Lucrurile incepatoare ale credintei in Dumnezeu

Crredinta   vine  in  urma  auzirii  Cuvantului lui Dumnezeu . Aceasta  afirmatie  , desi  pare a  fi  biblica  suta  la  suta,  totusi nu  este  , fiindca  este  spusa  prescurtata   dupa  urechea  omeneasca  fireasca  Dupa  auzul  urechii  omului  duhovnicesc,  adevarul  afirmatiei  apostolului Pavel  suna  asa :  ”  Astfel, credinta vine in urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvantul lui Hristos.” (Rom.10:17)

Primordial este  Cuvantul  lui Hristos , care  este  propovaduit  prin  oameni  ” unsi” pentru  aceasta  slujba  , fiindca  se  pun  aceste  intrebari : „Dar cum vor chema pe Acela in care n-au crezut? Si cum vor crede in Acela despre care n-au auzit? Si cum vor auzi despre El fara propovaduitor? (Rom.10:14)

Orice  copil  trebuie  sa  invete  sa  vorbeasca, si  nu  poate  face  singur  lucrul  acesta . El  invata  limba  materna , auzind  vorbirea  parintilor . Tot  asa  este  situatia  copiilor  lui Dumnezeu , mai  ales  a  acelora din  vremea de pe urma , cand  Mesajul  orei  intoarce  inimile  copiilor  catre  parintii lor ( Maleahi 4 .6)   Daca  parintele  nostru  duhovnicesc ( al  crestinilor  din Natiuni ) este  recunoscut a fi  apostolul Pavel   noi  am  invatat  sa  vorbim  auzind  Cuvantul lui Hristos  propovaduit de el : „Si noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca sa putem cunoaste lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Sau. Si vorbim despre ele nu cu vorbiri invatate de la intelepciunea omeneasca, ci cu vorbiri invatate de la Duhul Sfant, intrebuintand o vorbire duhovniceasca pentru lucrurile duhovnicesti.( 1 Cor.2 12-13)  Acest  indemn sa  devina  imperios  pentru  fiecare  crestin   : „Daca vorbeste cineva, sa vorbeasca cuvintele lui Dumnezeu. Daca slujeste cineva, sa slujeasca dupa puterea pe care i-o da Dumnezeu: pentru ca in toate lucrurile sa fie slavit Dumnezeu prin Isus Hristos, a caruia este slava si puterea in vecii vecilor! Amin. „(1Pet.4:11)  Atunci,  cei  care-l  vor  asculta, vor  invata  si  ei  sa-L  cunoasca dupa Cuvant .

Anunțuri

Despre behaitul oilor si Glasul Pastorului

caci "Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine "...
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Lucrurile incepatoare ale credintei in Dumnezeu

  1. Anonim zice:

    CE ESTE O SECTA? Se potriveste foarte bine la mesagisti.

    4. Comunitatea exclusivă a celor mântuiti.

    Secta se absolutizează pe sine prin pretentia că numai ea ar reprezenta comunitatea celor mântuiti/iluminati/alesi. Prin contrast, Biserica este fie apostată, fie unealta diavolului.

    Membrii sectei sunt prezentati ca sfinti, în timp ce păcatele celorlalti sunt amplificate. Dumnezeu devine astfel proprietatea grupării, El apreciindu-i pe toti oameni asa cum face aceasta. Prin urmare, Dumnezeu îi foloseste numai pe membrii sectei ca instrumente pentru a-si revela voia si adevărul Său. Ei au astfel o misiune specială.
    Secta se ridică pe sine la pozitia transantă a lui Iisus, aplicându-si cuvintele Lui: „Cine nu este cu mine, este împotriva mea.” Ea nu se multumeste cu atitudinea pe care Iisus a recomandat-o ucenicilor Săi: „Cine nu este împotriva voastră, este pentru voi” (Luca 9:50).

    5. Rolul central al grupării în sfârsitul lumii.
    Secta este convinsă că a luat nastere conform unui plan special al lui Dumnezeu, pentru a umple un loc lăsat gol de Biserica depărtată de la credinta adevărată. Deseori, nasterea sectei marchează un moment istoric în escatologia lumii. Sfârsitul lumii joacă un rol determinant în teologia grupării: ea devine arena pe care se va desăvârsi glorificarea sectei, atunci când toti ceilalti vor fi înfrânti. Desi poate fi mică si neînsemnată, atunci când vine ziua încheierii socotelilor, ea va primi de la Dumnezeu locul de onoare pe care îl merită. Ea este mesagera, cea care pregăteste revenirea lui Hristos si participantă alături de Dumnezeu la judecata finală.
    Pe evreii vinovati de mândrie spirituală cu privire la locul lor, Iisus i-a avertizat: „Multi de la răsărit si de la apus vor veni si vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac si cu Iacov în împărătia cerurilor. Iar fiii împărătiei vor fi aruncati în întunericul cel mai din afară” (Mat. 8:11,12).

    6. Conducător carismatic sau mesianic.
    Acesta fie se consideră Dumnezeu, fie numai el interpretează Scripturile asa cum ar voi Dumnezeu, interpretări care nu pot fi contestate de membri. Conducătorul este auto-numit si nu se subordonează nici unei alte autorităti. El hotărăste cum trebuie să gândească, să reactioneze sau să simtă membrii în diferite situatii ale vietii.

    7. Dependentă psihologică fată de grup.
    În timp, membrilor li se induce credinta că părăsirea sectei echivalează cu părăsirea lui Dumnezeu si cu pierderea mântuirii. Astfel, secta capătă un rol tot mai mare în viata individului, cu valente de viată socială si familială. Prin urmare, membrii au tendinta să rupă legaturile cu familia si cu prietenii care nu frecventează gruparea respectivă. Ei renuntă la telurile în viată si la activitatile de interes pe care la aveau înainte de a se alătura grupului; întreaga lor viată începe să graviteze în jurul sectei, rezultând o izolare de societate – restul lumii nu sunt mântuiti, nu sunt crestini, nu sunt transformati; Secta devine singura sursă valabilă de informare.

    http://www.odaiadesus.ro/manipulare.html

  2. Multumim lui Anonim ca ne-a informat , sa stim ce-i o ” secta „. Neapatrat , asta trebe studiat, , sa nu cadem in pacat ! Dupa capul dumnealui nu Scriptura-j importanta ci Analiza sectanta , Sa dam deci curs linkului asa dupa cum citim, poate ca ne mantuim . Ce ne-om face daca nu , si-om ajunge la dracu ? Cine ne-o mai apara , cand Scritura-o vom uita ? Intrebati-va, va rog , orisicand cititi un blog , ca si acesta citit ,complet de Cuvant lipsit .

    Trăsături principale ale sectelor religioase
    Bogdan Mateciuc

    Ce este o sectă?

    Prin definitie, secta este o grupare care s-a desprins dintr-o structură/organizatie initială, în scopul corectării unor abateri doctrinare atribuite structurii-mamă. Există, de asemenea, secte desprinse din alte secte.

    O sectă este un grup sau o miscare caracterizată printr-un devotament sau dedicare exagerată fată de o persoană, o idee sau un obiect, folosind tehnici de manipulare si control care nu sunt etice (de exemplu, izolarea de prieteni si membri ai familiei, debilitare, folosirea unor metode pentru a mări sugestibilitatea si supunerea, controlul informatiilor, anularea individualitătii sau a judecătii critice, promovarea dependentei fată de grup si teama de a-l părăsi, etc.) în scopul atingerii scopurilor conducătorilor de grup, în defavoarea membrilor, a familiilor lor sau a comunitătii.

    Sectele pretind o anumită pozitie pentru ele sau pentru conducătorii lor, ceea ce le asează în opozitie cu societatea si/sau cu familia. Ele adoptă atitudini fătarnice, propagandistice, pentru a câstiga noi membri. Într-o lume în care cifrele vorbesc, un număr mai mare de membri creează iluzia de veridicitate învătăturii religioase.

    Caracteristicile unei secte

    Voi prezenta mai jos câteva dintre aspectele care caracterizează sectele religioase, cu precizarea că aceste trăsături nu se regăsesc cumulativ la toate sectele, ele variind destul de mult de la o grupare la alta.

    1. Ruptură abruptă cu crestinătatea istorică. Deoarece secta crede că întreaga Biserică crestină a devenit apostată la scurt timp de la moartea Apostolilor si că Dumnezeu a dat conducătorilor sectei o nouă lumină privind adevărul mântuitor. În consecintă, ea s-a despărtit de Biserică si a devenit complet independentă. Astfel, pentru secte, istoria Bisericii este o chestiune simplă: de pe vremea lui Hristos nu s-a întâmplat cu adevărat nimic important în Biserică, până când fondatorul sectei a început organizarea a ceea ce este salutat acum ca singurul popor adevărat al lui Dumnezeu. Secta se bucură de separarea initiată si este foarte multumită să rămână separată.

    2. Tendinta spre perfectionism. Membrii sectei se simt mult mai sfinti fată de cei din alte grupări religioase, mai ales fată de membrii Bisericii istorice. Pentru sectă nu este importantă o sensibilitate fată de păcat, materializată prin convingerea că nu suntem la înăltimea asteptărilor în privinta îndeplinirii a ceea ce vrea Dumnezeu de la noi. Membrii sectelor se laudă cu ceea ce fac. Ei pretind că ascultă de Dumnezeu si îndeplinesc lucrări pe care altii le neglijează. Ei cred că Dumnezeu foloseste standardul lor în ce priveste faptele si se consideră singurii care-l satisfac. Ca urmare, celelalte grupări sunt moarte spiritual, ipocrite si crestine doar cu numele.

    3. Tendinta de a supra-aprecia lucrurile secundare. Mai precis, sectele tind să ia anumite adevăruri secundare si să le dea o importantă mai mare decât li se cuvine, în timp ce chestiuni de importantă majoră sunt nesocotite. Rezultatul este că teologia sectei devine unilaterală si deformată. De obicei aceste adevăruri sunt cele care au dus la nasterea sectei sau care mentin acum separarea. Membrii sectelor au versete speciale în Scriptură pe care numai ei le înteleg corect si pe care le consideră providentiale în sustinerea teologiei lor.

nimic

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s