O noua lectie in cadrul cursurilor la Facultatea de constructii Divine in care invatam ca mesterii lui Dumnezeu lucreaza doar cu unealta numita rugaciune, prin care ei aduc la implinire lucrarea facuta deja de Spiritul Lui, si pe care El i-a determinat s-o faca , in calitatea de trimisi=ingeri mijlocitori . Dupa cum citim in titlul articolului, obiectul muncii este omul predestinat pentru viata vesnica ,prin Samanta lui Abraham=Hristos , ca si creatia suprema lui Dumnezeu pe Pamant
Ca referinte de studiu avem aceste texte Biblice :
„…. Iti voi raspunde ca aici n-ai dreptate, caci Dumnezeu este mai mare decat omul. Vrei dar sa te certi cu El, pentru ca nu da socoteala fiecaruia de faptele Lui? Dumnezeu vorbeste insa, cand intr-un fel, cand intr-altul, dar omul nu ia seama. El vorbeste prin vise, prin vedenii de noapte, cand oamenii sunt cufundati intr-un somn adanc, cand dorm in patul lor.Atunci El le da instiintari si le intipareste invataturile Lui, ca sa abata pe om de la rau si sa-l fereasca de mandrie,ca sa-i pazeasca sufletul de groapa si viata de loviturile sabiei. Si prin durere este mustrat omul in culcusul lui, cand o lupta necurmata ii framanta oasele. Atunci ii este greata de paine, chiar si de bucatele cele mai alese.Carnea i se prapadeste si piere, oasele care nu i se vedeau raman goale; sufletul i se apropie de groapa, si viata de vestitorii mortii. Dar daca se gaseste un inger mijlocitor pentru el, unul din miile acelea care vestesc omului calea pe care trebuie s-o urmeze, Dumnezeu Se indura de el si zice ingerului: „Izbaveste-l, ca sa nu se coboare in groapa; am gasit un pret de rascumparare pentru el!” Si atunci carnea lui se face mai frageda ca in copilarie, se intoarce la zilele tineretii lui. Se roaga lui Dumnezeu, si Dumnezeu ii este binevoitor, il lasa sa-I vada fata cu bucurie si-i da inapoi nevinovatia.” ( Iov 33)
„Domnul S-a uitat la el si a zis: „Du-te cu puterea aceasta pe care o ai si izbaveste pe Israel din mana lui Madian; oare nu te trimit Eu?” (Judc.6:14)
„.Duceti-va si faceti ucenici din toate neamurile, botezandu-i in Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. (Mat.28:19)….Si invatati-i sa pazeasca tot ce v-am poruncit. Si iata ca Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului.” Amin.
„Ispraviti, dar, acum de facut; pentru ca, dupa graba vointei, sa fie si infaptuirea, potrivit cu mijloacele voastre. (2Cor.8:11)Caci Dumnezeu este Acela care lucreaza in voi si va da, dupa placerea Lui, si vointa si infaptuirea. (Filip.2:13)
Prin studiu personal, ca teme de casa, veti gasi multe versete prin care vi se va clarifica tot mai mult acest subiect . IN CONTINUARE, VOI CITA DIN LECTIA PE CARE DUHUL SFANT NE-A PREDAT-O IN PREDICA FRATELUI BRANHAM
” Daca vrei sa fii o binecuvantare ( pentru altii) si sa obtii o binecuvantare ( pentru tine ) atunci cand cineva iti face rau si tu simti din plin consecintele a ceea ce ti-a facut persoana aceea, nu te plange altora ci poarta-l in rugaciune .dar nu intr-un mod egoist ( ca si cum l-ai da in judecata la tribunal) Du-te, cu in gandul tau, cu el, ca si cum ati fi umar la umar, inaintea lui Dumnezeu , cu aceasta rugaciune : ” Tata, el e fratele meu, eu ma gandesc ca merita pedeapsa, dar eu nu stiu motivul pentru care mi-a facut el aceast rau ” Daca esti duhovnicesc, (crestin nascut din nou) , lasa-L pe Dumnezeu sa vorbeasca cu tine . Tu ai putea afla prin ce situatie a trecut omul acela , cum a reusit diavolul sa-l insele , provocandu-l sa-ti faca tie rau . Cu toate ca tu ramai convins ca numai el este gresit, inainte de-a pleca de la tronul lui Dumnezeu vei simti o eliberare de ciuda si-ti va parea rau pentru acel om. Chiar vei simpatiza pe acel frate si cand vei reveni jos pe pamant te vei duce la el si vei da mana cu el, compatimindu-l pentru evenimentele prin care a trecut el si care s-au rasfrant si asupra ta . Un crestin nu poate sta cu un muritor in prezenta lui Dumnezeu ca sa-l condamne, eu nu cred ca ar putea face asta . Cand un frate face o greseala si eu il acuz, se poate sa nu fie asa decat din punctul meu de vedere . Dar daca el este intr-adevar gresit, ei bine, daca noi il ducem la Tronul lui Dumnezeu si stam acolo umar la umar cu fratele nostru stiind ca si el este muritor si destinatia lui vesnica poate sa depinda de atitudinea noastra fata de el, ne vom da seama ca toti suntem vinovati in vre-un fel si toti avem nevoie de ajutor unul de la altul . Si cel mai eficace mijloc de ajutor este de a ne ruga unul pentru altul pentru iertare de la El . Cuvantul ne invata sa pasim pe treptele desavarsirii, si vom ajunge la dragostea frateasca . Cand noi ajungem la aceasta, ne punem pe noi insine in locul lui, in situatia lui „. Ce voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi la fel.” ( Luca 6.31) Daca tu spui: ” Fratele meu a pacatuit impotriva mea, si a mai facut-o la fel si alta data „, te vei gandi la intrebarea lui Petru : ” Sa-l iert eu ? De cate ori , de sapte ori pe zi ?” atunci Domnul iti raspunde : ” De saptezeci de ori sapte ” Vedeti, dragostea frateasca vine dupa credinta in bunatatea lui Dumnezeu, apoi fapta de a-l duce in rugaciune , in care vei primi cunostinta motivelor lui, intelegand ce este in gandurile si in inima lui, aceasta cunostinta te va ajuta sa-ti infranezi sentimentele de vrajmasie si-ti va aduce rabdare sa astepti ca situatia sa se lamureasca , cu bunatate,blandete fata de el, avand incredintarea ca Dumnezeu il va aduce intr-o zi la pocainta si-l va integra in Trupul Lui, incredintare care este exprimarea de dragoste frateasca ”
Asa a invatat fratele Branham . Recitind aceasta predica si examinandu-mi extemporalul meu , l-am gasit notat cu nota 4, Si mi-am amintit iarasi versurile cantecului pe care-l cantam la Cenaclu : ” O parte din noi ne-am invins greseala, minciuna si groaza , Dar e drum, mai e drum, necuprins, pana-n zarea ce-si leagana oaza „….. Si am repetat cuvintele Palmistului :
„Ai mila de mine, Dumnezeule, in bunatatea Ta! Dupa indurarea Ta cea mare, sterge faradelegile mele!Spala-ma cu desavarsire de nelegiuirea mea si curata-ma de pacatul meu!Caci imi cunosc bine faradelegile, si pacatul meu sta necurmat inaintea mea. Impotriva Ta, numai impotriva Ta, am pacatuit si am facut ce este rau inaintea Ta; asa ca vei fi drept in hotararea Ta si fara vina in judecata Ta.Iata ca sunt nascut in nelegiuire, si in pacat m-a zamislit mama mea. Dar Tu ceri ca adevarul sa fie in adancul inimii: fa, dar, sa patrunda intelepciunea inauntrul meu!Curata-ma cu isop, si voi fi curat; spala-ma, si voi fi mai alb decat zapada.Fa-ma sa aud veselie si bucurie, si oasele pe care le-ai zdrobit Tu, se vor bucura.
Intoarce-Ti privirea de la pacatele mele, sterge toate nelegiuirile mele!Zideste in mine o inima curata, Dumnezeule, pune in mine un duh nou si statornic!Nu ma lepada de la fata Ta si nu lua de la mine Duhul Tau cel Sfant.. Da-mi iarasi bucuria mantuirii Tale si sprijina-ma cu un duh de bunavointa! Atunci voi invata caile Tale pe cei ce le calca, si pacatosii se vor intoarce la Tine. Dumnezeule, Dumnezeul mantuirii mele! Izbaveste-ma de vina sangelui varsat, si limba mea va lauda indurarea Ta. Doamne, deschide-mi buzele, si gura mea va vesti lauda Ta. Daca ai fi voit jertfe, Ti-as fi adus: dar Tie nu-Ti plac arderile de tot. Jertfele placute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu dispretuiesti o inima zdrobita si mahnita.
Zideste in mine o inima curata, Dumnezeule, pune in mine un duh nou si statornic „
Tu ai citat câteva Scripturi, dar eu nu pot vedea vreo legătură, atât unele cu altele, cât şi cu titlul articolului, sau cu „obiectul muncii”.
Nu am văzut nicăieri unde apare acest „obiect” în aceste citate, adică „omul predestinat” (pentru viaţa veşnică, prin sămânţa lui Abraham = Hristos)…
Aşa că nu ştiu despre ce vorbim aici? Despre predestinare? Despre curăţire şi reînnoire? Răscumpărare? Trimiterea în lucrarea de misiune?
Serios acuma, e ca şi când ai zidi fără mortar. Şi pe deasupra, pietrele alese de tine, nu că nu ar fi bune, dar nu prea se potrivesc în context…
Acum, ca un student conştiincios ce sunt, mi-am făcut totuşi tema de casă (studiul Scripturilor). Fiindcă nu am înţeles planul de ansamblu al construcţiei tale, m-am concentrat doar pe nivelul parterului, care avea cel mai mult material. Mă opresc la versetele 23-24 din cartea Iov, cap. 33 pe care le-ai citat:
„(23) Dar dacă se găseşte un înger mijlocitor pentru el, unul din miile acelea care vestesc omului calea pe care trebuie s-o urmeze,
(24) Dumnezeu Se îndură de el şi zice îngerului: „Izbăveşte-l, că să nu se coboare în groapă; am găsit un preţ de răscumpărare pentru el!”
Pot să îmi imaginez că tu sau un creştin evanghelic aveţi în minte unul din aceste două scenarii de interpretare:
a) Îngerul Mijlocitor îl reprezintă pe Domnul Isus, care îl izbăveşte pe om, plătind preţul de răscumpărare.
b) Îngerul Mijlocitor este un om, profet, mesager, care este trimis la om ca să îi arate „calea cea bună” (respectiv un anumit fel de interpretare a Bibliei), şi dacă omul acela acceptă „glasul îngerului”, Dumnezeu se îndură de el şi îl izbăveşte, probabil, tot prin jertfa lui Isus.
Acum poate te întrebi, care este varianta susţinută de mine? Nici una. De ce? Textul nu spune aşa ceva.
Înainte de a face analiza fizico-chimică a materialului cu care avem de a face (şi un student la o facultate TREBUIE să lucreze ştiinţific) vreau doar să vedem contextul acestei relatări. Neprihănitul Iov este într-o mare problemă, trupul său este grav deteriorat, şi dacă Dumnezeu nu intervine rapid, viaţa lui pe acest pământ va lua sfârşit. Suferinţa lui Iov este că în curând va „cădea în groapă”, dar aceasta nu înseamnă neapărat „Iadul”, sau ceea ce un creştin îşi imaginează prin aceasta. Iov era un evreu, şi evreii nu aveau această noţiune a unui „infern”, a unui loc de „chin veşnic”. Problema lui Iov era pur şi simplu viaţa fizică de pe pământ, care îi devenise nesuferită, nu cea viitoare. El fusese mereu un om drept şi credincios, şi totuşi se va stinge curând, uitat şi părăsit de toţi. Aşa ceva nu merita el! Noţiunea de „Mijlocitor” sau „Răscumpărător” este străină lui Iov, şi chiar dacă este menţionată „răscumpărarea”, aflăm din versetul 25 că se referă la trupul fizic, nicidecum la o viaţă viitoare: „Carnea lui se face mai fragedă ca în copilărie, se întoarce la zilele tinereţii lui.” Aceasta chiar are loc, după cum putem citi la sfârşitul cărţii…
Dar, după ce am analizat cărămizile din care este construit acest text, m-am cutremurat. Traducerea lui Cornilescu este tot atât de fiabilă ca şi o casă de plastilină. Inginerie spirituală nu se face fără a înţelege cuvintele şi semnificaţiile lor în limba în care s-au scris.
Iată traducerea care era bine dacă o găseam în Biblia în limba română. Am tradus direct din ebraică. Dacă nu mă crezi pe mine, consultă un dicţionar sau măcar Biblia King James, care e mult mai aproape de original (în acest caz, nu generalizez aceasta):
v.23 (Ebraic): Im yesh al’av malach melitz achad minie alef le’hagid le’adam yoshro.
Trad.: Dacă este cu el un înger translator, unul din o mie, care să-i arate omului dreptatea lui
v.24 (Ebraic): Vaychunenu vayiomer pedaehu meredet shachat matzati chofer.
Trad.: Şi el este îndurător cu el şi spune: Împiedică-l să coboare în distrugere (sau groapă), am găsit un preţ (sau răscumpărare).
Aşadar, e vorba de un „Malach” adică de un „înger”. Nu de un om, fiu de om, sau de Dumnezeu… „Melitz” înseamnă „Translator” (şi batjocoritor, dar acest sens nu se aplică aici). Nicidecum însă „Mijlocitor”.
Scurtă explicaţie a înţelegerii evreilor: Desigur, poţi spune cuiva care îţi aduce o veste bună, sau se poartă bine cu tine: „Eşti un înger”. Dar în cazul acesta, când este vorba despre a aduce „mesaje” de la „EN SOF” (Cel fără limite, de necuprins) către ADAM (Om), şi viceversa, acest transfer are loc prin anumite entităţi pur spirituale, de natură extra-terestră, adică ne-aparţinând de această lume, sau chiar de universul fizic. Ei sunt numiţi „Malachim” sau „Îngeri”, şi sunt împărţiţi în diferite categorii, în funcţie de nivelul sau concentraţia energetică a informaţiilor pe care le canalizează. Una din rasele de îngeri sunt de exemplu „Archanghelii” sau „Metatronii” cum îi mai numesc evreii. Din rasa lor fac parte Gabriel, Michael, dar şi alţii ce nu apar în Biblie. Există foarte multe cărţi în cultura ebraică, şi este foarte clar, că aceste entităţi nu au nici o asemănare cu omul. Să ne gândim doar la rasa „Chayiot” (noi îi numim cele patru făpturi vii), sau „Ophanim” resectiv „Roţile învârtitoare” sau „Serpahim”, respectiv „Dragonii de foc”.
Ce trebuie reţinut, este că aceşti îngeri canalizează, pe cale ierarhică, informaţiile de la Dumnezeu (cel Infinit) la om, dar şi invers. O comunicare pe cale „directă” cu Dumnezeu, din păcate, este imposibilă. Nu că Dumnezeu nu s-ar demite să stea de vorbă cu noi ăştia mici, dar este imposibilă, dpdv „tehnic”. Ca să ai o idee, este ca şi cum tu ţi-ai încărca telefonul deştept direct la linia de înaltă tensiune (150.000 Volţi). Nu se poate, este nevoie de câteva trepte de transformare, altfel pur şi simplu se „arde” totul…
Aceasta sunt deci „Malachimii”. Şi ca să fii absolut sigur, că nu sunt totuşi nişte oameni care transmit o anumită formă de credinţă, îţi îndrept atenţia spre ce tu însuţi ai citat (v15-16), unde spune că „El vorbeşte prin vise, prin vedenii de noapte, când oamenii sunt cufundaţi într-un somn adânc.” Dumnezeu vorbeşte tuturor (nu doar profeţilor) prin vise, când mintea conştientă lucrează la un sfert de normă. Dumnezeu nu vorbeşte direct, că să nu ne „prăjească circuitele”, ci acei Malachimi, transformatoarele energetice ale „minţii lui Dumnezeu” ne transmit doza potrivită subonştientului nostru, prin vise sau vedenii.
Vezi, de aceea aici în versetul 23 se caută un „Malach Melitz”, un „Înger traducător”. Merge şi „Mijlocitor”, dar NU ÎN FELUL ceea ce ne închipuim noi potrivit Noului Testament. „Translator” este mai corect, mai bine s-ar descrie prin termenul tehnic „Adaptor” pentru că adaptează frecvenţele (energia gândurilor divine) la capacitatea noastră de a recepţiona.
Se caută un înger special, unul dintr-o mie… De ce? Pentru că fiecare om are propriul său înger cu care comunică (poţi să-l numeşti îngerul „păzitor”, îngerul „călăuzitor”, cel care „vede pururi faţa Tatălui”). Aici nu e vorba de „căpeteniile” de îngerii din sferele înalte, la care omul de rând nu are acces, ci un înger personalizat, care este permanent în legătură cu un om (deşi omul de cele mai multe ori nu este conştient de asta).
Şi ce face acest înger? Cornilescu spune că „vesteşte omului calea pe care trebuie să o urmeze”. Iarăşi spun, nu este vorba de un profet, un predicator, un om. Desigur, oamenii pot arăta calea către, dar omul însuşi trebuie să descopere legătura cu „Îngerul special, unul dintr-o mie”, pe care evreii îl numesc „Magid” iar alţii „Sinele divin”. (În Mesaj, acest lucru este ceea ce Branham numeşte „Teofania” de la care „auzim”).
Traducerea Cornilescu este foarte liberă în acest moment. Originalul spune că Îngerul îi arată omului „dreptatea lui”. A OMULUI. Nu a îngerului, nici a lui Dumnezeu. Asta spune gramatică textului. Îngerul îi spune omului, mereu şi mereu, sub diferite forme, că este drept. Iov era drept. Dumnezeu a spus-o, chiar şi Satan a recunoscut. Cine a spus că nu e aşa? Prietenii (falşi) ai lui Iov. Îngerul încerca să-l convingă că este un om neprihănit!
În versetul 24 Cornilescu spune: „Dumnezeu este îndurător cu el şi îi spune îngerului”. Numai că cuvintele „Dumnezeu” şi „Îngerului” nu există în original, ci mai degrabă „El este îndurător cu el şi spune”. Cine spune ceva cui? Îngerul omului? Omul lui Dumnezeu? Dumnezeu Îngerului? Eu cred că mai degrabă că Îngerul lui Dumnezeu. În prima parte, Îngerul a canalizat în jos mesajul că „Omul este neprihănit”. Şi când omul acesta a confirmat că a recepţionat, şi că a ÎNŢELES acest mesaj, atunci el pune valoare, pune preţ pe umanitatea (şi divinitatea) sa. Nu se mai plânge, ci se ridică, el stă acum în picioare înaintea lui Dumnezeu. Acest lucru este foarte pe placul îngerului, care preia acest semnal, poate pentru om rămas încă undeva în subconştient, şi îl transformă la rândul său, îl amplifică şi îl duce la tronul lui Dumnezeu (care nu este un „scaun în cer”): „Împiedică-l să coboare în distrugere, am văzut că pune preţ pe trupul lui, pe mintea lui, pe sufletul său”.
Şi aşa mai departe, Dumnezeu la rândul Său transmite un alt gând, o energie vindecătoare, prin îngerii săi slujitori…
Shalom
Abel ben Adam
Am avut de gand sa-ti scriu un comentariu mai lung, dar, dupa ce am scris o pagina, incercad sa dezamorsez rand pe rand fitilele din comentariul tau, mi-am dat seama de lungimile de unda diferite care fac imposibila comunicarea benefica reciproc .
Ceea ce zici tu sunt lucruri intr-adevar interesante insa multe afirmatii eu le consider incorecte , ca de exemplu asta :” O comunicare pe cale „directă” cu Dumnezeu, din păcate, este imposibilă. Nu că Dumnezeu nu s-ar demite să stea de vorbă cu noi ăştia mici, dar este imposibilă, dpdv „tehnic” , pentru ca prezinti numai atat cat poate cuprinde punctul tau de vedere , fara sa tii cont de alte imagini in detaliu pe care le gasim citind Cuvantul . Astfel, pe langa versetul „Domnul a zis: „Fata nu vei putea sa Mi-o vezi, caci nu poate omul sa Ma vada si sa traiasca!” (Exod.33:20) putem sa-l citim si sa-l si intelegem si pe acesta :”Eu ii vorbesc gura catre gura, Ma descopar lui nu prin lucruri grele de inteles, ci el vede chipul Domnului. Cum de nu v-ati temut deci sa vorbiti impotriva robului Meu, impotriva lui Moise?” (Num.12:8). De asmenea citim si acest ” statement „=afirmatie ( la fel ca si in ebraica, si in engleza un cuvant poate fi luat intr-o multime de intelesuri, conform contextului , pe cand limba romana este cu mult mai bogata in cuvinte – probabil ca si acesta este un motiv pentru care unii dintre noi consideram ca stim mai multe decat Dumnezeu ) : „Peste putina vreme, lumea nu Ma va mai vedea, dar voi Ma veti vedea; pentru ca Eu traiesc, si voi veti trai. „(Ioan.14:19) legata direct de un alt ” statement „= specificatie : „Daca Ma iubeste cineva, va pazi Cuvantul Meu, si Tatal Meu il va iubi. Noi vom veni la el si vom locui impreuna cu el.” (Ioan.14:23)Cine are poruncile Mele si le pazeste acela Ma iubeste; si cine Ma iubeste va fi iubit de Tatal Meu. Eu il voi iubi si Ma voi arata lui.” (Ioan.14:21)
Cum crezi tu, oare , ca ar fi aceasta experienta traita fara posibilitatea comunicarii directe cu Dumnezeu ? Oare de ce o fi zis si Pavel : „Caci „cine a cunoscut gandul Domnului, ca sa-I poata da invatatura?” Noi insa avem gandul lui Hristos.” (1Cor.2:16) daca comunicarea cu Dumnezeu este ” imposibila ” ?
Stii ce ? poate sa fie adevarata afirmatia ta, bazata pe cunostinta ” tehnica ” pe care o detii, insa mai exista si o alta cunostinta necunoscuta tie, care insa poate fi invatata la Facultatea de Constructii Divine , despre care ne-a vorbit Pavel : „. Dar, dupa cum este scris: „Lucruri pe care ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit, si la inima omului nu s-au suit, asa sunt lucrurile pe care le-a pregatit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.”
Noua insa Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Sau. Caci Duhul cerceteaza totul, chiar si lucrurile adanci ale lui Dumnezeu.
In adevar, cine dintre oameni cunoaste lucrurile omului, afara de duhul omului care este in el? Tot asa, nimeni nu cunoaste lucrurile lui Dumnezeu, afara de Duhul lui Dumnezeu.
Si noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca sa putem cunoaste lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Sau.
Si vorbim despre ele nu cu vorbiri invatate de la intelepciunea omeneasca, ci cu vorbiri invatate de la Duhul Sfant, intrebuintand o vorbire duhovniceasca pentru lucrurile duhovnicesti.Dar omul firesc nu primeste lucrurile Duhului lui Dumnezeu, caci pentru el sunt o nebunie; si nici nu le poate intelege, pentru ca trebuie judecate duhovniceste. (1Cor.2:14)
Intelegi tu, Abel, unul dintre motivele pentru care unii iubesc si cerceteaza cu respect si consideratie Mesajul orei , in timp ce altii il denunta si-l rejecteaza , batjocorind si hulind pe Mesager ? asa faci si tu, stiind bine ca fratele Branham a implinit chiar ” la litera ” indemnul apostolului : „Faceti in toata vremea, prin Duhul, tot felul de rugaciuni si cereri. Vegheati la aceasta, cu toata staruinta, si rugaciune pentru toti sfintii (Efes.6:18)” El s-a rugat cu credinta data de descoperire pentru multe mii de oameni si Dumnezeu i-a raspuns , deeseori cu promptitudine, inaintea celor care erau de fata in timpul serviciilor de vindecare divina tinute in prezenta Ingerului Domnului . Daca zici ca studiezi Biblia, e ” imposibil” sa nu stii ca, pe langa felul de rugaciune prin Duhul la care a apelat continuu fratele Branham in timpul slujbei lui, aceea de a merge cu fratii umar la umar direct in fata Tronului de mila al lui Dumnezeu ,Biblia ne invata si exemplifica si un alt fel de rugaciune prin Duhul, de data aceasta facuta pentru vrajmasii neprihanirii si care confirma inca o data indelunga rabdare si bunatate a lui Dumnezeu , care vrea ca niciunul sa nu piara , ci toti oamenii sa vina la pocainta „Si acum, Doamne, uita-Te la amenintarile lor, da putere robilor Tai sa vesteasca Cuvantul Tau cu toata indrazneala (Fapt.4:29). si intinde-Ti mana, ca sa se faca tamaduiri, minuni si semne prin Numele Robului Tau celui sfant, Isus.”
Un alt lucru pe care si tu il intelegi eronat, este acest indemn „Aduceti-va aminte de mai marii vostri, care v-au vestit Cuvantul lui Dumnezeu; uitati-va cu bagare de seama la sfarsitul felului lor de vietuire si urmati-le credinta! (Evr.13:7)
Atentia ta a fost disturbata catre moartea fratelui Branham in accident de circulatie, dar exprimarea din Biblie ne spune despre felul de vietuire . Multi alti fii de Dumnezeu au avut o moarte napraznica ( precum relateaza Pavel in capitolul despre credinta,) insa aceasta nu i-a descalificat nicidecum in cadrul ceremoniei lui Dumnezeu de premiere= incununare a lor
Credinta fratelui Branham , zic eu, a fost mai mare decat a tuturor evanghelistilor crestini moderni, luati laolalta , de aceea eu vreau s-o urmez asa cum ne-a predat-o Mesajul orei, nu cum o tergiversezi si o bagatelizezi tu si altii de teapa ta , sa nu-ti fie cu suparare pentru aceasta exprimare
Dragul meu, ceea ce am scris nu reprezintă punctul meu de vedere, o idee ce mi-a venit pur şi simplu astă noapte… Am prezentat punctul de vedere al unei culturi întregi, învăţat la Facultatea de construcţii spirituale din Israel. Sunt cunoştinţe vechi, puse în practică şi trăite de generaţii de înţelepţi şi profeţi. Acesta este felul cum înţelege un evreu când în Biblia lui (V.T.) scrie despre îngeri. Şi acesta este rolul lui şi modul de funcţionare.
Evident, Moise era excepţia (care confirmă regula) şi despre care evreii ştiu de mult că era deosebit. El era construit cu totul altfel, încât putea să citească pur şi simplu „mintea” lui YHWH. Dar nici chiar Moise nu putea să vadă „faţa” celui Infinit, pe care evreii îl numesc En-Sof. Dumnezeu nu are o „faţă” şi nici o „gură” pentru că nu este un om, o persoană… El a trebuit să-şi reducă, să-şi dilueze mult esenţa (de la „Sine” sau „A fi”) pentru a putea fi cuprins – metaforic vorbind – cu spatele. Şi asta DOAR de către Moise.
În rest TOŢI CEILALŢI PROFEŢI comunică cu Dumnezeu în felul prezentat de mine mai sus. Dacă citeai un verset mai înainte (Num 12:6) vedeai confirmarea dată de însuşi Domnul YHWH: „Când va fi printre voi un prooroc, Eu, Domnul, Mă voi descoperi lui într-o vedenie sau îi voi vorbi într-un vis.”
Nici un alt om nu a mai atins abilităţile profetice lui Moise, nici Isaia, Ieremia, Ezechiel sau Daniel, care comunicau cu îngerii sau aveau vedenii. Nu îţi fă iluzii deşarte că Branham s-ar putea compara cu Moise, dacă nu ştii despre ce e vorba. Nu te lăsa impresionat de „sutele de mii de vindecări” sau „vedenii” care au fost sau nu au fost toate corecte, Dumnezeu ştie. Nu uita, că Branham avea un intermediar, „Îngerul Domnului”, deci, chiar dacă ar fi un profet, nu ar avea statura lui Moise.
Şi faptul că Branham a stat alături de oameni, făcând mii şi mii de rugăciuni, este un lucru foarte frumos, care însă nu-i va „spăla” celelalte păcate pe care le-a avut, nu este nevoie să le mai amintesc, şi nici nu îl va trece automat în rândul profeţilor. Vindecările, cele autentice, nu au avut loc prin meritul lui Branham, nici prin calitatea lui de „profet”. Aici sunt alte mecanisme în joc, care ţin de credinţa omului, şi de fizica cuantică, cum ne explică tot mai mulţi cercetători în vremea actuală…
„Sfârşitul felului lor de vieţuire”: Aici nu mă interesează neapărat că e un accident cumplit de circulaţie. Ceea ce contează, este nu cum a MURIT omul şi de ce, ci chiar ce scrie în verset: Cum a fost VIEŢUIREA lui în vremea sfârşitului său. Şi aici vedem un om care s-a izolat tot mai mult de cei mai mulţi prieteni sau colaboratori, de biserici şi culte, care ţipă isteric împotriva celor care îi resping învăţătura (pretenţiile) şi care a decăzut într-atâta, încât chiar se jură cu blestem că dacă acest Mesaj nu este adevărat, să fie lovit de Dumnezeu. Şi din nou, legile fizicii cuantice se aplică şi în acest caz, şi ceea ce a cerut, ceea ce a observat, ceea ce a vorbit, aia i s-a întâmplat, în mai puţin de o lună.
Tu evident că poţi să crezi că credinţa lui Branham a fost mai mare decât a tuturor celorlalţi creştini la un loc. Şi poţi să urmezi ce doreşti, aşa cum crezi că este mai bine pentru tine. Aceasta este o realitate subiectivă pentru tine, tot aşa cum pentru mine există o altă realitate. Pe mine nu mă interesează credinţa subiectivă a lui Branham, sau ce interpretări îi dau diferiţii săi urmaşi. Pe mine mă interesează mai mult realitatea obiectivă, în care văd pe deoparte pretenţiile de infailibiltate ale acestui personaj si a mesajului său, şi pe de altă parte realitatea faptică în cuvintele sale şi în viaţa sa…
ABEL
Daca cei de la Facultatea din Israel ar avea o credinta de acelasi pret cu a sfintilor, l-ar fi acceptat demult pe Isus Hristos ca Domn al lor si nu s-ar mai fi trudit sa adapteze Scriptura dupa gandurile lor ci ar fi crezut-o exact asa cum este scrisa, fara rafturi intregi de carti de interpretare a ei . Toata „cultura” lor nu va volora cat o ceapa degerata atunci cand vor ajunge in clipa in care ” orice genunchi se va apleca si orice limba va marturisi ca Isus Hristos este Domnul „, Dumnezeul lui Toma , Dumnezeul lui Ioan, Dumnezeul lui Pavel , Dumnezeul lui Abraham , Dumnezeul lui Branham , Dumnezeul meu si al tuturor crestinilor care sunt botezati in Numele Lui .
Duhul lui Ilie nu s-a dezmintit nici in acest timp al sfarsitului , El a zis acelasi lucru pe care l-a sustinut in vechime : Daca Isus Hristos este Dumnezeul adevarat si viata vesnica, urmati-L pe El, iar daca este sfanta treime , mergeti dupa sfanta treime !
In vechime sfanta treime macar avea nume : Baal, zeul trei persoane : Peor, Berit si Zebub , insa in zilele acestea nu are nume, ci doar titluri si este reprezentata de aceia afemeiati( inchinarea lor este la un idol feminin ) care umbla doar dupa slava desarta . Dumnezeul crestinilor si Mantuitorul lumii este Sfantul lui Israel . Idolul la a treia este sfanta treime
Apostolul Ioan ne-a lasat o marturie simpla si clara, scrisa in epistola lui : „Stim ca suntem din Dumnezeu si ca toata lumea zace in cel rau . Stim ca Fiul lui Dumnezeu a venit si ne-a dat pricepera ca sa-L cunoastem pe Cel adevarat . Si noi suntem in Cel adevarat , adica in Isus Hristos, Fiul Lui . El este Dumnezeul adevarat si viata vesnica . Copilasilor, paziti-va de idoli ! Amin.
Cand vine vorba de Israel stii sa-ti versi imediat fierea amara a prejudecatilor anti-evreiesti (pe langa prejudecatile branhamiste, care oricum fac parte din repertoriu)…
De parca cele scrise de (sau despre) Iov au avut loc pe vremea lui Isus, si de parca acest mecanism de functionare al ingerilor (vise, vedenii, prorocii) ar fi fost desfiintat odata cu venirea Lui in lume…
Dar scrii si tu ceva, ca sa nu taci, obsedat fiind de Ilie-Branham si de ura lui fata de dogma trinitatii. Tu nu iti dai seama ca esti cu totul pe langa subiect?
Nu stiu daca mai are rost sa continuit dialogul cu tine, nu imi pari deloc serios si matur spiritual…
N-am avut altceva in gand cand am raspuns comentariului tau decat sa-ti arat cu ajutorul doar a catorva texte biblice ne-adevarul continut in afirmatiile tale. Nu m-am gandit, , Doamne fereste-ma, ca ai putea avea si tu un duh de pisica, sa te zburlesti si sa scuipi cand esti mangaiat pe blana in sens invers al cresterii firelor de par . Nici nu m-am gandit ca nu stii faptul ca vedeniile sunt atemporale, omul care le primeste vede dincolo de timpul in care traieste atunci cand gandeste in subconstient ,. Desigur, chiar daca simturile tale nu-ti permit sa realizezi lucrul acesta, Moise, David, Iov, Isaia si multi altii , au trait in unele momente din viata lor ( cand au fost rapiti in Duhul – vorba lui Ioan) pe vremea lui Isus Hristos din Nazaret, si au fost martori la unele scene petrecute in viata Lui, pe care le-au descris cu acuratete de martori oculari , nu numai cu simturile trupesti, ci si cu spiritul, putand sa cerceteze lucrurile ascunse ale lui Dumnezeu, fiindca aveau acel simt care ne lipseste multora dintre noi : credinta in Cuvantul vorbit al lui Dumnezeu. Si fiindca Dumnezeu si-a sfarsit chiar si lucrarile acelea care pentru noi sunt la timpul viitor, inainte de intemeierea lumii materiale , El a ingaduit unor alesi ai lui sa le vada si ei cu mult inainte sa fie implinite pe plan fizic si in timp real . Moise a fost calauzit in vedeniile lui profetice de catre un prooroc ca si el, apostolul Ioan a fost calauzit de asemenea in viziunile evenimentelor viitoare tot de catre un proroc ca el, impreuna lucrator (Apoc.19:10 si 22.9), dar si Moise si Ioan au zis ca sunt ingeri , adica trimisi ai lui Dumnezeu ca sa le arate calea ( asta a vazut si a spus si Iov si fratele Branham – unde-ti este simtul credintei, Abelbenadam , l-ai pierdut oare, ori nici nu l-ai avut deloc ? Daca ai fi cunoscut asa de bine lucrarea fratelui Branham precum te lauzi,ai fi invatat din predicile lui ce este o vedenie,si-ai fi putut cere si tu Domnului pentru una macar, ca sa ti se confirme o intelegere corecta si deplina ) .
Referitor la comentariul lui Abel din 21 sept. in care prezinta explicatii cu privire la ingerii „translatori”, am cel putin doua exemple biblice practice : unul , cu Filip si famenul etiopian si altul cu Mica si regii Ahab si Iosafat , in care ” trimisii” lui Dumnezeu n-au fost nicidecum fiinte eterice extraterestre , ci oameni in carne si oase, carora le-a vorbit Cuvantul Domnului, direct constientului lor, nu prin intermediari imaginti de ” profesori ai Torei „, adica evrei pe care-i elogiaza Abel . Mesajul orei ne-a invatat ca Dumnezeu nu are alti ochi, alta gura si alte maini cu care sa lucreze , decat pe acelea ale oamenilor ” manati ” =condusi (2Pet.1:21) direct de Duhul Lui Cel Sfant .
Tu spui:
„Moise a fost calauzit in vedeniile lui profetice de catre un prooroc ca si el, apostolul Ioan a fost calauzit de asemenea in viziunile evenimentelor viitoare tot de catre un proroc ca el, impreuna lucrator”
Nu ştiu, ai păţit ceva, te-ai lovit la cap sau ai mâncat ceva stricat? A da, fireşte, era să uit, nu-ţi prieşte manualul de studiu al facultăţii tale de construcţii deşarte, acea cărticică otrăvită pe care tu o numeşti „Mesajul Orei”
„unde-ti este simtul credintei, Abelbenadam , l-ai pierdut oare, ori nici nu l-ai avut deloc?”
Ce trebuie să înţeleg, sau doar să cred (fără a înţelege)? Că Branham este proorocul care l-a călăuzit pe Moise şi pe Ioan? Spune-ne tu cine este, nu ne mai ţine încordaţi.
În al doilea comentariu iar vorbeşti pe lângă subiect. O dai înainte cu Tora şi cu evreii (ţie nesuferiţi), fără să ţii cont că textul despre care am vorbit mai sus este scris în evreieşte, de pe vremea când poate nici Tora nu era încă scrisă…
Din nou îţi aduc aminte (că te faci că plouă) că tu ai venit primul cu nişte versete traduse de cineva cum i s-a părut lui că „sună bine” şi eu ţi-am dat traducerea literală care nu vorbeşte despre „îngeri mijlocitori”. Dar pe tine te interesează mai mult teologia ta (sau a lui Branham) şi nu ţii cont nici măcar de textul biblic, în schimbi faci din Tora paravan să te ascunzi.
Tu zici că Dumnezeu „nu are alti ochi, alta gura si alte maini cu care sa lucreze , decat pe acelea ale oamenilor” dar ignori ce ţi-a spus Iov, că El vorbeşte prin vise şi vedenii de noapte. Şi dacă este aşa, atunci cine induce visele sau vedeniile? Un om? Un Proroc? Branham?
Şi tu crezi că ştii totul despre Dumnezeu, ce gură, ce mâini şi ce picioare are? Tu ori ai fost la El în audienţă, ori ai mâncat înţelepciunea cu lingura! Şi zici că îngerii sunt tot fiinţe umane, nu fiinţe non-eterice? Păi ce oameni mai sunt ăia din Ezechiel, cu câte patru feţe, şi roţi ce se învârt? Sau cei din Isaia, cu şase aripi? Sau cei din Templu, deasupra chivotului? Tot oameni?
Şi care oameni sunt aceia prin care lucrează Dumnezeu?
Papalitatea?
Ellen White?
Branham?
Billy Graham?
Joseph Smith?
Alexander Dowie?
Jim Jones?
Dacă acestea sunt „gura, mâinile şi picioarele lui Dumnezeu” atunci El este un handicapat, olog şi surdo-mut.
Branham, în schimb, se credea „Dumnezeu omnipotent”:
1) „Un OM supus cu totul lui Dumnezeu este OMNIPOTENT” (60-1204E)
2) „Moise era un dumnezeu. Iosif era un dumnezeu. Biblia spune că erau. Ei erau dumnezei, deoarece ei erau predaţi cu totul Duhului lui Dumnezeu” (60-0308)
3) „Vreau să ştii că inima mea este cu totul predată” (64-0307)
Ştii ce concluzii trag eu din materia învăţată până acum de la tine? Că nu există îngeri, decât metaforic vorbind, acestea fiind de fapt „oamenii lui Dumnezeu”.
Şi, de fapt, nu există nici Dumnezeu, atât timp cât el are VICARII săi, organele sale reprezentative aici pe pământ, în frunte cu INFAILIBILUL de la Vatican şi sfârşind cu OMNIPOTENTUL de la râul Ohio.
Dragă Behăit, eu nu mai vreau să frecventez la cursurile facultăţii tale, dar te las pe tine să îţi construieşti în continuare imaginea ta deformată despre oameni, îngeri şi Dumnezeu. Poţi să foloseşte orice materiale vrei tu, de la traduceri stricate ale Bibliei, până la Mesajul toxic şi putrezicios al Orei. Îţi doresc mult succes în continuare în ceea ce faci, ştiind însă că va ieşi doar un castel de nisip, care va rezista până la primul val.
ABEL ben ADAM
Intreaga Biblie si intreaga experienta de veacuri a oamenilor adevereste ca Dumnezeu nu lucreaza altfel pe Pamant, din momentul in care a suflat duh de viata in trupul tarnos al lui Adam, decat cu madulare umane . Am subliniat cuvantul „lucreaza „, fiindca Dumnezeu a dat oamenilor cuvantul , ei fiind creati in starea sa-l vorbeasca . Dumnezeu a facut tot ceea ce putem sa vedem pe pamant, doar prin oameni .pe care i-a invatat sa lucreze si le-a poruncit sa faca ce le-a aratat El prin mijloace spirituale ( vise , viziuni , glas auzit venind din inaltime sau din interior ori vorbire directa, Dumnezeu fiind intr-un trup vizibil de barbat ) Omul dintai care a lucrat la inceput doar prin pronuntarea Cuvantului inspirat in urma unei viziuni a fost Adam, iar Omul al doilea care a lucrat si El doar prin Cuvant a fost si este si acuma Isus Hristos Toti ceilalti oameni au trebuit sa puna mana la treaba pe care-o aveau in gand s-o infaptuiasca
Recunosc faptul ca am avut de curand o mica operatie la cap, insa cine are impresia falsa ca vorbesc pe langa subiect ar fi mai castigat daca ar citi Biblia cu un duh bland si smerit si ar lua seama la ce citeste , rugand pe Domnul sa-i descopere legaturile corecte facute de El prin Duhul
Este scris : ” Domnul Dumnezeu nu face nimic fara sa-Si descopere taina Sa slujitorilor Sai proroci.” (Amos.3:7) ” Fiindca mai intai de toate, sa stiti ca nicio prorocie din Scriptura nu se talcuieste singura. (2Pet.1:20)
Acela care l-a facut pe Moise sa vada si sa vorbeasca Cuvantul proorociei = marturia” lui Isus ,a facut , la vremea implinirii , sa se auda aceleasi cuvinte vorbite din cer : ” Domnul Dumnezeul tau iti va ridica din mijlocul tau, dintre fratii tai, un proroc ca mine: sa ascultati de el! „(Deut.18:15) „Si din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit: de El sa ascultati.” (Luc.9:35)
Pingback: Omule, Poporule- ASTFEL NU ai nici o şansă de izbândă, CÂTĂ VREME KOMUNIŞTII au clădit Babilonia pe temelia de fân, trestie şi paie,căci ” lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă: ziua Domnului o va face cunoscut, căci se va descoperi în
Pingback: Omule, Poporule- ASTFEL NU ai nici o şansă de izbândă, CÂTĂ VREME KOMUNIŞTII au clădit Babilonia pe temelia de fân, trestie şi paie,căci ” lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă: ziua Domnului o va face cunoscut, căci se va descoperi în