Ce este Carticica deschisa ?

http://archives.bcfellowship.org/2566?mediaType=Video

Sunday, May 14th, 2017 — Chad Lamb: The Seven Seals – Part 1: The Open and Closed Book Of Redemtion

SUBIECTE BIBLICE PREZENTATE DE CHAD LAMB
partea a şaptea din anul- 2017 –

CARTEA RĂSCUMPĂRĂRII

În timp ce stăm în picioare, aş vrea să citim dinGeneza 1.26-31:„Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipulNostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească pestepeştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste totpământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pepământ.”Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcutdupă chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi partefemeiască i-a făcut.Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis:„Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l şistăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi pesteorice vieţuitoare care se mişcă pe pământ.”Şi Dumnezeu a zis: „Iată că v-am dat orice iarbă careface sămânţă şi care este pe faţa întregului pământ şi oricepom care are în el rod cu sămânţă: aceasta să fie hranavoastră.Iar tuturor fiarelor pământului, tuturor păsărilorcerului şi tuturor vietăţilor care se mişcă pe pământ, care auîn ele o suflare de viaţă, le-am dat ca hrană toată iarbaverde.” Şi aşa a fost.Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse şi iată că eraufoarte bune.”Aici, vedem dorinţa lui Dumnezeu de a face un omdupă chipul şi asemănarea Sa:„„Să facem om după chipul Nostru, după asemănareaNoastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsărilecerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toatetârâtoarele care se mişcă pe pământ.”Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcutdupă chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi partefemeiască i-a făcut.”Aşadar, aici putem vedea ideea de a crea un om caresă aibă stăpânire asupra pământului şi a creaţiei, care să fieun împărat al pământului, un dumnezeu mai mic. Aceasta nu2
a fost ideea omului, nu a fost dorinţa sau visul său, ci a fostdorinţa lui Dumnezeu.Noi ştim că Dumnezeu a avut un scop în aceasta şi Şi-a arătat scopul în creaţia primului om. Primul om a fostcreat, iar Dumnezeu l-a pus în grădină, dar acel om erasingur, nu exista nici un ajutor potrivit pentru el. Vedeţi?Dumnezeu desfăşura aici Planul Său; El spunea povesteaarătând scopul acestui Plan, arătând scopul creaţiei, a faceriiomului după chipul şi asemănarea Sa. Toate au fost createdin cauză că Dumnezeu dorea să aibă părtăşie. Dar El voia săaibă o părtăşie adevărată, nu voia părtăşie cu o făptură carenu este ca El, nu-L înţelege, nu ştie cum este El şi nugândeşte ca El. Deci, Dumnezeu voia o părtăşie adevărată,iar pentru aceasta a făcut un om după chipul şi asemănareaSa.Fratele Branham ne-a spus clar care a fost scopul luiDumnezeu, dar acesta este lucrarea lui Dumnezeu. Noitrebuie să recunoaştem existenţa noastră aici, în PlanulRăscumpărării, în Planul original al lui Dumnezeu de a-l creape om şi de a avea pe pământ o familie, pentru că ideea Luioriginală a fost ca El să se frângă în bucăţi şi să devină ofamilie, cu care să aibă părtăşie şi să locuiască pe pământ. Acesta a fost Planul Său original, dar a fost stricat.Dar după încălcarea poruncii, după stricarea intenţiei Saleoriginale, a ideii Sale, El a lucrat încă de atunci ca să aducătotul înapoi la gândul Său original, la scopul şi dorinţa Saoriginală. Aşadar, iată-ne aici, prinşi în acest zbucium, iar acumsuntem conduşi de puteri pe care nu le înţelegem, suntempuşi în poziţii în care nu dorim întotdeauna să fim, trecemprin anumite lucruri, avem în viaţa noastră situaţii pe care nule-am dorit niciodată, pe care nu le-am căutat, dar cumvane-am regăsit în ele. Apoi, am auzit Adevărul, L-am crezut şiam primit Cuvântul pentru ziua noastră. Ce este aceasta?Facem parte din Planul lui Dumnezeu, din dorinţa Sa de adeveni o familie, din lucrarea de răscumpărare a luiDumnezeu, care aduce înapoi Sămânţa Sa pierdută, care neaduce înapoi la poziţia pe care ne-a rânduit-o de la început.Aceasta este ceea ce face Dumnezeu. 3
Cine se poate împotrivi voii Sale? Nu este vorbadespre voi, despre mine, despre hotărârea noastră, nu estevorba despre ce ne place sau nu ne place nouă, ci totul are aface cu ceea ce a hotărât Dumnezeu înainte de întemeierealumii, iar aceasta se va înfăptui negreşit. Amin!Aşadar, când simţim acea chemare, noi trebuie săîncetăm să ne mai împotrivim, pentru că indiferent ce vomface, vom veni oricum. Voi puteţi să vă împotriviţi cu tot ceaveţi, dar tot ceea ce veţi reuşi, este să faceţi lucrurile maigrele pentru voi. Din pricina încăpăţânării voastre, veţi aveamai multă durere şi mai multe greutăţi, de aceea, tot ceputeţi face când sunteţi chemaţi de Dumnezeu, este sărăspundeţi chemării Lui. Voi veţi veni oricum, pentru că nueste hotărârea voastră.În creştinismul de zi cu zi, auzim termenul de„decizionalism”, care spune că noi luăm o hotărâre, iarDumnezeu trebuie să ne accepte, şi atunci suntem mântuiţi.Dar nimic nu se bazează pe hotărârea noastră, ci pe a Sa.Aleluia! Tot ceea ce facem noi este să ne supunem voii Saleşi să ne aliniem cu ceea ce a hotărât El. Aleluia! Aceasta este poziţia în care l-a pus Dumnezeu pe om,este ceea ce a hotărât El când l-a creat după chipul şiasemănarea Sa. Dar noi ştim că ei au căzut prin păcat şi aupierdut dreptul de a mai stăpâni pământul; au pierdutdreptul la creaţie, iar Titlul de Proprietate a mers înapoi înmâinile Proprietarului original, a mers înapoi în mâinile luiDumnezeu.Să mergem în Apocalipsa 5, de unde vom citi câtevaversete.Sunt plin de bucurie pentru că Dumnezeu ne-a iubitatât de mult încât ne-a spus Adevărul, aşa că nu credemvarianta şcolii duminicale cu privire la mântuire, ci am înţelescă acest Adevăr este atât de mare şi merge atât de multînapoi, încât abia dacă ne-am imaginat vreodată. Prieteni, nu există nimic care să poată schimba Planullui Dumnezeu, şi Îi mulţumim Domnului pentru că de îndatăce am aflat Adevărul, tabloul devine din ce în ce mai mare,iar locul nostru este din ce în ce mai sigur şi mai solid. Dacăsuntem parte din Dumnezeu, nu mai putem fi pierduţi aşa4
cum nici Dumnezeu nu poate fi pierdut. El a venit ca să nerăscumpere, iar „a răscumpăra” înseamnă „a cumpăraînapoi” sau „a restitui la forma sa originală.” El nu a venit săcumpere ceva nou, ci pentru a răscumpăra ceea ce era dejaa Lui.Apocalipsa 5.1-4:„Apoi am văzut în mâna dreaptă a Celui ce şedea pescaunul de domnie o carte, scrisă pe dinăuntru şi pedinafară, pecetluită cu şapte peceţi.Şi am văzut un înger puternic, care striga cu glastare: „Cine este vrednic să deschidă cartea şi să-i rupăpeceţile?”Şi nu se găsea nimeni nici în cer, nici pe pământ, nicisub pământ, care să poată deschide cartea, nici să se uite înea.Şi am plâns mult, pentru că nimeni nu fusese găsitvrednic să deschidă cartea şi să se uite în ea.”Noi putem vedea că s-a făcut o strigare, iar aceastrigare căuta un om; nu un înger, ci un om care puteadeschide această Carte care a fost pierdută de om. Aceastacuprindea dreptul la pământ, la creaţie, dar când omul nu L-aascultat pe Dumnezeu, a pierdut aceste drepturi, aşa că eles-au întors la Proprietarul original, dar aici vedem că s-afăcut o chemare. În Planul Răscumpărării sosise timpulpentru deschiderea acestei Cărţi, pentru ruperea PeceţilorTitlului de Proprietate sau aşa cum a spus fratele Branham,pentru deschiderea Cărţii Răscumpărării. El a spus:„Aceasta este Biblia. Biblia este pecetluită cu şaptePeceţi; Ea este Cartea Răscumpărării. Deci, această Cartecare a venit în faţă este Cartea Răscumpărării.”„Şi unul din bătrâni mi-a zis: „Nu plânge: Iată că Leuldin seminţia lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit ca sădeschidă cartea şi cele şapte peceţi ale ei.Şi la mijloc, între scaunul de domnie şi cele patrufăpturi vii şi între bătrâni, am văzut stând în picioare un Miel.Părea înjunghiat şi avea şapte coarne şi şapte ochi, care suntcele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu, trimise în tot pământul.El a venit şi a luat cartea din mâna dreaptă a Celui ceşedea pe scaunul de domnie.” (v. 5-7).5
De când a căzut Adam şi a pierdut toate drepturile, iarTitlul de Proprietate a trecut în mâna lui Dumnezeu, nu aexistat nimeni care să păşească în faţă şi să ia Cartea.Isus Hristos a trăit o Viaţă desăvârşită pe pământ şi aîmplinit toată Legea, fiind fără păcat. Astfel, El a fost vrednicşi a împlinit toate cerinţele pentru a plăti preţulrăscumpărării. Vedeţi? A trebuit să fie un Răscumpărătorînrudit care să poată face răscumpărarea, o rudă apropiată,nu un înger sau altceva. Aşadar, Isus Hristos a venit jos, a luat chip de om şi atrăit o Viaţă desăvârşită ca să poată plăti preţulrăscumpărării. Astfel, sângele Său a putut cumpăra înapoitoată linia seminţei lui Dumnezeu, iar când S-a întors, a mersîn ceruri ca să facă lucrarea de mijlocire. Dar nu a luat atunciCartea ca să-i rupă Peceţile pentru că nu sosise încă timpul înPlanul Răscumpărării. Dumnezeu a început şi a continuat să-iadune pe ai Săi la Sine şi au existat lucruri care trebuiauînfăptuite, iar ceea ce trebuia înfăptuit, putem regăsi înPeceţi. Aşadar, Peceţile care se află în această Carte, aratăcerinţele care trebuie îndeplinite în ciclul răscumpărării, iar latimpul potrivit, s-a auzit un glas care a strigat: „Cine estevrednic să ia Cartea?” El a fost întotdeauna vrednic, Mielulputea lua oricând Cartea pentru că era vrednic s-o ia, dar înciclul răscumpărării, în Planul lui Dumnezeu, a existat untimp rânduit ca să ia şi să aducă înapoi ceea ce fusesepierdut. Dumnezeu a avut un Plan, iar lucrurile au trebuit săse petreacă conform Planului Său. Cerinţele trebuiauîndeplinite, trebuiau să se întâmple anumite lucruri şicondiţiile trebuiau să ajungă într-un anumit punct, iar atuncis-a auzit strigarea: „Cine este vrednic să ia Cartea şi să-Irupă Peceţile?” Vedeţi, Mielul era acolo pentru că atunci eratimpul potrivit.În Apocalipsa 6.1-2 citim:„Când a rupt Mielul cea dintâi din cele şapte peceţi,m-am uitat şi am auzit pe una din cele patru făpturi viizicând cu un glas ca de tunet: „Vino şi vezi!”6
M-am uitat şi iată că s-a arătat un cal alb. Cel ce stape el avea un arc; i s-a dat o cunună şi a pornit biruitor şi casă biruiască.”Noi putem vedea că în timp ce se afla în aceastăvedenie, Ioan s-a uitat şi L-a văzut pe Miel cum a venit, aluat Cartea şi I-a rupt una din Peceţi, iar când a făcutaceasta, am putut vedea deschiderea Peceţii în formă desimbol. Astfel, am văzut cum a pornit un cal alb, iar cel careera călare pe el avea un arc, a primit o cunună şi a pornitbiruitor ca să biruiască. Noi putem vedea că aici avemdescoperirea Peceţii lui Ioan.Să mergem acum în Apocalipsa 10.1-7:„Apoi am văzut un alt înger puternic, care se coboradin cer învăluit într-un nor. Deasupra capului lui eracurcubeul; faţa lui era ca soarele şi picioarele lui erau canişte stâlpi de foc. În mână ţinea o cărticică deschisă. A pus picioruldrept pe mare şi piciorul stâng pe pământ şi a strigat cu glas tare, cum răcneşte un leu. Când astrigat el, cele şapte tunete au făcut să se audă glasurile lor.Şi când au făcut cele şapte tunete să se audăglasurile lor, eram gata să mă apuc să scriu; şi am auzit dincer un glas, care zicea: „Pecetluieşte ce au spus cele şaptetunete şi nu scrie ce au spus!”Şi îngerul pe care-l văzusem stând în picioare pemare şi pe pământ şi-a ridicat mâna dreaptă spre cerşi a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, care afăcut cerul şi lucrurile din el, pământul şi lucrurile de pe el,marea şi lucrurile din ea, că nu va mai fi nicio zăbavă,ci că, în zilele în care îngerul al şaptelea va suna dintrâmbiţa lui, se va sfârşi taina lui Dumnezeu, după vesteabună vestită de El robilor Săi prorocilor.”Noi am putut vedea că Adam, omul creat după chipullui Dumnezeu, care avea stăpânire asupra pământului, apierdut Titlul de Proprietate care a fost pecetluit în acesteşapte Peceţi, în Cartea Răscumpărării, dar a existat un timpcând Mielul avea să rupă Peceţile. Astfel, în CarteaApocalipsei vedem că Ioan a scris Peceţile sub formă desimboluri. El a văzut deschiderea Peceţilor, dar nu au fost7
spuse în detaliu, ci sub formă de simboluri. Ioan a consemnattotul simbolic, dar apoi am văzut că în Apocalipsa 10, Îngerulputernic a venit jos cu o Carte deschisă în mâna Sa. Astfel,această Carte nu mai este pecetluită, ci este deschisă, iarcând El vine jos, cele şapte Tunete fac să se audă glasurilelor. Ioan a auzit şi a ştiut ce au spus cele şapte Tunete, şi aînţeles descoperirea Cărţii deschise, dar din cer S-a auzit unGlas care i-a spus: „Pecetluieşte ceea ce ai auzit!” Aşadar, putem vedea o pecetluire, apoi o rupere aPeceţilor şi apoi încă o pecetluire.Să mergem în Apocalipsa 22.8-9. Noi am văzut că Ioan a avut de-a lungul CărţiiApocalipsei o călăuză care i-a explicat toate aceste lucruri,această călăuză fiind numită „un înger sau un mesager al luiDumnezeu.” El a fost atât de uimit de tot ceea ce a văzut şi aauzit, încât la sfârşit, în Apocalipsa 22, a vrut să se închineîngerului care i-a spus aceste lucruri. În această descriere,Ioan este un tip, un simbol al Miresei, iar îngerul este unmesager, ultimul înger al Epocilor Bisericii. El i-a arătat luiIoan toate aceste lucruri, iar Ioan a fost atât de uimit încât s-a întors cu intenţia să i se închine:„Eu, Ioan, am auzit şi am văzut lucrurile acestea. Şidupă ce le-am auzit şi le-am văzut, m-am aruncat lapicioarele îngerului care mi le arăta, ca să mă închin lui.Dar el mi-a zis: „Fereşte-te să faci una ca aceasta! Eusunt un împreună-slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, prorocii, şi cucei ce păzesc cuvintele din cartea aceasta. Închină-te luiDumnezeu.”Aici, în versetul 9, vedem că îngerul acesta spune cineeste el. Noi putem vedea că el nu este un serafim sau unheruvim, ci este un om, un împreună-slujitor cu el şi cu fraţiilui, prorocii. Aşadar, acest înger este un profet. Astfel, cândIoan s-a întors să i se închine, el a spus: „Să nu faci una caaceasta!” Deci, când acest înger-mesager i-a arătat lui Ioantoate aceste lucruri, Ioan a încercat să i se închine, dar el i-azis: „Nu face aceasta! Eu sunt dintre fraţii tăi, dintre proroci.”Deci, atunci, în timpul acela, el a spus foarte clar cine este:„Eu nu sunt Domnul! Nu mi te închina mie!”Să citim mai departe: 8
„Apoi mi-a zis: „Să nu pecetluieşti cuvintele prorocieidin cartea aceasta. Căci vremea este aproape.” (v. 10).Când este aproape vremea? Când vedem acestecircumstanţe: încercarea lui Ioan de a se închina înainteaîngerului-mesager şi răspunsul dat de înger, că el este unprofet. Când vedem toate aceste lucruri, „Să nu pecetluieşticuvintele prorociei din cartea aceasta. Căci vremea esteaproape.”Cartea era pecetluită, Peceţile au fost rupte sub formăde simboluri, apoi au răsunat Tunetele, după care s-a spus:„Să nu pecetluieşti!” Când nu trebuie să mai fie pecetluităCartea? Când vedem aceste lucruri.Astăzi, aş vrea să privim mai îndeaproape acestDocument pecetluit şi la ceea ce a spus profetul. Sunt uimit,pentru că noi am vorbit timp de mulţi ani despre cele şaptePeceţi, despre Cartea Răscumpărării şi despre Mielul care aluat Cartea din mâna Celui ce şedea pe tron, dar iată căDumnezeu continuă să ne aducă descoperiri. De ce? Pentrucă Aceasta este Cartea moştenirii noastre, CarteaRăscumpărării şi Ea ne arată cine va fi răscumpărat, cum vafi răscumpărat şi care a fost Planul lui Dumnezeu de laînceput, pentru că în aceste Peceţi este cuprinsă toatăScriptura. Această Carte înseamnă foarte mult pentru voi şipentru mine, de aceea, aş vrea să intitulez mesajul de astăzi:„Cartea deschisă şi închisă a Răscumpărării”.În Pecetea întâi citim:„Aţi reuşit să studiaţi, mulţi dintre voi, ceea ce v-aţinotat aseară că a scris Ieremia? Cum acele Peceţi au fostscrise şi puse la păstrare până când aveau să se întoarcădupă şaptezeci de ani de robie. Ei urmau să se întoarcăînapoi şi să-şi pretindă posesiunea. Cu siguranţă, mie îmiplace să studiez aceasta. Nu există nici o cale prin care amputea exprima totul, pentru că este un Cuvânt veşnic, oCarte veşnică. Astfel, noi trebuie să atingem numai vârfurile,iar astăzi când am studiat, am notat multe texte pe care leveţi putea studia. De asemenea, casetele vă vor dezvăluimulte pe măsură ce veţi studia.”Cred că în Peceţi sunt cinci locuri în care frateleBranham a spus: „Mergeţi şi citiţi în Cartea lui Ieremia” sau9
„Priviţi la Ieremia”, după care a început să vorbească despreIeremia. Astfel, în cele din urmă, am decis să citesc şi eucartea lui Ieremia, iar când am făcut aceasta, multe lucruriau început să devină clare, ceea ce m-a umplut de bucurie.Să mergem la cartea lui Ieremia, la capitolul 32 şi săcitim începând de la versetul 1. Vorbind despre Ieremia,fratele Branham a consemnat ceva şi anume, că el a scrisceva şi a pecetluit cele scrise pentru o dată viitoare, aceastaavând a face cu răscumpărarea. Ieremia ştia că urma sămeargă în robie şi că întreaga biserică urma să meargă înBabilon, că tot Israelul urma să fie luat în robia babiloneană.Dar exista o profeţie conform căreia, ei aveau să se întoarcăînapoi.Astfel, el a scris şi a pecetluit acea Carte aRăscumpărării, acel Titlu de Proprietate. Ieremia a făcutaceasta pentru ca atunci când aveau să se întoarcă înapoi, eisă aibă toate drepturile asupra a ceea ce era a lor de laînceput. Înţelegeţi? El voia ca atunci când avea să se întoarcădin Babilon, să aibă drepturi depline asupra posesiunii sale,aşa că a scris acel Titlu de Proprietate şi l-a pecetluit.Astfel, când a vorbit despre Cartea pecetluită cu celeşapte Peceţi, fratele Branham a spus: „Mergeţi şi citiţi cartealui Ieremia!”, ceea ce cred că este foarte important.Dacă privim la Israel şi la epocile Bisericii, putemvedea cum ies la suprafaţă câteva tipare. Astfel, israeliţii auieşit afară fiind conduşi de slujba Duhului Sfânt, au ajuns înţara făgăduită, au luat-o în stăpânire şi au început să-i deaafară pe locuitorii ei. Dar curând au început să facăcompromis şi să lase lucrurile lumii să intre din nou înăuntru,iar când au făcut aceasta, au ajuns să fie duşi din nou înrobie. Ei au fost luaţi robi în Babilon, iar Babilonul este un tipal bisericii catolice, al religiei false.Aşadar, ei au fost luaţi robi, dar a existat o profeţieconform căreia aveau să se întoarcă în ţara lor şi că va existao restituire.Noi am găsit acelaşi lucru în predica „RestituireaPomului Mireasă”, unde fratele Branham spune că la Rusalii eiau ieşit afară ca un Pom Mireasă în plină floare, dar acestelăcuste, aceşti viermi, au început să-l mănânce: ei au început10
să facă tot felul de compromisuri şi să accepte părerileomeneşti ca învăţături. Astfel au îndepărtat Viaţa din Pom, şicurând biserica a fost legată pe deplin şi luată în robiacatolicismului, în Epoca întunecoasă. Dar Domnul a spus: „Văvoi restitui!” Da, El a început să facă restituirea, aşa că amfost aduşi înapoi din Babilon şi ne-am întors la restituireaPomului Mireasă în floare deplină. Aşadar, noi putem vedea că povestea din Ieremia sepotriveşte perfect cu epocile Bisericii; că avea să existe orestituire înafara Babilonului, dar va exista şi o Cartepecetluită.Ieremia 32.1-5:„Iată cuvântul spus lui Ieremia din partea Domnului înal zecelea an al lui Zedechia, împăratul lui Iuda. Acesta eraanul al optsprezecelea al lui Nebucadneţar.Oastea împăratului Babilonului împresura pe atunciIerusalimul şi prorocul Ieremia era închis în curtea temniţei,care ţinea de casa împăratului lui Iuda.Zedechia, împăratul lui Iuda, pusese să-l închidă şi-izisese: „Pentru ce proroceşti şi zici: „Aşa vorbeşte Domnul:„Iată, dau cetatea aceasta în mâinile împăratului Babilonului,şi o va lua;Zedechia, împăratul lui Iuda, nu va scăpa dehaldeeni, ci va fi dat în mâinile împăratului Babilonului, îi vavorbi gură către gură şi se vor vedea faţă în faţă.Împăratul Babilonului va duce pe Zedechia la Babilon,unde va rămâne până când Îmi voi aduce Eu aminte de el,zice Domnul. Chiar dacă vă bateţi împotriva haldeenilor, nuveţi avea izbândă.”?”Aici, Ieremia ne spune că Ierusalimul era asediat şi căurmau să fie luaţi în robie. Împăratul Zedechia a auzitprofeţia adusă de profet şi este uimitor că deşi Ieremia eraun profet legitimat al lui Dumnezeu şi i-a spus împăratuluiadevărul, pentru că împăratul nu a fost de acord, pentru cănu i-a plăcut Adevărul spus de profet, l-a aruncat în temniţă.Ei fac acelaşi lucru şi astăzi: nu vă pot arunca întemniţă, dar vă vor descalifica, vă vor distruge reputaţia, văvor numi nebuni sau altcumva. Când profetul lui Dumnezeu aînceput să spună anumite lucruri, ei le numesc erezie,11
nebunie, etc. Ce fac ei? Îl aruncă în temniţă pentru că nu leplace ceea ce spune. Acesta este tiparul şi tiparul va rămâneadevărat până la sfârşit.Aşadar, aceasta era starea în care se afla Ieremia. Elera în temniţă pentru că a vorbit Cuvântul Domnului şi aspus:„Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:„Iată că Hanameel, fiul unchiului tău Şalum, va venila tine să-ţi spună: „Cumpără ogorul meu care este laAnatot, căci tu ai drept de răscumpărare ca să-l cumperi”.”Şi Hanameel, fiul unchiului meu, a venit la mine, dupăCuvântul Domnului, în curtea temniţei şi mi-a zis: „Cumpărăogorul meu, care este la Anatot, în ţara lui Beniamin, căci tuai drept de moştenire şi de răscumpărare. Cumpără-l!” Amcunoscut că era Cuvântul Domnului.Şi am cumpărat de la Hanameel, fiul unchiului meu,ogorul de la Anatot şi i-am cântărit argintul – şaptesprezecesicli de argint.Am scris un zapis, pe care l-am pecetluit, am pusmartori şi am cântărit argintul într-o cumpănă.Am luat apoi zapisul de cumpărare, pe cel care erapecetluit după lege şi obiceiuri şi pe cel ce era deschisşi am dat zapisul de cumpărare lui Baruc, fiul luiNeriia, fiul lui Mahseia, în faţa lui Hanameel, fiul unchiuluimeu, în faţa martorilor care iscăliseră zapisul de cumpărareşi în faţa tuturor iudeilor care se aflau în curtea temniţei.Şi am dat lui Baruc înaintea lor următoarea poruncă:„Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel:„Ia zapisurile acestea de cumpărare, cel pecetluit şi celdeschis, şi pune-le într-un vas de pământ, ca să se păstrezemultă vreme!”Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul luiIsrael: „Iarăşi se vor mai cumpăra case, ogoare şi vii în ţaraaceasta.” (v. 6-15).Aşadar, evreii urmau să fie duşi în robie. Biserica eraluată în robie deoarece căzuse, era în Epoca întunecoasă, darexista o profeţie care spunea că ei se vor întoarce înapoi. Maimult, înainte de a se întâmpla toate acestea, Dumnezeu i-aspus lui Ieremia să răscumpere o bucată din pământ. Ţineţi12
minte că nu a fost ideea lui Ieremia, ci a fost poruncaDomnului. Aşa cum am citit mai sus, el era singurul careavea drept de cumpărare. Dintr-un anumit motiv, Hanameelnu putea să cumpere acel pământ, exista ceva care a făcutca Hanameel să aibă nevoie de un răscumpărător înrudit caresă răscumpere pământul, iar Ieremia a fost singurul care aputut face aceasta. Amin.Adam s-a aflat şi el în poziţia în care nu putearăscumpăra pământul, dar trebuia să existe unRăscumpărător Înrudit care să fie capabil să facă aceasta,care avea dreptul de răscumpărare, iar Acesta a fost DomnulIsus Hristos. El era singurul care avea dreptul să facărăscumpărarea, El era Răscumpărătorul Înrudit. Aş vrea să privim puţin la numele scrise în pasajul cititdin cartea lui Ieremia, pentru că însemnătatea lor este foarteinteresantă.Numele vărului lui Ieremia era Hanameel şi înseamnă„Dumnezeu este plin de milă”. El urma să cumpere pământul,să ni-l restituie, pentru că Dumnezeu este un Dumnezeumilos. Aşadar, Dumnezeu ne-a răscumpărat pentru că esteun Dumnezeu plin de milă. Ce este harul? O trecerenemeritată. Când aţi primit voi harul? Înainte de întemeierealumii. Înainte ca Iacov şi Esau să se nască, înainte ca vreunuldintre ei să facă bine sau rău, Dumnezeu a spus: „Pe Iacov l-am iubit, am avut har faţă de el, dar pe Esau l-am urât.” Noi nu merităm harul lui Dumnezeu şi nu-l primim dinpricina comportamentului nostru, acelaşi lucru fiind valabil şiîn ce priveşte răscumpărarea. Răscumpărarea se bazează peharul Său, nu pe comportamentul nostru, pe bunăvoinţa Safaţă de noi, deşi nu am meritat-o. Nu noi l-am câştigat şi nicinu l-am meritat, ci ni l-a dat El, încă înainte ca noi să-lcâştigăm sau să-l pierdem. Aşadar, prin harul lui Dumnezeu, Ieremia urma săcumpere pământul care se afla în Anatot, iar „Anatot”înseamnă „răspuns la rugăciune”. Aleluia! Au existat omulţime de rugăciuni înălţate pentru răscumpărarea noastră,pentru mântuire, pentru ca Dumnezeu să ne aducă înapoi.13
Aşadar, el a cumpărat pământul pentru că DumnezeuŞi-a arătat mila, pământul acela fiind un răspuns larugăciunile înălţate.Apoi, Ieremia a dat dovada plăţii unui scrib care senumea Baruc, adică „binecuvântat”. Cel care a primit dovadacumpărării, cel care a primit Cartea, atât pe cea pecetluită,cât şi pe cea nepecetluită, este binecuvântat. Cel căruia i sedă dovada răscumpărării este binecuvântat şi este fiulCandelei (al Sfeşnicului) lui IaHVeH. Ce este Candela luiIaHVeH? „Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele meleşi o lumină pe cărarea mea.” (Psalmul 119.105).Cuvântul lui Dumnezeu este o Candelă, Cuvântul luiDumnezeu este o Lumină, iar Lumina este Isus Hristos.Aşadar, el venea de la Candela lui Dumnezeu şi erafiul cuiva al cărui nume este „Refugiul Domnului” sau„Domnul este Adăpostul”, iar noi ştim că Cuvântul esteRefugiul nostru, Adăpostul nostru; Hristos este Turnul nostruputernic.Puteţi vedea că tot Planul Său se bazează perăscumpărare? Pentru că Dumnezeu este un Dumnezeumilos, a răscumpărat pământul ca răspuns la rugăciunileînălţate către El, iar cei care primesc dovada răscumpărăriisunt binecuvântaţi. În Pecetea a patra citim:„Prin ruperea Peceţilor am observat că aceasta esteCartea pecetluită a Răscumpărării, iar Cartea este rulată caun sul, aşa cum se proceda în vechime. Nu era o carte cacele din ziua de azi, pentru că acestea au apărut doar recent,aceste cărţi le avem doar de o sută cincizeci şi ceva de anisau de două sute de ani. Ei rulau totul şi lăsau capătul liber.Eu v-am spus cum se proceda şi v-am dat şi textele bibliceunde puteţi găsi aceasta: în Ieremia şi aşa mai departe. Apoi, era rulat următorul sul şi capătul era lăsat liber,şi fiecare era o Pecete, erau o Carte pecetluită cu şaptePeceţi.”Aşadar, avem un sul care este rulat, iar capătul estelăsat liber, acesta fiind pecetluit, apoi, în jurul lui esteînfăşurat un alt sul şi este pecetluit, apoi următorul este rulatîn jurul acestuia şi este pecetluit, şi tot aşa până când14
ajungem la ultimul sul care este rulat şi pecetluit, iar frateleBranham ne-a spus cum sunt rupte aceste suluri pecetluite.Ca să poţi citi sulul, trebuie să rupi Pecetea, apoi se rupeurmătoarea Pecete, ca să poţi citi ce scrie înăuntru, apoi serupe următoarea Pecete şi tot aşa până la ultima.Din Cartea Apocalipsei, noi ştim că această Carte afost scrisă pe dinăuntru şi pe dinafară şi a fost pecetluită cuşapte Peceţi, dar nu am reuşit să găsesc nici un desen caresă ne arate această Carte aşa cum ne-a descris-o frateleBranham.În „Intervalul dintre cele şapte Biserici şi cele şaptePeceţi”, citim:„…Şi descoperite pe măsură ce sunt rupte Peceţile şidate nouă. Atunci putem vedea care este acest mare Plan alRăscumpărării, când şi cum se va înfăptui totul. Totul esteascuns în această Carte a tainei şi a fost pecetluită cu şaptePeceţi… Iar Mielul este singurul care le poate rupe.Dacă doriţi să priviţi în Scripturi, puteţi merge înIeremia, iar acolo veţi afla că înainte să meargă în robie, fiulunchiului său avea un pământ, iar el a mers mai departe cuacea pecetluire, iar dacă am lua totul… Noi avem aceasta încele şapte epoci ale Bisericii, acele Peceţi şi aşa mai departe.Vedeţi, în Vechiul Testament, o Pecete era un sul caacesta. Aici era o taină, iar această taină era ascunsă. Înordine, era pecetluită în jur şi pusă aici: pretenţia la cutare şicutare.Apoi, în jurul ei era înfăşurată următoarea taină: ceera această moştenire, şi era scoasă în afară aici, pe parteaaceasta: „Pretenţia la cutare şi cutare!” şi s-a continuat totaşa până când s-a obţinut un sul, pentru că atunci oameniinu aveau cărţi ca cele de aici. Erau înfăşurate şi se numeausuluri. Una dintre Peceţile de pe sulurile pecetluite putea firuptă (taina sulului), putea fi dezvăluită, iar atunci cinevaputea să vadă care era pretenţia conţinută pe acel sul. Apoi,putea fi ruptă următoarea Pecete şi se putea vedea care erapretenţia conţinută de aceasta.Totul este aici, cele şapte Peceţi conţin tainele luiDumnezeu de la începutul lumii. Toate sunt pecetluite aici şidescoperite prin cele şapte Peceţi diferite. Dacă este cu voia15
Domnului, fie ca El să ne îngăduie să desfacem, să tragemînapoi aceste Peceţi, să privim de-a lungul Cărţii şi să aflămdespre ce este totul. Nădăjduiesc că vom avea un timpminunat.Taina răscumpărării este pecetluită acolo… AceastăCarte nu a putut fi desfăşurată până la mesajul ultimuluiînger. Sulul este acolo, noi ştim că este acolo. Ştim căaceasta este răscumpărarea, credem că aceasta esterăscumpărarea.Ieremia a spus: „Acest sul trebuie să fie păstrat…”(Aşa cum citiţi acolo). El a spus: „Trebuie să fie păstrat într-un vas de pământ!” Înţelegeţi? Oh, ce lucru minunat esteaici! Aş putea vorbi puţin despre el. Acest sul a fost păstratîntr-un Vas de pământ, într-un Vas care cândva a devenittrup (slavă Domnului!), a murit şi a înviat, şi a fost păstratîntr-un vas de pământ până la timpul cumpărării. O, vai, cefrumos!”Cartea Răscumpărării este pecetluită în Isus Hristos.El este Cartea Răscumpărării, El este Scriptura, El esteCuvântul.„În ordine. Acum, toate aceste mesaje sunt păstratepână la timpul rânduit de Dumnezeu, până la acest vaspământesc, până la ultimul mesager pământesc. Toţi aceştioameni care s-au gândit şi au spus: „Ştiu că este acolo! Credcă este acolo!”, au luptat pentru aceasta. Ei le-au adus înfaţă şi au crezut, dar acum, ne vor fi aduse din mâna luiDumnezeu, prin descoperire, prin legitimare.”Nu prin presupunere, nu altfel, ci „acum, ne vor fiaduse din mâna lui Dumnezeu, prin descoperire, prinlegitimare.”Aş vrea să citim ceva şi din „Răsăritul Soarelui”, dinanul 1965:„El este Cel care a deschis acele Peceţi. El este acelePeceţi, pentru că Hristos este tot Cuvântul lui Dumnezeu,deci Hristos este Peceţile care au fost deschise.”De aceea, după Peceţi, fratele Branham a predicat„Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită”. Cine esteTaina lui Dumnezeu? Hristos, iar Hristos cuprinde totCuvântul uns al lui Dumnezeu. Noi facem parte din această16
descoperire a lui Dumnezeu, iar fratele Branham a spus căHristos este descoperirea. Ce este descoperirea Peceţilor?Descoperirea lui Hristos. Ce este descoperirea lui Hristos?Familia lui Dumnezeu, cei care sunt răscumpăraţi înapoi laDumnezeu, fiii şi fiicele, atributele lui Dumnezeu, Cuvântulcare a ieşit de la Duhul lui Dumnezeu. Aceasta este ceea ceeste Hristos. El este acele Peceţi.„Atunci ce este descoperirea Peceţilor? Descoperirealui Hristos.Chiar şi cei şapte Îngeri, care reprezintă cele şapteEpoci complete, iar noi nici nu am putut vedea Aceasta. Ei aufăcut-o, ei au făcut fotografia, nu noi, iar acolo este El,judecătorul suprem, stă acolo arătând că El este Alfa şiOmega, Începutul şi Sfârşitul. Ce identificare! Puterea deaducere la Viaţă a făcut aceasta pentru noi.Puterea de aducere la Viaţă ne îngăduie să vedemvenirea Sa.”Cine ne dă puterea de aducere la Viaţă? Duhul Sfânt,Viaţa lui Dumnezeu.În „Lumea se destramă din nou”, din anul 1963, citim:„Cuvântul „Mesia” înseamnă „Unsul”, „Cel uns”,Dumnezeu! Aceasta este descoperirea lui Isus Hristos;întreaga Carte a fost pecetluită cu cele şapte Peceţi aledescoperirii lui Isus Hristos.”Întreaga Carte. Ce a fost pecetluit? PovesteaRăscumpărării. Ce a fost răscumpărat? Povestea lui Hristos.În anul 1961, când a predicat „Apocalipsa capitolul 5”,fratele Branham a spus:„Când Ieremia a scris această Carte, a fostpecetluită…Aici avem un lucru minunat pe care aş vrea să-lobservaţi toţi cei care citiţi această Carte… Amintiţi-vă că el(Ieremia) urma să plece. El profeţise aceasta, dar nu a ştiutaceasta decât prin profeţie. Mă urmăriţi? Prin profeţie, prindescoperirea lui Dumnezeu, el a ştiut că ei urmau să fieplecaţi din ţară timp de şaptezeci de ani. Vi-l amintiţi cum aprofeţit aceasta? El urma să fie în robie timp de şaptezeci deani şi voia să se asigure că această Pecete (aceastămoştenire) va fi păstrată, pentru că el a răscumpărat17
moştenirea vărului său. Aşadar, el avea totul scris, din punctde vedere legal. Şi ce a făcut cu aceasta? Ca să nuputrezească sau ca să nu se degradeze, el a pus-o deopartepână când aveau să se sfârşească cei şaptezeci de ani.Slavă lui Dumnezeu! Nădăjduiesc că veţi înţelegeaceasta. Vedeţi ce a făcut Dumnezeu? El nu a descoperit-oniciodată celor mari şi înţelepţi (aşa că s-au putut agita cuprivire la Aceasta în tot acest timp), ci a pus-o într-un Vas depământ; El Însuşi Şi-a creat propriul Fiu, Hristos Isus, iar înaceste zile din urmă, acum, El deschide Peceţile şi aratăaceasta Bisericii Sale.”Peceţile se află în Vasul de pământ; prima parte apământului care este de răscumpărat se află în Isus Hristos.El deţine taina răscumpărării, El deţine taina acestor Peceţi,de aceea, este singurul care le poate rupe şi care ne poateaduce totul.„A păstrat-o într-un vas de pământ ca să nuputrezească sau ruginească. Aleluia! Ştiu că voi credeţi căsunt un holly-roller şi poate că sunt. Vedeţi? Dar iat-o! A fostpăstrată învelită în Vasul de pământ care a fost răscumpăratdin pământ, S-a ridicat în dimineaţa de Paşti fiindcă peceţilemorţii nu au putut să-L ţină; El a rupt peceţile şi a înviat, iarîn aceste zile din urmă a dovedit că este viu! El este înBiserica Sa şi este Acelaşi ieri, azi şi în veci, dar aceasta afost ascuns de seminarii, de organizaţii, iar în zilele dinurmă, El descoperă aceasta prin propria Sa prezenţă înpoporul Său. El ia pe cineva din care poate scoate afarălumea şi lucrurile lumii (scoate duhul bisericii), ca să poatăvorbi prin ei, să Se descopere El Însuşi şi să deschidă acestePeceţi.”Fraţi şi surori, pot fi spuse atât de multe! Astăzi, noiprivim la tot. Nu ne uităm numai la o parte din Cuvânt, ci latot Cuvântul. Noi ne uităm la tot ciclul răscumpărării care seîntoarce înapoi, privim la întreaga poveste care estepecetluită cu şapte Peceţi, la întregul Plan al lui Dumnezeu, laîntreaga poveste a lui Hristos deoarece totul este pecetluit înPeceţi, începând de la Geneza şi până la Apocalipsa. Ce a fostpecetluit? Taina lui Hristos. De aceea, după Paşti, frateleBranham a predicat „Hristos este Taina lui Dumnezeu18
descoperită”. De ce? Pentru că aceasta a fost Pecetea care afost ruptă, taina lui Hristos care este taina lui Dumnezeu.Aleluia!De ce ne place să vorbim despre cele şapte Peceţi? Nuo facem ca să avem un subiect de dezbatere, ci este dorinţaLui de răscumpărare care se mişcă în noi. De ce suntem atâtde bucuroşi când citim un citat şi ceva din interior spune:„Amin! Eu cred că Acesta este Adevărul!” Ce este aceasta?Dorinţa lui Dumnezeu care este în poporul Său, pentru că Eladuce înapoi întreaga măsură a răscumpărării.În „Mesajul lui Gavril către Daniel” din anul 1961,citim:„În Israel, o proprietate nu putea fi luată de laproprietarul său original decât pentru cincizeci de ani. În apatruzecea zi, El a plătit preţul, iar în a cincizecea zi,răscumpărarea şi puterea care aparţinea Bisericii şi care afost pierdută în grădina Eden, a fost cumpărată înapoi şi datănouă, prin puterea Duhului Sfânt.”El vorbeşte aici despre cincizeci de zile care senumără de la Paşti, de la răstignirea Domnului până laRusalii, când a fost revărsat Duhul Sfânt şi spune: „Cincizecide zile vorbesc despre răscumpărare, despre Jubileu.”, şi aadăugat: „El a plătit preţul şi după cincizeci de zile, a venit ozi a Jubileului.” Ce s-a întors cu ocazia Jubileului? FrateleBranham a spus: „A venit înapoi Puterea deplină care a fostpierdută în Eden.” Viaţa lui Dumnezeu S-a întors din nou laom. Prin plata preţului care a fost cerut pentru păcat, ceea cea provocat despărţirea a fost şters, iar Viaţa lui Dumnezeu aputut să se întoarcă înapoi în oameni. Acesta este Jubileul.De fiecare dată când a existat o restituire, acela a fost unJubileu. Jubileul este chemarea la restituire, aşa că puteţi săvă întoarceţi la Proprietarul original, la starea voastrăoriginală. Acum, pământul se întoarce înapoi la Proprietaruloriginal. „Eu am venit de la Dumnezeu şi mă întorc laDumnezeu.”, iar chemarea Jubileului pe care am auzit-o, mi-a spus că am dreptul la răscumpărare, că pe pământul meunu mai există nici o îndoială cu privire la Cuvânt şi căîmpotriva mea nu mai există nici o acuzaţie, pentru că aexistat o pretenţie de răscumpărare.19
„Atunci noi am luat sulul. Acest sul a fost pus în mânaSa. Aşa cum citim în Ieremia 32.6, verişorul său, Hanameel,i-a lăsat o moştenire pe când mergeau în robie… Şi a fostpăstrat într-un vas de pământ, ceea ce arată că puterea luiDumnezeu, sulurile şi tainele lui Dumnezeu sunt cunoscute îninimă. Planul nostru de răscumpărare a fost păstrat tot învase de pământ: Numele lui Isus şi descoperirea…”El vorbeşte despre Jubileu, care este a cincizecea zi,care reprezintă al cincizecilea an, în care exista o chemare şitotul era restituit înapoi la proprietarul original. Aici, frateleBranham merge la Ieremia şi este uimitor faptul că el neîntoarce tot timpul la Ieremia: la răscumpărarea pământului,la întoarcerea înapoi, la ieşirea din robie, la Cartea pecetluită.Este frumos! De fapt, fratele Branham a spus într-un loc căeste cel mai frumos lucru pe care l-a văzut vreodată. La cese referea? La Ieremia 32, iar dacă noi nu înţelegem la ce neuităm, nu vom putea înţelege frumuseţea acestui capitol.În predica „Apocalipsa 5” din anul 1961, citim:„La sfârşitul celei de-a cincizecea zi, nu mai puteaexista nici o dispută.”Nu mai exista nici o dispută asupra pământului pentrucă în a cincizecea zi se întorcea înapoi la proprietarul original.Înainte putea exista o tranzacţie, se putea încheia oînţelegere, iar în urma acelei înţelegeri, cineva putea aveadreptul asupra acelui pământ pentru o perioadă de timp, daraceasta era valabilă numai până la următorul Jubileu. Deci, când sosea Jubileul, nu mai exista nici o dispută.Înainte de aceasta, ei ar fi putut spune: „Contractul nostru afost pentru această perioadă de timp…”, puteau să aibădiscuţii cu privire la dreptul asupra pământului, dar în clipa încare suna Trâmbiţa Jubileului, nu mai exista nici o dispută.Din clipa aceea, nimeni nu mai avea nici un drept decâtproprietarul original şi nu mai exista nici o înţelegere.„Ei nu au putut merge mai departe cu bisericatradiţională, rece şi îmbâcsită, ci Dumnezeu L-a trimis peDuhul Sfânt şi a scos afară toţi intruşii, după care a preluatcontrolul. Puterea Duhului Sfânt a venit jos şi Biserica aprimit arvuna mântuirii Sale.20
Fraţilor, nu vreau să vă rănesc sentimentele, dar dacăvoi sunteţi un catolic doar prin organizaţie, dacă sunteţi unbaptist doar prin organizaţie, sunteţi pierduţi. Vedeţi, arvunamântuirii noastre nu a fost doar alăturarea la o biserică;arvuna mântuirii noastre nu a fost apartenenţa la o anumităorganizaţie. Arvuna mântuirii noastre este Duhul Sfânt fărănici o organizaţie.După a cincizecea zi, ei nu L-au putut ţine pentru căaceea era ziua Jubileului, ziua când totul se întorcea laînceputul său original.”De la răstignirea lui Isus şi până la Rusalii, până lachemarea Jubileului, vechea biserică tradiţionalistă avea încătoată puterea. Vechiul sistem evreiesc tradiţionalist îi maiintimida pe credincioşi, îi făcea să se teamă, i-a determinatsă se ascundă în camera de sus pentru că se temeau. Aşadar,avea încă stăpânirea şi îi ţinea pe credincioşi sub autoritateasa, dar la chemarea Jubileului, la revărsarea Duhului Sfânt, einu au mai fost legaţi de biserica tradiţionalistă, ci au ieşit pestrăzi, au început să vorbească în limbi şi să prediceEvanghelia; ei s-au dus pretutindeni ca să prediceEvanghelia. De ce? Pentru că Jubileul i-a adus înapoi laînceputul lor. Nimeni nu mai avea autoritate asupra fiilor şi afiicelor lui Dumnezeu, decât Duhul Sfânt. Vedeţi? Lor nu lemai păsa ce spunea biserica, funcţionarii, etc., ci la chemareaJubileului, s-au întors înapoi la început.Care era începutul? Era Adam, un dumnezeu mai mic.De aceea, după chemarea Jubileului, Petru şi Ioan au pututmerge pe stradă şi au spus: „Argint şi aur nu am să-ţi dau,nu am nici un program bisericesc, dar ce am îţi dau: „ÎnNumele lui Isus Hristos, ridică-ţi patul şi umblă!” Ce seîntâmplase? Ei s-au întors la statura, la poziţia de dumnezei,la stăpânirea asupra pământului. De ce? Din pricina chemăriiJubileului. A cincizecea zi, Rusaliile, au fost chemareaJubileului.„Puterea lui Dumnezeu a fost dusă înapoi la originalulSău, în a cincizecea zi, în Anul Jubiliar când toate lucrurile seîntorceau înapoi.Va veni un alt An al Jubileului, iar noi l-am avut camîn acest timp.”21
Până acum, fratele Branham a vorbit despre Jubileulcare a avut loc după răstignirea Domnului Isus, iar acum else referă la o altă chemare a Jubileului:„Dacă aţi observat, Rusaliile au căzut în America timpde aproape cincizeci de ani, undeva în jurul acestui timp.Rusaliile au început să cadă în urmă cu aproximativ cincizecide ani.”El nu a spus „Când au început să cadă Rusaliile…”,aceasta fiind în anul 1906, ci a spus: „Acum, noi suntem lacincizeci de ani după ce au început să cadă Rusaliile.” El nearată de fapt, că se aflau la cincizeci de ani după ce a începutsă moară ultima trezire, ceea ce înseamnă că ei eraupregătiţi pentru un alt Jubileu.Fiţi atenţi! Fratele Branham a vorbit despre botezuloriginal al Duhului Sfânt, despre chemarea Jubileului înapoi laînceput, despre restituirea tuturor lucrurilor înapoi în mânaomului, iar acum este o altă chemare a Jubileului. Aici, el sereferă la cei cincizeci de ani de la căderea treziriipenticostale. Şi ce spune?„Ce se întâmplă acum? Biserica primeşte Carteapecetluită cu şapte Peceţi a descoperirii lui Isus Hristos…”Aşadar, ce este chemarea Jubileului? Cartea pecetluităcu şapte Peceţi. Chemarea Jubileului este când Bisericaprimeşte Cartea Răscumpărării pecetluită cu şapte Peceţi.Aleluia! Jubileul avea loc odată la cincizeci de ani, cu condiţiaca evreii să nu fie înafara ţării lor. Dacă nu erau în ţară, dacăacolo nu era nimeni care să stăpânească pământul, nu existao chemare a Jubileului. Singurul timp în care putea exista ochemare a Jubileului era când ei se întorceau în ţară. La felse întâmpla şi la fiecare cincizeci de ani: dacă erau risipiţi nuexista nici un Jubileu, dar după ce se adunau din nou,începea şi Jubileul. Aşadar, noi am fost risipiţi înafara pământului, Bisericarusalistică originală a fost mâncată de aceste dogme alesistemului denominaţional, a ajuns la nimic, dar El a începutsă restituie totul înapoi, iar acum, când ne-a adus Cuvântulînapoi, noi putem avea o chemare a Jubileului. Noi nu am putut avea deschiderea Peceţilor până cândnu a fost un timp al Jubileului, până când nu a existat o22
restituire înapoi, până când n-au fost descoperite tainele şi n-au fost îndepărtate doctrinele omeneşti începând cuînţelegerea dumnezeirii, sămânţa şarpelui, botezul în apă,etc. Toate aceste lucruri au fost îndreptate, iar noi ne-amîntors în Ţară, Cuvântul a fost restituit sub o slujbă profetică,iar atunci a fost timpul pentru o chemare a Jubileului, pentrudeschiderea celor şapte Peceţi.Fratele Branham nu şi-a irosit timpul până ladeschiderea Peceţilor. Dar ce a făcut? A aşezat tainele care seaflau în spatele Peceţilor aducând Cuvântul înapoi:- De unde am căzut noi? Aceasta ne spune „Sămânţaşarpelui”. – Dumnezeirea – De unde aparţinem noi? Cinesuntem? – Apoi a vorbit despre Răscumpărare şi a început săexplice starea noastră şi să ne aducă înapoi.- ne-a adus înapoi la botezul în apă şi la botezul înTrup, iar după ce au fost restituite toate acestea, a fosttimpul pentru deschiderea Peceţilor şi chemarea Jubileului.Timp de foarte mulţi ani, eu am citit Peceţile şi amîncercat să asimilez toată informaţia care era acolo. A maifăcut cineva aceasta? Da. Am vrut să vedem cum se aliniază,datele, cine mai era implicat, deci am încercat să obţinemtoată informaţia posibilă, dar prin faptul că ne-am uitat latoată informaţia din ele, nu am văzut adevăratul scop aldeschiderii Peceţilor. Am trecut pe lângă tot pentru că îmispuneam: „Calul alb, calul roşu, calul negru, calul gălbui şiapoi sufletele de sub altar. Am înţeles toate acestea şi amînţeles şi ce se va întâmpla în continuare în necaz. Am înţelestot!”, dar în realitate am pierdut ţinta, scopul, deoarecescopul deschiderii Peceţilor nu era informaţia care se afla subele, ci punctul principal este că deschiderea Peceţilor este uneveniment, un punct din Planul Răscumpărării, ceva ce s-aîntâmplat atunci. Deci, punctul principal nu este faptul că amprimit multă informaţie, ci este faptul că acolo s-a întâmplatceva semnificativ. De la căderea omului până la cliparăscumpărării, există o axă a timpului răscumpărării, iar peaceastă axă există anumite joncţiuni ale timpului, în care23
Dumnezeu a adus o schimbare şi s-a întâmplat cevasemnificativ. Deci, nu este numai faptul că El aduce o informaţie, ciface ceva, aduce o trecere, ceea ce s-a întâmplat şi cudeschiderea Peceţilor. Peceţile nu au fost deschise pentru aaduce o informaţie, o învăţătură sau o doctrină, ci acolo aavut loc un eveniment. Şi care este scopul informaţiei dacăpierdem evenimentul? Evenimentul a fost chemarea laJubileu. A fost acelaşi lucru care a avut loc la Rusalii:plinătatea Duhului Sfânt S-a întors din nou în biserică,Hristos în plinătatea Cuvântului coborând şi aducând din nouplinătate în Biserică. Cel care a fost separat, Cel care a fostlegat timp de două mii de ani prin râuri denominaţionale, Celcare a fost legat şi limitat, S-a întors atunci nelimitat şi afăcut chemarea la Jubileu. Prieteni, dacă putem prinde aceasta, ne va duceînapoi la început, la starea originală din care am căzut. Deunde am căzut noi? De la statura de dumnezei mai mici.Aceasta se află sub cele şapte Peceţi: răscumpărarea noastrăiar noi am fost chemaţi la ea. Acesta este evenimentul care aavut loc şi care a adus măsura deplină a Vieţii lui Dumnezeu,ca să aducă Familia lui Dumnezeu înapoi pe pământ, adică pedumnezeii mai mici, pe copiii lui Dumnezeu care fac lucrareaSa, împlinind tot Cuvântul, fără limite sau compromisuri şicare fac tot ceea ce a spus El. De ce? Pentru că nu este olucrare făcută de noi, ci este lucrarea Vieţii care lucrează prinnoi, pentru că El a venit. Ce este aceasta? Chemarea laJubileu. El nu a mai fost legat de denominaţiuni, nici ţinut josde sistemele bisericeşti, de aceea, nu ne mai ascundem, ciam ajuns la libertatea deplină, la Jubileul deplin, înapoi lastarea noastră originală de la început. După Jubileu, noi stămsub pretenţiile de răscumpărare, ceea ce ne dă dreptul latoate făgăduinţele din Carte.Fratele Branham a spus că în noi se află destulăputere pentru a crea o Lume şi pentru a locui în ea. De ce?Pentru că în noi se află o porţiune din Dumnezeu, cu Duhullui Dumnezeu, care o sprijină şi o pune în acţiune. El a spuscă în noi este această putere, dar tot el a spus că este24
controlată de o Lege, iar această Lege este Cuvântul luiDumnezeu. Aşadar, există un Control pus asupra ei, ca să nufacem ce vrem cu ea, dar de îndată ce înţelegem care esteacel Control – acesta fiind Cuvântul -, când Cuvântul spunecă putem avea ceva, ne aparţine şi avem destulă putere casă creăm lumi, să scoatem afară diavoli, să chemăm viaţa săse întoarcă înapoi. Dar aşa cum am spus, este legată de oLege care este Cuvântul lui Dumnezeu.Fiii lui Dumnezeu sunt conduşi de Duhul lui Dumnezeuşi există o putere, dar există şi o Lege care o controlează,acesta fiind Cuvântul lui Dumnezeu şi există o ungere pentruun anumit timp, pentru o anumită vreme. Dar nu există fricăsau îndoială fiindcă este a noastră, de aceea, tot ce trebuiesă facem este să aşteptăm. Jubileul a făcut chemarea, iar noiputem intra în posesia ei, pentru că diavolul nu mai are niciun drept asupra noastră. Însă noi ne aflăm încă sub Legeacare controlează această putere, iar puterea sub controlînseamnă caracter.Aceasta este ceea ce are Mireasa: caracter. Astfel, eanu fuge strigând: „Aşa vorbeşte Domnul”, ci ia Cuvântul şispune: „Eu cred făgăduinţa lui Dumnezeu care se află înacest Cuvânt. Aceasta este moştenirea mea, de aceea,diavole, prin autoritatea dată de Scripturi, am dreptul să teizgonesc afară de pe pământul meu!”Cine a venit în anul 1963? Ce a arătat Norul acela?Fratele Branham a spus că acolo era o perucă albă, ceea ceînseamnă că El a venit ca Judecător şi avea în mână CarteaMoştenirii deschisă. De ce a venit El şi unde S-a dus după cea venit jos? S-a dus înapoi sus? El a venit jos şi a rămas jos.Dar unde S-a dus? În Mireasa Sa. Deci, Cine este în Mireasă?Judecătorul, care va întări fiecare pretenţie. El este cu noi,este aici ca să susţină pretenţia, de aceea, tot ce trebuie săfacem noi este s-o luăm. Noi trebuie să aşteptăm să vină Celcare o susţine, Cel care pune Legea în aplicare. Executorul vaelibera pământul nostru, iar noi vom face presiuni până cândtotul este eliberat. De ce? Pentru că Judecătorul, Cel care areautoritatea să pună pretenţiile răscumpărării în aplicare, esteaici.25
În mesajul „Disperarea” din anul 1963, citim:„În timp ce deschideţi Bibliile, vă voi spune titlulpredicii mele. Titlul predicii din seara aceasta este„Disperarea”. Voi ştiţi ce este disperarea.Acum, vom citi din Ieremia 29.10-14:„Dar iată ce zice Domnul: „De îndată ce vor treceşaptezeci de ani ai Babilonului, Îmi voi aduce aminte de voişi voi împlini faţă de voi făgăduinţa Mea cea bună, aducându-vă înapoi în locul acesta.Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi,zice Domnul, gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vădau un viitor şi o nădejde.Voi Mă veţi chema, şi veţi pleca; Mă veţi ruga, şi văvoi asculta.Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi dacă Mă veţi căuta cutoată inima.Mă voi lăsa să fiu găsit de voi, zice Domnul, şi voiaduce înapoi pe prinşii voştri de război; vă voi strânge dintoate neamurile şi din toate locurile în care v-am izgonit, ziceDomnul, şi vă voi aduce înapoi în locul de unde v-am dus înrobie.”După ce a citi textul acesta, fratele Branham a spus:„Înapoi la Rusalii!” Înapoi la ce? Înapoi la Viaţa lui Dumnezeuîntr-un popor, care arată drepturile la moştenire, drepturile larăscumpărare şi ne aduce înapoi la starea noastră originală.După anii de robie, El ne-a adus înapoi sub chemareaJubileului, înapoi la Rusalii, la Viaţa lui Dumnezeu carelocuieşte într-o Mireasă alcătuită din mai multe mădulare.„Înapoi la Rusalii!Eu am pus aceasta acolo, pentru că versetul nu spuneaşa. Aceasta este ceea ce vreau să-i spun Bisericii.În Luca 16.16 scrie: „Legea şi prorocii au ţinut până la Ioan; de atunciîncoace, Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu sepropovăduieşte: şi fiecare, ca să intre în ea, dă năvală.”„…şi fiecare, ca să intre în ea, dă năvală.” Nu intră purşi simplu în Ea, uşor, ci trebuie să dea năvală. Vedeţi?„Atunci când Mă veţi căuta cu toată inima, Mă veţi găsi.”26
Aici, fratele Branham ne arată că după întoarcerea dinrobie, după chemarea Jubileului, Împărăţia lui Dumnezeueste predicată şi fiecare om dă năvală ca să intre în ea. El aspus: „Noi nu intrăm pur şi simplu în ea, ci dăm năvală.Trebuie să ştim că este a noastră, că ni s-a dat acest drept,dar şi că intrusul acela nu are nici un drept.”Noi am început să acceptăm în viaţa noastră lucruri pecare nu ar trebui să le acceptăm: păreri, convingeri, boli, dartrebuie să presăm până când ies afară. Noi trebuie săspunem: „Nu mai zăbovim la aceasta! Tu eşti un intrus înviaţa mea. Eu am auzit chemarea răscumpărării şi am totdreptul la ea, dar tu nu ai nici un drept, de aceea voi facepresiuni asupra ta până când vine Executorul şi te scoateafară din ţara mea!” Vedeţi? Nu este o călătorie uşoară, ci este oîmpotrivire continuă împotriva diavolului, pentru că dacă neîmpotrivim lui, va pleca de la noi.În predica „Apocalipsa capitolul 5”, din anul 1961,citim:„Această Carte a fost pecetluită cu şapte Peceţi.Aceasta este Biblia şi Ea a fost pecetluită cu şapte Peceţi.Acum fiţi atenţi cum s-a făcut aceasta.Ieremia a profeţit că el va fi luat în robie. În Ieremiacapitolul 32. El urma să fie luat şi dus în robie jos în Babilon;ei aveau să fie acolo timp de şaptezeci de ani. El a profeţitaceasta, iar voi, cititorii Bibliei aţi citit aceasta de mai multeori. Deci, el urma să fie dus acolo jos pentru şaptezeci deani. Ieremia era de fapt, cea mai apropiată rudă a văruluisău care decedase. Vărul său (H-a-n-a-m-e-e-l) Hanameelera ruda sa apropiată. El ştia că vrăjmaşul va păstradocumentele şi aşa mai departe, ale pământului său, dardeoarece ştia că Dumnezeu nu-Şi va uita niciodată poporul,ştia că atunci când s-ar întoarce înapoi, ar putea avea, arputea fi proprietarul de drept al moştenirii, aşa că iată ce afăcut el: a întocmit totul.Câţi dintre voi aţi citit aceasta? El a luat (sulul) şi l-apecetluit exact în felul în care au fost pecetluite aceste suluriaici. Este cel mai frumos, mai extraordinar lucru pe care l-aţivăzut vreodată.” 27
Ieremia a vrut să fie sigur că moştenirea va fiasigurată. El era cea mai apropiată rudă, era cel care aveadrept de răscumpărare, de aceea a răscumpărat totul şi apecetluit aceasta exact în felul în care au fost pecetluite celeşapte Peceţi. „l-a pecetluit exact în felul în care au fostpecetluite aceste suluri aici.„Nu ştiu dacă voi reuşi sau nu, dar voi încerca să văarăt aceasta cu această bucată de hârtie. Iată felul în care afost scris: aşa… El a făcut aceasta şi l-a pecetluit pe fiecareaşa, până jos. Pe fiecare din aceste Peceţi a fost scrisămoştenirea sa şi ce s-a întâmplat, toţi cei care au adormitînaintea lui şi cum a ajuns el să moştenească aceasta. Totulera pecetluit aşa.”Ce ne spune fratele Branham? Ce a pecetluit Ieremiaîn acele suluri? El a scris moştenirea sa şi ce avusese loc. Înţelegeţi? El a pecetluit căderea din grădina Eden şiceea ce avusese loc. Ce se întâmplase? Pământul fusesepierdut. Dar cum avea să fie răscumpărat înapoi? El a scrisaici, în jurul Cărţii pecetluite. Ce a scris el? Moştenirea sa: cese întâmplase, pe toţi cei care adormiseră înaintea lui şi cuma ajuns el să moştenească aceasta. Totul a fost pecetluit aşa.Ce este aceasta? Cartea Răscumpărării. El a scrisaceasta în Peceţi. Ce se află în Peceţi? Ceea ce s-a întâmplat:ce s-a întâmplat în grădina Eden, ce este sămânţa şarpelui,dumnezeirea, cine sunt cei care au adormit înaintea lui şicum a ajuns el să moştenească acest pământ; pentru cineeste, care sunt detaliile moştenirii, care este mărimeapământului, ce proprietăţi se află pe el, ce mai este acolo,etc. Aceasta este Cartea moştenirii şi cuprinde detaliilemoştenirii, cum s-au petrecut lucrurile, ce s-a întâmplatînaintea lui şi cum a ajuns el să aibă această moştenire şi totce este inclus în ea. Puteţi înţelege acum de ce a spus fratele Branham că„Este cel mai frumos lucru pe care l-am văzut vreodată.” În „Intervalul dintre cele şapte Biserici şi cele şaptePeceţi”, citim:„Eu nu inventez aceasta, ci este „Aşa vorbeşteDomnul!” Vă voi citi aceasta din Carte: „La răsunetulmesajului îngerului al şaptelea, se va încheia Taina lui28
Dumnezeu care a fost vestită prin robii Săi proroci. Aceştiasunt profeţii care au scris Cuvântul. La răsunetul mesajuluicelei de-a şaptea epoci a Bisericii, care este ultima epocă aBisericii, toate capetele lăsate libere, care au fost cercetatede-a lungul acestor şapte epoci, vor fi legate împreună, iarcând vor fi rupte Peceţile şi este descoperită taina, vine josÎngerul, Mesagerul, Hristos, cu curcubeul deasupra capului şiva pune un picior pe pământ şi unul pe mare.Ţineţi minte că acest al şaptelea înger este pepământ în timpul acestei veniri.”Îngerul al şaptelea a părăsit pământul în anul 1965,ceea ce înseamnă că El a trebuit să vină înainte de acest an.Ce a venit să facă el? Să aducă pretenţiile de răscumpărare,să proclame Jubileul şi să aducă tot ce se regăsea înmoştenire, înapoi la cei care o pot moşteni. El a venit ca săne spună că Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperităacum. Tot ceea ce a fost atât de confuz de-a lungul epocilorBisericilor, ceea ce s-a cercetat şi la care s-a încercat să sedea un răspuns. Astfel, fratele Branham a spus: „Ei nu auputut să înţeleagă aceasta până la deschiderea Peceţilor. Auavut „Tată, Fiu şi Duh Sfânt”, dar nu au putut înţelege pânăla deschiderea Peceţilor.”Noi trebuie să fim foarte atenţi la ceea ce spunefratele Branham aici:„La răsunetul mesajului celei de-a şaptea epoci aBisericii, care este ultima epocă a Bisericii, toate capetelelăsate libere, care au fost cercetate de-a lungul acestor şapteepoci, vor fi legate împreună, iar când vor fi rupte Peceţile şieste descoperită taina, vine jos Îngerul…”Îngerul nu a venit înainte de descoperirea Tunetelor, cia venit după ce ele au fost descoperite, după ce au fostlegate împreună toate capetele lăsate libere, după ce el aînceput să predice pretenţiile de răscumpărare. El a începutsă predice despre ceea ce se întâmplase în trecut, câţi auadormit înainte, cum a ajuns moştenirea aceasta în mâinilenoastre. Ce făcea prin aceasta? Vorbea despre ceva ce a fostpecetluit.Să mergem din nou în Ieremia 32.11:29
„Am luat apoi zapisul de cumpărare…” În limbaengleză scrie: „Am luat apoi dovada cumpărării.”Care era dovada cumpărării? Sulul pecetluit.„Am luat apoi zapisul de cumpărare, pe cel care erapecetluit după lege şi obiceiuri şi pe cel ce era deschis.” Câte părţi conţinea această Carte? Două. În vechime, existau două modalităţi de a faceaceasta: – fie că aveau două documente individuale – undocument pecetluit şi un document nepecetluit -, sau:- aveau un singur document lung, pe care era scrisceva în prima jumătate a părţii de sus şi ceva ce era scris îna doua jumătate a părţii de jos, iar la mijloc erau perforatenişte găuri. Ei îl rulau în jos până la jumătate, puneau sfori înjurul lui şi pecetluiau prima jumătate a părţii de sus, parteade jos rămânând liberă. Aşadar, existau două modalităţi: fie două documenteseparate, fie un singur document împărţit în două părţi: oparte pecetluită şi o parte liberă.„…şi am dat zapisul de cumpărare lui Baruc, fiul luiNeriia, fiul lui Mahseia, în faţa lui Hanameel, fiul unchiuluimeu, în faţa martorilor care iscăliseră zapisul de cumpărareşi în faţa tuturor iudeilor care se aflau în curtea temniţei. Şi am dat lui Baruc înaintea lor următoarea poruncă:„Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel:„Ia zapisurile acestea de cumpărare, cel pecetluit şi celdeschis, şi pune-le într-un vas de pământ, ca să se păstrezemultă vreme!”Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul luiIsrael: „Iarăşi se vor mai cumpăra case, ogoare şi vii în ţaraaceasta.” (v. 12-15).El a spus: „Vreau să luaţi zapisul acesta, să-lpecetluiţi şi să-l puneţi într-un vas de pământ care esteDomnul nostru Isus Hristos pentru că noi ne întoarcemînapoi la moştenire, la restaurarea deplină: din nou vor ficase, pământuri şi vii.”Vedeţi, fratele Branham continuă să ne ducă înapoi laIeremia, şi în Ieremia scrie că zapisul a fost pecetluit la fel caPeceţile, la fel ca aceste suluri.30
Aşadar, în Ieremia putem vedea că exista o partepecetluită şi una care rămânea deschisă, acest lucru făcându-se fie cu un singur document, fie cu două documenteseparate, iar noi înţelegem că cele şapte Peceţi trebuie să fiepecetluite în acelaşi fel.În predica „Domnilor, acesta este semnul sfârşitului?”citim:„Acum este limpede? Când a fost deschisă primaPecete, din Peceţile care se aflau în interiorul Cărţii, aurăsunat aceste taine: despre neprihănire, sfinţire, desprebiserica romano-catolică, despre protestanţi, iar când toatebătăliile lor mici şi alte lucruri s-au terminat, vine îngerul alşaptelea, adună toate aceste capete lăsate libere, din Cuvântşi le explică. Înţelegeţi? Apoi, el termină şi răsună şapteTunete.”Să privim această cronologie.Fratele Branham a spus:„Acest înger trebuie să adune toate aceste capetelăsate libere.” Aşadar, când au fost deschise Peceţile care seaflau în interiorul Cărţii, el a adunat aceste capete lăsatelibere şi a început să le predice, iar când a terminat, „celeşapte Tunete au făcut să se audă glasurile lor.”„Când Ioan a început să scrie, El a spus: „Nu scrie, cipecetluieşte!” Şi prima Pecete, din Peceţile care se aflau îninteriorul Cărţii, S-a deschis cu un tunet.”Fratele Branham ne-a vorbit despre Peceţile care seaflau în interiorul şi înafara Cărţii. Cine a mai auzit aceastapână acum? Se pare că aici avem două rânduri de Peceţi, şiîntr-adevăr sunt două rânduri de Peceţi, dar nu suntpaisprezece Peceţi.Să vedem ce spune fratele Branham:„…Răsunetul acestor ultime Trâmbiţe sau al acestorultime şapte Tunete care ies la suprafaţă: tainele, ultimelePeceţi, vor trebui să fie în concordanţă cu restul Scripturii.Iar dacă primele s-au deschis cu răsunetul unui Tunet, şicelelalte, secundele, cele care se află pe partea din spate, sevor deschide la fel.31
Fiţi atenţi la ceea ce se întâmplă! Dacă vedenia a fostbiblică, trebuie să fie tălmăcită de Scriptură sau de ocontinuare a aceleaşi Scripturi.”Să mergem în cartea Apocalipsei, ca să vedem desprece vorbeşte aici. Ştiţi că fratele Branham a spus: „Cele şapteTunete nici măcar nu au fost scrise în Biblie.” Aceasta nuînseamnă că cele şapte Tunete nu se află în Biblie, ciînseamnă că nu scrie: „Când au răsunat cele şapte Tunete,ele au spus aceasta şi aceasta.”, pentru că atunci când Ioan avrut să scrie ceea ce au spus Tunetele, i s-a spus:„Pecetluieşte ce au spus cele şapte tunete şi nu scrie ce auspus!” Fratele Branham a vorbit despre Peceţile care se aflăîn partea dinăuntru şi în partea dinafară a Cărţii.Când au fost deschise Peceţile, au fost legate toatecapetele lăsate libere, după care avem cele şapte Tunete,adică Peceţile de pe partea din spate a Cărţii, ultimele Peceţi.Poate pare confuz, dar cred că acum puteţi înţelege de ceeste esenţial ceea ce scrie Ieremia, pentru a înţelege desprece vorbeşte profetul lui Dumnezeu.În Apocalipsa 6.1 scrie:„Când a rupt Mielul cea dintâi din cele şapte Peceţi,m-am uitat şi am auzit pe una din cele patru făpturi viizicând cu un glas ca de tunet: „Vino şi vezi!”Aici, vedem că această Carte pecetluită cu şaptePeceţi a fost deschisă deja. În zilele lui Ioan, Peceţile au fost deschise sub formăde simbol, ceea ce înseamnă că simbolurile au fost dejadeschise. Astfel, am putut vedea că există un cal alb, iarcălăreţul lui avea un arc şi i s-a dat o cunună. Noi am pututvedea şi înţelege aceste lucruri pentru că Pecetea aceea afost deschisă. Ioan a văzut deschiderea Peceţilor, dar el le-avăzut deschizându-se sub formă de simbol, iar frateleBranham le-a numit Peceţile din interiorul Cărţii.Ţineţi minte că Ieremia avea o porţiune care erapecetluită şi o porţiune care era deschisă, aşa că dacă cinevamergea la porţiunea care era deschisă, putea să vadă careera moştenirea. Dar de multe ori, partea deschisă era unrezumat a ceea ce se afla înăuntru, în pretenţiile de32
răscumpărare. Partea dinafară spunea: „Ieremia a plătit atâtşi a cumpărat pământul acesta de la Hanameel, în loculnumit Anatot.” Aşadar, acolo se menţionau termenii generali:cât s-a plătit, cine a plătit, dar când era deschisă parteadinăuntru, aceea conţinea toate detaliile: „Ce s-a întâmplat,cum a ajuns în mâinile lui Ieremia, cum a ajuns el în posesiaacelui pământ, ce era inclus în moştenire: izvorul de aici,dealurile de aici şi acelea sunt pentru familia Cutare şi toţiaceştia au dreptul la această moştenire.”Aceasta se afla în partea dinăuntru, în parteapecetluită. În ce priveşte partea deschisă, de multe ori însulurile vechi, era un rezumat a ceea ce se afla înăuntru. Aşadar, oricine mergea la consemnări, putea să iasulul acela şi să se uite la partea deschisă în care era scrisrezumatul. El nu ştia care erau detaliile până când nu eraruptă cealaltă Pecete, dar Pecetea aceea nu putea fi ruptăpână când nu erau îndeplinite condiţiile puse. Singurul careputea rupe Pecetea aceea era cel căruia îi aparţineadocumentul, iar dacă era menţionată o altă condiţie, trebuiaîndeplinită şi aceea. Când persoana era prezentă şi condiţiileerau îndeplinite, Pecetea putea fi deschisă şi astfel eraucunoscute toate detaliile moştenirii. Aleluia!În Pecetea a şaptea scrie:„Aţi observat când L-au întrebat evreii aceasta? Voiştiţi că noi am comparat Scripturile aici, adică Matei 24 cucele şase Peceţi. Pecetea a şaptea a rămas pe dinafarăpentru că Hristos a scris că numai Dumnezeu Însuşi ştie şi cănici măcar îngerii nu ştiu. Nu-i de mirare că nici măcar nu afost scrisă. Vedeţi, ei au tăcut, s-a oprit totul. Îngerii nu ştiu,nimeni nu ştie când vine El.”Ce spune în Pecetea a şaptea? În Matei 24 şiApocalipsa 8.1 s-a făcut tăcere în ceruri, iar fratele Branhama spus: „Numai Dumnezeu ştie. Nici măcar Fiul nu ştie.” Niciîngerii nu ştiu. Ce nu ştiu ei? Când vine El. „Dar vor fi şapte glasuri ale acestor Tunete care vordescoperi în acel timp marea descoperire.”În care timp? În timpul venirii Sale. Atunci, în timpulvenirii Sale, cele şapte Tunete sunt anunţate în mod public.33
„A existat un motiv pentru care Dumnezeu a lăsat caaceste şapte glasuri să răsune ca tunete, pentru că trebuiesă vină (înţelegeţi?)… Noi aflăm că Hristos, Mielul, a luatCartea în mâna Sa şi a deschis Pecetea a şaptea. Vedeţi,este o taină ascunsă. Nu o ştie nimeni. Dar se aliniază cuceea ce a spus El: Nimeni nu va şti venirea Sa. Deasemenea, ei nu vor şti despre taina acestor şapte Tunete.Aşadar, vedeţi? Ele sunt legate împreună.”Cine sunt legate împreună? Venirea Domnului şi celeşapte Tunete.În Apocalipsa 6.1 scrie:„Când a rupt Mielul cea dintâi din cele şapte Peceţi,m-am uitat şi am auzit pe una din cele patru făpturi viizicând cu un glas ca de tunet: „Vino şi vezi!”Când a fost timpul ca Peceţile scrise pe dinăuntrulCărţii să fie deschise – ceea ce a fost scris sub formă desimbol -, s-a auzit un Tunet, iar când s-a auzit Tunetul, s-adeschis o Pecete.Aşadar, Ioan a văzut deschiderea celor şapte Peceţi casimbol, ceea ce înseamnă că timp de două mii de ani aexistat o parte deschisă a acestui document. Dar mai esteîncă o parte pecetluită. Partea deschisă a documentului neoferă rezumatul răscumpărării, rezumatul moştenirii: ce s-aîntâmplat, cum s-a întâmplat de-a lungul timpului, dar undesunt detaliile? Detaliile sunt sub Peceţi, sunt ceea ce a rămasascuns sub acele Peceţi după ce Ioan a spus ce a văzut. Aşa cum am citit mai sus, el a auzit un Tunet, iarfăptura a spus: „Vino şi vezi!”Fratele Branham a spus: „Dacă s-a auzit un tunetcând s-au deschis primele Peceţi, cele de pe dinăuntru, nu seva auzi un tunet şi când vor fi deschise cele de pe partea dinspate?”Să mergem în Apocalipsa 10. Ţineţi minte că frateleBranham a spus: „Acele ultime Peceţi de pe partea dinspate” şi a mai spus: „Nu a fost scris nimic, nici măcar uncuvânt.”„…şi a strigat cu glas tare, cum răcneşte un leu. Cânda strigat el, cele şapte tunete au făcut să se audă glasurilelor.34
Şi când au făcut cele şapte tunete să se audăglasurile lor, eram gata să mă apuc să scriu; şi am auzit dincer un glas, care zicea: „Pecetluieşte ce au spus cele şaptetunete şi nu scrie ce au spus!”„Pecetluieşte aceste ultime Peceţi!” Înţelegeţi? Nuprimele Peceţi, nu Peceţile din interiorul Cărţii, ci ultimelePeceţi, Peceţile Tunetelor.„şi nu scrie ce au spus!” Fratele Branham a spus că nici măcar nu au fostscrise în Scripturi, pentru că Ioan a primit poruncă să nu lescrie. Aceasta nu înseamnă că ele nu se află în Scripturi, ciînseamnă că nu au fost scrise în Scripturi. De ce a făcutDumnezeu aceasta? El a trebuit să pecetluiască aceastăCarte, ca să nu fie adăugat sau scos nimic. Dar pentru a faceaceasta, El a trebuit să aşeze jos o parte a moştenirii, parteadeschisă a documentului, pentru ca oamenii să se poată uitala ea timp de două mii de ani. Astfel, oricine putea sămeargă, să ia şi să citească acest document al moştenirii,partea lui deschisă. Fratele Branham a spus că ei au putut vorbi despreaceasta şi au putut să încerce s-o înţeleagă pentru că era oCarte deschisă. Dar exista un ultim set de Peceţi puse pespatele Cărţii, iar când cele şapte Tunete au făcut să se audăglasurile lor, Ioan le-a auzit şi a fost gata să scrie ceea cespuneau ele, dar El i-a spus: „Pecetluieşte-le!” Acestea suntultimul set de Peceţi, Peceţile de pe partea din spate a Cărţii.Acesta este timpul când răscumpărarea ne este datăîn măsură deplină, este timpul pentru chemarea la Jubileu,de aceea El a trebuit să vină, să rupă aceste Peceţi şi sădescopere ce au spus cele şapte Tunete. Ce sunt cele şapteTunete? Taina venirii Sale; ele sunt legate de venirea Sa.În „Întrebări şi răspunsuri din anul 1964” scrie:„Cele şapte Tunete care sunt cele şapte taine, au fostdeja descoperite? Au fost descoperite în cele şapte Peceţi,dar deocamdată nu sunt cunoscute de noi ca Tunete?”„ Nu! Ele au fost descoperite în cele şapte Peceţi;despre aceasta au fost Tunetele.Ele trebuiau să descopere… Cele şapte Tunete care şi-au făcut auzite glasurile şi nimeni nu a putut înţelege ce35
erau… Ioan a ştiut ce erau, dar i-a fost interzis să scrie. El aspus: „Dar în ziua în care îngerul al şaptelea va suna, vor fidescoperite cele şapte taine ale celor şapte Tunete”, iarîngerul al şaptelea este mesagerul celei de-a şaptea epoci aBisericii.”Ţineţi minte că îngerul al şaptelea se află pe pământîn timpul venirii Sale, în timpul venirii Îngerului puternic, deaceea, am spus că cele şapte Peceţi nu sunt doar nişteinformaţii care ne-au fost date, ci sunt un eveniment, suntvenirea Domnului în plinătatea deplină a Cuvântului Său, cuViaţa deplină care să-L susţină, sunt chemarea la Jubileu.S-a întâmplat, fraţi şi surori. El este deja aici, deaceea, tot ce trebuie să facem noi este să ne deschideminimile pe deplin şi să dăm năvală în Împărăţie, să ne luămţara. Noi nu trebuie să ne luptăm cu aceste duhuri, citrebuie doar să le scoatem afară din ţara noastră, pentru căfiecare pas pe care-l facem înseamnă stăpânire, fiecareîmpotrivire faţă de diavol este un pas pentru a-l scoate afară.Executorul este cu noi ca să ne ajute să ne recuperămmoştenirea, iar aceasta este controlată de o Lege: de LegeaVieţii Sale care este aici pentru a face Cuvântul să lucreze înviaţa noastră, pentru a ne ţine în linie cu Cuvântul Său. Aşadar, noi nu mergem în fanatism cu aceastăînţelegere, cu această putere, ci stăm în linie cu Cuvântul,pentru că această putere este controlată de o Lege.Să mergem la un alt citat din „Epoca BisericiiLaodicea” din Cartea Epocilor Bisericii:„Acest mesager din Maleahi 4 şi Apocalipsa 10 va facedouă lucruri. Unu: potrivit Maleahi 4, el va întoarce inimilecopiilor la părinţi. Doi: El va descoperi tainele celor şapteTunete din Apocalipsa 10, care sunt descoperirile cuprinse încele şapte Peceţi.”Fraţi şi surori, poate fi mai clar de atât? Ce esteaceasta? Când a vorbit cele şapte Peceţi, în fiecare zi a venitla el câte un înger care i-a descoperit ce era calul alb, etc. Cefăcea el? Predica Tunetele, anunţând că Îngerul puternic careavea în mâna Sa Cartea deschisă, a coborât jos, aceasta fiindceea ce dovedea Norul. Ce era aceasta? Venirea Domnului,chemarea la Jubileu, restituirea Pomului Mireasă, dovada că36
Viaţa deplină s-a întors la Mireasă, la Pomul Mireasă. Ce esteaceasta? Autoritatea primită de copiii lui Dumnezeu pentru a-i scoate pe intruşi de pe pământul lor. Fără îndoieli sautemeri, fără întrebări şi fără ezitări. Înţelegeţi? Dacă nuputem vedea descoperirea acestui lucru, noi vom staîntotdeauna la marginea pământului nostru şi vom dori să neîntoarcem înapoi, unde am fost la început, vom dori să neîntoarcem acolo unde au fost ei în ziua de Rusalii.Fraţi şi surori, Strigătul s-a auzit deja, chemarea laJubileu, iar Viaţa deplină S-a întors înapoi, de aceea acum artrebui să umblăm în Ea. Să nu stăm la marginea pământuluinostru dorind să fim lângă acel Izvor, dorind să beneficiem devindecarea divină, dorind ca Viaţa lui Dumnezeu să lucreze înnoi, dorind ca Ea să scoată afară din noi toate părerile,complexele şi toate duhurile. Noi nu trebuie să mai dorimnimic, ci să dăm năvală în Împărăţie, pentru că avemchemarea Jubileului şi Viaţa Executorului care să ne susţină.Este timpul să-i scoatem afară pe toţi intruşii de pepământul nostru. Este timpul să realizăm că aceea nu a fosto simplă fotografie făcută unui nor, ci a fost Însuşi Domnul. Afost Dumnezeul cel Atotputernic care a venit jos, iarrăsunetul Tunetelor a fost dovada că El a venit jos cu Carteadeschisă în mâna Sa. Când a predicat Peceţile, frateleBranham a predicat Tunetele. El le predica şi spunea: „Puteţivedea ce se petrece? S-a întâmplat în fiecare zi. Ştiu că nuînţelegeţi şi nici nu trebuie să înţelegeţi.” Dar noi trebuie să înţelegem, fraţi şi surori, pentru cănumai aşa putem lua înapoi autoritatea care ne-a fost dată.Ce s-a întâmplat în anul 1963? Nu ne-a fost adusă mai multăinformaţie cu privire la istoria Bisericii, ci acolo s-au auzitcele şapte Tunete. Unde? Într-un tabernacol mic din Indiana,dar nimeni nu a ştiut ce se întâmpla.El a venit la fel de smerit ca la prima Sa venire, cânda venit ca Bebeluş într-o iesle. Aşa cum a venit prima dată,vine şi a doua oară şi numai cei aleşi pot vedea aceastapentru că este moştenirea lor. El a răscumpărat-o, iar noi nune-am uitat numai la partea deschisă a Cărţii, ci prin celeşapte Tunete, El ne-a deschis ceea ce a fost pecetluit timp dedouă mii de ani, ceea ce a fost pecetluit încă înainte de37
întemeierea lumii în gândul lui Dumnezeu. Astfel, acum avemtot tabloul răscumpărării începând de la întemeierea lumiipână la cerul şi pământul nou, când va veni jos NoulIerusalim. Ce este aceasta? Detaliile moştenirii care ne-aufost descoperite nouă.De aceea, după deschiderea Peceţilor, fratele Branhama predicat predicile: „Hristos este Taina lui Dumnezeudescoperită”, „Căminul viitor” şi „Unşii din timpul sfârşitului”.Ce făcea prin aceasta? Ne spunea: „Sunteţi înapoi în ţară!” Elne arăta cine suntem şi de unde venim, ne explicarăscumpărarea. Cine va merge în Căminul viitor? Cei care aurecunoscut chemarea Jubileului, cei care au recunoscutTunetele, cei care se află în Carte. Numele noastre sunt înCarte, de aceea trebuie să ne auzim numele strigat. Cum neauzim numele strigat? Prin faptul că El ne descoperă tainele,iar noi le auzim şi spunem: „Acesta este Adevărul!”Dacă mergeţi şi le spuneţi la alţi oameni: „Ştiţi că noiam putut vedea venirea Lui?” ei vor zice: „Sunteţi nebuni!”Dar dacă este cineva care are sămânţa lui Dumnezeu, iar noiîi spunem: „El a venit aşa cum a venit prima dată, însă lumeanu L-a văzut şi a trecut pe lângă aceasta. El este aici, iar noiputem să citim din Cartea Răscumpărării!”, va răspunde:„Spune-mi mai mult. Nu înţeleg, nu se potriveşte cu ceea ceam învăţat, nu este ceea ce spune biserica mamă, dar cevadinăuntrul meu îmi spune: „Aceasta este pentru mine! EsteCeva care se potriveşte cu ceea ce spui.” Ce este aceasta?Când Cuvântul loveşte Cuvântul, El vine la Viaţă. Noi nutrebuie să ne temem de Tunete, de Peceţi sau de Maleahi 4,ci trebuie doar să le spunem. De ce? Pentru că Dumnezeu Îşiadună ultimele Seminţe, deci este timpul să ne întoarcemînapoi la moştenirea noastră deplină.„El va descoperi tainele celor şapte Tunete dinApocalipsa 10, care sunt descoperirile cuprinse în cele şaptePeceţi.”Când am citit rezumatul moştenirii, am găsit calul alb,calul roşu, etc., dar acum, când El ne-a descoperit totul princele şapte Tunete, prin deschiderea Peceţilor de pe spateleCărţii, El ne-a descoperit despre ce vorbea rezumatul dinCartea deschisă şi ne-a spus toate detaliile moştenirii.38
A existat o citire a Testamentului, a moşteniriinoastre, deci, cine şi-a auzit numele strigat în cadrulmoştenirii, cine are o parte în această moştenire? A fost cevace am meritat noi? Nu. Totul se datorează dorinţei Lui. De laînceput, încă înainte ca omul să-şi piardă moştenirea,Dumnezeu a dorit să aibă părtăşie cu el, aşa că a lucrat timpde mii de ani ca să aducă părtăşia înapoi.Gândiţi-vă la aceasta. Sfinţii din vechime care erausub sângele taurilor, al mieilor şi al ţapilor, oferit pentruispăşire, nu ajungeau în iad când mureau, ci mergeau însânul lui Avraam. Ne spune Scriptura aceasta? Ei mergeauîntr-un loc numit Rai. Astfel, Isus i-a spus tâlharului de pecruce: „Azi vei fi cu mine în Rai.”, iar în povestea lui Lazăr şia tânărului bogat, vedem că cerşetorul a mers în sânul luiAvraam, dar bogatul s-a dus în iad.Deci, credinţa în Ispăşirea dată pentru ziua ta, poateschimba locul tău în Viaţa de apoi. Bogatul a respins-o şi amers în iad, dar cerşetorul Lazăr a acceptat ispăşirea pentruziua sa şi a mers în sânul lui Avraam. Vedeţi? Unul ardea înzbucium, în timp ce celălalt era în odihnă.Aşadar, Dumnezeu a creat încă de atunci un tărâmceresc pentru ca atunci când mor sfinţii, să poată ajungeacolo. Samuel era în locul acela de odihnă când a fostderanjat de Saul. El nu dorea să se întoarcă pe pământpentru că se afla în locul de odihnă, mersese la răsplata sa,la odihna în sânul lui Avraam, în Rai, şi a fost deranjat defaptul că a fost chemat. Dar după ce Isus Hristos a murit şi aînviat, mulţi dintre sfinţi s-au ridicat din pământ şi L-auînsoţit în dimensiunea a şasea, în ceruri, sub altar.Fratele Branham a mers dincolo de cortina timpului, îndimensiunea a şasea, şi a spus: „În limba engleză nu existăcuvinte pentru a descrie aceasta. „Desăvârşire” nu este uncuvânt suficient pentru a descrie aceasta. Nu există nici uncuvânt care să mă ajute să descriu ce este acolo.”Prin Sângele lui Isus Hristos, prin Ispăşire, El Şi-a duscopiii în ceruri, dar dorinţa lui Dumnezeu nu a fost să-Şi ducăcopiii în ceruri. El a făcut deja aceasta, dar există ceva maimult în ciclul răscumpărării, El doreşte ceva mai mult decâtca noi să fim în ceruri. El vrea mai mult decât ca noi să39
mergem într-un loc despre care fratele Branham a spus: „Numă voi mai teme de moarte. Să mă mai tem să merg acolo?Este cel mai glorios loc în care putem merge.” El a mers în cer, a venit înapoi şi abia a aşteptat sămeargă înapoi. Acolo era o părtăşie desăvârşită, darDumnezeu voia ceva mai mult decât să ne ducă în ceruri,voia să restituie dorinţa Sa originală, iar dorinţa Sa originalăa fost ca noi să fim o Familie pe pământ, dorea ca pământulsă fie locuit de fiii şi fiicele lui Dumnezeu, iar El să vină jos înrăcoarea serii şi să aibă părtăşie cu Familia Sa. Acest Plan al Răscumpărării nu are legătură cu ceeace dorim noi sau după ce tânjim. Noi am fost prinşi în dorinţalui Dumnezeu, deci cine se poate împotrivi voii Sale? Ceva neatrage, uneori chiar împotriva voinţei noastre. Ce esteaceasta? Dorinţa lui Dumnezeu pentru atributele Sale, pentrupărtăşie, iar aceasta ne atrage în ciclul Răscumpărării. Astfel,acum facem lucruri pe care odinioară le numeam nebunie, pecare nu credeam că le vom face vreodată, iar viaţa noastrăse schimbă total. De ce? Pentru că am auzit chemarea Lui,pentru că El adună tot ce s-a pierdut şi aduce înapoirăscumpărarea. De ce? Pentru că încă de la început, El a doritsă aibă părtăşie. Noi spunem că totul este în legătură curăscumpărarea, credem că este răscumpărarea, dar este maimult decât atât: totul este în legătură cu ceea ce doreşte El. Acesta este motivul pentru care nimic nu poate oprirăscumpărarea şi nimeni nu ne poate lua pământul acesta.De aceea, aici nu va fi nici un intrus, de aceea El a dorit săavem parte de răscumpărare. Înţelegeţi? Aceasta este ceeace doreşte El, este axa timpului Său. El a venit jos ca Îngerputernic, iar acum este aici ca să pună în aplicare pretenţiileSale. De ce? Pentru că este Planul Său, iar noi am fost prinşiîn acest Plan prin harul Său. Despre ce sunt Peceţile? Despre restaurare, desprerăscumpărare, despre întoarcerea înapoi la început. Astfel,prin descoperirea acestui ceas, prin descoperirea celor şapteTunete, noi păşim spre răscumpărarea noastră deplină,înapoi la starea noastră de la început, la timpul când trebuiasă locuim pe acest pământ, ca fiinţă desăvârşită. Noi neîntoarcem înapoi la aceasta. 40
Prieteni, noi suntem într-un Plan care ne depăşeşte;există Ceva care ne trage dincolo de intelectul nostru, dedorinţa noastră, dincolo de raţionament, dincolo de fiinţanoastră umană; există Ceva care ne atrage într-un loc încare, dacă stăm într-un serviciu ca acesta, ne vom gândi:„Picioarele mele se vor ridica de pe pământ! Trupul meu nupoate cuprinde această descoperire, dar simt că este pe calesă izbucnească Ceva!” De ce? Deoarece este pentru noi, esterăscumpărarea noastră, este Dumnezeu care ne cheamăînapoi la El Însuşi, iar noi spunem: „Doamne, ia-ne de aici!”Răscumpărarea este pecetluită, dar nu mai estepecetluită pentru noi, pentru că noi am citit scrisoareaRăscumpărării. Noi ştim că ne aparţine, iar tu, Satano, nu măpoţi da afară din moştenirea mea, nu mă poţi amăgi ca să nupot intra în posesia pământului meu! Trebuie să pleci, pentrucă prin acest Document, am drepturi legale, dar tu, Satano,nu ai nici un drept legal! Nu ai dreptul la pământul meu, nuai drepturi asupra trupului meu, eşti aici doar ca intrus, darnu este al tău. Eu Îi aparţin lui Hristos. Am citit CarteaRăscumpărării, iar tu nu mă mai poţi speria cu ce va face unguvern sau un sistem bisericesc. Tu nu mă mai poţi speria cunimic pentru că am citit care sunt drepturile mele legale, iartu nu ai nici un drept legal.Şi încă ceva: Executorul este aici, Judecătorul este aicipentru a Se asigura că tu pleci şi că eu voi primi ceea ce esteal meu, ceea ce-mi aparţine.Slăvit să fie Domnul! Amin! 41

Despre behaitul oilor si Glasul Pastorului

caci "Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine "...
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

nimic

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.