Citind SUPRANATURALUL – intelegem slujba mesagerului

Capitolul 81: După perdeaua timpului (1960)

Între 28 februarie şi 13 martie 1960, William Branham a predicat 14 predici în Phoenix, Arizona. Marţi seara, pe 8 martie, el a predicat mesajul „Deosebirea Duhului.” Pentru că împotrivirea la slujba lui creştea tot mai mult, Bill a vrut să clarifice lucrurile în faţa tuturor. Astfel, a spus că Ioan le-a poruncit creştinilor să pună la încercare duhurile ca să vadă dacă sunt sau nu de la Dumnezeu (1 Ioan 4.1-3). El i-a îndemnat pe creştini să deosebească duhul oricărei slujbe, privind la obiectivele slujitorului. Ce încearcă el să obţină? Încearcă să atragă atenţia asupra lui pentru o slavă personală? Încercă să-şi ridice propria organizaţie? Vrea să-i elimine pe ceilalţi din tablou, astfel încât să rămână numai el şi grupul lui? Dacă este aşa, acesta este un duh rău.

Isus nu S-a slăvit pe Sine, ci a dat toată slava Tatălui. Un slujitor adevărat îşi va folosi întotdeauna darul pentru zidirea Trupului lui Hristos şi pentru proslăvirea lui Dumnezeu. Un slujitor adevărat nu va despărţi niciodată oamenii, ci va încerca să-i aducă înapoi: nu într-o denominaţiune, ci într-o unitate a Duhului.  Un proroc adevărat (prorocii Noului Testament sunt predicatorii), le va arăta oamenilor Calvarul, nu pe el.

Bill a spus: „Să nu puneţi deoparte un om pentru că nu aparţine de gruparea voastră! Deosebiţi duhul lui! Dacă lucrează pentru acelaşi scop ca şi voi, să aveţi părtăşie cu el, deoarece voi lucraţi pentru o singură cauză măreaţă: cauza lui Hristos.

Moise a fost un proroc adevărat, pentru că singurul lui scop a fost să realizeze ceva pentru Împărăţia lui Dumnezeu. El a părăsit bogăţia şi slava pe care le putea avea în Egipt, pentru a ajuta poporului lui Dumnezeu să-şi împlinească destinul.

Comparaţi-l pe Moise cu prorocul fals Balaam. Balaam a avut un dar profetic adevărat, dar voia să-l folosească să ajungă bogat şi renumit. Dacă vedeţi pe cineva care are un dar mare pe care încearcă să-l folosească pentru o slavă personală, deosebirea duhului vă spune că acest lucru este greşit.

Când un om este uns cu Duhul lui Dumnezeu, se va comporta ca Dumnezeu; iar faptele lui Dumnezeu nu vor fi niciodată să ne rupă. Faptele lui Dumnezeu ne vor aduna împreună, pentru că suntem una în Hristos Isus. Scopul lui Dumnezeu este să ne aducă împreună; să ne iubim unii pe alţii. Un proroc adevărat, un învăţător adevărat, va încerca să aducă biserica într-o unitate a Duhului, astfel ca oamenii să-L poată recunoaşte pe Dumnezeu.. fie ca noi să avem deosebirea Duhului ca să deosebim duhul care este în noi; să vedem dacă este Duhul lui Dumnezeu sau nu.”

Din Phoenix, Bill a mers la Tulsa, Oklahoma. A început sâmbătă 26 martie, şi în nouă zile a predicat de nouă ori, încheind pe 3 aprilie, cu mesajul „Când vulturul îşi scutură cuibul.” În acea predică, William Branham a povestit cum mama vultur îşi căptuşeşte cuibul cu blană ca să-l facă  confortabil pentru micuţii ei. Când vine timpul ca ei să zboare, ea îndepărtează blana din cuib şi acesta devine incomod.

La fel procedează şi Dumnezeu. Uneori, el face viaţa copiilor Săi incomodă, deoarece vrea să-i înveţe ceva nou şi să-i urce la un nivel mai înalt.

Duminică după-amiază, Bill a primit un mesaj de la vechea lui cunoştinţă, Oral Roberts, care locuia în Tulsa. Roberts căzuse şi se rănise la picior, şi dorea ca Bill să meargă să se roage pentru el. Când a ajuns la casa mare şi frumoasă a lui Roberts, Bill l-a găsit stând în pat. Genunchiul îi era atât de umflat încât nu putea fi bandajat. Bill s-a rugat ca Domnul Isus să-l vindece, iar după câteva minute genunchiul a revenit la normal, aşa că Oral Roberts s-a putut da jos din pat şi l-a condus până la uşă.

În timp ce se despărţeau, Oral Roberts l-a întrebat:

„Ai văzut clădirea noului meu sediu?”

„Nu, frate Roberts. Voi trece să-l văd mâine după ce îl voi vizita pe Tommy Osborn.”

„Bine. Vei fi impresionat. Să nu uiţi că au avut un rol important şi ridicarea organizaţiei mele; tu   m-ai inspirat când am fost tânăr şi aşa mi-am început slujba.”

Luni, Bill a vizitat sediul organizaţiei misionare a lui Tommy Osborn, şi a vorbit în timpul orei de religie în care personalul de la birou se întâlneau şi se rugau înainte de a-şi începe îndatoririle zilnice. După aceea, Tommy Osborn l-a însoţit într-un tur al clădirii. Pe un perete al biroului lui Osborn se afla o hartă a globului pământesc şi sute de pioneze colorate indicau locurile unde Osborn a susţinut misionari creştini. El a spus:

„Frate Branham, eu sunt unul din elevii tăi, pentru că tu m-ai trimis să fac aceasta.” După ce a spus aceste cuvinte, i-a intins lui Bill  drept amintire: o statueta care înfăţişa un băştinaş african  ţinand în gură un băţ. „Gândeşte-te câte mii de oameni a  eliberat Dumnezeu de aceste lucruri!”

De acolo,  Bill a mers la Oral Roberts să viziteze noua sa clădire. Aceasta cuprindea aproape un bloc şi costase milioane si milioane de dolari. Domnul Fisher l-a condus într-un tur al clădirii: Ei au intrat prin nişte uşi de sticlă într-un hol cu marmură de import, iar interiorul era decorat cu oglinzi şi cu lucrări de artă. A văzut şi studioul din care Roberts îşi transmitea emisiunile radio şi Tv, tipografia în care tipărea ziarul său lunar intitulat „Apele vindecarii”, o mulţime de birouri pline de directori, contabili, secretare şi funcţionari care se ocupau de corespondenţă. Când au terminat turul şi a vrut să iasă afară, un poliţist l-a avertizat:

„Domnule Branham, cred că va fi greu să ieşiţi de aici, pentru că sunt vreo 50 de oameni care te aşteaptă la uşa de la intrare.”

„Nu mai este altă ieşire?”

„Ba da”, a răspuns domnul Fisher. „Întoarce-te pe acest coridor până ajungi la o uşă pe care scrie: „Ieşire”. Aceea dă în parcarea angajaţilor. Dacă îmi dai cheile de la maşină, ţi-o aduc acolo.”

Urmând instrucţiunile primite, Bill a ajuns curând afară.  A admirat arhitectura exterioară şi i-a mulţumit lui Dumnezeu pentru tot ce a putut realiza acest bărbat.  Se gândea cu plăcere că odată l-a inspirat pe Oral Roberts.

Apoi gândurile lui au zburat în altă parte. Peste cinci zile avea să împlinească 51 de ani. Începând cu anul 1933, el a predicat în faţa a milioane de oameni din întreaga lume, a văzut mii de viziuni, s-a rugat pentru sute de mii de oameni şi a fost martor la sute de mii de vindecări şi minuni. Ce mai putea arăta pe pământ? Dacă ar fi comparat realizările lui Oral Roberts şi Tommy Osborn cu ale lui, cei doi tineri îl eclipsau pe învăţătorul lor. I-ar fi fost ruşine să le arate biroul lui: o rulotă veche, unde un secretar răspundea la scrisori cu o maşină de scris de mâna a doua. Iar în ce priveşte aspectul financiar, Bill avea mai puţin de 150 de dolari în cont.

„Doamne Dumnezeule”, s-a gândit el trist, „cred că nu ai încredere să laşi pe mâna mea atâţia bani şi responsabilităţile pe care le au fraţii aceştia.”

Chiar în clipa aceea, el a auzit un Glas care îi spunea cât se poate de clar: „Eu sunt de partea ta!” Melancolia şi tristeţea  au dispărut imediat, fiind înlocuite de pace şi bucurie. „Îţi mulţumesc, Doamne. Sunt atât de bucuros că Te am de partea mea.”

Domnul Fisher a apărut curând cu maşina după colţul clădirii.

Bill se gândea: „La sfârşitul drumului meu, după ce voi predica ultima predică şi mă voi ruga pentru ultima dată, poate Dumnezeu îmi va da şi mie o mică părticică din El, Acolo, pe partea cealaltă.”

Acesta era cel mai măreţ gând pe care îl putea avea.

De acolo, Bill a plecat acasă gândindu-se la cele trei meetinguri care erau programate în Kentucky pentru următoarele zece zile. Când trei dintre prietenii săi din Kentucky, l-au rugat să predice câte o seară în oraşele lor, Bill a simţit  o cercetare adâncă în inima lui, ca şi cum Duhul Sfânt i-ar fi spus: „Nu!” , dar el a spus „Da!” aşa că cei trei bărbaţi s-au grăbit să închirieze cele mai încăpătoare clădiri şi au pus afişe peste tot.

Din nefericire, Bill a luat de la Tulsa un virus care i-a afectat sinusurile şi gâtul. A doua zi, febra a crescut la 40oC şi a făcut o formă de laringită atât de gravă încât timp de nouă zile a putut vorbi numai în şoaptă. El s-a rugat sincer Domnului să-l vindece ca să-şi poată ţine promisiunea făcută prietenilor săi, dar zilele programate pentru meetingurile din Kentucky au trecut, şi febra îl ţinea încă la pat.

Luni 11 aprilie 1960, a încercat să se ridice, dar s-a simţit atât de rău încât s-a lăsat repede pe pat. Meda i-a adus un pahar cu suc de portocale şi o felie de pâine cu unt, iar Bill a rugat-o să stea puţin lângă el. Când s-a aşezat, i-a zis:

„Meda, mă întreb ce poate fi? De ce mă ţine Domnul în pat în timp ce sunt programate aceste meetinguri? Uneori mă întreb dacă chiar m-a chemat.”

„Bill, nu ţi-e ruşine de tine?” l-a mustrat cu blândeţe Meda. „Dumnezeu ştie ce face cu tine. Stai liniştit şi mănâncă-ţi dejunul. Mă întorc imediat să-ţi aduc nişte haine curate.”

Imediat ce a ieşit Meda, camera a dispărut şi Bill părea că stă într-o parcare de lângă clădirea cu armament. Din cer a venit o rază de lumină care a lovit armamentul şi l-a împrăştiat în bucăţele. După aceea, pe paleţii de transportat arme, s-au urcat un bărbat şi trei femei. Bărbatul a ridicat două bucăţi de placaj, le-a unit împreună şi a spus:

„Frate Branham, te vom ajuta să reconstruieşti aceasta. Dacă vei ţine bucăţile acestea împreună, le voi lipi.”

„Bine”, a spus Bill luând cele două bucăţi de placaj şi mişcându-le una pe lângă cealaltă.

„Nu face aceasta!” a poruncit Îngerul. Bill a aruncat imediat placajele, iar Îngerul a continuat:

„Ei sunt chiar acum pe drum să reprogrameze meetingurile din Kentucky, deoarece cred că Îl au pe „Aşa vorbeşte Domnului”, dar se înşeală. Să nu o faci!”

Viziunea l-a părăsit, iar cam după o jumătate de oră, a trecut pe la el, Fred Sothmann, ca să vadă cum se simte. Vorbind doar în şoaptă din pricina răguşelii, Bill i-a povestit viziunea pe care tocmai o văzuse. În timp ce vorbeau încă despre aceasta, a intrat Meda şi a zis:

„Bill, ai nişte vizitatori din Kentucky.”

„Sunt trei femei şi un bărbat, aşa-i?”

„Da.”

„Şi au spus că au „Aşa vorbeşte Domnul” pentru mine, aşa-i?”

„Da, aşa au spus.”

Bill i-a făcut semn lui Fred să vină mai aproape de el şi i-a spus încet:

„Frate Fred, du-te şi spune-le că nu pot s-o fac. Ei sunt oameni sinceri, dar cu toate acestea se înşeală.”

După ce vizitatorii au plecat, Bill s-a întrebat din nou:

„Oare de ce se întâmplă toate acestea? De ce nu pot să vorbesc? De ce nu pot să predic pentru prietenii mei? Dumnezeu a spus că va schimba slujba mea, dar nu ştiu ce să fac mai departe. Dacă fac o greşeală? Moise a greşit când a lovit stânca în loc să-i vorbească. (Numeri 20.1-12). Şi Elisei a greşit când i-a blestemat pe copiii care au râs de el pentru că era pleşuv (2 Împăraţi 2.23-24). Nu vreau să merg pe presupuneri şi să fac aceleaşi greşeli ca ei.”

Meda i-a adus încă un pahar cu suc de portocale şi l-a pus pe raftul de lângă patul lui. În timp ce o privea cum iese, Bill a observat pe perete o licărire luminoasă. Întorcându-şi capul să vadă ce era, a văzut cum peretele se dizolvă şi devine transparent. Curând a văzut o Biblie uriaşă care atârna pe cer. Ea acoperea soarele şi din cauza aceasta razele lui radiau din spatele ei în toate direcţiile. Din Biblia aceea a ieşit o cruce aurie, iar din cruce a ieşit Domnul Isus. El a păşit din cer prin perete şi a stat în aer deasupra patului lui Bill.

Lumina din Biblia aceea cerească, lumina faţa lui Isus şi arunca umbra Lui în cameră. Faţa aceea întruchipa toate caracteristicile bune în plinătate: dragoste şi compasiune, cunoştinţă şi înţelepciune, pace şi dreptate, autoritate şi putere; faţa Domnului le radia pe toate acestea şi multe altele. Nici un artist nu a reuşit să surprindă vreodată pe pânză adâncimea trăsăturilor Lui, însă cea mai apropiată operă pe care Bill o văzuse a fost a lui Heinrich Hofmann: „Hristos la 33 de ani.”

Bill a văzut de două ori faţa lui Isus Hristos în viziuni şi a văzut caracterul Lui de câte ori a citit Biblia…dar să-L vadă în dormitorul lui era copleşitor.

El i-a spus: „Aştepţi să-ţi fie confirmată noua slujbă, dar Eu am confirmat-o deja. Trebuie doar s-o accepţi!”

În clipa aceea, Bill a înţeles totul. Cât de des le spusese el oamenilor: „Isus te-a salvat deja şi te-a vindecat când a murit pe cruce, dar nu-ţi foloseşte la nimic până nu accepţi aceasta.” Acelaşi principiu era aplicat şi pentru noua lui slujbă.

Biblia spune că fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi lui Dumnezeu. Poate Bill nu a înţeles ceea ce a vrut Dumnezeu de la el, dar a înţeles că trebuie să facă încă un pas în credinţă, încrezându-se în Dumnezeu că îi va arăta următorul pas când va veni timpul.

Isus a adăugat: „Tu umbli cu prea mulţi oameni. Ca să vorbeşti cu mine, va trebui să umbli singur.”

Acum înţelegea şi afirmaţia aceasta. El ţinea încă cont prea mult de sugestiile oamenilor care îl făceau să devină tot mai confuz când încerca să asculte de Duhul Sfânt. Noua slujbă era chiar în faţa lui: tragerea a treia era aproape. Era timpul să lase deoparte opiniile celorlalţi şi să asculte de vocea liniştită a Duhului Sfânt care îl călăuzea. Aceasta era lecţia pe care voia să i-o dea Dumnezeu prin cele trei întâlniri anulate din Kentucky.

În timp ce dispărea viziunea, Bill a zis: „Amin, Doamne!” Cuvintele i-au ieşit pline de hotărâre de pe buze. Simţea că gâtul îi era bine acum: sinusurile i  s-au uscat şi febra a dispărut.  A sărit bucuros din pat şi a strigat: „Meda!” Ea a alergat în dormitor şi   i-a zis bucuroasă:

„Bill, ţi-a revenit vocea!”

„Mai mult decât atât, mi-am recăpătat şi puterea. Domnul m-a vindecat.”

Două săptămâni mai târziu, sâmbătă 7 mai 1960, William Branham a visat că Iosif tuşea. S-a dus repede, l-a ridicat pe micuţul de cinci ani în braţe şi l-a strâns la piept. Copilul ardea din cauza febrei. Bill s-a trezit speriat, iar inima îi bătea ca un ceas deşteptător. A răsuflat însă uşurat când a înţeles că fusese doar un vis. S-a întrebat totuşi dacă acel vis avea vreo însemnătate şi dacă nu cumva Iosif se va îmbolnăvi.

În timp ce se gândea la ce visase, a privit pe fereastra dormitorului său. Era încă întuneric, dar se întrezărea puţin afară. Era o dimineaţă tipică pentru Indiana: înnourată, rece şi cu vânt. În depărtare se auzea lătratul unui câine, dar trecerea unui camion  l-a acoperit pentru o clipă.

Voia să se ridice când a observat o umbră maro care se mişca pe podeaua camerei lui. Nu era umbra nici unui obiect care s-ar fi aflat în lumină, deci nu avea cum să existe. Totuşi era acolo şi parcă semăna cu el. Apoi a observat o umbră albă care trecea pe lângă umbra maro şi care îi amintea de Domnul Isus.

Bill s-a uitat să vadă dacă soţia lui era trează ca să-i poată arăta ce vedea el, dar Meda dormea încă. Apoi s-a gândit: „Îmi pare rău, Doamne, dar aşa a fost întreaga mea viaţă. Dacă am făcut ceva bun, a fost nevoie să fiu împins tot timpul de Tine. O, dacă m-ai putea călăuzi!”

În clipa aceea, i s-a părut că umbra albă păşeşte în faţa celei maro şi o ia de mână ca şi cum ar conduce-o. Capul umbrei albe s-a întors spre pat şi pentru un moment s-a solidificat. În timp ce viziunea dispărea, Bill a apucat să vadă cel mai frumos chip pe care îl văzuse vreodată la un bărbat.

În dimineaţa următoare, pe 8 mai 1960, Bill a visat că era undeva în Vest. Pământul din jurul lui era uscat şi plin de tufişuri şi ierburi specifice deşertului. În acel vis, el şi soţia lui mergeau acasă de la pescuit. Bill avea undiţa într-o mână şi un fir pentru păstrăvi în cealaltă.  El s-a oprit la poarta deschisă a unui gard de sârmă: „Cerul este atât de senin aici în vest”, a spus el. „Nu arată ca cel din Jeffersonville. Meda, trebuia să ne fi mutat de multă vreme aici!”

„Da, Bill, ar fi trebuit s-o facem de dragul copiilor.”

Apoi s-a trezit. Era ora 7.00. „Am visat aşa târziu”, s-a gândit el. „Oare de ce?” S-a ridicat într-un cot şi a privit spre soţia sa: „Eşti trează, dragă?” dar ea nu s-a mişcat. Bill s-a lăsat înapoi pe spate, şi-a pus mâinile sub cap şi s-a gândit:

„Mă bucur că nu trebuie să predic în dimineaţa aceasta. Voi sta şi-l voi asculta pe fratele Neville.”

Gândurile i s-au îndreptat din nou spre visul lui. Fusese atât de minunat, încât acum se gândea ce avea să urmeze în viaţa lui. Cum ar fi dacă ar muri? Ştia că va intra instantaneu în teofania lui, dar nu era sigur cum este acel trup ceresc. Va avea vreo formă? Ştia că va avea un trup material când Isus Se va întoarce să Îşi aşeze Împărăţia de o mie de ani, dar dacă avea să moară înainte de a doua venire a lui Hristos? Cum va  fi în timp ce va aştepta? Va fi un duh sau un nor care pluteşte fără să poată vorbi cu prietenii lui sau să dea mâna cu ei? Acest lucru nu suna prea atractiv.

„Sper să nu trebuiască să trec prin aceasta!” se gândea el. „Mai bine să rămân om până la răpire. Oare cât timp mi-a mai rămas? Am deja 51 de ani; şi mai mult decât jumătate din timpul meu pe pământ s-a dus. Tata a murit la 52 de ani, dar nu am garanţia că voi trăi mai mult decât a trăit el. Desigur, el a băut până a murit. Înseamnă că dacă vreau să fac ceva pentru Dumnezeu, ar trebui să mă grăbesc.”

Dintr-un loc nedefinit, o Voce a spus: „Tocmai ai început s-o faci. Intră şi luptă!” Bill şi-a scuturat capul gândindu-se: „Poate este numai imaginaţia mea.”

Dar Glasul acela a vorbit din nou: „Intră în luptă şi du-te mai departe!”

„Poate eu am spus aceste cuvinte”, şi-a zis Bill. Şi-a pus mâna la gură ca să fie sigur că nu i se mişcă buzele. Dar Glasul a vorbit pentru a treia oară şi a spus: „Răsplătirea ta vine. Continuă să lupţi! Dacă ai şti ce se află la capătul drumului…”

Curând Bill a auzit cântecul suav al unui cor care cânta o cântare veche:

„Mi-e dor de acasă şi sunt trist

Căci vreau să-L văd pe Isus.

Aş vrea să ascult sunetul armonios

al acelor clopote

Asta mi-ar lumina cărarea

Şi va spulbera toată teama.

Doamne, lasă-mă să privesc după perdeaua timpului!”

Apoi, Vocea l-a întrebat:

„Ai vrea să priveşti dincolo de perdeaua timpului?”

„Asta m-ar ajuta foarte mult!” a răspuns Bill.

Ceea ce s-a întâmplat după aceea, nu a mai putut explica. Într-o clipă s-a văzut întins pe patul lui, iar în clipa următoare se afla pe un deal şi privea peste o câmpie cu iarbă grasă. Mii de oameni alergau spre el cu braţele deschise şi îi ziceau:

„Scumpul nostru frate!”

Bill a spus că erau câteva mii de oameni, dar puteau fi şi milioane. Toţi alergau spre el din toate părţile şi aveau în jur de 20 de ani: femei şi bărbaţi în floarea vârstei, cu ochii strălucind ca stelele şi dinţii lucitori ca perlele. Toţi erau cu picioarele goale şi cu haine albe care fluturau la fiecare pas. Bărbaţii aveau părul până la umeri, iar femeile îl aveau lăsat liber şi era până la talie.

Dacă aceasta era o viziune, era diferită de toate viziunile pe care le avusese până atunci. Putea simţi iarba moale sub picioarele goale şi o briză blândă îi mângâia faţa. Cel mai ciudat lucru era că îşi vedea propriul trup întins pe pat lângă soţia sa, iar ochii îi erau închişi ca şi cum ar fi dormit sau… murit. Cât de ciudat era să se uite la el însuşi în pat, şi în acelaşi timp să se vadă împreună cu alţi oameni care îl priveau. Trupul de pe pat era vechi de o jumătate de secol, avea fruntea pleşuvă şi ce a mai rămas din păr era cărunt, iar pielea era încreţită. Piele? S-a uitat la mâinile lui. Aici pielea arăta moale şi întinsă. Şi-a dus mâna la frunte şi şi-a trecut-o printr-un păr des şi creţ.

„Nu mai înţeleg nimic”, şi-a zis el. „Poate am avut un atac de cord şi am murit… Dar cine sunt oamenii aceştia care aleargă spre mine?”

Glasul acela i-a răspuns: „Nu-ţi aminteşti că în Biblie este scris că prorocii erau adăugaţi la poporul lor?”  (Geneza 25.8; 35.29).

„Ba da, îmi amintesc aceasta, dar desigur, nu sunt atâţia Branham.”

„Aceştia nu sunt Branham, ci sunt oamenii care s-au întors la Domnul prin tine.”

Prima care a ajuns la el a fost o tânără frumoasă. Ea şi-a pus braţele pe umerii lui şi i-a zis plină de bucurie: „O, scumpul nostru frate!”

Îmbrăţişarea ei era puternică, dar nu a simţit ceea ce simţea când îl îmbrăţişa soţia sa pe pământ. Bill a privit-o atent pe tânără. Era una din cele mai frumoase femei pe care le văzuse vreodată, dar nu-şi putea aminti s-o mai fi întâlnit cândva. Era greu să ţi-o imaginezi o tânără ridată. Nu-i de mirare că era atât de încântată să-l vadă.

Deşi pe prima femeie nu o recunoscuse, pe cea de-a doua a recunoscut-o uşor. Era Hope, prima lui soţie. Era la fel de luminoasă ca în ziua când s-a căsătorit cu ea. Când l-a îmbrăţişat, Hope nu i-a spus: „Scumpul meu soţ!” ci a strigat: „Scumpul meu frate!” Apoi s-a întors, a îmbrăţişat-o pe prima femeie şi amândouă şi-au spus: „Scumpa mea soră!”

Bill a simţit cum dragostea din inima lui se întinde cât e Universul. Acolo nu era gelozie; locul acela radia de desăvârşire. Dar era mai mult decât desăvârşit, era sublim. Era… Căuta cuvântul potrivit pentru a descrie totul, dar nu găsea nici unul care să se potrivească. Nici un dicţionar nu putea cuprinde ceea ce era acolo.

„Nu înţeleg aceste lucruri!” a spus Bill, dar Glasul i-a explicat:

„Tu ai predicat şi ai spus că este Duhul Sfânt. Aceasta este dragostea desăvârşită. Nimeni şi nimic nu poate intra aici fără ea.”

De acum, mulţimea l-a înconjurat din toate părţile, apoi l-au ridicat pe umeri şi l-au dus pe vârful dealului. După ce l-au pus jos, tinerii s-au dat înapoi şi au strigat într-un glas: „Scumpul nostru frate!”

Mulţimea a înconjurat dealul şi a preluat refrenul acela: sute de mii de tineri şi tinere strigau: „Scumpul nostru frate!”

Bill a ridicat o mână ca să liniştească mulţimea entuziasmată, iar când l-au putut auzi, a spus

„Eu nu ar trebui să fiu aici, pentru că nu sunt deloc special.” Dar Glasul i-a spus:

„Tu ai fost chemat să fii un conducător!” Iar mulţimea a strigat într-un glas:

„Dacă nu ai fi propovăduit Evanghelia noi nu am fi aici!”

„Unde este acest „aici”? Unde mă aflu?” a întrebat Bill.

Şi Glasul i-a răspuns: „Acesta este locul pe care Scriptura îl numeşte „locul de sub altar”.

„Dacă am trecut dincolo de perdeaua timpului, aş vrea să-L văd pe Isus.”

„El este puţin mai sus. Poporul tău aşteaptă aici ca Isus să vină din nou, iar când se va întâmpla aceasta, El va veni mai întâi la tine. Apoi, tu şi poporul tău veţi fi judecaţi după Evanghelia pe care ai predicat-o.”

„Fiecare conducător va trebui să vină la această judecată? Şi Pavel?”

‚Da.”

„Atunci este în ordine pentru că eu am predicat ceea ce a propovăduit Pavel. Dacă el a botezat în Numele Domnului Isus Hristos, şi eu am botezat aşa. Dacă a predicat despre botezul cu Duhul Sfânt, şi eu am predicat aceasta. Orice a predicat Pavel am predicat şi eu.”

„Pe aceasta ne odihnim noi!” a strigat mulţimea. „Noi suntem încredinţaţi  de această Asigurare. Tu ni-L vei prezenţa pe Isus Hristos, Mântuitorul nostru, iar după aceea vom merge înapoi pe Pământ să trăim veşnic.”

Chiar atunci Bill a simţi că îl trage ceva, iar când s-a întors a văzut calul pe care-l călărise în copilărie. „Prince, ştiam că vei fi aici!” Prince şi-a pus botul pe umărul lui şi a nechezat. Apoi Bill a simţit că cineva îi linge mâna. Privind în jos l-a văzut pe Fritz, dragul lui prieten din copilărie. Mângâindu-l, Bill i-a zis: „Fritz, ştiam că şi tu vei fi aici!”

Glasul i-a zis: „Dumnezeu ţi i-a dat pe toţi aceia pe care i-ai iubit şi care te-au iubit.”

Tabloul din jurul lui s-a evaporat şi a apărut dormitorul lui.

„Trebuie să mă întorc înapoi în trupul acela bătrân?”

„Da, tu trebuie să continui lupta.”

Următoarea răsuflare l-a găsit în trupul său îmbătrânit, dar acum totul era diferit. În inima lui se schimbase ceva: frica de moarte dispăruse total, deoarece acum înţelegea ce a vrut să spună Pavel prin cuvintele: „Ştim, în adevăr, că, dacă se desface casa pământească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer, de la Dumnezeu, o casă, care nu este făcută de mână ci este veşnică.” (2 Corinteni 5.1).

S-a ridicat şi s-a aşezat pe marginea patului

„Te-ai trezit, Meda?” a întrebat el, dar soţia lui nu i-a răspuns nimic. Atunci a îngenuncheat lângă pat şi a început să se roage:

„Dumnezeule scump, ajută-mă să nu fac niciodată compromis cu Cuvântul Tău, căci vreau   să-L predic exact ca Pavel. Nu-mi pasă ce necazuri vor veni sau ce face altcineva, eu vreau să stau pe Cuvântul Tău şi să rămân în acel loc.”

În următoarea duminică dimineaţa, după ce a povestit bisericii experienţa sa, Bill a spus:

„Imaginaţi-vă undeva în spaţiu, un bloc de dragoste desăvârşită, cu aria de o sută de miliarde de mile pătrate. Apoi imaginaţi-vă că se îngustează cu fiecare pas care se apropie de pământ, până atinge punctul în care suntem noi. Acel punct este dragostea pe care o simţim acum şi este numai o umbră a ceea ce este acolo.

O, scumpii mei prieteni, dragii Evangheliei, copiii mei născuţi pentru Dumnezeu, ascultaţi-l pe păstorul vostru. Aş vrea să găsesc o cale să vă pot explica aceasta, dar nu am cuvinte. În spatele acestei ultime răsuflări este cel mai glorios lucru. Fraţilor, orice veţi face, nu rataţi aceasta! Lăsaţi deoparte orice altceva până când aveţi dragostea desăvârşită. Ajungeţi în punctul în care puteţi iubi pe oricine, chiar şi pe vrăjmaşii voştri.

Această vizită m-a schimbat total. Nu mai pot să fiu acelaşi frate Branham de până acum. Chiar dacă avionul se zdruncină sau este trăsnit, dacă cineva îndreaptă arma asupra mea sau orice altceva s-ar întâmpla, pentru mine nu mai contează. Prin harul lui Dumnezeu, eu voi continua lupta. Voi predica Evanghelia oricui voi putea şi îi voi îndemna pe toţi să-L accepte pe Isus Hristos ca Mântuitorul lor, astfel încât să poată intra în locul acela minunat de Acolo.”

Anunțuri

Despre behaitul oilor si Glasul Pastorului

caci "Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine "...
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

25 de răspunsuri la Citind SUPRANATURALUL – intelegem slujba mesagerului

  1. Anonim zice:

    Our Open Letter to Owen Jorgensen
    Hundreds of problems
    It is astounding that in our few years of research, we have turned up well over a hundred problems with William Branham and his message which you can read by clicking here. Yet you mention not a single one! How are we to consider your work credible?
    Your books avoid answering how William Branham could prophecy things that did not come to pass. For example, in Book 1 of the Supernatural series, you retell the prophecy of 16 men falling off a bridge over the Ohio river – yet the fulfillment of this vision is missing from every book in the series. Why?

    Even members of William Branham’s family have admitted to us that 16 men did not die in the construction of the municipal

    http://en.believethesign.com/index.php/Our_Response_to_Owen_Jorgensen#Hundreds_of_problems

    bridge.http://en.believethesign.com/index.php/Supernatural:_The_Life_of_William_Branham

  2. Anonim zice:

    Branham a zis ca va predica evanghelia si pe Isus dar de ce nu sa tinut de cuvant?

  3. „Isus a adăugat: „Tu umbli cu prea mulţi oameni. Ca să vorbeşti cu mine, va trebui să umbli singur.”
    Cat de adevarat aceasta fraza, depinde cine si cat o intelege!

  4. Fratele Branham nu s-a limitat doar la predicare (, vreau sa zic, nu a spus doar vorbe , cum facem astazi majoritatea asa zisii crestini din denominatiuni si chiar si noi care stim doar sa ne ciorovaim pe diverse pareri personale spicuite de pe bloguri ) fratele Branham a demonstrat Evanghelia Domnului Isus Hristos prin fapte reale de vindecare divina prin credinta in prezenta unor mari multimi de spectatori . Voi, comentatorii fara nume ar trebui sa va ascundeti sub pamant de rusine pentru gandurile pe care vi le afisati la adresa lui . Nu aveti minte nici macar atata cat sa va ganditi ca intr-o zi veti fi intrebati cu privire la deficienta acestor ganduri publicate si atunci veti da din colt in colt fara sa aveti vre-o acoperire pentru lucrarea voastra , precum este scris : „Iar daca cladeste cineva pe aceasta temelie …… lemn, fan, trestie, (1Cor.3:12). lucrarea fiecaruia va fi data pe fata: ziua Domnului o va face cunoscut, caci se va descoperi in foc. Si focul va dovedi cum este lucrarea fiecaruia.”

  5. Angelica, ” a umbla cu multi oameni ” inseamna te lasa calauzit dupa gandirea omeneasca , si a actiona dupa gandurile altora .Cine are Duhul Sfant inca mai poate sa fie influientat , insa este de datoria lui sa mearga doar pe Calea Adevarului care duce la Viata ,fiindca aceasta Cale este aceea a inimii lui, care a inceput sa functioneze la nasterea din nou ,dupa cum a fost fagaduit : „Le voi da o alta inima si voi pune un duh nou in voi. Voi lua din trupul lor inima de piatra si le voi da o inima de carne, ca sa urmeze poruncile Mele, sa pazeasca si sa implineasca legile Mele; si ei vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor.” (Ezec.11:19)

  6. Profet? DA. zice:

    Willian Marrion Marrian se regaseste in Biblie, si anume unde scrie ca vor veni PROROCI MINCINOSI care:

    – vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori. (Mat. 7:15)
    – vor înşela pe mulţi. (Mat. 24:11)
    – vor face semne mari şi minuni, (Mat. 24:24)
    – vor fi învăţători mincinoşi (2 Pet. 2:1)
    – vor strecura pe furiş erezii nimicitoare (2 Pet. 2:1)

    Mai am un sfat pentru tine, Grigore: Nu mai propaga lozinci ieftine ca Branham are locul sau special in Biblie si tot ce ai invatat de la predicatorii branhamisti. Tine-le pentu tine, daca vrei, altfel, raspunde te rog la intrebarile puse despre ce anume nou si original a descoperit Branham si ce profetie s-a implinit. Daca nu poti, taci din gura si mai cerceteaza:

    1 Ioan 4:1 Prea iubiţilor, să nu daţi crezare oricărui duh; ci să cercetaţi duhurile, dacă Sunt de la Dumnezeu; căci în lume au ieşit mulţi prooroci mincinoşi.
    E branham Profet? DA. Dar fals.

  7. John zice:

    Profet? DA , dar locul tau unde e in Biblie?

    • Max zice:

      Raspuns de clasa superioara. Bravo! Il repun aici poate vor crede cuvintele lui Iisus acesti branhamisti.Dar am corectat si am pus Branham in loc de Marrian.

      William Marrion Branham se regaseste in Biblie, si anume unde scrie ca vor veni PROROCI MINCINOSI care:

      – vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori. (Mat. 7:15)
      – vor înşela pe mulţi. (Mat. 24:11)
      – vor face semne mari şi minuni, (Mat. 24:24)
      – vor fi învăţători mincinoşi (2 Pet. 2:1)
      – vor strecura pe furiş erezii nimicitoare (2 Pet. 2:1)

      Mai am un sfat pentru tine, Grigore: Nu mai propaga lozinci ieftine ca Branham are locul sau special in Biblie si tot ce ai invatat de la predicatorii branhamisti. Tine-le pentu tine, daca vrei, altfel, raspunde te rog la intrebarile puse despre ce anume nou si original a descoperit Branham si ce profetie s-a implinit. Daca nu poti, taci din gura si mai cerceteaza:

      1 Ioan 4:1 Prea iubiţilor, să nu daţi crezare oricărui duh; ci să cercetaţi duhurile, dacă Sunt de la Dumnezeu; căci în lume au ieşit mulţi prooroci mincinoşi.
      E Branham Profet? Da. Dar fals.

  8. OM? Da zice:

    Locul meu in Biblie este ca si cel al fiecarui om care crede in El. Un copil al lui Dumnezeu prin credinta in Domnul nostru Iisus Cristos.
    „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu”.
    „Pentru ca oricine crede in El sa nu piara ci sa aiba viata vesnica”.
    „Oricine crede in Fiul are Viata”.Si cred ca stii restul versetelor care arata locul omului mantuit prin harul Sau.

    Ce a spus El despre noi este mai mult decat suficient si suntem datori sa credem.

    Prin El am fost impacati cu Dumnezeu. Prin El am fost iertati de pacat si spalati in sangele Lui. Suntem toti ceea ce ne-a facut Dumnezeu prin Rascumpararea prin Mielul Sau divin. Totul tine acum sa traim, sa iubim si sa daruim cum ne cer Sfintele Scripturi.

    Mantuirea este lucrarea lui Dumnezeu pentru om nu este lucrarea omului pentru Dumnezeu asa ca William Branhan sau altul nu poate face nimic pentru mantuirea nimanui. Locul tau si al meu in Biblie este ce a spus Dumnezeu despre noi nu ce noi avem pretentii. Esti mantuit, sunt mantuit prin aceleasi Legi ale lui Dumnezeu. Ceea ce numiti voi „Mesajul Orei” nu are legatura cu asta. Ba s-a descoperit ca multe invataturi sunt eretice si nu a fost sincer.
    Ce sunt eu? Ce esti tu? Cine suntem noi?
    Suntem ce ne-a facut El. Ne-a facut OAMENI. Fiinte libere, iubite, frumoase sufleteste, transformate si innoite datorita iubirii Lui si a lucrarii de la Calvar.

    • Max zice:

      Sa iti dea Dumnezeu sanatate si fericire OM preaiubit.Cuvintele tale sunt de aur. Inspirate de la Duhul Sfant a lui Dumnezeu.
      Ce ai zis aici : Mantuirea este lucrarea lui Dumnezeu pentru om nu este lucrarea omului pentru Dumnezeu asa ca William Branhan sau altul nu poate face nimic pentru mantuirea nimanui.
      Amin si inca o data Amin si diavolii nu mai pot schimba adevarul.

  9. Stau si ma minunez : ce fel de anonim poate sa fie Omul care, dupa citirea textului acestui articol, este in stare sa scrie astfel de comentarii .? parerea mea este ca nici nu a citir articolul dar a comentat asa ca sa se afle in treaba de opozitie la tot ceea ce eu doresc sa impartasesc cu fratii mei in Hristos si , probabil din cauza frustrarii ca el nu poate intelege nici macar una din tainele lui Dumnezeu descoperite prin Mesaj, cu toate ca le-am expus in multe din articolele pe care le-am scris pana acum Ma intreb deseori de ce nimeni nu comenteaza la acelea ? Raspunsul corect este acesta : fiindca sunt prezentate in versete ale Scripturii ! Cititorii insa sunt obisnuiti cu dragostea de pe buze asa ca in comentariul anonimului de mai sus , tipic vorbirii din denominatiuni . Ei trec usor si fluierand pe langa Cuvantul profetic si se asteapta ca Dumnezeu sa le deie cununa fara alergare dupa randuieli , ci pentru o asteptare dupa colt ca sa puna piedici celor care alearga bine si sa incerce sa le ia locul pe ultimii mertri distanta de linia de sosire . Frumos din partea lor , nu-i asa ? ( nu-i deloc frumos ! )

  10. Parerea mea, ca OMUL ti-a dat un raspuns de mare clasa, la o asa intrebare stupida, mr. John…

    Eu ma minunez mai degraba cum de tu nu intelegi cea ce a scris acel ADAM anonim (si nu am fost eu ala…)

    Si eu ma intreb cum de nu mai comenteaza nimeni PENTRU Mesaj? Cred ca lumea ori e confuza (nu l-a inteles), ori s-a trezit din somnul „cel de moarte”…

    Ioan spune :
    Duhul tau, Mister Abel , ar trebui sa te faca sa-ti dai seama ca Mr. John ( de la balcon ) care a pus comentariile de mai sus este o persoana stimabila independenta de felul meu de gandire , desi are credinta in adevarul Mesajului . Insa mi se pare ( ori este chiar asa ) ca, dupa felul comentariilor tale la articolul ” …viata fara duh ” tu insuti te impartasesti din aceea , deci, duhul tau ” lipseste cu desavarsire ” la apel atunci cand mintea ta o ia razna dupa a altora din aceeasi specie .

  11. Copilasilor, sa nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta si cu adevarul. (1Ioan.3:18) ( Sfat cestinesc dat de unul dintre apostolii Domnului)
    Dragoste este aceea care actioneaza cu piedici (pardon: )predici de vorbire cu viclenie, din umbra anonimatului ( maxima de minciuna sau culmea minciunii , practicata de majoritatea ex-mesagistilor )
    Cuvantul Domnului nu este numai ” sa ne iubim unii pe altii si si pe vrajmasi, ci ne indeamna si la alte lucruri bune : propovaduieste Cuvantul, staruie asupra lui la timp si nelatimp, mustra, cearta, indeamna cu toata blandetea si invatatura. (2Tim.4:2)

  12. Prostii. Mereu cazi in vechile obiceiuri.

    Cand ti se raspunde si ti se astupa gura, divaghezi de la subiect, o dai in piosenie (citate pocaite), presarate cu acuzatii, uneori balade, aruncat vorbe amare la adresa anonimilor…

    Si te mai miri ca nu te mai baga nimeni in seama? Pai daca coeficientul tau de incredere si seriozitate e sub nivelul marii?

  13. In Mesaj am citit aceasta : ” Dumnezeu a dat lui Abraham porunca taierii imprejur care sa fie un semn pentru el ca Dumnezeu i-a acceptat felul de credinta, nu numai pentru el, ci si pentru toti cei din neamul ( samanta ) lui dupa el . Iar cand Israelul si-a pierdut identitatea – fiind risipit intre popoarele pagane ) Dumnezeu a venit El insusi pe Pamant ca sa plateasca pretul rascumpararii lor si a dat botezul cu Duhul Sfant ca semn ca El a acceptat pocainta lor si i-a recunoscut ca samanta a lui Abraham fara taierea imprejur „ despre aceste lucruri a vorbit si Pavel, in invatatura data prin epistolele sale .Si prin citirea acestora stim ca nu oricare credinta este apreciata , ci numai aceea pe care Dumnezeu a dat-o sfintilor, odata pentru totdeauna precum ne-a spus un alt apostol (Iuda.1:3) Pavel a scris :
    „Noi insa, frati preaiubiti de Domnul, trebuie sa multumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, caci de la inceput Dumnezeu v-a ales pentru mantuire, in sfintirea Duhului si credinta adevarului. (2Tes.2:13)Pavel, rob al lui Dumnezeu si apostol al lui Isus Hristos,- potrivit cu credinta alesilor lui Dumnezeu si cunostinta adevarului care este potrivit cu evlavia, in nadejdea vietii vesnice, fagaduite mai inainte de vesnicii de Dumnezeu, care nu poate sa minta, ci Si-a descoperit Cuvantul la vremea Lui, prin propovaduirea care mi-a fost incredintata, dupa porunca lui Dumnezeu, Mantuitorul nostru; -. catre Tit, adevaratul meu copil in credinta noastra a amandurora: Har si pace de la Dumnezeu Tatal si de la Isus Hristos, Mantuitorul nostru! ( Tit 1.1-4)
    Iata si aici o taina : nu avem doi Mantuitori, ci Unul Singur, pe Domnul si Dumnezeul nostru Isus Hristos, Acela pe care L-a recunoscut si Toma ( poreclit Necredinciosul ) atunci cand a fost solicitat sa puna mana si sa simta ranile Celui Viu in vecii vecilor , care este Dumnezeul Cel Atotputernic

  14. OM? Da zice:

    Este urit din partea ta sa pui versete Biblice sfinte sa le aplici „mesajului”.
    Ele apartin apostolului Pavel si voi nu le credeti, voi doar le folositi pentru a masca crocodilul de mesaj. Crocodilul de Branham.
    Mesajul este crocodil degeaba tot ziceti ca e butuc.

  15. John zice:

    Din cele peste 300 de predici care le-am citit, nu mi-au creeat nici o problema, indiferent de invataturile aduse.Culmea e ca la voi dupa una deja reactionati exact ca un , caine atunci la vederea unei pisici,
    Aratati-mi va rog un om in generatia noastra, zic de prin America unde a avut curajul sa aduca adevarul care s-a pierdut de-a lungul timpului!Nu o sa gasesti niciunul.Toti s-au dus dupa vechile invataturi traditionale mostenite de biserica Romei.Toti au vrut sa fie bine vazuti de celelalte biserici, nu cumva sa „supere” pe ceilalti.Dusmanul nu o sa aiba de-a face cu ce a facut Oral Roberts , Billy Graham, T.L. Osborne si ceilalti ce au acumulat milioane de dolari prin evanghelism de tip Hollywood.
    Spune ceva de Mesaj cu privire la dumnezeire, botez apostolic, nastere din nou dupa Cuvant, alegere dinainte si alte lucruri care le-a predicat William Branham.Imediat o sa vezi impotrivire.

    Cei ex mesage, spuneti ce vreti voi mai departe, ca suntem hitleristi, rataciti, nazisti sau cum vreti. totdeauna o sa stau langa acest Mesaj si Mesajul nu este altceva decat Cuvantul lui Dumnezeu care se implineste la timpul prezent cu privire la Israel , Biserica. Daca voi discuta cu cineva atunci nu vin cu un teanc de predici, ci vin cu Biblia aratand ca Domnul., Dumnezeu este Acelasi si inca isi tine promisiunile Lui. Isus Hristos este Acelasi, ieri ,azi si in veci – Ev 13:8

  16. John zice:

    Si da, nu sunt acelasi John care ati inteles ca e fratele Nelu Dascalu. 🙂

  17. Ex mesaj zice:

    E crocodil! Dar nu crezi. Ti se pare ca e butuc. Treaba ta atunci. Butuc sa-ti fie.
    Branham nu a descoperit nimic si a mintit mereu. Spune aici vreo descoperire divina venita prin el. Dumnezeirea botezul si restul sunt furate de la penticostali.

  18. John zice:

    Continutul celor 7 peceti. Nu fr Braham le-a rupt, ci Mielul asa cum scrie in Apocalipsa,dar lui i-a fost aratat ce contin acele 7 peceti.In predica „Acesta este timpul, domnilor?”, sunt enumerate vreo 13 taine aduse din nou in lumina Sfintelor Scripturi.Am mai spus ca pentru unii nu sunt descoperiri si e plagiat asa cum va place sa numiti,dar pentru mine care nu am vazut pana sa fie predicate prin fr Branham, sunt descoperiri.Cu epocile, aici va dau dreptate,sunt preluate de la Larkin,dar numele mesagerilor pentru fiecare biserica sunt pusi de fr Branham.
    Despre penticostali stiu ca sunt in general trinitarieni si altii cu Jesus Only,dar nu sunt asa populari cum sunt primii.

    Dar ai blogul tau Lica unde poti sa scrii ce vrei acolo, nu stiu la ce mai veniti si bateti apa in piua aici cu atat de multa impotrivire unde se crede Mesajul. Inca mai am unele predici traduse de tine si le pastrez ca amintire pentru vremurile bune de la inceput atunci cand iti era scump ce ai primit.
    Pacat ca acum v-au corupt pe toti acel lup imbracat in piele de oaie numit Collins.

  19. Precizare : cel ce-si zice ex-mesaj nu e Lica . Eu stiu cine este fiecare, desi nu identitatea Om-ului conteaza, ci duhul de care se lasa stapanit , pentru ca sufletul este natura duhului Mesajul m-a invatat ca Dumnezeu a creat toate duhurile inainte de intemeierea lumii pamantesti si planul Lui era sa le aduca in existenta umana prin Cuvantul vorbit ca si samanta si aceasta aparitie in trup sa se faca doar prin Adam ( asa cum nasterea din nou se face doar prin al doilea Adam numit Isus Hristos) Dumnezeu a ingaduit lui Adam exteriorizarea partii lui feminine ( cand a vazut ca omului nu-i placea sa fie numai el singur in timp ce toate vietuitoarele din jur erau perechi – Adam nu a realizat atunci ca numai el era creat dupa chipul lui Dumnezeu ) si apoi caderea in pacat, adica inmultirea prin sex pentru ca sa poata prinde in om si pe acele duhuri care s-au razvratit in cer, sa le lase sa-si desfasoare activitatea prin oameni, ca apoi sa-i judece ( iadul a fost pregatit diavolului si ingerilor lui ) Duhurile care s-au razvratit impotriva lui Dumnezeu in cer, inainte ca Adam sa primeasca trupul din tarana nu puteau sa fie pedepsite fara sa fie data o lege a pedepsei , de aceea Domnul a pregatit prin Adam terenul ca acestea sa poata fi inchise ( Scriptura zice ca „ Dumnezeu a inchis pe toti oamenii in neascultare
    Astfel, asa cum am scris mai sus , Fr. Branham a zis ca sufletul omului este dupa natura duhului care-l insufleteste , adica este bun si ascultator de Cuvant, sau este rau si razvratit la tot ce a zis vreodata Dumnezeu , vorbind prin „oamenii placuti Lui „

  20. John zice:

    Am crezut ca e el,dar oricine ar fi, i-am dat un raspuns daca tot a intrebat.Ramane valabil si ce am scris ca totul e in zadar ce incearca sa faca unii pe aici, adica „convertire”,

  21. Pentru ca se numeste Behaitul OILOR (la plural), trebuie sa scrie sub diferite nume, altfel ar trebui sa se cheme Behaitul OAIEI… Eu nu cred ca John e altcineva decat „pastorul” acestui blog, chiar daca aparent poarta discutii cu el…

    Dar treaba mea ce cred… fiecare cu credinta (credintele) sale. Eu nu sunt aici sa oblig pe cineva sa renunte la crezurile sale, scopul meu e de a expune nimicnicia si minciuna acestui „Mesaj” al orei, in fata cautatorilor sinceri de adevar.

    Cateva comentarii la ce a scris sir John:

    Si eu am citit zeci de predici principale, poate o suta in total, nu doar una singura. Si multe predici le-am citit si de mai multe ori, cu sublinieri si tot tacamul. Apoi am auzit sute de predici, si nu din astea „made in Romania” de gen penticostal ci de la predicatori adevarati ai mesajului din intreaga lume. In ultimii 20 ani am invatat engleza odata cu predicile, si pot sa iti spun ca cei din Romania (majoritatea) sunt mici copii fata de ce se predica afara. Am ascultat la frati de elita, ca Jeff Jenkins (care a parasit mesajul din bun simt, fara sa faca „spume” ca si noi). L-am auzit pe tatal sau Lonnie, pe Tim Pruitt, Ed Byskal, Harold Becket, pana la misticul Vin Dayal, daca iti spune ceva.

    Am trait si am fost cuprins de „marele taine” ale mesajului pana in maduva oaselor. As putea foarte bine sa raman in Mesaj si sa-l predic cum nu cred ca s-a mai predicat in Romania. Nu zic ca nu sunt si in Romania frati capabili si talentati, acestia ii poti numara pe degete si sunt indeosebi aceia care au crescut pe langa marii pastori internationali (deci NU Frank, si NU VGR care nici macar nu predica, ei doar asculta casete)…

    De ce am iesit eu? Nu din cauza lui Collins sau a lui Bergen (Believe the Sign, care aparuse pe net inaintea lui Collins). Ci pentru ca am evoluat, am crescut spiritual. Am vazut ca „Mesajul” mi-a ramas mic, nu mi se mai potriveste, fiindca nu este atot-cuprinzator, ca defaimator, inuman, fara iubire (sau cu o iubire ipocrita, doar fata de grup). Si multe alte lucrururi despre care vorbesc de mai bine de 2 ani…

    Daca nu ar fi fost acestea, as putea ramane la Mesaj si v-as putea „talcui” o multime de lucruri intr-un mod pe care nici nu va ganditi ca ar fi posibil. La cate lucruri am inteles acum, l-as putea apara pe Branham toata viata si le-as inchide gurile la cei mai multi „ex-mesagisti”. Dar nu o fac, pentru ca am realizat ca „Mesajul” nu exista in viata reala, ci este doar fictiune, mitologie, psihologie. Ceea ce a pretins Branhan, de la Ilie pana la povesti in nori, este aplicabil la orice om, pentru ca sunt arhetipuri, si pot fi reale intr-un anumit mod. Dar el a gresit, confundandu viata reala cu arhetipul (sablonul psihologic). Ilie, Moise, fecioara inteleapta, robul credincios sunt prezenti in ORICE OM, la fel ca si Iuda, Core sau Datan.

    Nu cred ca va dati seama de aceste lucruri, caci sunteti ametiti in betia vinului branhamist. Lozincile voastre, cu care incercati sa va aparati, arata ca vi-ati pierdut discernamantul, capacitatea de a rationa (va scuzati ca acest lucru este „satanic”) si prin urmare v-ati rupt de realitate.

    Branham ar fi fost cu adevarat un OM al lui DUMNEZEU, daca ceea ar fi acordat si altora drepturile „speciale” si privilegiile „supranaturale” pe care le-a pretins in exclusivitate pentru el. In cazul acesta, si daca nu ar fi exclus pe toti cei care nu l-au bagat in seama, i-as fi aparat ideile sau idealurile pana la moarte.

    Nu am avut nevoie de Collins, Bergen sau Lica, pentru a-mi da seama despre desertaciunea acestui „Mesaj” si de ratacirea (prin lumi inchipuite, nereale) ale asa-zisului „Profet”.

    ABEL, fiu de OM

  22. Vad ca stii sa canti bine, Abel, dupa cu n-ai cetera ! ” Parole, parole, parole, encore des paroles, en touts ces moment ” adica, precum refrenul acesta : Vorbe, vorbe, vorbe si iar vorbe, in toate aceste clipe – sau clipuri de comentarii .
    Nu stii ca ” lauda de sine nu miroase bine ” ? Din toate zise pana acum, nu se poate trage concluzie ca ai cunoaste catusi de putin Mesajul , pentru tine, macar, d’apoi sa-l si propovaduiesti ! Tu stii doar sa te impotrivesti , si nici asta in mod convingator. De doi ani ” bati apa in piua ” cu vorbe despre omul Branham ( pe care nu l-ai cunoscut personal, totusi insisti in pacatul de barfa interpretandu-i afirmatiile dupa gandurile tale rebele,, pentru ca , in privinta descoperirii Cuvantului nu ai de spus nici un cuvintel .( silaba, sau macar onomatopee, din firea ta proprie ) Asta arata la scena deschisa natura duhului tau , care poate fi in cel mai bun caz de capra, sau in cel mai rau de leu domesticit care ragneste doar, in nici un caz de oita barsana (…de esti nazdravana …) Pastorul cel Bun se ingrijoreaza doar pentru oile Sale si pentru oi pe care trebuie sa le aduca la El din alte staule , care nu sunt din staului acesta . Si cine se va putea impotrivi Lui, si cu ce ? Caci, vorbe ca ale tale ……zboara de cand lumea si pamantul , iar ce scrii este doar pentru judecarea ta .

nimic

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s