In satul bunicilor mei – acolo m-a nascut mama si pe mine – vecinii se adunau in dupa amiezile zilelor de duminica si in sarbatorile legale, pa lavita =banca de la poarta unuia, , ca ” sa puna tara la cale „. Si, fiindca drumurile din sat erau marginite de santuri prin care se scurgea apa de la ploile abundente care cadeau pe vremea aceea ( cu 50 de ani in urma ) si fiecare gospodarie avea un pod peste sant la poarta si o banca prinsa de gard , ( pe care-l mai au si astazi dar nu mai sunt nici tarani care sa se aseze pe banca tarani si nici copiii care sa sara santurile in joaca lor ), acelor discutii purtate de sateni li se zicea Radio Sant . Astazi le putem auzi si vedea pe „canalele” You Tube .
Bunicul , cand auzea din casa discutiile aprinse de care se tineau pe lavita de peste drum, zicea : ” ma duc si eu sa vad ce tot hodorogesc vecinii astia „.
Aceste amintiri mi-au fost trezite la vizionarea filmelor strumpfite de Claudia Mesea Paraschivescu, cica, ” dupa un documentar de George Hodorogea „
behaitul oilor si Glasul Pastorului 