De ce si-a pus Iacov o piatra drept perna , cand s-a culcat in locul acela ? (Fac.28:11)

Duminica , cand a predicat despre Iacov, fratele  a citat versetul si a zis ca nu stie  de ce a facut asa, doar piatra  este mai tare si mai jenanta decat pamantul . Eu nu m-am gandit  pana atunci  la o astfel de intrebare, dar , fiind  tocmai revenit din vizita de lucru  in Cipru, care se afla pe aceeasi paralela  cu Palestina, am realizat  repede in mintea mea:  pentru ca  in timpul noptii vremea se raceste, dar pietrele raman calde pana spre dimineata   , fiind incalzite de soarele puternic din timpul  zilei

Anunțuri

Despre behaitul oilor si Glasul Pastorului

caci "Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine "...
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la De ce si-a pus Iacov o piatra drept perna , cand s-a culcat in locul acela ? (Fac.28:11)

  1. Un subiect extrem de interesant… Dar cel ce a tradus acolo „pernă” (văd că în engleză e scris „pillows” care cică înseamnă „pernă”), deja a setat macazurile spre o linie moartă 😉

    De ce crezi că această istorioară a Genezei ar putea fi „tâlcuită” de un creştin, care nu cunoaşte nici limba, nici nu are vreo conectare cu izvoarele evreieşti? Mai bine întreabă un evreu care se pricepe… 🙂

    O „iesplicaţie” cum că piatra este ea tare, dar ţine noaptea de cald, ar „merge” cel mult într-un serial de comedie cu „Leana şi Costel” 😉

    Nu sunt nici evreu, nici prea priceput, îţi spun doar atât cât mi s-a „revelat” mie până acum:

    Citeşte un pic contextul, înainte şi după faza cu „piatra”: Iacov este „terminat”. Existenţa lui AICI pare să ia sfârşit. El vede că nu mai are nici o scăpare „AICI” şi fuge „DINCOLO”. Este „NOAPTE”… Soarele „a asfinţit”, şi el nu a ajuns încă „DINCOLO”. Cred că, la acel timp, problema lui cea mai minoră era frigul din toiul nopţii. 🙂
    După acea acţiune despre care o să vorbim mai târziu, el are o viziune, are un contact direct cu Cerul, vede îngeri suindu şi coborând pe o „scară”…

    Acum să analizăm mai îndeaproape ce-i cu cuvintele „Piatră” şi „la căpătâi” (pe româneşte ăsta e mai aproape de realitate decât „Pernă”):

    „Piatră”, în ebraică, se spune „EBEN” şi se scrie „ABN” (Alef-Ben-Nun). Aici deja este o mică mare „taină” dedesupt… Cred că între timp ştii şi tu că la „Tată” se zice „AV”, deşi se scrie „AB” („V” este (câteodată) aceeaşi consoană ca şi „B”… Cunoaştem cu toţii pe „AV-Raham” sau pe „AB-Raham”, adică pe „TATĂL Naţiunilor”. Iar la „Fiu” se zice în ebraică „BEN” şi se scrie „BN”.

    Aşadar, această „Piatră” – „EBEN” (scris „ABN”) poate fi văzută şi ca un fel de a spune „AV-BEN” sau „AB-BEN” („Tată-Fiu”). Aici lipseşte însă un „B”, cele două cuvinte se „contopesc” într-unul singur. Deci, cu alte cuvinte, „Piatra” nu este atât de mult o rocă „interesantă” dpdv. al geologiei, cât reprezintă o LEGĂTURĂ DE UNITATE între „Tată” şi „Fiu” (să zicem ca un fel de „aliaj” între două metale, obţinut prin con-TOPIREA celor două), sau „Tatăl PROIECTAT în Fiul.

    Ca să nu spui imediat că te aburesc (că asta înseamnă „ABEL”. Abur, Vanitate 😉 ) cu filosofii deşarte, îţi rechem în amintire câteva texte:

    1. „Eu şi Tatăl UNA suntem.” Ce să mai zic? NO COMMENT 🙂

    2. „Pe această PIATRĂ voi zidi Biserica Mea” Pe ce???? Pe o LEGĂTURĂ DE UNITATE TATĂ-FIU.

    Lui Petru (Hehe, chiar lui „Petros”, ce coincidenţă de Nume…?) tocmai îi „picase fisa” că EL (Fiul) era Hristosul, Fiul lui Dumnezeu (al Tatălui), sau mai exact spus, FIUL era TATĂL (AB-BEN). Şi în alt loc mai spune că „Tatăl în Mine” şi „Eu în Tatăl”, ce să mai zic, un „amalgam de PIATRĂ” în toată regula…

    3. „PIATRA pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în CAPUL unghiului CLĂDIRII.”

    Interesant de analizat şi acest verset… Cuvântul „Clădire” sau „a clădi” înseamnă „BaNah” sau „BoNeh”, se scrie B-N-H, şi este în fond, doar o formă feminină a cuvântului „Fiu” (B-N). Iar dacă este sub formă de verb, „a clădi”, s-ar traduce prin ceva de genul „a face cu/prin Fiul”, în engleză „to son”, dacă putem crea aşa o expresie. (Dar în ebraică merge!) Iată deci, şi în acest verset avem împreună „Piatra” (ABN), „Clădirea” (BNH) şi încă un cuvânt interesant: „CAPUL” (unghiului).

    Aici, „Capul”, în ebraică „ROSH” sau „RESH” (se scrie Resh-Alef-Shin, sau „RAŞ”) înseamnă nu doar „cap” (la propriu) ci şi „căpetenie”, „căpătâi”, „conducător”, „înălţime”, „ORIGINE”.

    Primul cuvânt din Biblie „(La) Început” este „Be RESHIT” şi se traduce cel mai bine prin „În Început”, „În Origine”, sau „În Principiu”. Acest cuvânt, fiindcă este şi primul, are o importanţă uriaşa şi s-ar putea scrie cărţi întregi despre toate nuanţele lui.

    Şi în textul de la care am plecat, despre Iacov în toiul nopţii, apare acest cuvânt, pe care cei neştiutiri sau superficiali l-au tradus „Pernă”. În ebraică este „MeRASHash”, care îl conţine pe „RESH/ROSH”.

    Există şi cuvântul asemănător, „MaRASHash”, el apare doar o singură dată în Biblie, în Ieremia 13:18. Din păcate, Cornilescu dar şi Biblia ortodoxă se pare că nu l-au înţeles prea bine şi l-au tradus prin cap (fizic):

    „Spune regelui şi reginei: Smeriţi-vă şi şedeţi mai jos, deoarece a căzut de pe CAPUL vostru cununa slavei voastre!”.

    În engleză (KJV) este tradus bine: „Sit down: for your PRINCIPALITIES shall come down, even the crown of your glory.” Aici nu scrie deloc „cap” (de om, pe care se odihneşte coroana, sau pălăria, etc…), pentru că nu scrie „Resh” ci „MaRASHash”. Dciţionarul Strong traduce aceasta cu „Principalities” ceea ce înseamnă „Principate” (sau „Voievodate”), un domeniu de stăpânire deci, despre care profetul spune că „a căzut” odată cu „coroana”. Intenţionat explic aceasta atât de detaliat, ca să arât căte „scăpări” de traduceri avem în Biblie. În cazul acesta, în nici un caz nu este vorba de o coroană ce a căzut de pe vreun „cap” ci de un „principat”… Şi „principat” vine de la un „principiu” sau de la un „principe” care este „originatorul”, „căpetenia” sau „la căpătâiul” acelui „principat”.

    Reîntorcându-ne în final la Iacov, înţelegem că el nu şi-a pus o „pernă” de „piatră” sub cap… Acolo nu scrie nici de „pernă”, dar nici de „cap” ca de o parte a corpului omenesc, ce ar avea nevoie de odihnă, căldură, sau ceva de genul ăsta.

    Recapitulez:

    „Piatră”: „ABN” – o contopire între Tată-Fiu
    „Căpătâi”: „MeRASHash” – ceva „în capul locului”, respectiv în „început”, în „origine”, în „principiu”.

    ––––––––––––––––––––––––––––––––

    Acum, aş vrea să traduc câteva pasaje din cartea evreului Friedrich Weinreb „Der Weg durch den Tempel” („Calea prin Templu”) în legătură cu experienţa lui Ya’akov din Geneza 28:

    „Se spune: Tu îl ai pe Iacov ca tată, şi acesta merge mai departe. Şi atunci când îşi continuă umblarea, se spune în diverse comentarii, ‘Pământul îi vine în întâmpinare’. Aceasta înseamnă că el aleargă atât de repede, încât lucrul acesta ar fi chiar imposibil din punct de vedere ştiinţific. Pentru că atunci când continui să mergi, au loc miracole. Atunci, dintr-o dată te afli într-un loc despre care pe moment nu ştii că este ‘Buricul [centrul] Pământului’, acel punct în care există conexiunea cu cealaltă lume. Şi în somn îţi vine apoi viziuna, ‘chason’, acea vedenie. În felul acesta, fără să ştie, stă Iacob culcat pe ‘Eben Shetiyah’, pe punctul de Origine al lumii, pe Piatra ‘EBEN’ din care ia fiinţă lumea. Voi nu trebuie să vedeţi aceasta din perpectiva geologică sau geografică, deşi s-ar putea manifesta şi în aceasta. Dar acolo este primul punct din care a început cristalizarea lumii, acolo este „RESHIT” [originea]. În acel punct începe lumea, în acel loc îşi culcă omul capul. Multe pietre există acolo, spune tradiţia, dar Iacob le pune pe toate la un loc, şi ele devin O [SINGURĂ] PIATRĂ. Aceasta înseamnă că, atunci când un om pune împreună diversitatea [pluralitatea], atunci aceasta reprezintă „EVEN SHETIYAH” [piatra de căpătâi, piatra ‘filosofală’ cum o numesc alţi, n.tr.] Se zice că erau douăsprezece pietre care devin Una. Cum pot deveni cele douăsprezece pietre Una? Este cel mai dificil lucru să faci lucrurile Una. Într-o altă povestire în Midrash se spune că Iacob, culcat acolo, umple întreg Universul. Aceasta înseamnă, că omul care a ajuns în acel punct, este atât de important încăt umple Universul. Iacob stă acolo culcat şi atunci totul se deschide înaintea lui. El vede din lumea aceasta în cealaltă. El vede o scară cu patru trepte pe care urcă şi coboară patru îngeri…” (pag. 45)

    Un alt pasaj:

    „Această Origine [ReSHit] la care trebuie să ne întoarcem, este ceva ce noi nu putem cuprinde. Numai dacă eşti înăuntru o poţi cuprinde. Când eşti afară nu există Unitate. Totul trebuie să devină o parte a Unităţii. Un ‘IVRI’ (‘Evreu’) vine din lumea Unităţii, de la ‘en-sof’ [Cel ‘fără sfărşit’]. În fiecare om trăieşte aceasta. Pentru că fiecare om se trage din ‘Adam Kadmon’ [omul primordial] şi are legătură cu Acesta, există în om posibilitatea să trăiască acest lucru. De aceea, Iosif devine Maestrul lui Faraon. În Geneza aproape că nu mai auzim nimic despre Faraon. El devine un personaj pasiv. ‘Ivri’ este cel care o înfăptuieşte, ‘Ivri-ul’ din fiecare om. El este atât în lumea aceasta, cât şi în cealaltă. Faraon este doar aici, ‘Ivri’ este aici şi acolo.

    Visul lui Iacov stă la baza tuturor viselor. Orice om care visează, în somn sau treaz, trebuie să devină conştient că el stă culcat pe ‘Eben Shetiyah’, pe acea piatră de căpătâi [de unghi] a Lumii, că Cerul se deschide pentru el, că vede cele patru planuri, urcatul şi coborâtul [îngerilor].

    Cine visează, fuge de Esau. El stă culcat cu capul pe piatră. Prezenţa sa umple întraga lume. El este dincolo de orice şi mai presus de toate. Acesta este momentul când omul visează, fie că recunoaşte în viaţa lui că lucrurile vin de altundeva, fie că doar vede lucrurile în somn, le uită când se trezeşte şi când e treaz observă că se întîmplă lucruri cu el, despre care ştie că vin din cealalată jumătate.

    Fiecare vis exprimă deci, că omul are acea vedere în sus, către Origine, cel puţin dacă este un vis din domeniul de dincolo de prag…” (pag. 90)

    ––––––––––––––

    Câteva comentarii de-ale mele:

    În tradiţie, „Eben Shetiyah” – acea piatră (de unghi) pe care s-a culcat Iacov este considerată de evrei şi piatra pe care Abraham a adus jertfa sa, şi ca piatra care stătea la baza Templului, şi care acum se află în interiorul „Domului Stâncii”.

    Faptul că Iacov a „înfăptuit Unitatea” reiese clar din viaţa sa. În primul rând, el era un om al „dualităţii”, având un frate geamăn, două nume, două soţii (plus încă două concubine). Apoi, vedem că el era preocupat de „creştere şi înmulţire”, după cum ştim, şi-a „înmulţit” turmele, şi pe cele ale socrului său. Aici apare „diversitatea”… Totuşi, în toate aceste lucruri, el a reuşit să creeze o unitate, un echilibru. După cum ştim, el era „Păstor”, iar sarcina unui păstor era de a „ţine turma”, a menţine diversitatea în Unitate, astfel ca „nimic să nu fie pierdut”.

  2. cherie zice:

    M-a uimit Abel (ca de obicei) cu analiza lui foarte elaborata pe litere. Cred ca m-a convins ca piatra si perna au sensuri importante in biblie ca legatura a omului cu „originile” sale iar ca urmare si visele noastre…
    Dar ca fapt real ii dau dreptate si „oierului” ca piatra fiind calda era o perna mai potrivita decat pamantul rece.

nimic

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s