnea ruptă de cârligele de la capătul biciului, dar suferinţa Ta nu a fost zadarnică.

Doamne, lasă-mă să mor predicând aceasta! Să le spun tuturor că prin rănile Tale am fost vindecaţi.

Vântul sufla rece şi Petru se încălzea la foc în timp ce scumpul Tău trup era ţintuit pe cruce. Nu, nu a fost în zadar, pentru că fiecare strop de sânge care a curs din tine, ne-a adus vindecarea.

Doamne, fă ca diavolul să fie biruit în orice caz de aici, iar Isus Hristos să fie onorat. Amin.

Aş vrea să cântăm cât se poate de încet: „Doamne, eu cred!”

Fiul meu spune că lipseşte persoana care are numărul T-37. Are cineva numărul acesta? Poate este cineva care nu aude. Uitaţi-vă în jur! Uitaţi-vă la numărul vecinului vostru. Dacă este prezent, aduceţi-l în faţă ca să nu îşi piardă rândul.

Fie ca Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, să se îndure şi să vă binecuvânteze pe fiecare în parte.

Mă întreb ce aţi zice dacă femeia aceasta ar sta înaintea Lui? Ce ar face El?

Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.

Eu nu ştiu de ce este ea aici. Poate are o durere groaznică de cap, sau poate are cancer şi zilele pe care le mai are de trăit sunt puţine, dar dacă ar fi aici Isus şi ea ar veni în faţa Lui, i-ar spune:

„Cât priveşte vindecarea ta, ea s-a produs atunci când am murit pentru tine, crezi aceasta?” Iar ea I-ar răspunde: „Da, cred!”

El ar continua: „Crezi că sunt Fiul lui Dumnezeu?” sau ceva de felul acesta, iar ea I-ar zice: „Da, cred!”

Sau poate ar fi ceva rău cu ea; poate a făcut ceva greşit, iar El îi va spune: „Du-te, îndreaptă lucrul acela şi vei trăi!”

Sau poate ar vrea să-i spună ceva despre ea, dar cât priveşte vindecarea, ea este deja înfăptuită. Aşa este.

La fel este cu salvarea păcătoşilor: El a făcut-o deja, ceea ce înseamnă că voi trebuie doar s-o acceptaţi.

Domnul să fie binecuvântat în timp ce ne vom ruga.

Aş vrea să vorbesc puţin cu femeia aceasta. Câţi dintre voi sunt pentru prima dată într-o adunare de felul acesta? Ridicaţi mâinile. Păi sunt câţiva!

Apreciez faptul că sunteţi aici, dar aş vrea să vă rog ceva: Fiţi plini de respect! Aveţi respect faţă de Domnul Isus Hristos. Doar respect.

Păstraţi-vă locurile. Nu vom sta prea mult, deoarece managerul şi ceilalţi, mă scot afară când încep să slăbesc.

Fiţi respectuoşi!

Vă amintiţi discuţia pe care a avut-o Isus cu femeia de la fântână? El a vorbit cu ea ca să afle care-i era problema.

Astfel, i-a zis: „Dă-Mi să beau!”

Mirată, femeia I-a răspuns:

„Cum, tu, iudeu, ceri apă de la mine, o femeie samariteană?”

„Dacă ai şti cine este Cel care îţi zice: „Dă-Mi să beau!” tu singură I-ai cere apă.”

Şi discuţia a continuat până când a aflat problema ei, iar atunci i-a zis:

„Du-te şi cheamă-l pe bărbatul tău!”

„N-am bărbat”, a răspuns femeia, iar El a zis:

„Aici ai spus adevărul, pentru că ai avut cinci bărbaţi, iar cel cu care stai acum, nu este bărbatul tău.”

„Doamne, văd că eşti proroc. Ştiu că are să vină Mesia, iar când va veni El, ne va spune toate lucrurile.”

Şi Isus i-a zis: „Eu sunt Acela.”

Imediat, femeia a alergat în cetate şi a spus: „Veniţi să vedeţi un Om care mi-a spus tot ce am făcut.”

Femeia era emoţionată pentru că El nu i-a spus tot ce a făcut, ci i-a arătat doar un lucru rău din viaţa ei. Dar dacă i-a putut spune ce era rău, cu siguranţă putea să-i spună chiar totul. Credeţi aceasta? Sigur că da.

Lui Natanael, El i-a spus ce a făcut înainte de a veni cu Filip, ceea ce dovedea că îl cunoştea.

Când femeia aceea s-a atins de poala hainei Lui, Isus S-a uitat prin audienţă, iar când a văzut-o, i-a zis:

„Credinţa ta te-a tămăduit de acea scurgere de sânge.”

Credeţi că El este şi în seara aceasta acelaşi Isus?

Voi vorbi cu femeia aceasta ca să cunosc duhul ei, pentru că tot ce a făcut ea este înaintea lui Dumnezeu. Dumnezeu poate să-mi arate ce a făcut ea, iar doamna va şti dacă este adevărul sau nu. Dar El poate să-mi arate şi ce i se va întâmpla în continuare.

Văzând că îi spun adevărul, ea va primi credinţa necesară primirii a ceea ce are nevoie. Înţelegeţi?

Verificaţi pe oricine, oricând, şi veţi vedea că întotdeauna este Adevărul. De ce aceasta? Pentru că acest lucru nu îi face un biet şi umil om, ci îl face Domnul Isus Hristos.

 

Soră, cred că nu ne cunoaştem. Din câte ştiu suntem străini unul faţă de celălalt, este adevărat? Eu sunt fratele tău şi doresc să te pot ajuta, iar Dumnezeu ştie că aş face orice să te pot ajuta. Dar eu sunt numai un biet om, sunt doar fratele tău în Domnul Isus.

Crezi că Dumnezeu a pus în Biserica Sa daruri ca să ne ajutăm unul pe altul? Tu eşti creştină, pentru că duhul tău este binevoitor. Crezi că Domnul Isus poate să-mi descopere problema ta?

Tu te temi că se întâmplă ceva. Acesta este Îngerul Domnului care se vede în fotografia de aici. N-ai mai fost în contact cu El până acum, dar ştii că se întâmplă ceva şi că nu este vorba de o fiinţă omenească.

Tu nu eşti din statul acesta, ci vii dintr-un stat cu multe lacuri: Wisconsin. Am fost şi eu în câteva locuri de acolo.

Ai venit aici cu cineva. Este un bărbat, o persoană greoaie, cu părul slab pe frunte. El mă priveşte chiar acum. Tu ai o umflătură şi ai pierdut simţul mirosului.

Vino aici.

Doamne, Te rog să-i redai acestei femei tot ce i-a furat Satana. Fie ca îndurarea Ta să se reverse peste ea, în timp ce îl osândesc pe vrăjmaşul care a făcut acest lucru, astfel ca să fie vindecată în seara aceasta. Îi poruncesc lui Satan s-o părăsească şi astfel să fie eliberată prin porunca lui Isus Hristos care a spus: „În Numele Meu vor scoate draci!” Deci, părăseşte-o, Satană! Amin.

Poate ţi se pare ciudat, dar eşti vindecată. Nu pot să-ţi dovedesc acum că simţul mirosului ţi-a revenit, dar simţi că s-a întâmplat ceva în nasul tău. Te simţi ciudat, este adevărat?

Percepi mirosurile din aer, ceea ce arată că eşti vindecată. Du-te, bucură-te şi fii sănătoasă. Dumnezeu să te binecuvânteze.

Domnul să fie slăvit şi mărit.

 

Ce mai faci, doamnă? Cred că suntem străini, nu ne cunoaştem. Aşa este, dar Domnul Isus ne cunoaşte pentru că El ne-a săturat şi ne-a binecuvântat.

Între mine şi tine este Duhul Sfânt, iar deasupra ta este o umbră întunecoasă, un întuneric profund. Este moartea. Văd că ai fost la doctori, iar unul mai îndesat dă din cap şi spune că ai cancer.

Nu ţi-a dat nici o şansă pentru că tot interiorul tău este mâncat. Vino aici.

Doamne Isuse, îl condamn pe acest diavol prin suferinţele lui Isus Hristos şi Te rog să iei moartea de la această femeie, pentru ca viaţa s-o inunde din nou din clipa aceasta.

Îmi pun mâinile peste ea în Numele Domnului Isus Hristos şi pe baza făgăduinţei Sale, ca să confirm Cuvântul care spune:

„Aceste semne îi vor însoţi pe cei ce vor crede: îşi vor pune mâinile peste bolnavi şi bolnavii se vor însănătoşa.”

Doamne Isuse, eu cred Cuvântul Tău şi osândesc moartea care stă deasupra ei, cerându-i s-o părăsească! Amin.

Du-te, mărturiseşte şi mulţumeşte-i lui Dumnezeu, dându-I slavă din toată inima ta.

Domnul să fie binecuvântat şi mărit. Să credeţi din toată inima, pentru că atunci veţi primi tot ce aţi cerut.

 

Tu ai o stare nervoasă, nu-i aşa, doamnă? Ai crize de nervi care te fac să simţi că-ţi pierzi minţile, iar Satana îţi spune uneori că ai trecut linia. Practic, ai fost nervoasă toată viaţa. Eşti şi foarte sperioasă încă din copilărie. Te văd făcând paturile şi deodată eşti atât de nervoasă încât trebuie să stai jos. Dar te-ai rugat şi ai încercat să primeşti vindecarea.

Când ne-am rugat pentru doamna cealaltă, ai simţit că a venit ceva peste tine, este adevărat? Dacă da, ridică mâna.

Îţi spun în Numele lui Isus Hristos că eşti vindecată. Du-te acasă şi bucură-te pentru că eşti bine. Amin.

Nu te îndoi, ci ai credinţă în Dumnezeu.

 

În ordine. Aduceţi-l pe băiat. Credeţi şi nu vă îndoiţi. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi fiecare să stea cu respect.

În sală este un epileptic şi nu îl pot găsi. El bântuie pe aici şi este ceva îngrozitor, dar ştiu că Dumnezeu îl va vindeca dacă-l lăsăm să-mi spună unde este.  Este foarte neascultător.

Fiecare să stea plin de respect, pentru că aceste duhuri umblă de la un om la altul, voi ştiţi aceasta.

 

Aduceţi-l pe băiat. Ce mai faci, tinere? Crezi că sunt slujitorul lui Dumnezeu? Crezi că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu şi că eu sunt prorocul Lui? Da? Crezi că Dumnezeu L-a trimis pe Domnul Isus pe pământ ca să dea voinţă inimii noastre care este eliberată de păcat, de boli şi de îngrijorări?

Cred că nu ne cunoaştem, este adevărat, tinere? Ne întâlnim pentru prima dată. Tu eşti cam de vârsta fiului meu care se află acolo în spate.

Eşti într-un mare necaz. Crezi că sunt prorocul lui Dumnezeu? Ai în mână o batistă pe care doreşti s-o duci la cea mai scumpă prietenă de pe faţa pământului: la mama ta care este pe moarte. Ea are o mulţime de probleme: are ficatul întărit, iar doctorul a spus că nu mai poate face nimic pentru că are cancer în sânge, leucemie.

Ai şi un frate mai mic, care este bolnav, iar în ce te priveşte, cauţi botezul cu Duhul Sfânt, este adevărat?

Dă-mi batista şi vino mai aproape, frate.

O, Dumnezeule, Te rog să ai milă. Lasă Duhul Tău să vină în timp ce tânărul acesta stă aici şi Îţi cere îndurare.

Eu ţin batista aceasta în mână şi Te rog să faci ca toţi cei care vor fi atinşi de ea să fie vindecaţi, astfel ca fratele nostru să se bucure şi să fie fericit, ştiind ce i-a făgăduit Dumnezeu.

Osândesc acest duh al morţii care stă deasupra mamei lui şi fie ca şi fratele lui să se facă bine. Împlineşte şi dorinţa din inima fratelui nostru, pentru că Îţi cer această binecuvântare în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Nu te teme, tinere! Tu ştii ce s-a întâmplat, aşa că poţi pleca fericit şi mulţumitor lui Dumnezeu.

Domnul să te binecuvânteze.

O, cât este de minunat să ne încredem în Domnul Isus!

 

Care este problema ta, mămico? Mă refer la doamna corpolentă care mă priveşte şi plânge.

Crezi că sunt prorocul lui Dumnezeu? Vrei să scapi de boala de colon care te supără? Atunci ridică-te în picioare.

Doamne Isuse, prin Numele măreţei Tale Fiinţe, condamn acest diavol care chinuieşte această femeie! Fie ca el s-o părăsească, pentru că credinţa ei Te-a atins, Doamne.

Tu m-ai întors spre ea şi mi-ai arătat ce o supără, de aceea Te rog să faci ca credinţa ei să nu scadă, ci să Te atingă chiar acum ca să fie vindecată în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Dumnezeu să te binecuvânteze, soră. Crede şi nu te îndoi. Crede din toată inima.

 

Ce mai faci, doamnă? Crezi că sunt slujitorul lui Dumnezeu? Crezi că te afli în prezenţa Lui şi că puterea învierii Domnului Isus Hristos este aici? Suntem străini unul faţă de celălalt, nu ne-am mai întâlnit până acum, dar Dumnezeu ştie totul despre tine, nu-i aşa?

El ştie totul şi despre mine, iar în ce mă priveşte, port această conversaţie cu tine, aşa cum a făcut şi Domnul nostru cu femeia de la fântână.

Crezi că El te va face bine? Dacă am vorbit Adevărul Scripturii, El Îl va legitima. Aceasta este Biblia, dar poate că în viaţa ta este ceva despre care Biblia nu a spus nimic.

Ca în cazul lui Iosafat care s-a dus şi a făcut o alianţă cu Ahab, cu care s-a dus în pustie şi a dat de necaz. Ei aveau chivotul legământului; aveau scrierile prorocilor; aveau toate legile, dar cu toate acestea, Iosafat a zis:

„Nu mai este nici un proroc pe aici, ca să-L întrebăm pe Domnul?”

Tu eşti creştină, eşti credincioasă, deoarece crezi acest Cuvânt, dar vrei o înălţare duhovnicească astfel ca credinţa ta să crească mai mult.

Ai nevoie de o creştere spirituală pentru că suferi de o boală de rinichi, ai o umflătură în piept şi un nerv paralizat la faţă. Toate acestea ţi-au fost cauzate de un accident pe care l-ai avut cu un taxi. (Aşa este). Şi te doare şi coloana. Ai un nerv desprins şi nu ai ştiut aceasta. Ai crezut că este cancer, dar este doar o tumoare, jos, dedesubtul osului de la umăr, în partea stângă.

Dumnezeul cel veşnic, care este aici şi îţi cunoaşte starea, ştie că este adevărul. Crezi că Dumnezeu îţi va muta coloana la locul ei şi îţi va elibera şi acel nerv? Vino aici.

Tată milostiv,  care ai creat cerurile şi pământul şi ai adus toate lucrurile prin Isus Hristos, Fiul Tău, adu înapoi sănătatea acestei femei care stă aici disperată şi are nevoie de ajutor.

Dumnezeule Atotputernic, Te rog să-i dai această binecuvântare, să-l îndepărtezi pe vrăjmaş şi s-o faci bine. Ca slujitor al Tău, îmi pun mâinile peste ea şi-l condamn pe vrăjmaşul să iasă afară din ea!

Satană, ieşi afară din ea în Numele lui Isus Hristos, pentru slava lui Dumnezeu şi împlinirea cuvântului Domnului care nu poate cădea.

Eşti învins şi nu mai ai nici o putere; nu mai ai nici un drept s-o ţii, pentru că Isus Hristos ţi l-a luat! Părăseşte-o, în Numele Celui care a murit pentru ea! Amin.

(Sora vorbeşte cu fratele Branham).

Desigur. Eu nu aveam cum să ştiu şi n-aş putea să-ţi spun ce să faci. Îl las pe El să te înveţe, deoarece eu sunt aici doar ca să-ţi spun ce spune El.

El mi-a spus care erau problemele tale şi este adevărat. Tot El îţi va spune şi ce să faci după ce te vei întoarce.

Dumnezeu să te binecuvânteze. Du-te şi bucură-te.

Eu nu ştiu când îţi va spune, soră. Este ceva ce nu mi-a spus. Dumnezeu să te binecuvânteze. Eu ţi-am spus tot ce mi-a arătat El, mai mult nu ştiu. Mulţumesc. Este reciproc.

 

Lăudat să fie Domnul! El nu mă lasă să-i spun femeii părerea mea, ci îi va spune El ce trebuie să facă. Domnul nu mă lasă să fac aceasta, pentru că acela ar fi sfatul unui om, dar dacă îi vorbeşte El, acela este Dumnezeu.

Dacă femeia are o rudă aici, aş putea s-o chem, dar vreau ca Dumnezeu să i se facă cunoscut, pentru că aşa a spus El că va face. Dacă Îi vei cere Domnului Isus, boala de la spate te va părăsi chiar acum şi poţi pleca acasă sănătoasă. Crezi aceasta? Haideţi să-I cerem.

Tată ceresc, Te rog s-o vindeci pe sora noastră în Numele lui Isus Hristos, ca să plece de aici pe deplin sănătoasă. Amin.

Du-te şi crede, soră, căci vei fi bine.

Dumnezeu să te binecuvânteze.

Haideţi să spunem: „Mulţumim, Dumnezeule!”

 

Crezi din toată inima, soră? Femeia de culoare de acolo… tu suferi de artrită, iar doamna de lângă tine are dureri de cap.

Crezi că Domnul te poate face bine?

Doamne Dumnezeule, condamn aceste boli în Numele lui Isus Hristos şi cer să-i părăsească pe aceşti oameni în Numele Lui. Amin.

Soră, totul este în ordine. Acum eşti bine. Bucură-te şi mulţumeşte-I lui Dumnezeu. Vezi cât de bine poţi umbla acum?

Vino înapoi. Vino. Ridică picioarele aşa. Vezi, genunchii ţi se pot îndoi acum. Problema este la genunchi, nu-i aşa? Acum eşti vindecată. Amin.

 

Haideţi să spunem: „Lăudat să fie Domnul!”

Crezi că sunt prorocul lui Dumnezeu? Vrei să scapi de problema femeiască pe care o ai? Ridică mâna şi spune: „Te accept, Doamne Isuse!”

Doamne Isuse, îmi pun mâinile peste ea ca să împlinesc Cuvântul Tău şi îi cer acestui demon s-o părăsească în Numele lui Isus Hristos. Amin.

 

Dumnezeu să te binecuvânteze, soră. S-a întâmplat ceva ce ştie numai ea şi Dumnezeu, este adevărat, doamnă? Aşa este. Eu am văzut o vedenie referitor la ceea ce s-a întâmplat şi am tras-o deoparte ca să-i spun. Femeia n-a spus nimănui nimic, dar totul s-a petrecut pe loc, este adevărat? Dacă este aşa, mişcă mâna ca să ştie cu toţii. Acum ea este bine;  este vindecată. Dumnezeu a binecuvântat-o.

Astăzi te-ai simţit mai bine, aşa-i? Ai stat aici şi aseară şi ai crezut, este adevărat? Atunci ai fost vindecată.

Crezi că Dumnezeu va lua acea înţepenire de la tine? El a luat-o deja, aşa că nu va mai trebui să dormi afară din pat. Du-te şi bucură-te pentru vindecarea ta. Amin.

Haideţi să spunem: „Lăudat să fie Domnul!”

 

Crezi că Domnul Isus te va ajuta în vremea aceasta când eşti îngrijorată? Te temi că acest copilaş nu se va naşte normal sau că-l vei pierde, este adevărat?

Eu nu-ţi citesc gândurile, dar Dumnezeu este aici şi cunoaşte toate lucrurile. Haide să-I cerem lui Dumnezeu să-l ţină şi să fie un copilaş drăguţ.  Fie ca El să te binecuvânteze în timp ce ne vom ruga.

Doamne Isuse, fă ca toate lucrurile să meargă bine pentru sora noastră care a avut credinţă să păşească aici, în faţa acestei audienţe, mărturisind credinţa ei în puterea Atotputernicului Dumnezeu.

Fie ca totul să decurgă bine, pentru că o binecuvântez în acest scop în Numele lui Isus Hristos, Fiul Tău. Amin.

Dumnezeu să te binecuvânteze, soră.

Ea s-a temut că va pierde copilul din pricină că nu s-a mişcat încă, dar după ce am luat-o de mână, ea a sărit, m-a îmbrăţişat şi a spus:

„Copilaşul meu s-a mişcat chiar acum pentru prima dată!”

Prieteni, pe Isus Hristos Domnul nostru nu Îl poate birui nimic, pentru că El este Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul, Cel ce era, Cel ce este, Cel ce vine, Rădăcina şi Vlăstarul lui David, Steaua dimineţii. Nu a existat niciodată ceva care să-I poată sta înainte.

 

Doamnă, ai grijă să nu scapi ocazia.. vrei să scapi de această eczemă? Doamna cu rochia de culoare închisă. Dacă crezi că Dumnezeu te va vindeca, El o va face. Crezi aceasta? Deci crezi că El te poate face bine.

Dumnezeu să te binecuvânteze, sora mea. Ea te va părăsi.

 

Doamna de lângă tine este îngrijorată pentru fiul ei care va fi operat lunea viitoare. Ridică-te un moment, fiindcă vreau să mă rog pentru el.

Doamne Isuse, eu condamn moartea care se află deasupra acestui băiat. Călăuzeşte mâna acelui medic şi fă ca băiatul să plece sănătos în Numele lui Isus Hristos.

 

Câţi din cei prezenţi doresc să fie vindecaţi chiar acum, să ridice mâna.

Ridicaţi mâinile spre Creator.

Prieteni, puterea mea s-a dus, aşa că abia mai pot sta în picioare. Managerul m-a atins pe umăr, ceea ce înseamnă că trebuie să plec. Plecaţi-vă capetele.

O, Doamne, Tu ai spus că nici o boală nu poate sta în faţa unei rugăciuni făcute cu credinţă, de aceea Te rog în Numele Celui ce a făcut făgăduinţa şi condamn orice boală din această clădire, astfel încât fiecare orb, olog, surd sau orice altă boală ar avea, să plece pe deplin sănătos.

Satană, nu mai ai nici un drept şi eşti demascat chiar acum, de pe această platformă! Toate drepturile tale legale s-au dus! Ziua ta s-a sfârşit!

Biserica Dumnezeului celui viu se mută pe tărâmul credinţei şi tu ştii că eşti şi ai fost biruit! I-ai amăgit destul pe oameni.

Noi, Biserica Dumnezeului celui viu, luăm controlul asupra ta prin porunca Domnului nostru Isus Hristos, şi ca slujitor al Său, te provoc prin Duhul Dumnezeului celui viu şi Fiul Său Isus, să ieşi afară din fiecare persoană de aici!

Ieşi afară din ei! Eşti biruit şi ai pierdut bătălia în Numele lui Isus Hristos! Amin.

 

                          – Amin –

 

WILLIAM MARRION BRANHAM – ADÂNCUL CHEAMĂ ADÂNCUL

24 Iunie 1954 – Washington

Duhul Sfânt l-a condus în ziua aceea pe Simeon la Hristos şi tot El v-a condus şi pe voi aici în seara aceasta. Dacă credeţi făgăduinţa Duhului Sfânt, El este obligat să vă împlinească dorinţa aşa cum i-a împlinit-o lui Simeon, pentru că El este Dumnezeu şi trebuie să-şi ţină Cuvântul.

Eu pot să-L văd pe Simeon cum se ruga şi dorea să-L vadă pe Hristos. El credea Cuvântul, şi nu-l interesa ce spuneau cei care nu erau de acord şi criticau Cuvântul. În inima acestui bărbat era o singură dorinţă: să Îl vadă pe Hristos, pentru că credea din inimă că se poate aceasta.

David a spus: „Adâncul strigă către Adânc.”

Mulţi dintre voi cred în vindecarea divină. Credinţa în vindecarea dumnezeiască dovedeşte că există o vindecare dumnezeiască.

Înainte de venirea europenilor în America, aici trăiau indienii. Ei se închinau la soare, la lună, la natură, deoarece în ei era Ceva care le spunea că există un Creator. În inima lor era Ceva care îi împingea la închinare. Aşa este cu toţi cei muritori.

Poate că voi daţi prioritate maşinii voastre, serviciului vostru, familiei voastre, deci aveţi ceva la care ţineţi cel mai mult. Dacă aveţi însă un astfel de idol, puneţi-l repede la o parte şi acordaţi-I lui Isus Hristos primul loc în inima voastră. Daţi-I Lui primul loc şi atunci foamea din voi se va potoli. David spunea: „Adâncul cheamă adâncul la vuietul apelor.”

Deci adâncul strigă Adâncul; iar dacă este un adânc care strigă, trebuie să fie şi un Adânc care să răspundă la chemare.

Eu iubesc mult natura. Stând în pădure, pot să observ asfinţitul soarelui, aud adâncul, strigătul animalelor… Mama mea este jumătate indiană, de aceea în sângele meu este iubirea pentru natură. Sufletul meu se aprinde întotdeauna când aud strigătul animalelor. Acesta este adevărul.

Nu demult am fost în Colorado. Acolo am stat sus pe munte şi am urmărit o mamă bătrână de vultur. Ea şi-a luat puişorii din cuib, i-a pus pe aripi şi i-a dus pe o păşune verde. Apoi a zburat pe vârful cel mai înalt al stâncii şi şi-a început vegherea. Eu observam totul prin binoclu. Calul îmi era legat de un copac, iar eu stăteam şi priveam acea privelişte deosebită, zicându-mi: „Doamne, iubesc atât de mult aceasta!”

Aţi fost vreodată în apropierea unui cuib de vultur? El este făcut din beţe ascuţite şi din alte lucruri.

Vulturii cei mici şi slabi, au mers pe beţe ascuţite şi pe spini. Ei nu cunoşteau altceva, dar într-o zi, mama lor şi-a întins aripile, iar ei s-au urcat pe ele şi au plecat. Apoi au avut aşa-zisa mişcare de la rusalii.

Alergau prin iarba moale, priveau ici şi colo la câte ceva, strigau şi săreau unul pe altul. Privindu-i mă gândeam: „Bine, totul este în ordine!”

Tabloul acesta semăna cu omul în cuibul vechi al lumii, unde nu cunoaşte altceva decât ce-i oferă Diavolul. Dar într-o zi, Dumnezeu îl apucă de mână şi îl pune pe o păşune verde cu umbră plăcută. Oh, cât se bucură el!

Privind iarăşi spre puişorii de vultur, m-am întrebat: „De ce nu se tem micuţii? Sunt curios dacă vor observa coiotul din apropiere, care ar putea să-i mănânce.”

Am observat că din când în când, puişorii priveau în sus, spre locul unde stătea mama lor bătrână şi îi supraveghea.

Atunci mi-am zis: „Slavă lui Dumnezeu! Bine că m-a luat afară din cuibul lumii! El a plecat în slavă şi de acolo veghează asupra mea, asupra părţii Lui de moştenire ca să nu i se întâmple niciun rău.”

Ce s-ar întâmpla dacă vreun coiot ar încerca să se apropie de puii de vultur? Vulturul mamă l-ar omorî imediat. Aşa este!

Dacă Satana prinde vreun credincios, are de-a face imediat cu Isus Hristos. Aşa este.

După ce a vegheat o vreme, vulturoaica şi-a ridicat capul majestuos şi a privit în jur. Era pe stânca cea mai înaltă şi supraveghea totul. Eu o priveam prin binoclul meu care mărea de zece ori şi am văzut cum şi-a ridicat capul şi a privit cercetător spre cer.

„Ce înseamnă aceasta?” m-am întrebat mirat.

Departe, în Nord, se ridica o furtună. I se auzeau deja tunetele. Atunci mama vultur a scos un ţipăt puternic şi a zburat jos. Ea a coborât pe păşune cu aripile larg deschise, în timp ce vulturaşii micuţi veneau în fugă spre ea. Probabil că aşa fuseseră învăţaţi înainte de a părăsi cuibul. Ei s-au prins cu ciocurile de penele ei şi s-au lipit de ea ţinându-se cât puteau de bine. Apoi mama s-a ridicat cu ceata ei de vulturaşi pe aripi, zburând spre crăpătura din stâncă, împotriva vântului care sufla cu o viteză de aproximativ cincizeci de mile pe oră.

Văzând această scenă, am început să plâng ca un copil, gândindu-mă că într-o zi minunată, când această trezire va lua sfârşit, El va veni cu slavă şi Îşi va întinde aripile puternice peste vulturaşi Săi cei mici, care se vor prinde cu ciocurile de El şi Îl vor urma în slavă.

Adâncul strigă către adânc!

Dacă adâncul strigă, atunci trebuie să existe şi un Adânc care răspunde. Cu alte cuvinte, înainte să fi crescut vreun copac pe pământ, a existat un pământ din care să crească acel copac. Dumnezeu nu a creat copacul pentru pământ, ci a creat pământul pentru copac. El a creat pământul şi i-a poruncit să aducă copacul la suprafaţă.

Înainte să existe o scoică, a existat apa în care să poată înota această scoică. El a avut un motiv pentru care a creat scoicile: fiindcă exista apa. Astfel, El a creat scoicile ca să înoate prin apă cu ajutorul Lui.

Tot ce avem noi, ne slujeşte la ceva.

Cu câtva timp în urmă, am citit despre un băiat care mânca toate gumele de la creioane. El mânca orice cauciuc pe care-l găsea. Mânca chiar şi cauciucul de la pedalele bicicletelor şi nimeni nu putea să spună ce este pe dos cu acel băiat. Într-o zi, a fost luat şi dus la o clinică pentru a fi consultat de un medic specialist, iar din testul care i s-a făcut, s-a constatat că organismul lui are nevoie de potasiu. Potasiul se găseşte în cauciuc, deci el mânca acel cauciuc pentru a primi potasiu.

Acum puteţi înţelege ce se întâmpla cu el? Dacă în organismul lui era ceva care cerea potasiu, atunci trebuia să existe pe undeva potasiul care să-i potolească setea.

Înţelegeţi la ce mă refer?

Dacă adâncul strigă către adânc… Înainte să fi existat strigarea din adânc, a existat adâncul care să răspundă. Desigur, cu câţiva ani în urmă, voi eraţi nişte oameni păcătoşi. Poate că mergeaţi la o biserică formală şi nu aţi crezut în botezul cu Duhul Sfânt, dar aţi auzit mesajul… şi în voi era ceva care dorea mai mult din Dumnezeu. Poate aţi fost neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu, dar cu toate acestea în voi era dorinţa după botezul cu Duhul Sfânt. Voi aţi flămânzit după El. Vedeţi la ce mă refer?

Motivul pentru care sunteţi în seara aceasta aici, este că voi credeţi în vindecarea dumnezeiască. Dacă Biblia n-ar învăţa aceasta şi voi oamenii aţi crede totuşi în vindecarea divină, atunci s-ar deschide un izvor pentru vindecare. Altfel nu aţi fi avut dorinţă după aşa ceva.

Dacă există dorinţa de a fi vindecat de Dumnezeu, atunci Dumnezeu este aici ca să vă vindece. Acesta este adevărul, fiindcă adâncul strigă către Adânc.

Aşa a fost cu Simeon. El ştia că va veni Hristosul şi că conform făgăduinţei lui Dumnezeu, Îl va vedea înainte de a muri.

Acum observaţi. Simeon a fost condus la Templu. Nu este ciudat acest lucru? Când Isus a fost dus la Templu, Simeon a fost condus acolo de Duhul Sfânt. El a fost condus la Hristos de către Duhul Sfânt care-i dăduse făgăduinţa.

Duhul Sfânt care a dat făgăduinţa pentru vindecarea divină, v-a condus aici, direct la izvorul care este deschis pentru fiecare om care îl ia în considerare.

Acelaşi Duh Sfânt conduce şi a condus pe toţi fiii lui Dumnezeu care au crezut făgăduinţa Lui. Înţelegeţi la ce mă refer?

Voi, fiii şi fiicele lui Dumnezeu aţi fost conduşi aici, pentru că credeţi făgăduinţele lui Dumnezeu.

Oh, eu mă gândesc la aceste lucruri…

Acolo era şi o femeie bătrână şi oarbă. Numele ei era Ana. Ea era prorociţă şi aştepta venirea Domnului. Dumnezeu a fost obligat să i-L arate pe Hristos, aşa că Duhul Sfânt a venit peste ea. O, eu pot să văd cum a venit în templu această bătrână prorociţă oarbă. Ea era oarbă, dar a fost condusă de Duhul Sfânt. Astfel, Ana a trecut pe lângă oameni, a întâlnit rândul de femei, dar nu s-a oprit decât în faţa Domnului, la care a fost condusă de Duhul Sfânt.

 

Da, El este aici în seara aceasta. El a înviat dintre cei morţi şi vă dă făgăduinţa. Dacă n-aţi fi fost aduşi aici de Duhul Sfânt, în seara aceasta v-aţi afla în altă parte. Totuşi staţi aici, în această clădire aglomerată şi caldă şi aşteptaţi ceva.

Ce aşteptaţi? Voi Îl aşteptaţi pe Isus Hristos, ca să Se arate şi să-Şi legitimeze Cuvântul. Aşteptare… Dacă vreţi să criticaţi ceva, atunci Diavolul se va grăbi să vă arate ce se poate critica. El face aceasta, pentru că fiecare om primeşte ceea ce aşteaptă şi doreşte.

Poate veţi spune: „Dacă nu sunt vindecat în rândul de rugăciune, sau dacă nu văd ceva deosebit, nu pot să cred.”

Voi primiţi ce aşteptaţi. În ce mă priveşte, eu aştept în seara aceasta prezenţa Duhului Sfânt care se arată în putere, revărsându-Şi slava peste acest loc, astfel ca mulţi să-L poată primi; astfel ca păcătoşii să se pocăiască şi să trăiască Golgota, bolnavii să fie vindecaţi şi să se facă semne şi minuni, deoarece Isus Hristos a făgăduit aceasta. Eu cred făgăduinţa Lui.

Haideţi să ne rugăm: Tată ceresc, Cuvântul Tău este Adevărul, iar Tu Îl legitimezi prin semnele şi minunile lui Isus Hristos cel înviat. Noi ştim că atunci când a fost pe pământ, El nu a avut pretenţia că este un Bărbat mare, ci aştepta tot timpul ca Tu să Îi dai viziuni în care să-I arăţi starea oamenilor. El a ştiut că femeia care L-a atins în acea mare învălmăşeală avea o scurgere de sânge. Ea stătea în faţa Lui şi nu putea să nege nimic, deoarece Isus a privit-o în faţă şi i-a spus: „Credinţa ta te-a mântuit.” (Matei 9.22).

Tată, noi ştim că în seara aceasta El este aici, pentru că ne-a făgăduit aceasta. Încrederea noastră este ancorată în El şi în Cuvântul Său, şi suntem siguri că L-am văzut în puterea învierii Lui, lucrând aici pe pământ în mijlocul poporului Său, în Biserica Sa.

Doamne, îngăduie-ne să fim purtătorii luminii în timpul acesta, pentru că ştim că se apropie clipa când vom ajunge la capătul drumului şi atunci va trebui să ne înfăţişăm înaintea Ta ca să dăm socoteală, iar atunci ne va fi derulată în faţă toată viaţa pe care am trăit-o pe acest pământ. Generaţia aceasta stă în faţa noastră, de aceea Te rog să îngădui ca vocea mea să strige cu toată puterea împotriva nedreptăţii, chemându-i în acelaşi timp pe oameni la credinţa în Isus, Fiul Tău.

Binecuvântează-i pe cei ce sunt prezenţi aici în seara aceasta. Te rog să le dai o binecuvântare deosebită. Fă ca puterea vindecătoare a Duhului Sfânt să îndepărteze toate gândurile şi fărâmiturile noastre. Sfinţeşte-l pe slujitorul Tău pentru slujba care urmează. El stă aici şi ştie că toţi ochii sunt îndreptaţi spre el. Doamne, Te rog cu smerenie să-Ţi arăţi puterea cea mare şi minunată, astfel încât să poată fi văzută de fiecare, iar dacă slujitorul Tău nevrednic a primit în seara aceasta har în faţa ochilor Tăi, ia-l în mâna Ta, pune deoparte gândirea lui şi vorbeşte Tu poporului Tău.

Iar când viaţa de aici de pe pământ se va încheia, când se va face ultima rugăciune, când luptele se vor termina, când fumul se va retrage, iar armele vor fi puse la o parte, când noi vom veni sus în Casa Ta, atunci va începe veşnicia cea măreaţă şi strălucitoare. „Când cei aleşi vor fi adunaţi în Căminul lor din cer”, cum spune poetul.

Doamne, când vom vedea cum se va întinde masa cea mare, lungă de mii de mile, pregătită pentru Cina cea de taină, ne vom privi unul pe celălalt peste masă, iar pe obraji ne vor curge lacrimi de bucurie. Atunci Împăratul nostru va veni în frumuseţea şi în slava Sa şi va merge de-a lungul mesei ştergând lacrimile din ochii noştri cu propriile mâni şi ne va spune: „Nu mai plângeţi pentru că totul a trecut. Intraţi în bucuria Domnului vostru.”

Atunci osteneala drumului ni se va părea o nimica, Tată, pentru că am ajuns la capătul drumului. Ajută-ne să uităm lucrurile care au trecut şi să lucrăm cu vrednicie în înalta Ta chemare.

Îngăduie ca Duhul Sfânt să vină printre noi, şi fă-L vizibil pe Fiul Tău Isus Hristos în faţa acestor oameni deoarece eu, care sunt un muritor, încerc să li-L vestesc pe Cel ce este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Te rugăm toate acestea în Numele Fiului Tău iubit, Isus Hristos. Amin.

Domnul să vă binecuvânteze. Iertaţi-mă dacă în seara aceasta mă port ca un copil, dar când vorbesc despre El, inima mea este foarte mişcată.

Îmi amintesc că atunci când am fost chemat de predicatori şi când ei au aflat că am avut vedenii din fragedă copilărie, mi-au spus: „Billy, nu te mai ocupa cu aşa ceva, pentru că aceste lucruri vin de la Diavolul!” Aşa m-au învăţat „cei duhovniceşti”, că vedeniile sunt de la cel rău, dar chiar în noaptea aceea, Domnul a venit şi mi-a arătat cine este El. Oh, da!

Eu ştiu că El este prezent aici şi Îl iubesc din inimă.

Auzind ce spuneau acei predicatori, m-am întrebat: „Cum este posibil ca aceste lucruri să vină de la Diavolul când eu Îl iubesc atât de mult pe Domnul Isus? Cum ar putea arde atât de mult inima mea pentru El în cazul acesta? El cunoaşte inima mea.”

Şi Domnul a venit chiar atunci şi m-a învăţat, iar eu Îl cred pe El, pentru că cuvintele Lui corespund întocmai cu Cuvântul lui Dumnezeu, dar cuvintele lor nu corespund cu Cuvântul.

Prieteni creştini, aş vrea să vă spun ceva, pentru ca, dacă va veni cumva peste mine acea stare, să nu vă întrebaţi ce se întâmplă. Eu nu pot să explic acest lucru, pentru că nu există nicio explicaţie. Eu devin slab, atât de slab încât abia mă mai ţin pe picioare. Dacă veţi citi însă Scriptura, veţi vedea că şi ea vorbeşte despre acest lucru.

Când profetul Daniel a văzut acele viziuni înfricoşătoare, a fost slăbit mai multe zile. Este adevărat?

Când femeia cu scurgerea de sânge a venit şi s-a atins de Isus prin credinţă, Domnul S-a întors să vadă cine  L-a atins şi a spus:

„S-a atins cineva de Mine, căci am simţit că a ieşit din Mine o putere.” (Luca 8.46).

Voi să nu priviţi la mine, pentru că eu sunt un om ca oricare altul, sunt cel mai slab dintre păcătoşi, dar El m-a născut din nou şi m-a dăruit vouă, oameni ai Evangheliei. Acesta este adevărul şi prin harul lui Dumnezeu, pot să vă numesc fraţi şi surori. Eu vă iubesc cu adevărat, de aceea nu am venit aici ca să fiu văzut sau ascultat de voi, nici din motive financiare, voi ştiţi aceasta, ci sunt printre voi dintr-un singur motiv: pentru că Îl iubesc pe Isus Hristos.

Eu Îl iubesc şi Îi sunt supus în toate lucrurile şi cred că voi aţi ascultat şi aţi răspuns la această invitaţie, pentru că doriţi să-L iubiţi şi mai mult şi să fiţi vindecaţi. Acesta este singurul motiv pentru care am venit aici.

Dumnezeu să vă binecuvânteze! Dumnezeu să vă binecuvânteze pe voi, fraţii păstori şi pe voi, comercianţii creştini.

Eu spun aceasta înainte de a deveni slab şi de a pleca de aici. Fiul meu şi ceilalţi fraţi sunt atenţi. Aş vrea să vă spun la revedere, şi Dumnezeu să vă binecuvânteze. Dacă nu ne vom mai întâlni pe partea aceasta a râului, ne vom revedea în dimineaţa aceea glorioasă, pentru că eu am mărturia că-L iubesc pe Domnul Isus.

Dumnezeu mi-a dat mai multe vedenii – acesta este adevărul. Biblia este înaintea mea şi Dumnezeu este Martorul meu. Eu pot să explic şi să spun în faţa oamenilor numai ceea ce mă lasă El să spun prin harul Său. De aceea, rugaţi-vă pentru mine!

Mai este un singur lucru pentru care mă rog: voi pleca în Africa, în India, în Palestina şi în Germania. Eu mă gândesc adesea cum au fost aceste ţări înainte. Credeţi-mă, vrăjitorii şi cei stăpâniţi de demoni te provoacă imediat, iar tu trebuie să ştii exact despre ce este vorba. Acesta este adevărul. Iar când vânturile se înteţesc şi devin fierbinţi, când prigoana este în curs, mă gândesc că la Washington DC este cineva care se roagă pentru mine. Îmi promiteţi aceasta? Ridicaţi mâinile, vă rog. Mulţumesc.

Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Acum mă gândesc că ieri seară s-au dat o sută de numere pentru rugăciune, din care primele 15 au fost strigate aseară. Este adevărat, fraţilor? Primele 15 s-au dat şi aş vrea, dacă credeţi, să facem şi în seara aceasta 2-3 grupuri de rugăciune şi să-i strigăm şi pe alţii. Aş vrea însă ca fiecare să creadă.

Câţi dintre cei care nu au primit niciun număr de rugăciune, doresc să fie vindecaţi? Ridicaţi mâna, vă rog. Deci voi nu aveţi numere de rugăciune. Este cam greu de spus câţi sunteţi.

Aş vrea să vă întreb ceva. S-ar putea ca acum să ne întâlnim pentru prima dată şi mie îmi pare rău că adunările nu durează mult. Voi aţi aflat cum se primeşte vindecarea dumnezeiască şi credeţi că puteţi fi vindecaţi.

Tumoarea este un demon. De altfel, orice boală este de la Diavolul, pentru că Dumnezeu nu-i chinuieşte pe copiii Săi cu boli, ci Satana este cel ce face aceasta. Vedeţi? Satana nu poate să-l scoată pe Satana.

Unii spun: „Vă vindecă cu Diavolul!” dar Isus spune că Diavolul nu poate să facă aceasta. Domnul a spus:

„Dacă Satana scoate afară pe Satana, este dezbinat; deci, cum poate dăinui împărăţia lui?” (Matei 12.26).

El nu poate să facă aceasta, ci doar Dumnezeu poate să vindece!

Farmaciştii şi medicii ştiu că ei nu pot să vindece. Fraţii de la clinica Mayo sunt specialişti, dar ei spun: „Noi nu pretindem că vindecăm, ci ajutăm doar natura. Există un singur Vindecător şi acesta este Dumnezeu.”

Ei cos o rană, dar nu pot s-o vindece. Ei o cos doar. Un medic stomatolog scoate măseaua, dar cine vindecă locul? Medicul chirurg scoate apendicele, dar cine vindecă rana? Dumnezeu. Numai El poate face aceasta. Medicina nu poate crea ţesut. Ea este numai un ajutor. Dumnezeu este Vindecătorul.

Medicul vă pune o atelă la braţ, dar voi nu sunteţi vindecaţi în clipa în care el îşi încheie intervenţia. Medicul îşi face partea lui aşa cum a fost învăţat. El pune atela pe braţ, dar vindecarea o lasă în seama lui Dumnezeu. Acesta este adevărul. Vindecarea vine numai de la Dumnezeu.

Aşadar vedeţi? Dacă demonii ies afară, tumoarea moare. Dacă viaţa firească ar ieşi din voi, aţi muri. Dacă viaţa vă părăseşte, trupul rămâne, dar devine mai uşor. Orice gropar ştie că trupul devine mai uşor în momentul în care viaţa iese din el.

Observaţi un animal mort. Dacă vânătorii ucid un animal, sau dacă cumpăraţi carne de la măcelar, se poate observa că dacă cântăriţi animalul mort (sau carnea) în ziua următoare, este mai uşor; iar dacă îl veţi cântări din nou în cealaltă zi, va fi şi mai uşor.

În următoarele zile, veţi constata că animalul devine mai greu. Acum, dacă tumoarea moare, demonii ies afară. Aşa este în cazul cancerului, a cataractei, etc. demonul, care este o viaţa străină, iese afară.

Orice fiinţă care se naşte se formează dintr-un embrion. Celulele încep să se dezvolte, apoi se formează altele noi, după felul vieţii care este în ele, aducând în final la suprafaţă noul născut.

Celulele unui animal aduc la suprafaţă un animal. Celulele unei păsări aduc o pasăre. Totul vine la suprafaţă după soiul lui.

Demonul care cauzează o tumoare, nu este numai în tumoare. De la o celulă, tumoarea se înmulţeşte şi creşte tot mai mare. Ea are o viaţă proprie; este o viaţă, dezvoltându-se exact aşa cum v-aţi dezvoltat voi în trupul mamei voastre. Este acelaşi lucru.

Dar viaţa aceasta (tumoarea) nu este viaţa voastră, ci este o viaţă străină. Voi aţi primit viaţă ca să trăiţi, dar viaţa aceasta străină vă duce la moarte, este un duh de moarte. Este moartea. Ea nu aparţine de voi, nu era în voi, dar acum este aici.

Cine a adus-o? Diavolul.

Ea este un embrion. Cancerul, tumorile şi toate celelalte lucruri se trag dintr-un singur embrion.

Şi voi vă trageţi dintr-un singur embrion. Vedeţi? Dacă viaţa aceea străină moare, cataracta sau tumoarea, vor dispare. Persoanele care au cataractă, nu văd, dar dacă duhul acela le părăseşte, ele spun: „Oh, eu pot să văd!”, iar în zilele următoare pot să vadă tot mai bine.

Putrezirea începe după 72 de ore, de aceea Iisus a înviat înainte de a se împlini acest timp; când celulele nu intraseră încă în putrefacţie. El a înviat înainte de a trece trei zile şi trei nopţi. Da, El a murit vineri seara şi a înviat duminică dimineaţa.

David a spus:

„Căci nu vei lăsa sufletul meu în locuinţa morţilor, nu vei îngădui ca prea iubitul Tău să vadă putrezirea.” (Psalmul 16.10).

După 72 de ore, celulele intră în putrefacţie şi la mulţi oameni ţesuturile se umflă.

Ieri a fost la mine o femeie credincioasă care mi-a spus că a venit în rândul de rugăciune cu cancer la cap şi că eu am privit-o şi i-am spus prin Duhul lui Dumnezeu că pe capul ei este o tumoare canceroasă, care însă va dispărea. Femeia mi-a spus că tumoarea s-a dezlipit imediat după rugăciune şi că ea a pus-o într-un vas cu alcool.

Eu am avut mii de cazuri ca acesta. Este cumva în clădire această femeie? Vă rog să vă ridicaţi în picioare. Este aici femeia care a pus tumoarea în vasul cu alcool? Vă rog să vă ridicaţi şi să faceţi cu mâna, astfel încât să puteţi fi văzută de toţi. Da, femeia care a avut cancerul la cap stă acolo.

Parcă văd şi acum tumoare aceea. Vedeţi? Faptul că ea  a căzut pe loc (tumoarea) constituie o minune.

Dacă viaţa străină părăseşte tumoarea, ea moare, dar dacă este în interiorul trupului nu poate să cadă jos. După moarte, ea mai rămâne câteva zile înăuntru şi locul acela se umflă şi la exterior. Celulele ei încep să se dizolve şi ca urmare bolnavul face febră pentru că este vorba de o infecţie.

Inima pompează sângele şi face curăţirea trupului. În interiorul bolnavului se află o carne mare, străină.

Atunci pacientul se simte rău şi spune: „Oh, m-am simţit atât de bine pe platformă, dar acum, după o zi sau două, cred că am pierdut vindecarea.”

Oh, frate şi soră, aceasta este dovada cea mai puternică ce arată că aţi fost vindecaţi. Să nu vă îndoiţi! Aşa cum credinţa voastră a ucis viaţa aceea străină, necredinţa ar putea s-o aducă înapoi. Aşa este. Ea ar apare din nou.

Domnul Isus a spus:

„Duhul necurat, când iese afară dintr-un om, umblă prin locuri fără apă, şi caută odihnă. Fiindcă n-o găseşte, zice: „Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit.”

Şi când vine, o găseşte măturată şi împodobită.

Atunci se duce de mai ia cu el alte şapte duhuri, mai rele decât el; intră împreună în casă, se aşează în ea, şi starea de pe urmă a omului aceluia ajunge mai rea decât cea dintâi.” (Luca 11.24-26).

Este adevărat? Bărbatul credincios trebuie să vegheze asupra casei.

Credinţa vindecă indiferent cum vă simţiţi. Nu vă uitaţi la starea pe care o aveţi, nici cât de rău vă simţiţi, important este că credeţi! Isus nu a spus niciodată: „Simţi aceasta?” ci a spus: „Crezi tu?”

Dumnezeu să vă binecuvânteze!

În ordine. Noaptea trecută am împărţit 100 de numere de rugăciune. Nu le vom putea chema pe toate, de aceea îi vom lua pe ultimii 15. Cine are numărul de rugăciune 85? Vrei să ridici mâna? Este cineva cu numărul 85? În ordine.

Biletul cu numărul 87. Are cineva numărul 87? Poate nu puteţi să vă ridicaţi pentru că zăceţi pe o targă, sau poate că sunteţi orbi şi spuneţi: „Nimeni nu mă ajută!”

În biroul meu se află multe documente care dovedesc că s-a întâmplat aşa. Ei scriu că au venit în sală, că eu am strigat numărul lor, dar că nu i-a ajutat nimeni. S-ar părea că ei au fost surzi.

Vedeţi? 85, 86, 87. Uitaţi-vă pe numărul vecinului, pentru că s-ar putea să fie surd şi atunci nu poate auzi când îi este strigat numărul. 87. Mulţumesc, soră. Cine are nr. 88? Este în clădire? Bine. Biletul cu nr. 89. Poţi să te ridici 89? Este cineva aici cu nr. 89? Bine, 90, 91…

Faceţi chiar acum ceea ce a spus El! Da, faceţi aşa cum spune. Eu sunt fratele vostru şi sunt doar un om ca şi voi, dar dacă El vine acum şi foloseşte acest trup slab, îl binecuvântează şi lasă ca Duhul Sfânt să lucreze prin el, atunci îl veţi vedea pe Isus Hristos lucrând în adunare. Indiferent cât de mult se legitimează, dacă voi nu-L credeţi, nu vă poate ajuta cu nimic. Acesta este adevărul. Dacă El ar sta aici lângă mine, vizibil, astfel ca să-L puteţi vedea, şi totuşi nu L-aţi crede, nu se poate face nimic pentru voi. Cuvântul meu este acelaşi cu cel spus de El în Scriptură.

 

Mă rog din toată inima ca Dumnezeu să vă ajute. Aici sunt mame, sunt bolnavi, întristaţi şi necăjiţi, iar eu mă rog lui Dumnezeu să vă ajute după ştiinţa Lui cea mare şi bună.

Bine… Puneţi-vă într-un rând în partea dreaptă. Vreau ca acum să ne plecăm capetele pentru rugăciune:

Tată îndurător, Te rugăm în Numele Fiului Tău Isus, să laşi ca Duhul Sfânt să vină acum ca să legitimeze lucrările lui Isus Hristos. Binecuvântează poporul Tău de pretutindeni, vindecă-i rănile şi fă-l sănătos şi fericit. Tată, Tu cunoşti slăbiciunile robului Tău. Eu nu ştiu ce să spun, nici ce să fac.

Am făcut totul după porunca Ta şi cred că în seara aceasta eşti aici ca să-i binecuvântezi şi să-i ajuţi.

Tată, dacă vrei, lasă-L pe Duhul Sfânt să vină peste slujitorul Tău şi descoperă lucrurile pe care vrei să le facem, precum şi în ce fel să procedăm, căci atunci vom fi cu toţii bucuroşi şi fericiţi, iar adunarea va crede în Tine cu o inimă şi un suflet.

Tată, ca slujitor al Tău, Te rog să faci ca atunci când vom părăsi localul acesta, să nu mai fie nicio persoană slabă, ci fiecare să plece vindecat şi plin de bucurie. Tată, fă aceasta în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Poate nega cineva Lumina puternică ce ne-a fost arătată? Mulţi dintre voi au văzut lumina despre care vorbesc. Data viitoare am să aduc câteva cu mine. Fratele Moore a spus că aceste fotografii au fost expuse de mai multe ori în predici, şi că voi aveţi acele cărţi. Eu am doar două fotografii la mine şi nădejduiesc că vă va face plăcere să le vedeţi.

Dacă veţi privi înăuntru, veţi vedea un alt tablou al acestei Lumini care a venit jos şi care a fost făcut de un fotograf de presă din Arkansas, dar acest tablou nu este atât de clar ca tabloul expus la Asociaţia Americană. Pe acesta,   l-au publicat şi l-au expus, aşa că a fost văzut de câteva mii de oameni.

Cu câţiva timp în urmă, eu am stat acolo la râu şi am botezat în jur de 500 de persoane, după o mare trezire. Atunci a venit jos acea Lumină puternică, ce a putut fi văzută de toţi cei prezenţi, mulţi dintre ei leşinând de frică. Totul era înfricoşător, dar eu Îl rog pe Dumnezeu să mai vină încă o dată vizibil, în mijlocul adunării, dacă am primit har înaintea Lui. Voi veţi putea constata că pentru unii este vizibil, dar pentru alţii va rămâne invizibil. Aşa este.

Ioan Botezătorul a mărturisit că a văzut Duhul Sfânt coborând peste Isus. Este adevărat? Dar nu scrie nicăieri că şi restul celor adunaţi L-au văzut.

Magii au urmat o stea. Credeţi aceasta? Ei cercetau stelele. Aceşti bărbaţi au venit din Răsărit şi au aşteptat săptămâni şi luni ca acea stea să apară, dar nu scrie nicăieri că ar fi fost văzută şi de alţii.

Ţineţi privirea aţintită spre Hristos şi Îl veţi vedea!

Domnul Isus să vă binecuvânteze. În ordine.

Billy Paul, fratele Moore şi voi toţi ceilalţi, fiţi pregătiţi. Billy, s-au pus toţi în rând? Toţi 15?

Acum mă voi adresa celor care nu au număr de rugăciune şi ca atare nu pot fi în acest rând. Fiţi foarte atenţi, priviţi aici şi credeţi ca femeia aceea care s-a atins de haina Lui. Ştiţi că Domnul S-a întors şi i-a spus: „Îndrăzneşte, fiică! Credinţa ta te-a tămăduit.” (Matei 9.22).

Credeţi că El este Acelaşi şi în seara aceasta? Credeţi ca sărmanul acela orb, care stătea lângă zidurile Ierihonului şi striga: „Doamne, ai milă de mine!”? Probabil că Isus nici nu i-a auzit strigătul, dar El a simţit credinţa acelui om, de aceea s-a întors spre mulţime şi a spus: „De ce cârtiţi în inimile voastre?”

Femeii de la fântână, El i-a spus: „Du-te de adu-l pe bărbatul tău.” (Ioan 4.16).

El a mai spus: „Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai.” (Ioan 5.19).

Aş vrea să vă întreb ceva. Dacă cele spuse de mine sunt adevărate, atunci pe baza adevărului, Dumnezeu este legat de Cuvântul Său şi ca atare va împlini totul aşa cum a spus. Dacă va face aceasta, veţi fi de acord să-L primiţi pe Isus Hristos? Cine nu L-a primit încă? Aici veţi găsi mila, căci El se îndură de voi şi de ceilalţi. Încredeţi-vă inimile în El şi credeţi. Rugaţi-vă şi spuneţi: „Doamne, eu cred. Vindecă-mă în seara aceasta, Te rog.” Dacă veţi face aceasta, El vă va vindeca.

 

Nu demult, noi am sosit din Africa de Sud iar peste câteva săptămâni vom merge din nou.

Vom vizita Africa, India, Palestina şi Germania.

La Durban, Africa de Sud, după ce au trecut 4-5 oameni prin rândul de rugăciune şi Domnul i-a vindecat, când ceilalţi au văzut puterea Duhului Sfânt, s-au predat 30.000 de oameni care L-au primit pe Isus Hristos ca Mântuitor personal. 30.000 o dată, vă daţi seama?

Părerea mea este că noi trebuie să luăm Cuvântul lui Dumnezeu ca Îndrumător şi apoi să mergem în toată lumea ca să predicăm Evanghelia.

Şi Evanghelia nu constă numai din Cuvânt, ci şi din dovada dată de Duhul Sfânt prin puterea Sa. Evanghelia legitimează puterea Duhului Sfânt.

Eu am mers în multe ţări, iar în unele am găsit oameni care spuneau: „Noi nu avem nevoie de misionari! Noi ştim mai multe decât tine!”

Poate că ştiu într-adevăr, dar noi avem nevoie de cineva care să creadă Cuvântul lui Dumnezeu ca să fie legitimat prin Duhul. Aceasta doresc să vadă oamenii şi atunci se vor pocăi şi Îl vor primi pe Isus Hristos în viaţa lor. Numai în felul acesta vor crede.

Eu mă încred din toată inima în Dumnezeu şi ştiu că în seara aceasta El se va proslăvi pentru că oamenii s-au adunat în locul acesta, pentru că cred că Isus Hristos este Acelaşi. Fie ca Isus din Nazaret să vă binecuvânteze pe fiecare în parte. Aceasta este rugăciunea mea.

Este adevărat ceea ce spun acum? Niciun om din lume nu-L caută şi nu L-a căutat vreodată pe Dumnezeu, ci Dumnezeu este Acela care îl caută pe om.

La început, omul a căzut în Eden, iar de atunci a început să se ascundă de Dumnezeu. Dar Dumnezeu este Acela care-l caută pe om.

Domnul Isus a spus: „Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis…”  Vedeţi, mai întâi trebuie să fiţi atraşi de Tatăl.

Aş vrea să vă explice ceva. Ce se întâmplă atunci când am o viziune? Câţi dintre voi au visat vreodată? Aş vrea să văd mâinile voastre ridicate. Cam două părţi din cei prezenţi au visat. Este adevărat că sunt şi mulţi oameni care nu visează.

Visul vine în subconştient.

Deci există un conştient şi un subconştient. În subconştient începi să lucrezi cu ajutorul Duhului Sfânt.

Prima dată este conştientul. Eu întreb pe cineva: „Crezi tu?”, iar el răspunde: „O, da, domnule!” Tu crezi cu mintea, dar ce se întâmplă cu cel dinăuntrul tău?

Cine face ca vaporul să meargă înainte? Nu bărbatul care stă pe puntea de comandă, ci cel care se află în sala maşinilor unde este motorul.

Uneori, când suntem în subconştient, noi visăm. Aceasta se întâmplă când dormim. Atunci putem să visăm lucrurile pe care le-am făcut când eram treji, iar când ne trezim, ne amintim tot ce-am visat. Poate că unii dintre voi aţi visat ceva cu ani în urmă şi vă mai amintiţi şi acum. O parte din voi aţi fost acolo. Este adevărat? Nu vă mai amintiţi ce aţi visat cu ani în urmă?

Acum fiţi atenţi. În cazul omului care doarme, subconştientul este departe, dar subconştientul omului care are o vedenie nu este undeva, ci este aici. El nu doarme. Ochii lui sunt dimpotrivă deschişi şi vede o vedenie.

Dumnezeu poate să dea unui om care doarme visuri, iar altuia să nu îi dea. Dacă v-aş spune: „Visaţi-mi un vis!” voi nu aţi putea face aceasta oricât de mult aţi dori. Acesta este motivul pentru care Dumnezeu a pus în biserică, apostoli, proroci, darul vindecării, etc., este adevărat? Toate acestea sunt pentru desăvârşirea bisericii.

Pavel spunea: „Deci, dacă s-ar aduna toată Biserica la un loc, şi toţi ar vorbi în alte limbi, şi ar intra şi cei fără daruri, sau necredincioşi, n-ar zice ei că sunteţi nebuni?

Dar dacă toţi prorocesc, şi intră vreun necredincios sau vreunul fără daruri, el este încredinţat de toţi, este judecat de toţi.

Tainele inimii lui sunt descoperite, aşa că va cădea cu faţa la pământ, se va închina lui Dumnezeu, şi va mărturisi că, în adevăr, Dumnezeu este în mijlocul vostru.” (1 Corinteni 14.23-25).

Este adevărat? Este aceasta Evanghelia? Este Isus Hristos Acelaşi ieri, azi şi în veci? Este El acelaşi şi astăzi? Poate că voi vorbiţi în limbi şi spuneţi că credeţi în El şi că aveţi Duhul Sfânt. În ce mă priveşte, eu cred în plinătatea Lui. Eu cred că este un singur Domn şi acesta este Isus Hristos. El nu este mort, ci a înviat din morţi, iar în seara aceasta este aici, pe această platformă.

El să vă binecuvânteze şi să vă ajute.

Eu nu am fost niciodată în locul acesta şi din câte îmi dau seama nu cunosc pe nimeni. Sunt doar 3-4 predicatori pe care îi cunosc – fratele Roze, bărbatul de lângă el, al cărui nume l-am uitat, şi fratele Lindsay, dar Dumnezeu vă cunoaşte pe toţi. Este adevărat? El vă cunoaşte pe toţi.

 

Aici este o femeie. Dumnezeul din cer ştie că eu nu am mai văzut-o niciodată până acum. Noi suntem străini unul faţă de celălalt, este adevărat, doamnă? Noi nu ne cunoaştem, dar Dumnezeu te cunoaşte. Dacă Isus Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veci, atunci să mai privim un exemplu din Scriptură ca să vedem cum a fost ieri, când a vorbit cu femeia de la fântână ca să afle ceva despre ea. Astfel, El i-a zis: „Dă-Mi să beau!”, la care femeia a răspuns: „Cum, Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteană?” Iar după ce a vorbit un timp cu ea, i-a cunoscut necazul. Este adevărat? Acum, dacă Isus a înviat din morţi şi trăieşte în noi, înseamnă că s-a împlinit şi Cuvântul din Ioan 14.19:

„Peste puţină vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea; pentru că Eu trăiesc, şi voi veţi trăi.” (Matei 28.20).

Voi ştiţi că acum aştept pe cineva: mă refer la Îngerul Domnului. Acesta este adevărul, deoarece fără ajutorul Său nu pot să fac nimic. Sunt la fel de slab ca şi voi.

Pentru că în sală sunt prezenţi şi criticii mei, vreau să le pun o întrebare: Câţi dintre voi au văzut fotografia Lui şi au auzit de conferinţa în care oamenii de ştiinţă au prezentat-o? Lumina supranaturală a venit şi ni s-a arătat. Sunt câţiva ani de atunci. S-au publicat mii de exemplare. Această fotografie a fost cercetată de George Lacy de la FBI, unul dintre cei mai renumiţi cercetători în arta fotografică din America, dar Isus Hristos S-a legitimat ca fiind Acelaşi ieri, azi şi în veci.

Eu Îl aştept pe El. M-am lăudat vreodată cu un lucru, sau am spus ceva ce nu a fost adevărat? Dacă da, Dumnezeu să mă ierte pentru că nu am făcut-o intenţionat. Dorinţa mea este să-L prezint cu o inimă smerită. El mă aude acum şi doresc ca harul Său să fie în mijlocul nostru în seara aceasta, ca să legitimeze Cuvântul Său vorbit.

Unde este sora de la orgă? Aş vrea să cânte încet cântarea: „Crede numai”. Rog pe fiecare să fie pregătit. Aplecaţi-vă capetele când vi se va cere aceasta. Voi, cei din rândul de rugăciune, fiţi pregătiţi. Dacă El vă va mustra, fiţi atenţi dacă acesta este adevărul. Fiţi ascultători şi primiţi-o.

Voi, cei care mă ascultaţi, trebuie să ştiţi că El este Cel ce vorbeşte şi nu eu. De aceea, dacă vă mustră, duceţi-vă şi puneţi-vă problema în ordine.

Ce se face înainte de a urma un tratament? Trebuie căutată boala şi cauza ei, abia după aceea urmând tratamentul. Dacă de exemplu, voi sunteţi bolnavi şi obosiţi şi mergeţi la medic, iar el vă dă o aspirină fără să vă consulte, înseamnă că nu este un medic bun şi că încearcă să scape de voi. Un medic adevărat, consultă pacientul până când găseşte cauza bolii şi abia după aceea aplică tratamentul.

La fel este şi cu noi. Dacă este un duh rău, păcate nemărturisite, dacă în locul acesta sunt oameni care nu se află în voia lui Dumnezeu, atunci puteţi să tot plângeţi şi să strigaţi, puteţi face orice, căci demonul rămâne. Acesta este adevărul. Fiţi atenţi la aceasta!

Dacă Dumnezeu pune blestemul peste ceva, iar voi veniţi să-l luaţi, veţi ajunge în necazuri ca Moise. Este adevărat?

Duhul Sfânt este aici, de aceea, în Numele lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, iau fiecare persoană sub controlul meu, spre onoarea lui Dumnezeu.

Aş vrea să vorbesc un moment cu tine, soră. Cugetul îţi spune că se va întâmpla ceva şi că va avea loc chiar acum. Dacă este adevărat, ridică mâna. Bine. Aceasta este prezenţa Sa.

Eu sunt un străin pentru tine. Noi nu ne-am întâlnit niciodată în viaţa aceasta, dar dacă Duhul Sfânt despre care vorbim, dacă Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci, dacă eu am spus adevărul atunci când am mărturisit în faţa oamenilor că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci, atunci Domnul va descoperi ceva cu privire la tine, ceva care te va ajuta să crezi în El. Tu stai în faţa mea, iar eu nu pot să ştiu care este necazul tău, dar Domnul îl cunoaşte. Dacă Domnul îngăduie, tu vei primi vindecarea şi El va descoperi dorinţa ta, fie că este vorba de o problemă financiară, fie că ai necazuri în familie sau orice altceva ar fi. El ştie totul şi este în stare   să-mi descopere orice ar fi. Este adevărat?

Aceasta Îl face să fie Acelaşi ieri, azi şi in veci. El este Acelaşi care a vorbit cu femeia de la fântână. Eu vorbesc cu tine, aşa cum a făcut-o El, ca să primesc legătura cu duhul tău. Eu văd… Tu te îndepărtezi de mine… Ai avut un accident grav în care maşina ta a fost distrusă, în urma unei tamponări. Tu ai fost aruncată în aer, iar în urma căzăturii, ţi-ai sucit gâtul şi ceafa. După un timp ţi s-a localizat în ceafă o tumoare canceroasă. Tu ai fost învăţată din Scriptură, dar crezi că Isus Hristos te poate vindeca?

Tată Dumnezeule, în Numele Fiului Tău Isus Hristos şi pe baza autorităţii Cuvântului Tău, poruncesc tuturor acestor duhuri rele, s-o părăsească pe această femeie care este pe moarte. Satană, eşti descoperit, de aceea îţi poruncesc să ieşi afară din această femeie! Biserica Dumnezeului celui Viu, îţi porunceşte să ieşi afară în Numele lui Isus! Amin.

Acum aş vrea să-ţi mai spun ceva, soră.

Tu ştii că acum totul a dispărut. Gâtul tău este vindecat şi la fel ceafa. Dumnezeu să te binecuvânteze.    Du-te pe drumul tău, fii mulţumitoare şi fericită şi bucură-te.

Aveţi credinţă în Domnul Isus. Fie ca punctul cel mai important din viaţa noastră, să fie Domnul Isus. Gândiţi-vă şi procedaţi la fel ca ucenicii, care au devenit o inimă şi un gând. Amintiţi-vă că Isus este Acelaşi ieri, azi şi întotdeauna.

El este Acelaşi şi astăzi, de aceea, aveţi credinţă în El! Voi ascultătorilor, priviţi spre El; dăruiţi-I inima voastră, credeţi cu toată puterea şi nu vă apropiaţi de El cu o atenţie împărţită. Staţi în rugăciune. Rămâneţi credincioşi în Dumnezeu.

 

Acum pacienta următoare. Aici este prezenţa Domnului şi tu eşti conştientă de ea.

 

Pentru cei care mă ascultă vreau să spun că eu sunt fratele vostru şi că ceea ce vedeţi nu este psihologie, ci este Puterea Dumnezeului celui Atotputernic; nu este psihologie, ci este lucrarea Domnului Isus în concordanţă cu Cuvântul Său.

 

Acum aş vrea să vorbesc puţin cu tine, soră. Noi suntem străini unul faţă de celălalt, dar Isus Hristos ne cunoaşte pe amândoi.

Noi ne întâlnim pentru prima dată, dar El este Acela care te cunoaşte şi care te-a ţinut în viaţă. El mă cunoaşte şi pe mine, şi ca frate al tău, am primit prin harul Său, acest dar dumnezeiesc, fără să fi făcut ceva pentru aceasta. Primul lucru pe care mi-l amintesc din fragedă copilărie, este o viziune. Acum priveşte pentru o clipă aici. Da, tu eşti bolnavă. Tu eşti într-o suferinţă şi te înconjoară un duh întunecat. Este un cancer localizat la piept. Ai fost consultată de un medic bun. Ai şi o hernie, o suferinţa la stomac şi o grea problemă la inimă, motiv pentru care eşti foarte ameţită. Cu câteva zile în urmă te-ai simţit foarte rău şi ai stat pe marginea patului. Simţeai că eşti aproape de moarte şi ai privit pe geam. Este adevărat?

„Totul este întocmai.”

Tot ce-a fost peste tine, te-a părăsit. Ce crezi, cine este Cel ce cunoaşte viaţa ta? Dacă Isus Hristos este Acela, primeşte-L! Mulţumesc.

 

Tu vrei să ştii dacă aici este ceva supranatural. Crezi tu în Isus Hristos aşa cum L-am predicat eu din Cuvânt? Da, ştiu că tu crezi în Isus Hristos. Deasupra ta mai stă încă un duh întunecat. Este ceva serios. Pot să văd că te numeşti Eva. Da, numele tău de familie este York, şi locuieşti în oraşul acesta. Numărul casei tale este 613, pe strada nr.6. Este adevărat? Du-te acasă şi fii sănătoasă. Tu eşti vindecată în Numele lui Isus Hristos. Domnul să te binecuvânteze. Bucură-te şi fii fericită.

…………………………………………………………………………………………………

Aveţi credinţă şi nu vă îndoiţi. Scriptura  spune: „Du-te şi nu mai păcătui ca să nu ţi se întâmple ceva şi mai rău!” Păcatul este necredinţa.

Păcatul nu constă în a bea, a fuma, a juca la jocuri de noroc – acestea sunt doar consecinţele păcatului.

Isus a spus: „Du-te şi nu mai păcătui (nu mai fii necredincioasă) ca să nu ţi se întâmple ceva şi mai rău!” Aveţi credinţă în Dumnezeu!

Credeţi-L din toată inima!

 

Pot să văd că femeia aceasta este urmată de Lumină. De ce? Ca să îndepărteze umbra neagră de peste ea. Femeia de acolo are o suferinţă la fiere şi o hernie. Crezi că Domnul Isus te vindecă? Ea stă acolo şi are un batic la gât. Crede din inimă, ridică-te şi primeşte vindecarea. Fii sănătoasă în Numele lui Isus Hristos. Dumnezeu să te binecuvânteze.

Aveţi credinţă în Dumnezeu. Credeţi?

 

Domnule care stai acolo, tu ai hernie. Te-ai rugat: „Doamne, lasă ca bărbatul acesta să-mi vorbească”, este adevărat? Dacă da, ridică mâna şi ridică-te. Credinţa ta te-a vindecat, frate. Du-te acasă căci Isus Hristos te-a vindecat.

 

Domnul Isus vă vede, de aceea nu este obligatoriu să fiţi aici sus. Aveţi credinţă şi veţi primi ceea ce cereţi. Este nevoie însă să credeţi. Dacă veţi crede din toată inima voastră, Dumnezeu vă va împlini dorinţa.

 

Pacientul acela… scuză-mă, domnule. Crezi din toată inima? Da, tu crezi. Acum eşti puţin agitat din pricina prezenţei Lui. Tu nu eşti de aici, ci vii din Richmond, Virginia, şi ai cancer la mandibulă. Vrei să pleci sănătos acasă? Primeşte-L pe Isus Hristos ca Vindecătorul tău. În Numele lui Isus Hristos eu poruncesc cancerului să te părăsească.

Pleacă de la el! Domnul să te binecuvânteze, domnule! Du-te şi crede din toată inima.

 

Cum îţi merge? Te văd tânăr, cu mult mai tânăr decât eşti acum când stai în faţa mea. Tu suferi cu capul. Durerile au început demult, cam de la vârsta de 25 de ani şi de atunci te supără mereu. Tu eşti credincioasă şi te-ai rugat mult ca această durere să te părăsească, iar acum ai venit aici. Tu te-ai rugat şi ai auzit un glas care ţi-a spus că dacă vei veni la mine şi eu mă voi ruga pentru tine, Dumnezeu te va vindeca şi astfel durerea de cap te va părăsi. Sunt adevărate toate acestea?

„Da, este adevărat.”

Tu ai auzit ce s-a spus, dar nu eu sunt Cel ce ţi-a spus acele cuvinte, ci doar vocea este a mea. Este adevărat? Aşa a fost? Acum, crezi că Dumnezeu este Cel ce ţi-a descoperit aceste lucruri? Crezi că El te poate ajuta? Tu eşti sigură că Dumnezeu este aici… Un moment! Mai văd ceva. Parcă lângă tine stă o femeie tânără. Este fiica ta. Tu ai hotărât să-i faci o vizită. Ea locuieşte în Indiana. Soţul ei este predicator şi ea ţi-a trimis o scrisoare în care ţi-a spus că eu sunt aici. Este adevărat? Tu eşti vindecată. Poţi să pleci în călătoria ta. Domnul să te binecuvânteze, soră.

 

Credeţi numai. Aveţi credinţă în Dumnezeu, căci Isus Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veci.

 

Aveţi încredere şi credeţi. Dumnezeu să vă binecuvânteze şi pe voi, oamenii de culoare. El este gata să vă ajute, doar să credeţi. El este gata să-i ajute pe cei ce sunt în necaz.

Gândiţi-vă numai la femeia aceea…

Îl văd pe Duhul Sfânt, acolo în colţ, deasupra unei femei de culoare. Ea priveşte spre mine. Acea femeie se roagă pentru că are o tumoare la gât. Ea şi-a ridicat mâna. Primeşte vindecarea, femeie. Femeia din spatele tău, are o tumoare la umeri. Este adevărat, doamnă? Ridicaţi amândouă mâna – cele două femei de culoare care au tumorile pe care le-am amintit. Isus Hristos v-a vindecat. Mergeţi acasă vindecate spre slava lui Dumnezeu. Credinţa voastră v-a vindecat. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Aveţi credinţă în Dumnezeu. Să nu aveţi nici o îndoială, ci credeţi căci totul este posibil celor ce cred. Amin.

 

Ce front de credinţă este în încăperea aceasta! Eu simt puterea ei. Desigur, voi sunteţi în Duhul Domnului, de aceea se poate totul.

Cum îţi merge, doamnă? Crezi că sunt profetul lui Dumnezeu? Eu cred că predicatorul este un profet. Tu nu te gândeşti că lucrez cu Satana, nu-i aşa? Tu crezi că sunt trimis de Dumnezeu. Dacă crezi aceasta, pot să te ajut. El a spus că dacă pot să vă fac să mă credeţi şi dacă voi fi sincer în rugăciune, nimeni şi nimic nu va putea sta împotriva rugăciunii mele. Acum eu vin să vă ajut, dar Dumnezeu este Cel ce face vindecarea.

 

Eu i-am spus îngerului care mi-a vorbit: „Ei nu mă vor crede!” dar El mi-a răspuns: „Tu vei primi două semne la fel ca şi Moise şi prin aceasta oamenii te vor crede.”

Primul semn este descoperirea tainelor oamenilor.

 

Da, femeie, tu nu ai venit aici pentru tine şi eşti foarte nervoasă şi istovită din cauza copilului tău care este bolnav. Copilul sângerează, iar medicii nu mai pot face nimic, deoarece are leucemie. Este adevărat? Tu nu eşti din acest oraş, ci vii dintr-un sat cu dealuri, din Pennsylvania, din Chamberlsburg. Este adevărat? Adu copilul la mine, soră scumpă. Dacă Domnul ar fi aici, Şi-ar pune mâinile peste copil şi atunci moartea ar trebui să plece, iar el ar trăi.

Crezi tu că sunt slujitorul lui Dumnezeu? Dacă crezi aceasta, îmi voi pune mâinile peste copil, în locul Lui, şi îl voi binecuvânta. Mă voi ruga ca demonul să-l părăsească şi astfel viaţa să vină în copil ca să trăiască şi să se facă bine.

 

Satană, ieşi afară din copilul acesta! Pe baza autorităţii Cuvântului lui Dumnezeu, prin darul dumnezeiesc pe care l-am primit printr-un înger, îţi poruncesc să părăseşti copilul! Pleacă de la el.

Crezi că te vei face bine? Domnul să te binecuvânteze cu credinţă tare, micuţo! Fii sănătoasă. Du-te acasă.

Crezi tu că sunt profetul lui Dumnezeu? Crezi că Dumnezeu este aici prin Duhul Sfânt şi că tot ce se face este de la Domnul Isus? Eu sunt doar un om şi nu pot face nimic, dar dacă Dumnezeu îmi arată necazul tău, ca dovadă că sunt profetul Său, dacă El stă aici şi legitimează aceasta cu adevărat, vei crede?

El i-a spus femeii de la fântână: „Du-te de cheamă pe bărbatul tău!” dar ea a răspuns: „Nu am bărbat.” La care Domnul a spus: „Cinci bărbaţi au avut.” Surprinsă, femeia a răspuns: „Văd că eşti proroc.”

El a făgăduit că va trimite acelaşi Duh care S-a odihnit peste Fiul lui Dumnezeu, sub formă de Duh Sfânt, ca să rămână cu noi până la sfârşitul lumii. Crezi aceasta? El îţi cunoaşte necazul. Da. Tu ai o suferinţă la inimă. Este adevărat? Să se ridice în picioare toate persoanele care au probleme cu inimă. Toţi puteţi fi vindecaţi dacă credeţi.

 

Doamne, medicii nu pot să facă nimic împotriva bolii de inimă, dar Tu eşti Atotputernicul. Doamne, cine a creat inima? Tu. Eu poruncesc acestor puteri demonice care-i chinuiesc pe oamenii aceştia prin diferite boli de inimă, să-i părăsească în Numele Domnului Isus Hristos. Amin.

Domnul să te binecuvânteze, soră. Aş vrea să-ţi spun ceva. Tu  te simţi bine acum, atât de bine cum nu te-ai mai simţit de multă vreme. Oamenii ştiu că peste tine a fost un duh întunecat. Tu ai zăcut, dar suferinţa pe care ai avut-o  te-a părăsit şi eşti vindecată. Eşti sănătoasă.

 

În ordine. Aveţi credinţă în Dumnezeu. Fiecare să fie unit şi să creadă.

 

Cum îţi merge, domnule? Bine. Noi suntem străini unul faţă de altul, dar Domnul Isus ne cunoaşte pe amândoi. Este adevărat?

Dumnezeu care a creat cerul şi pământul, a locuit în Isus Hristos şi a făgăduit că va locui şi în noi, astfel încât şi noi vom face lucrările pe care le-a făcut El.

Crezi că sunt slujitorul lui Dumnezeu? Te întreb aceasta pentru că Îngerul Domnului mi-a spus că eu trebuie să ajung acolo încât să-i fac pe oameni să mă creadă. Dacă nu mă vor crede, nu vor primi vindecarea, dar ca să poată crede, Domnul a spus că-mi va descoperi tainele inimii lor şi atunci mă vor crede. Tu mă crezi, deoarece eşti un predicator al Evangheliei. Tu eşti aici cu un gând bun. Nu eşti bolnav, dar doreşti ca în biserica ta să aibă loc o trezire ca pe vremuri. Fiecare dintre noi dorim aceasta.

Să ne rugăm pentru o trezire ca pe vremuri.

Dumnezeule Atotputernic, Tu ai creat cerurile şi pământul, de aceea, rugămintea mea în faţa Ta este să îndepărtezi orice putere demonică şi să laşi ca puterea lui Isus Hristos să devină vizibilă în locul acesta.

Doamne, noi nu suntem biruiţi.

Satană, îţi poruncesc în Numele lui Isus Hristos, să ieşi afară din aceşti oameni!

Voi, cei schilozi, ridicaţi-vă din cărucioarele voastre! Fiecare din voi să-L slăvească pe El. Amin.

 

– Amin –

 

 

 

Vremea trezirii: Evanghelia vestita lumii din afara, prin intelepciune denominationala

Ascultand alternativ predicile fratelui Chad Lamb si ale lui Aurel Gheorghe as vrea sa intelegeti cat de mare este deosebirea intre Mesajul orei dat Miresei lui Isus Hristos care sta la umbra stejarului lui Mamre si mesajul dat Bisericii lumii care traieste in Sodoma . Deosebirea intre descoperirea planului lui Dumnezeu dat de El insusi lui Abraham si orbirea dusa de ingeri in cetatea sortita nimicirii , faptul ca a scapa de mania lui Dumnezeu nu este tot una cu a sta la masa cu El

Bun de citit si de primit ( ce a fost descoperit )

William Branham a predicat Cuvantul din Biblie prin inspiratie
Cautand insemnatatea acestui cuvant, despre care vorbeste fratele Lamb in aceasta predica, am aflat ca inspiratia este „a face să se nască în conștiința cuiva (un gând,) (un sentiment sau) o hotărâre Si: a sugera. 5 vt (Spc) A determina la cineva avântul creației. 6 vr A primi un impuls pentru o anumită creație. 7 vr (Fig; udp „din”, „de la”) A se ghida după… 8 vr (Irn; udp „din”, „de la”) A copia din… ”
Asa am reusit sa inteleg mai bine ce inseamna a citi Biblia printre randuri. (

CITIND PRINTRE RÂNDURI – VISUL LUI JUNIOR JACKSON

California se pregateste de marele dezastru

Discutia nu este ” daca ” ci cand va avea loc marea scuturare

Lumea este inconstienta de faptul ca Dumnezeu a avertizat-o cu multi ani in urma . Dupa cum se vede si se aude la stirile oficiale, nimeni nu se gandeste astazi la pocainta si sa cheme Numele Domnului, si de aceea nenorocirea nu poate sa fie evitata

Sa asculti pustiul ….( ce melancolie ! )

https://www.bing.com/images/search?q=the%20pinnacles%20western%20australia%20climbing&qs=WebSearch&form=QBIRMH&sp=2&pq=the%20pinnacles%20(western%20australia)&sc=5-33&cvid=C8E25D107BCC434384FC251778B93E70

Extraterestrii benefici ?

Senzational !

Vreti sa ascultati si aceasta predica ?

https://drive.google.com/drive/folders/1N2zeKWwzTqTJmPjz2vRY1MFlkVAExVIe?usp=sharing

Le-a deschis mintea , ca sa inteleaga Scripturile

https://drive.google.com/drive/folders/19wy3tY6p_oVkqdXS3qr8twzrIRUR9u8U

Cosmonautul roman ne spune ca s-a invartit de 125 de ori in jurul globului

Sa mai urmarim si ce spun cei care sunt adepyi ai teoriei pamantului farfurie si sa incercam apoi sa concluzionam cine are minte si cine ne minte

Poate omul sa salveze”planeta ” ?

Cum sa o salveze, daca nu recunoaste adevarul ca Pamanul este plat si nemiscat ? Daca in mintea lor Pamanul nu-i plan-eta, ci glob-eta ?
Daca mai marilor lumii nu le mai pasa de Cuvantul lui Dumnezeu, care ne avertizeaza ca ” toata lumea zace in cel rau ” si daca nu credinta in Dumnezeu ci aceea in ” conspiratie ” este primordiala astazi ?

Pledoarie popeasca pentru franta treime- atat de greu de inteles acest subiect antinomic…

Credinta ateilor NASA-isti povestita in imagini facute pe calculatoare performante

Combinarea inteligentei umane cu inteligenta artificiala produce o pepiniera de anticristi
https://www.space.com/alien-life-may-spew-toxic-gas.html

Mesajul orei https://www.infomesaj.ro/slujba-incincita/citind-printre-randuri-partea-intai/ previne aceasta situatie pentru copiii lui Dumnezeu care stau inca cu picioarele pe Pamant , astazi

Aniversarea alunizarii-50 de ani au trecut de la coborarea americanilor pe luna cu racheta Apollo 11

S-a „strumfit ” acest film , cu ce s-a gasit in arhiva NASA
https://www.space.com/cnn-apollo-11-television-premiere.html?utm_source=notification

Ce ni s-ar putea intampla daca ascultam ce traduce acest roman care nu-si cunoate prea bine limba materna ?

„(Catre mai marele cantaretilor. Un psalm al lui David.) Cerurile spun slava lui Dumnezeu, si intinderea lor vesteste lucrarea mainilor Lui. (Ps.19:1)”

Preocupat de intelegerea profetiilor – Aurel Gheorghe

De ce cantariti argint pentru un lucru care nu hraneste? De ce va dati castigul muncii pentru ceva care nu satura?….. (Isa.55:2)

. Eu sunt Painea vie care s-a coborat din cer. Daca mananca cineva din painea aceasta, va trai in veac; si painea pe care o voi da Eu este trupul Meu pe care Il voi da pentru viata lumii.”
. Isus le-a zis: „Adevarat, adevarat va spun ca, daca nu mancati trupul Fiului omului si daca nu beti sangele Lui, n-aveti viata in voi insiva. Cine mananca trupul Meu si bea sangele Meu are viata vesnica; si Eu il voi invia in ziua de apoi. Cine mananca trupul Meu si bea sangele Meu ramane in Mine, si Eu raman in el. Caci trupul Meu este cu adevarat o hrana, si sangele Meu este cu adevarat o bautura.” (Ioan.6:55)

„. Daca este un trup firesc, este si un trup duhovnicesc. (1Cor.15:44)
Trupul firesc consuma hrana materiala, trupul Duhovnicesc consuma mancare spirituala .
” Este semanat trup firesc si invie trup duhovnices „Samanta barbatului germineaza in pantecele femeii si formeaza un trup de natura fireasca , acesta dezvoltandu-se spre o moarte sigura „Ce spun eu, fratilor, este ca nu poate carnea si sangele sa mosteneasca Imparatia lui Dumnezeu; si ca putrezirea nu poate mosteni neputrezirea. (1Cor.15:50)

De aceea „Nu te mira ca ti-am zis: „Trebuie sa va nasteti din nou.” (Ioan.3:7) Din apa si din Duh ,de data aceasta (Ioan.3:5)
Asa cum a explicat si Rabinul intr-un video de la un articol precedent pe care l-am recomandat pe blog, raspunzand la intrebarea daca exista viata dupa moarte, cand cineva primeste viata,( aceasta se poate intampla numai dupa ce apare trupul firesc -Dar intai vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc vine pe urma. (1Cor.15:46) pentru acela moartea nu exista . De aceea , daca survine moartea inaintea unei nasteri din nou,acolo nu a fost nicicand o viata divina , adevarata .
Asa cum in timpul formarii trupului firesc copilul traieste prin viata mamei, dar daca nu striga la iesirea in lume este lepadat, tot asa si trupul duhovnicesc traieste prin viata Duhului lui Hristos cata vreme se formeaza in cadrul Bisericii , dar daca nu striga Evanghelia lui Hristos cand iese in lume , dovedeste lepadarea lui. „Si marturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viata vesnica, si aceasta viata este in Fiul Sau. (1Ioan.5:11)Daca marturisesti deci cu gura ta pe Isus ca Domn si daca crezi in inima ta ca Dumnezeu L-a inviat din morti, vei fi mantuit. (Rom.10:9)Caci prin credinta din inima se capata neprihanirea, si prin marturisirea cu gura se ajunge la mantuire,dupa cum zice Scriptura: „Oricine crede in El nu va fi dat de rusine.”
Au trecut 8 ani de cand acest blog striga un Mesaj al Vietii,, si tot de atunci incoace Moartea incearca fara succes sa-l inhate cu mrejele ei tesute cu ata firii pamantesti a omului care sunt eu , cel ce scriu articole, si voi, cei care scrieti comentarii .
Se vede clar ca toti mai cantarim inca, din greu, argint pentru lucruri care nu hranesc si nu satura spiritual . Pana cand, oare?
Sper totusi ca va veni ea si ziua aceea ” Caci harul lui Dumnezeu, care aduce mantuire pentru toti oamenii, a fost aratat
si ne invata s-o rupem cu paganatatea si cu poftele lumesti si sa traim in veacul de acum cu cumpatare, dreptate si evlavie,
asteptand fericita noastra nadejde si aratarea slavei marelui nostru Dumnezeu si Mantuitor Isus Hristos.
El S-a dat pe Sine insusi pentru noi, ca sa ne rascumpere din orice faradelege si sa-Si curete un norod care sa fie al Lui, plin de ravna pentru fapte bune.
Spune si tu altora, draga cititorule, lucrurile acestea, sfatuieste si mustra cu deplina putere. Nimeni sa nu te dispretuiasca. ( Tit 2.15)

Cantece speciale pentru branhamistii de pretutindeni

Altfel de povesti….

Acestea s-ar putea sa fie pe placul comenatorilor carora nu le plac povestile biblice

Oare cat la suta este amestecata in acestea realitatea cu fictiunea creata de mintea umana ? Sunt frumoase, asa-i ex- mess- ilor ?

Un raspuns la comentarii nechibzuite

Ai dreptate atunci cand le numesti ” povesti frumoase”,( predicile fratelui Branham, adica ) fiindca Cel implicat in ele este Minunat !. Insa de la frumusete la fantezie si falsitate nu poate sa te duca decat imaginatia ta bolnava de o maladie incurabila : necredinta
Branham m-a invatat multe lucruri bune, pentru viata naturala , dar si secrete privitoare la continuarea ei in vesnicie, langa Domnul nostru Isus Hristos . Cel mai important lucru , despre care vorbeste Cuvantul scris in Biblie, este viata vesnica si Isus a spus ca Viata vesnica este conditionata de cunoasterea lui Dumnezeu ca „singurul Dumnezeu adevarat ” si cunoaterea trimisului Sau Isus Hristos .
Dumnezeu a ales si a trimes de-a lungul timpului multi oameni care sa -i invete pe cei din generatia lor despre viata vesnica data celor care au fost predestinati sa-L cunoasca prin Cuvantul Sau vorbit de acei trimisi .
Dintre toti acei trimisi insa, numai despre cunoasterea lui Isus Hristos a spus Dumnezeu ca este Viata vesnica . De ce este numai El viata vesnica ? Este scris ca ” viata era la Tatal si ne-a fost aratata „, apostolul a spus ca cei din generatia lui au luat contact cu ea fizic, au vazut-o si au pipait-o . Daca Isus Hristos este acelasi si azi si niciodata nu se va mai schimba , daca El a umblat printre oameni cu 2000 de ani in urma si a promis ca va reveni pe pamant in acelasi chip omenesc ( ba mai mult decat acea promisiune, El a afirmat ca locuieste in oameni, adica are o prezenta continua in viata noastra zilnica, , atunci, ai cui fii suntem noi, aceia care nu avem habar de ce ne vorbeste El ?
A fost primit cu blandete Cuvantul sadit in noi si a iesit viata din El la lumina vietii noastre pamantesti, sau a fost lepadata in timpul gestatiei ?
”
Pe voi insiva incercati-va daca sunteti in credinta. Pe voi insiva incercati-va. Nu recunoasteti voi ca Isus Hristos este in voi? Afara numai daca sunteti lepadati.” (2Cor.13:5) Nu mai tot bateti in piua alte Seminte, pe Branham sau pe altcineva, fiecare are vremea lui de crecetare Nu este Branham viata vesnica , nici nu este el motiv de acceptare sau contestare ,De fapt, voi, prin ce sustineti, nu faceti decat diversiune de la Adevar .dovediti ca nu credeti Biblia ca fiind Cuvantul divin desavarsit , asa cum vorbeste si fratele Branham despre El
Pe acest blog eu am prezentat ca Adevar NUMAI O PERSOANA DIVINA UNICA, AL CARUI NUME ESTE DOMNUL iSUS hRISTOS . Dupa ochii cu care citesc eu ACUM Biblia, NU AM VAZUT NICI UN CUVANT CARE SA EXPRIME O DIVINITATE REALA TRINITARA . Trei sunt zeii Baali ai popoarelor rasaritene care cred alte scrieri , nu Biblia, si trei sunt si dumnezeii occidentalilor, care interpreteaza Biblia dupa capul lor . Dumnezeul lui Israel si al crestinilor este Unic . Si mahomedanii se inchina la un idol unic, dar au si ei o alta carte de capatai . Nici una din celelalte scrieri nu spun ca garanteaza o viata eterna cu Dumnezeu pe Pamant . Biblia spune , fiindca Omul Isus Hristos a dovedit aceasta pretentie prin viata pe care a traito si prin invierea trupului Sau .
Am inteles din Mesajul lui Branham ca viata mea viitoare nu poate sa aiba alta baza decat cunoasterea prin vedere si pipaire a lui Isus Hristos .Cel viu in vecii vecilor , locuind si astazi in lume . Cum ? Aceasta este unica taina a lui Dumnezeu , pe care El n-o divulga decat copiilor Sai, prin descoperire personala ., punctand intelegerea prin Cuvantul scris in Biblie .
Asa a zis Isus : ” voua v-a fost dat sa cunoasteti tainele „… iar premergatorul Lui, despre care a zis ca toti care mostenesc Imparatia sunt mai mari decat el a martutrisit si el : „Omul nu poate primi decat ce-i este dat din cer. (Ioan.3:27)
Acestea fiind zise dupa cum este scris de asemenea , voi, cititorilor, cercetati-va si voi bine, daca sunteti sau nu in credinta adevarata , fiindca este prezisa o mare dezamagire intr-o zi anumita pentru aceia care au fost lenesi si neroditori in ceea ce priveste cunostinta deplina a Domnului nostru Isus Hristos .

Nu v-am spus eu ca Teoreticienii au fost pusi la treaba mare ?

Iata ce chichita a mai fatat mintea lor cu cateva ceasuri ( ore ) in urma :
https://www.space.com/sonic-black-hole-spews-hawking-radiation.html?utm_source=notification

Gauri negre, gauri albe … teoreticienilor nu li se mai permite sa fie platiti pe degeaba

Trump Donald le-a poruncit sa-si foloseasca creierele si computerele performante pentru a face filme cu noi echipaje care sa alunizeze si sa se urce pe Marte si sa demonstreze concurentilor rusi, chinezi si indieni ca sunt mai destepti decat ei in formularea de noi teorii in explicarea functionarii presupusului Univers
https://www.space.com/white-holes.html?utm_source=notification

Marturia unui preot ortodox despre Divinitatea lui Isus , prin predica lui- este insa constient el de ceea ce marturiseste impotriva teoriei trinitatii cultului sau ?

Evident ca nu ! In partea a doua a cuvantarii lui prezinta doar
diferentele dogmatice intre catolici si ortodoxie

O alta opinie ortodoxa despre Papa

Si o prezentare a invataturii si obiceiurilor cultice ortodoxe versus invatatura catolica

Facultatea de Constructii Spirituale – Iluzie si realitate in gandirea evreului-

ai sunt si alte cursuri interesante la aceasta Facultate Spirituala, care implica gandirea omeneasca …..


…..insa pentru mine sunt mult mai folositoare cursurile la cealalta sectie a Facultatii , aceea de Constructii Divine, in care este implicat Mesajul crestim al orei in care traieste si sufletul meu o realitate din prezent

De ce este importanta GENEALOGIA lui Isus Hristos ? – ll-

Va mai amintiti titlul acesta si articolul pe care l-am scris cu ani in urma ?
https://behaituloilorsiglasulpastorului.wordpress.com/2011/07/21/de-ce-este-importanta-genealogia-lui-isus-hristos/
Atunci a fost o intrebare al carei raspuns s-a lasat de dorit. Scriptura zice : „Caci cine dispretuieste ziua inceputurilor slabe? Acestia sapte vor privi cu bucurie cumpana in mana lui Zorobabel. Acestia sapte sunt ochii Domnului care cutreiera tot pamantul.” (Zah.4:10)
Iata ca , la vremea potrivita, Dumnezeu ne-a dat raspunsul asteptat , vorbindu-ne prin 11 predici ale fratelui Chad Lamb , si avem deja 10 din ele traduse pe romaneste
http://www.infomesaj.ro/slujba-incincita/chad-lamb-cercetati-scripturile-bat-seba-partea-a-zecea/

Credinta vine prin auzire ….

…si avem oportunitatea sa auzim si astazi Cuvantul lui Dumnezeu , tradus in limba romana si citit prin programul Google Drive, pentru toti cei care sunt predestinati sa se intalneasca cu El, fata in fata , fiindca este fagaduinta valabila si pentru generatia aceasta : „Peste putina vreme, lumea nu Ma va mai vedea, dar voi Ma veti vedea; pentru ca Eu traiesc, si voi veti trai. „(Ioan.14:19)
https://drive.google.com/drive/folders/17spenilyAiEjTQyQwscblPR45rhnuh4T
De asemenea, predicile sunt la dispozitia celor care vor sa le citeasca insisi, pe blogul
http://www.infomesaj.ro/
( unde car-cotasii chiar nu au ce cauta in oricare car-dasie de car-teala s-ar afla )

CHAD LAMB – CERCETAȚI SCRIPTURILE, BAT-ȘEBA-Partea a zecea

Despre falsitatea doctrinei dumnezeului trinitar

Se poate afla ascultand sau citind aceasta predica, subiectul este prezentat la mijlocul ei

https://drive.google.com/drive/folders/1bxOAZaMwdINUlUIuKcyyfH-JLXLyXGBF

WILLIAM MARRION BRANHAM – ÎNTREBĂRI ȘI RĂSPUNSURI DESPRE CARTEA ”EVREI” – Partea întâi

Final de calatorie …apostolica? Sa mergem impreuna?

De cate ori a citit Papa in Biblie cand a vorbit multimilor de oameni lipsiti complet de cultura Biblica ? Pe cine a proslavit el prin ” mesajul ” adus romanilor ?

Mersul lumii acesteia, dupa domnul puterii vazduhului, a duhului care lucreaza acum in fiii neascultarii. (Efes.2:2)

Francisc, Papa 3 zile in Romania ( paine cu sare ) . Si ce, daca ?….

….daca este prezentat cu atata emfaza , chiar daca a trecut pe langa tanarul in scaun cu rotile care l-a asteptat la aeroport, n-a avut nici un dar divin de vindecare pentru el ! Curand se va vedea efectul chemarii la unitate facuta de el, ca sa implineasca din nou planul satanic facut la rastignirea Domnului nostru , de data asta pentru sfintii Sai

„

( Ucenicii) , si-au ridicat glasul toti impreuna catre Dumnezeu si au zis: „Stapane, Doamne, care ai facut cerul, pamantul, marea si tot ce este in ele! Tu ai zis prin Duhul Sfant, prin gura parintelui nostru David, robul Tau: „Pentru ce se intarata neamurile si pentru ce cugeta noroadele lucruri desarte? Imparatii pamantului s-au rasculat si domnitorii s-au unit impotriva Domnului si impotriva Unsului Sau.” In adevar, impotriva Robului Tau celui sfant, Isus, pe care L-ai uns Tu, s-au insotit in cetatea aceasta Irod si Pilat din Pont cu Neamurile si cu noroadele lui Israel, . ca sa faca tot ce hotarase mai dinainte mana Ta si sfatul Tau.

Crestinii de astazi ar trebui sa se pregateasca si ei cu rugaciunea facuta de apostoli ” Si acum, Doamne, uita-Te la amenintarile lor, da putere robilor Tai sa vesteasca Cuvantul Tau cu toata indrazneala si intinde-Ti mana, ca sa se faca tamaduiri, minuni si semne prin Numele Robului Tau celui sfant, Isus.”

Facultatea de Constructii Spirituale – O predica ( curs ) care ar trebui sa ne schimbe modul in care gandim existenta noastra-

Rabby Friedman are gandire conforma Mesajului orei

Un cantec de incurajare, din partea fr. Branham – Sa-l cantam si noi

Supranaturalul ( citita in limba originala ) – Cartea pe care am luat-o din America , in 2001, cand am vizitat fratii din Saint Louis, Missouri si Jeffersonville, Indiana si am tradus prima parte cand am revenit acasa

Sfaturi pentru dragostea in casnicie- cum sa fie pastrata si intretinuta

O opinie pertinenta despre viata si moarte

Putem asculta si partea a noua din seria Cercetati Scripturile

https://drive.google.com/drive/folders/1p6PK7wpkk5GSFykQMzw6YTjzuvhqeY8j

Vreau sa ma plimb prin cer impreuna cu tine , acolo unde nu vom mai imbatrani- Cine are 6 copii, stie de ce

Cum se poate trai o frumoasa viata de crestin . Lectii de la o familie de muzicieni crestini binecuvantati de Bunul Dumnezeu

https://www.youtube.com/channel/UC9YkugExilgMFh36lHrXZqA

O interpretare ……

De la doi caini in casa la ingaduinta crestina rabdatoare

Se va schimba Istoria biblica a omenirii ?

Dumnezeu ne-a spus ca primul om si singurul pe care l-a creat din tarana pamantului a fost Adam . A existat , totusi, o omenire pre-adamica ? A ajuns omul modern sa stie mai multe decat Dumnezeu ?

Condamnat la moarte fiindca ne-a iubit .

Azi e zi de inchinare, sa-I cantam , cu mic, cu mare !

1.
As He stood in the judgment hall that day,
„I find no fault in Him,” Pilate had to say.
An angry crowd set Barabbas free
But they found Jesus guilty of love in the first degree.

Chorus
Guilty of love in the first degree
So He had to go to Calvary
Where He shed His last drop of blood for me;
Oh, the jury found Him guilty of love in the first degree.

Recitation 1
„Order in the court! Would you bring the prisoner forth, please. And what, sir, is your name?”

He replied, „Jesus of Nazareth.”

„You’re accused of healing on the Sabbath Day, and many other things the elders did say. They say your disciples plucked corn on the Sabbath Day and did eat–why, you yourself have sat with sinners at meat. So what have you to say?”

Now He kept silent that day, but let’s see what the witnesses have to say…

Recitation 2:

„My name is Bartimaeus. I was blind and could not see the light of day. Oh, but I can see today because of Him”

And then another came. „My name was Legion. I lived among the tombs until one day He came my way”.

And then there was another. He said, „I was a leper, I was one of the ten. Why, I’ve come back this final time just to glorify Him.”


So on and on they came that day and each for him had kind words to say.

But the crowd began to cry, „Crucify, crucify, give us Barabbas. This man, he must die”.

So they led Him away to a place called Calvary, nailed Him to a cross between two thieves. For the jury had surely found Him guilty. Guilty of love in the first degree.

Minunata aceasta interpretare a cantecelor crestine ! Le cantam si noi,adaptate pentru limba romana , in adunarile Bisericii

Pentru a asculta mai multe, comutati ascultarea pe You Tube : Mix – I Must Tell Jesus // Living Room Session

Dodomimisolsolfa….remifa…mifasolmi…x2 falalalalasolsol, solfafafafamimi, famire…re doremifasol solfa…mifasolmi

Muzica adevarata ,pe plaiuri romanesti cu George Enescu si melodiile lui

O piesa dedicata celor ce iubesc muzica adevarata

Fiindca incepe ziua de odihna, sa mai ascultam …..

Pasarile, ‘n cantul lor , il slavesc pe Creator

( impreuna cu preferatul meu, Andre Rieu )

Imi place sa ascult povesti adevarate

https://drive.google.com/drive/folders/1l2oEZEywhW989-CBuPqV16seb9Dpe_L1

WILLIAM MARRION BRANHAM – EU SUNT, NU VĂ TEMEȚI !