Asa mare plagiator al Mesajului orei , cum este el ….

…. eu  il  apreciez  pe  Valentin  Trifan  din  Spania .  Daca   as  fi unul  din  membrii  juriului unui  concurs  de  literatura,  eu l-as  propune  pentru  Marele  Premiu .  El  a  scris  mai  multe   ” nuvele ”  sa  le  zic  asa,  fiindca  nuvele  sunt,  desi  el  le  zice  predici ,  fiindca  ce  a predicat  nu  este  de la  el,  ci  plagierea  Cuvantului  vorbit . (  daca  n-ar  fi  fost  decat  un  om  intelept  ,  ci  ar  fi  fost  si  nascut  din  nou,  ar  fi  aratat  sursa  lui  de inspiratie  si  nu  s-ar  fi  afisat  ca  AUTOR –  de  aceea  eu  i-am  clasificat  lucrarea  la  genul  literar  de  NUVELA  )  Totusi,  sunt  putini  frati ,  predicatori  chiar, care  sa  fi  observat  Mesajul orei  la  adevarata  lui   valoare,  asa   cum  a  facut-o  el  in  nuvela   ”  Despartiti  de Mine  nu  puteti  face  nimic ”  ,  pe  care  mi-am  permis  eu  singur  s-o  copiez  aici, pentru  voi  :

Fără Mine nu puteţi face nimic | Fără măhramă aaccent//

Fără Mine nu puteţi face nimic

Fără măhramă

Fără Mine nu puteţi face nimic

Autor Valentin Trifan 

„Nu stiti ca trupurile voastre sunt madulare ale lui Hristos?” (1Cor.6:15).

„Voi sunteti Trupul lui Hristos… madularele Lui” (1Cor.12:27).

„Noi suntem madulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui, os din oasele Lui” (Efes.5:30).

„Noi suntem Templul Dumnezeului celui viu” (2Cor.6:16).

„Nu stiti ca trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuieste în voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Si că voi nu sunteţi ai voştri?” (1Cor.6:19)

Despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic (Ioan.15:5).

≡≡≡≡≡≡≡≡≡≡≡≡≡≡≡≡≡≡≡≡≡≡≡≡≡≡≡≡≡≡≡≡≡≡

Suntem liberi sa alegem, dar Dumnezeu a stabilit deja ce vom alege

1:1 ♦ Inainte de a veni aici, am aruncat o privire peste predicile mele anterioare pe care le am inregistrate. Nu aveam nici o idee ce titlu sa pun predicii de azi, si nu voiam s-o intitulez la fel cu o alta. Dar privind la bolnavii din primele rânduri, care asteaptă serviciul de vindecare de la sfârsitul programului, era cât pe ce s-o intitulez „Alba ca zapada si cei 7 pitici”. Avem aici (in primul rand), 7 pitici si un Goliat. Lipseste Alba ca zapada. Poate este prin mijlocul multimii, ca n-o vad… In fine… a fost o gluma.

La predica „Efectul Bumerangului” (paragraful 6:3) spuneam ca voi dezvolta in altă predică mai multe amanunte despre „Madularele Domnului”. Asa am ales acest titlu. Dar nu stiu ce va contine in totalitate. Domnul va vorbi cu gura mea ceea ce vrea EL sa transmita lumii in aceasta perioada a sfârsitului de timp.

1:2 ♦ Va rog sa va ridicati in picioare ca sa ne rugam Domnului. Voi va veti ruga in gând, iar eu cu voce auzibila. Stiti ca Domnul aude si rugaciunile rostite in gând.

Tatal nostru din ceruri, care ai pregatit in aceasta seara sa ne prezentam in asa mare numar inaintea Ta aici sub cerul liber de la poalele muntelui acesta, multumim pentru ca ai dat putere organizatorilor sa improvizeze toate cele necesare spre desfasurarea in bune conditiuni a intregului program pe care tot Tu l-ai pregatit. Este minunat cum lucrezi Tu Doamne. Daca in timpul dupaamezii erau sumedenie de nori amenintatori ce prevesteau o ploaie care sa fi turnat cu galeata, si care ar fi putut impiedica tinerea adunarii, iata ca acum este senin, nu bate vântul, si se vad primele stele pe cer. Iti suntem recunoscatori Tata, Te slavim si Te marim pentru dragostea pe care ne-o porti.

Ajuta-ne Doamne sa facem si sa implinim voia Ta si in aceasta seara. Tot ce ai pregatit Tu ca sa vedem cu ochii nostri si sa auzim cu urechile noastre, tot ce urmeaza sa se implineasca in aceasta adunare.

Stiu Doamne ca Tu ii vei vindeca pe bolnavii care au venit la indemnul Tău de pretutindeni. Poate ca nu le-o fost usor ca sa ajunga tocmai aici, dar Tu le-ai dat putere sa fie si ei prezenti in mijlocul nostru, unde urmeaza sa vedem toata splendoarea slavei Tale. Iti multumim Tata ceresc ca L-ai trimis pe Domnul Slavei aici sa demonstreze ca Tu esti Acelasi ieri, azi si-n veci, si sa stie oricine ca eu sunt slujitorul Tau si ca Tu esti Dumnezeul meu.

Ajuta-mi Doamne sa Te laud in mijlocul multimilor. Deschide-mi gura ca sa vorbesti prin mine la aceasta vreme a sfârsitului de timp, si buzele mele sa nu cunoasca odihna pentru laudarea Ta.

Vrednic esti Doamne sa-Ti aducem laude, inchinare si cinste. Slavit, marit si laudat sa fii in veci de veci Amin!

1:3 ♦ Am o rugaminte mare la cei din zona pe unde traverseaza cablul de curent electric. Stiti ca este ceva improvizat. Nu calcati pe el, ca sa nu se produca un scurtcircuit. Altfel vom ramâne pe intuneric. Cele doua generatoare de mare putere au fost puse la distanta mai mare, tocmai ca sa nu ne deranjeze zgomotul motoarelor lor. Sunt ele silentioase dar tot se aud. Cineva se ocupa de buna functionare a lor, acolo jos in vale. Dar aici trebuie sa avem noi grija de cablurile conductoare. Deasemeni vedeti ca stâlpii improvizati care sustin becurile de mare putere si difuzoarele, sunt ancorati de piroane infipte in pamânt. Atentie mare sa nu va-mpiedicati de ele cand circulati pe margine si pe mijloc! Si mai este un cablu care alimenteaza statia noastra de amplificare de aici. Daca este deranjat in vre-un fel, este posibil sa vorbesc degeaba la microfon, ca n-o sa ma mai auziti.

1:4 ♦ Organizatorii sunt putini si nu trebuie sa le dam de treaba mai mult decat au.

Ati vazut ca sunt suficiente cosuri de gunoi. Folositile ca sa nu lasam in urma noastra impresia ca au fost aici oameni certati cu bunul simt. Este deajuns ca iarba de sub picioarele noastre are mult de suferit pâna se reface la loc asa cum a fost.

Inca ceva. Pentru ca noi suntem asa de multi veniti cu masinile noastre personale si cu cele patru autocare, fiecare am parcat pe marginea drumului asa cum s-a putut. Dar unele masini sunt parcate in dubla fila, blocand traficul. Drumul este forestier cu adevarat, dar fiind bine intretinut si asfaltat in cea mai mare parte, face legatura intre cei doi versanti ai muntelui, si nu-i exclus sa circule masini si noaptea. Rog pe propietarii masinilor din dubla fila, sa le reamplaseze in asa fel incât drumul sa fie deblocat. Stiti prea bine ca nu avem autorizatie de a ţine aceasta adunare aici, macar ca ne-am adunat atat de multi, si daca politia este avizata ca drumul este blocat, ar putea sa ne evacueze fortat de aici.

1:5 ♦ Imi pare rau pentru persoanele care stau in picioare. Dar in cele trei camioane n-au incaput mai multe scaune, ca sa fie aduse aici. Scandurile pentru confectionarea bancilor au ocupat mult spatiu. Dar cautati in masina mea, ca am pregatite 10 pături noi. Le veti aseza pe iarba, si veti sta pe ele. Luati cheile de aici ca sa deschideti masina!… Iata ca cineva mai aduce 4 scaune pliante. Mai sunt si altele?… Daca nu mai sunt, ne descurcam cu ce avem.

Toate acestea fiind zise, mentionez ca predica care voiam s-o intitulez „Madularele Domnului”, va contine aspecte despre „libertatea omului de a alege” si despre faptul ca Domnul Isus a zis: „Despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic” (Ioan.15:5) nici macar sa alegem.

1:6 ♦ Participând la o adunare doar pe post de spectator, invitat de câtiva frati afiliati la o biserica respectata, ei m-au rugat sa citesc si o predica destul de lunga, ca sa le spun parerea mea dupa aceea. Nu erau deacord cu explicatiile predicatorului, simtind ca altfel stateau lucrurile, si nu aveau curajul sa se impotriveasca invataturilor standardizate. Apoi au pus accent pe urmatorul citat:

►„Iuda Iscarioteanul nu a primit o singura data gândul rau din partea diavolului, de a-l vinde pe Isus. Insa diavolul are atâta rabdare cu noi sa ne framânte mintea cu gândurile lui rele (poate saptamâni intregi), prin atâtea si atâtea avantaje pe care probabil n-i le arata, incât deseori acceptam sa ne deschidem ,,usa inimii“ pentru a intra gândul primit de mintea noastra, si ─savârsind fapta din propria noastra vointa─ fiind constienti de urmarile grave a acestui delict. El macar ca a avut posibilitatea de a respinge acest gând, de a-l vinde pe Isus, in final s-a lasat amagit de cei 30 de arginti, acceptându-l.

In „Matei 27:4” observati cum Iuda Iscarioteanul i-si recunoaste vina, simtindu-se vinovat in faţa preotilor celor mai de seama, zicând cuvintele: ,,am pacatuit caci am vândut sânge nevinovat“. Dar oare el n-a stiut dinainte, ca ceea ce face el, este un pacat? A stiut destul de bine, insa pentru cei 30 de arginti, s-a lasat amagit.

Secretul versetului prin care gândul diavolului a intrat, nu prin forta, in ,,inima“ lui Iuda Iscarioteanul, este ca altfel ce vina ar mai avea el, daca gândurile care vin au acces de a intra in ,,inima omului“ fara vointa noastra?

Cuvintul Domnului scrie ca: „noi rãsturnãm izvodirile mintii si orice înãltime, care se ridică împotriva cunostintei lui Dumnezeu; si orice gând îl facem rob ascultãrii de Hristos” (2Corinteni 10:5).

Ceea ce inteleg eu din versetul acesta este ca noi avem puterea (sau alegerea) de a rasturna orice gând rau care vine in mintea noastra din partea diavolului, si care se ridica impotriva cunostintei lui Dumnezeu, si prin faptul ca noi i-l facem rob ascultarii de Hristos, dovedeste ca nu am acceptat de a-i deschide „usa inimii“ noastre gândului rau.

Unii comentatori au incercat sa-mi combata invataturile mele, si le-am zis sa aduca câteva dovezi Biblice ca Dumnezeu predestineaza pentru iad, si eu o sa aduc dovezi biblice ca de fapt Dumnezeu ne da obtiunea de a alege noi, si nu de a alege EL in locul nostru, altfel n-ar mai fi dreptate”.◄am incheiat citatul.

1:7 ♦ Atâta i-a fost dat predicatorlui respectiv ca sa inteleaga c-ar fi dreptatea. Si trebuie respectat. Multi ca el inteleg asa.

Acum o sa ma straduiesc eu sa combat aceasta invatatura, asa dupa cum el a cerut.

Adica daca alegerea o face Dumnezeu pentru noi, el zice c-ar fi nedreptate.

Foarte interesanta aceasta invatatura. Inteleg eu ca ar trebui sa-L dam la o parte pe Dumnezeu (ca pe un incapabil de a ne conduce), si sa ne punem noi mai presus de EL, pentru a decide noi pentru noi insine cu de la noi putere, in locul Lui.

Eu daca mi-as permite luxul acesta, cam asa I-as zice: „Doamne, si ce daca Tu m-ai facut? că n-as fi existat daca nu ma faceai. Dar daca tot m-ai facut, si mi-ai dat suflare de viata, inteligenta, intelepciune si pricepere, nu te mai las sa ma conduci Tu, nici sa alegi Tu pentru mine. Doar m-ai facut mai intelept si mai destept decât Tine. Te rog sa stai deoparte si sa vezi cât de frumos pot sa ma mântuiesc singur. Nu mai am nevoie de Tine, ca doar m-ai facut asemeni Tie. Am si eu aceleasi calitati ca si ale Tale, macar ca Tu esti vesnic, iar eu muritor. Chiar pot sa te inlatur din calea mea, ca sa nu ma-ncurci. Cine esti Tu ca sa alegi in locul meu? Pot lua decizii si fara Tine. Hotarârile pe care le iau eu, sunt chiar mai bune decât cele pe care m-i le-ai indica Tu. Tu n-ai voie sa treci peste libera mea alegere”.

Daca Dumnezeu este Olarul, când s-o mai pomenit vre-odata ca sa decida vasul/lutul ce fel de intrebuintare sa aiba? Adica daca Dumnezeu te face vas de ocara, tu hotarasti sa fii vas de cinste cu de la tine putere? Nu ti se pare ca-ti asumi riscul de a fi mai presus decat Facatorul tau? Lucifer a vrut sa fie mai presus decat Creatorul sau, si a fost azvârlit pe pamânt, ca sa nu mai aiba acces la tot Universul.

1:8 ♦ Asa cum nu te poti impotrivi nasterii tale (si nici mortii tale), tot asa nu te poti impotrivi nici indemnului, pe care-l primesti de la Dumnezeu, de a face ceva.

„Zilele omului sunt hotărâte, lunile-s numărate, si însemnat este hotarul pe care nu-l va putea trece” (Iov 14:5).

Omul nu face ce vrea el sa faca, ci face ceea ce simte indemn din partea duhului care-l stapâneste. Omul doar executa si pune in practica indemnul primit de la duhul care locuieste in el, nimic mai mult. Dar ca sa se impotriveasca indemnului, ar trebui ca sa fie in el un duh de impotrivire care sa-l conduca. Si duhurile de unde provin daca nu de la Dumnezeu? EL este Stapanul tuturor duhurilor, chiar daca parte din ele sunt conduse si de satan.

1:9 ♦ Iona s-a impotrivit Domnului care-l indemna sa mearga la Ninive pentru a striga pe strazile cetatii, si sa faca de cunoscut ce urma sa l-i se-ntample Ninivitenilor dacă nu se pocaiau in sac si cenusa. Si daca s-a-mpotrivit, ce-o rezolvat? A fost azvârlit peste bordul corabiei, tocmai la fundul mării, timp de trei zile, apoi a-mplinit tot ce-o vrut Domnul. Sa-l fi vazut pe Iona cât de tare striga pe strazile cetatii Ninive, exact ce voia Domnul ca sa faca de cunoscut… Si acum intreb eu. A facut Iona ce a vrut el, sau a facut ce a vrut Domnul? Eu observ ca a facut ce a vrut Domnul, chiar daca s-o-ncapatânat la inceput, in alegerea lui libera, sa-l judece pe Domnul si sa fuga cât mai departe de EL.

1:10 ♦ Daca Domnul Isus Hristos nu putea sa faca nimic de la Sine insusi, fara Tatal (Ioan 5:19-30), eu care-s doar un madular al trupului Lui, care-s doar o bucatica din EL, cum as putea sa am pretentia ca pot lua decizii de la mine putere si sa am libertatea de a alege fara EL? Adica eu as fi deopotriva cu EL sau mai presus decât EL? Ar insemna sa ignor spusele Domnului prin care ne instiinteaza ca ’fara EL nu putem face nimic’. Adica sa-L fac mincinos, si sa-I fac in ciuda, si sa-I arat ca si fara EL pot sa fac ce vreau eu?

Sa zicem ca as fi un deget al Domnului (tot asa cum era si Moise), sau macar o unghie. De când degetul sau unghia, care este o bucatica din intreg, poate lua hotarari, sau are libertatea de a alege, daca sa se afle impreuna cu mâna sau cu piciorul in acelas loc, ori nu?

1:11 ♦ Fiecare madular al Domnului nu poate sa faca nimic fara Domnul. Nu degeaba Domnul a zis: „Despartiti de Mine nu puteti face nimic” (Ioan 15:5). Dar chiar si madularele straine de Domnul, nu pot face nimic fara Domnul. De exemplu madularele lui satan, deasemeni nu pot face nimic fara consimtamântul Domnului. Daca Domnul nu ingaduie, sau nu aproba, ori nu le da putere de a face ceva anume, ele devin neputincioase in orice imprejurare. Nici satan nu face nimic fara voia Domnului. Am mai explicat asta de multe ori, si voi atinge subiectul si in predica asta.

1:12 ♦ Asa si cu Iuda Iscarioteanul. El era un demon întrupat, strict necesar pentru a implini sarcina de a-l vinde pe Domnul Isus. Ceilalti 11 ucenici erau ingeri de lumina, iar vânzarea Domnului trebuia s-o execute doar un inger intunecat. De aceea Domnul a zis: „Nu v-am ales Eu pe voi cei doisprezece? Si totusi unul din voi este un drac” (Ioan 6:70). Asta nu inseamnă ca atunci cand a facut alegerea celor 12, Domnul ar fi gresit alegând si un demon. EL in mod special a ales dracul ca sa execute partea din Scriptura unde era scris despre vânzarea Lui. Nici un alt ucenic nu era prevazut in Carte pentru ca sa-L vânda, decât demonul numit Iuda Iscarioteanul. De fapt in „versetul 71” este scris mai departe ca Domnul vorbea despre Iuda Iscarioteanul ca fiind dracul ales de EL in numarul celor 12 ucenici. Deci nu din greseala a ales EL si un demon, ci din necesitatea de a juca rolul vânzatorului.

1:13 ♦ Uitati-va ce scrie aici!

„Este cu neputinta sa nu vina Prilejuri de pacatuire; dar vai de acela prin care vin!” (Luca 17:1 Matei 18:7). „Negresit, Fiul omului se duce dupa cum este scris despre EL, dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el sa nu se fi nascut” (Matei 26:24).

Subliniez „Fiul omului trebuia rastignit dupa cum era scris despre EL”. Abaterea de la Scripturi nu era prevazuta in planul Domnului. Si daca era scris inainte de implinire, inseamna ca-i vorba de predestinare.

Dar ati auzit ce ar fi fost mai bine pentru Iuda Iscarioteanul? Ar fi fost mai bine sa nu se fi nascut… Dar el nu s-a nascut din proprie initiativa. El s-a nascut pentru ca asa a vrut Dumnezeu la vremea respectiva. A se observa ca Iuda Iscarioteanul nu a trait inainte de aparitia Domnului si nici dupa inaltarea Domnului. El a trait exact in perioada necesara jucarii rolului de ucenic si de vânzator al Domnului. Nu-i exclus sa fi fost cam de aceeasi vârsta cu Domnul.

1:14 ♦ Cine se poate impotrivi nasterii sale? Fiecare om se naste nu pentru c-ar vrea el, si nici nu stie pentru ce s-a nascut. Dar Domnul il face ca sa se nasca pentru ceva anume.

Iuda Iscarioteanul nu stia pentru ce se nascuse. El doar s-a pomenit ca exista, fara ca sa fi fost intrebat in prealabil daca voia sa existe sau nu. Si el a fost zidit de asa natura incat sa i se potriveasca foarte corect rolul vânzatorului.

Daca in Carte era scris „Cel ce manânca pâine cu Mine, a ridicat calcâiul impotriva mea” (Ioan 13:18), era obligatoriu sa se si implineasca. Iar cineva stabilit dinainte trebuia sa joace rolul vânzatorului.

Deci Iuda Iscarioteanul se nascuse in mod special ca sa implineasca episodul vânzarii Domnului. Nimeni altcineva nu putea sa joace un asemenea rol ingrat, mai corect decât un demon.

Cand a fost scris rolul in Carte? Cu mult inainte de existenta lui Iuda Iscarioteanul. Iar pentru implinire, Dumnezeu a pregatit protagonistii fiecarui rol in parte.

Asa cum pentru Jertfa inlocuitoare a fost nevoie de un Trup omenesc (Evrei 10:5), tot asa era nevoie de un alt trup pentru vânzator.

1:15 ♦ Doresc ca sa nu se faca nici o confuzie. Nu Numele Domnului a fost jertfit acolo la Calvar, ci doar Trupul pregatit. De fapt este si scris: „Prin jertfirea Trupului (lui Isus Hristos) am fost noi sfintiti odata pentru totdeauna” (Evrei 10:10), nicidecum prin jertfirea Numelui.

1:16 ♦ Până si pentru „Glasul celui ce striga in pustie” fusese nevoie de un trup in persoana lui Ioan Botezatorul. Odata cu terminarea rolului său, n-a mai fost nevoie de acel trup. Drept urmare trupul a fost decapitat de catre Irod (Matei 14:2-11), iar Domnul n-a schitat nici un gest ca sa-l scoata din temnită inainte de executie. Sau putea sa-l impiedice pe Irod de a da ordinul de decapitare. Ori chiar putea sa trimita un inger sa-l extraga din temnita tot asa cum l-o extras pe Petru (Fapte 5:19 si 12:17). Dar nu. Asa fusese scris in Carte, si asa trebuia sa se implineasca.

Duhul lui Ilie din trupul lui Ioan Botezatorul oricum nu se pierdea.

Ilie impreuna cu Moise au discutat cu Domnul, dupa aceea, pe muntele transfigurarii la faţa (Matei 17:3 Luca 9:30 Marcu 9:4).

1:17 ♦ A se observa ca ’GLASUL’ noi nu-l consideram ca fiind madular al trupului, pentru ca este doar ceva ce se poate auzi, fara a se vedea si fara a se putea palpa. Dar tot ce iese din Dumnezeu trebuie sa fie neaparat un Cuvânt sau o expresie rostita cu un anumit scop. Si pentru ca scopul sa se implineasca, „Glasul” spre a fi auzit trebuia sa capete un trup prin care sa vorbeasca.

Asa si-n cazul Domnului. EL era Cuvântul (Ioan 1:1-14). Tatal I-a pregatit un Trup (Evrei 10:5) in mod special spre a se manifesta si spre facerea semnelor si minunilor vremii, dar si pentru implinirea patimilor, a mortii si a invierii. Dupa inaltare, Trupul n-a mai fost nevoie sa ramâna printre oameni. Odata ce scopul fusese atins, Unealta nu mai era necesara.

Fiecare trup este o unealta cu care Dumnezeu lucreaza.

1:18 ♦ Despre Iuda Iscarioteanul se poate spune acelas lucru. Dupa implinirea actului vânzarii, nemaifiind nevoie de trupul lui, a fost trecut in nefiinta prin spânzurare. Felul cum trebuia Iuda Iscarioteanul sa paraseasca scena lumii acesteia era prevazut tot in Carte. El trebuia sa moara numai asa, ca sa se implineasca Scriptura.

In rugaciunea Domnului Isus gasim ’versetul 12’ din ’Ioan 17’ unde spune: „Niciunul din ucenici nu a pierit, afara de fiul pierzarii, ca sa se implineasca Scriptura”.

Auziti ce trebuia sa se implineasca? Scriptura. Cartea.

Ati auzit cine era Iuda Iscarioteanul? Era fiul pierzarii. Adica era satan insusi care se folosise de trupul lui Iuda Iscarioteanul.

Da, da. Satan era in Iuda atunci cand l-a vandut pe Isus. Cititi ce scrie aici: „Isus a intins o bucatica si a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul. Cum a fost data bucatica, a intrat Satana in Iuda” (Ioan 13:26-27). Si satan nu l-a parasit pe Iuda decât dupa implinirea actului vânzarii.

1:19 ♦ Cine a intrat in trupul numit Iuda Iscarioteanul? Auziti ca a intrat tocmai satan ca sa-l conduca. Pai daca a intrat satan in el, cu ordin chiar de la Domnul duhurilor, oare cum ar mai fi putut Iuda a se-mpotrivi? Duhul lui Iuda nu mai era stapân pe faptele sale. Duhul lui Iuda a fost dat la o parte, preluând conducerea trupului chiar satan in persoana. Si satan trebuia sa execute ordinul primit de la Seful lui.

Poate nu stiti ca satan este supus Domnului. Satan nu este deopotriva cu Domnul, ci este supus Domnului. De la Domnul primeste el putere ca sa faca ceva. Altfel nu poate face nimic. Este scris ca Domnul Si-a supus ingerii, puterile si stapanirile (1Petru 3:22). Satan fiind inger, macar ca-i intunecat, este supus si el Domnului. Creatorul lui satan este chiar Domnul. Cum n-ar fi satan supus Domnului? Atata doar ca el nu este madular al Domnului. El nu are nimic din Domnul, dupa cum este scris: „stapânitorul lumii acesteia n-are nimic in Mine” (Ioan.14:30). Am mai spus asta si o spun oridecâteori este nevoie.

1:20 ♦ Recitesc capitolul 13 din Ioan, incepand cu versetul 18.

„Nu vorbesc despre voi toti; cunosc pe aceia pe care i-am ales. Dar trebuie sa se implineasca Scriptura care zice: „Cel ce mananca pâine cu Mine a ridicat calcâiul impotriva Mea.” Dupa ce a spus aceste cuvinte, Isus a marturisit si a zis: „Adevarat, adevarat va spun ca unul din voi Ma va vinde.” Simon Petru i-a facut semn (lui Ioan) sa intrebe cine este acela despre care vorbea Isus. Isus a raspuns: „Acela caruia ii voi intinde bucatica si i-o voi da.” Si a intins o bucatica si a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul. Cum a fost data bucatica, a intrat Satana in Iuda. Isus i-a zis: „Ce-ai sa faci, fa repede!”

Cand a pus stapanire satana pe Iuda? Exact in momentul cand Domnul i-a dat bucatica. Nu mai devreme. Si exact atunci, acelas Domn Isus il indeamna sa treaca repede la fapte. Doar gândul i-a fost strecurat mai devreme de catre satan care stia pe cel care urma sa-l ia in stapânire.

Iuda Iscarioteanul a facut exact ce trebuia sa faca pentru ca sa avem un Mântuitor, mai ales ca Cel ce l-a indemnat era chiar Domnul.

1:21 ♦ Dumnezeu a pregatit toate faptele lui Iuda, planuindu-le inainte de a crea cerul si pamântul. Iuda nu avea ce sa aleaga, nici nu putea sa se impotriveasca, ci el trebuia sa faca ce era dinainte stabilit.

Scripturile, inainte de a fi rostite prin prooroci, au fost scrise in ceruri, pe când nu era facut pamântul. Si ele trebuiau sa se implineasca folosind oameni care sa le puna in practica.

Oamenii au fost creati ca sa faca toata voia lui Dumnezeu scrisa in acele Scripturi.

Proorocii au rostit ceea ce demult era scris in Scripturi, pentru ca lumea sa cunoasca planul lui Dumnezeu.

Planul sau proiectul, este ceva pregatit dinainte de a se pune in practica.

Se intelege de la sine ca-i vorba de predestinare.

1:22 ♦ Hai sa vedem daca se poate impotrivi cineva planului Domnului!

De exemplu Avraam, la stejarii lui Mamre, aflând despre intentia Domnului de a distruge Sodoma si Gomora, si stiindu-l pe nepotul său Lot acolo, a incercat sa-L induplece pe Domnul ca sa renunte la acel măcel programat. El a negociat cu Dumnezeu la inceput pentru 50 de oameni buni din acele cetati, apoi pentru 45, pentru 40, pentru 30, pentru 20 si in final pentru 10 (vezi Geneza 18:20-33). Si Dumnezeu nu a gasit 10 oameni buni in acele cetati. L-a gasit bun doar pe Lot cu casa lui. A ales ce era bun pentru a nu fi nimicit si l-a extras pe Lot din acele cetati. Abea dupa aceea a plouat cu foc si cu pucioasa direct din cer.

1:23 ♦ Planul Domnului era nimicirea Sodomei si Gomorei, si tot EL a implinit macar ca Avraam a cautat sa-L intoarca de la intentia Lui. Poate ca Avraam in afara de nepotul Lot mai avea si alte rude sau prieteni prin acele cetati. Dar daca era pregatit dinainte de catre Dumnezeu, soarta Sodomei si Gomorei era pecetluita. Ele nu puteau scapa de acele urgii indiferent cine ar fi mijlocit pentru salvarea lor. Asta nu inseamna predestinare? Este predestinare pentru ca a fost pregatit dinainte, macar ca unii ar putea sa zica c-ar fi vorba de pedeapsa impotriva pacatului. Dar oare pacatele petrecute in acele cetati L-au luat pe Atotstiitorul Dumnezeu prin surprindere? Nu putea EL sa potoleasca duhurile de pacatuire altfel si sa lase in picoare cetatile? Putea. Dar EL voia ca cetatile sa fie nimicite. Cine putea sa se impotriveasca vointei Lui? Nimeni.

1:24 ♦ Asa si cu Iuda Iscarioteanul. Daca Isus a marturisit si a zis: „Adevarat, adevarat va spun ca unul din voi Ma va vinde” (Ioan 13:21) insemna ca de la aceasta hotarâre nu era nici o posibilitate de abatere. Altfel n-ar fi spus EL „adevarat, adevarat”. Deci nu era minciuna si nici gluma. Si acest verset ’21’ cuprinde expresia „unul din voi”, adica din numarul ucenicilor. Si EL a specificat cine. Cum putea acela sa se impotriveasca si sa nu faca ce-l indemna chiar Dumnezeu ca sa faca? Isus era Dumnezeu. Iar impotrivirea face parte din libertatea omului de a alege. Sa zicem ca Iuda s-ar fi folosit de „Liberul Arbitru” si ar fi refuzat, nu păţea el ca Iona. Păţea.

1:25 ♦ Priviti la Fariseii, carturari, saduchei, invatatori ai Legii si la Preotii cei mai de seama! Functie de ce au invatat ei in scolile teologice ale vremii, ei nu aveau voie sa ucida, si nu L-ar fi rastignit pe Domnul niciodata. De fapt este si scris: „Noua nu ne este ingaduit de Lege sa omorâm pe nimeni” (Ioan 18:31). In schimb le era ingaduit sa condamne la moarte. Cititi ca sa vedeti ca ei puteau sa condamne! „Cand L-au zarit preotii cei mai de seama si aprozii, au inceput sa strige: „Rastigneste-L! Rastigneste-L!”… „Noi avem o Lege, si dupa Legea aceasta, El trebuie sa moara, pentru ca S-a facut pe Sine Fiul lui Dumnezeu” (Ioan 19:6-7). Si tocmai lor l-i se daduse „semnul lui Iona”.

1:26 ♦„Un neam viclean si preacurvar cere un semn; dar nu i se va da alt semn, decat semnul prorocului Iona” (Mat.12:39 si 16:4). Adica macar ca ei au ales functie de Lege si de „Liberul Arbitru” ca nu L-ar fi omorât pe Domnul, totusi urmau sa implineasca Scripturile (fara ca sa-si dea seama) prin pronuntarea sentintei la rastignire, chiar daca executantii erau slujitorii lui Pilat.

Si repet aici faptul ca Iona in libertatea lui de alegere refuzase sa strige pe strazile din Ninive, si totusi a strgat dupa ce a facut cunostinta cu fundul mării timp de trei zile.

Deci Fariseii si Preotii nu puteau sa-l omoare pe Domnul, dar L-au executat cu ajutorul altora. Si s-a implinit planul Domnului fara ca ei sa bage de seama. Ei n-aveau voie sa-L omoare (conform Legii) si totusi L-au omorât. De ce? Pentru ca asa era scris in Scripturi. Când a fost scris? Cu mult inainte de existenta acelor Farisei.

Este Predestinare? Este. Si nimeni nu s-o putut impotrivi.

1:27 ♦ Mai aduc inca odata in discutie versetul cu pricina ce l-a determinat pe acel predicator sa inteleaga ca noi am putea sa ne impotrivim gândurilor rele, si sa nu savârsim fapta din propria noastra vointa, fiind constienti de urmarile grave a acestui delict.

►„Noi rãsturnãm izvodirile mintii si orice înãltime, care se ridicã împotriva cunostintei lui Dumnezeu; si orice gând îl facem rob ascultãrii de Hristos” (2Corinteni 10:5).

Hai sa vedem daca Iuda Iscarioteanul a respectat acest verset sau nu!

El stia ce avea de facut inca de când satan ii strecurase gândul rău de a-l vinde pe Isus. Dar n-a pus in practica inainte de vreme. Nici nu s-a confesat nimanui. Ceilalti ucenici nu stiau ce fel de gând primise el de la satan. Nici macar nu stiau ca el era un demon. Au aflat de la Domnul abea la finalul celor 3,5 ani de ucenicie alaturi de EL.

Cand a implinit Iuda rolul vânzatorului? (functie de gândul primit de la satan). A implinit abea atunci când a primit ordin de la Domnul Isus Hristos. Asta inseamna ca gândul acela, macar ca era de la satan, el nu l-a pus in practica imediat, ci l-a facut rob ascultarii de Hristos. Altfel nu ar fi implinit actul vânzarii la momentul potrivit, ci chiar mai devreme. Dar cum nici el nu putea face nimic fara Domnul, macar ca era un demon, era si normal sa astepte „bucatica/startul” de la Domnul, si ordinul de executie a rolului.

1:28 ♦ Acum il intreb pe predicator: „Iuda Iscarioteanul a facut gândul (rău) rob ascultarii de Hristos, sau nu?” Că eu vad ca l-o facut. In momentul când Domnul i-a zis: „Ce ai sa faci, fă repede!” (Ioan 13:27) el a iesit si a executat ordinul. Daca nu facea, insemna neascultare de Hristos. Ori el a dat dovada de ascultare si a executat intocmai. Si ce daca dupa aceea s-a simtit vinovat? El s-a speriat abea atunci când a realizat ca de fapt il dadu-Se in mâinile chinuitorilor pe Facatorul său. Inainte de actul vânzarii, el nu si-o dat seama pe Cine urma sa tradeze. El a fost orbit, tot asa cum au fost orbiti preotii cei mai de seama care L-au condamnat la rastignire. Ei abea dupa actul rastignirii au observat pe Cine au condamnat.

A ramas scris ce a zis proorocul Isaia: „Le-a orbit ochii si le-a impietrit inima, ca sa nu vada cu ochii, sa nu inteleaga cu inima, sa nu se intoarca la Dumnezeu, si sa-i vindec” (Ioan.12:40 Isaia 6:9-10).

In acest verset despre Farisei este vorba, si despre preotii cei mai de seama. (a se vedea versetele 10 si 19 din Ioan 12)

1:29 ♦ Dumnezeu a binevoit sa ne descopere taina voii Sale, dupa planul pe care-l alcatuise in Sine insusi (Efes.1:9).

Unde a fost alcatuit Planul? Auzi ca in Sine insusi, pe cand nu erau inca oameni pe pamânt. Cum a fost alcatuit Planul? Dupa voia Sa, nicidecum dupa voia vre-unui om sau a lumii care urma sa fie creata. Deci este exclusa din start „libera alegere a omului” pentru ca Domnul nu s-o consultat cu nici un om atunci cand si-a exprimat vointa.

1:30 ♦ Planul lui Dumnezeu nu poate fi altceva decat ceva pregatit dinainte, ca o idee, ca un proiect care urmeaza a se implini in timp. O intentie de a face ceva care poate fi denumita si predestinare. Functie de planul intocmit in Sine insusi, Dumnezeu desfasoara evenimentele, si le implineste. Nimic nu se poate abate de la planul Sau. La intocmirea planului, au fost facute si judecatile cand s-a hotarat cine si câti vor intra in Imparatia Domnului, si cine si câti vor umple iadul.

1:31 ♦ Daca judecatile au avut loc, ramânând definitive, eu cred ca obtiunea pe care ne-o atribuim noi de a alege, este de prisos. Alegerea a facut-o Dumnezeu pentru fiecare din noi. Iar dreptatea tot Dumnezeu a hotarat-o atunci cand a judecat. Tot ce putem noi face este sa asistam la implinirea planului si a judecatilor lui Dumnezeu asa dupa cum au fost ele elaborate inca din vesnicii. Noua nu ne sta in putere sa schimbam nimic din ce a pregatit Dumnezeu inainte de a intocmi lumea. „Domnul cunoaste pe cei ce sunt ai Lui” (2Tim.2:19). Nu voi M-ati ales pe Mine; ci Eu v-am ales pe voi. Eu v-am ales din mijlocul lumii (Ioan.15:16-19). Dumnezeu ne-a ales inainte de intemeierea lumii (Efes.1:4). Si iata ce mai zice Domnul: „Eu am pazit pe aceia pe care Mi i-ai dat; si niciunul din ei n-a pierit, afara de fiul pierzarii, ca sa se implineasca Scriptura (Ioan.17:12). Deci daca fiul pierzarii a pierit, ce s-a implinit? Scriptura. Rezulta ca era scris dinainte ce urma sa se implineasca. Asta inseamna predestinare.

1:32 ♦ Alegerea fiind facuta, noua nu ne mai ramane nimic de ales, decât sa stim ca unii vor fi luati, iar altii lasati. Din doi barbati care vor fi la câmp, unul va fi luat, si altul va fi lasat (Mat.24:40). Doi insi vor fi in acelasi pat, unul va fi luat, si altul va fi lasat (Luc.17:34). Din doua femei care vor macina la moara, una va fi luata, si alta va fi lasata (Mat.24:41).

Nu suna asta a predestinare inclusiv si pentru iad? Eu cred ca atât cei luati cât si cei lasati n-au avut la indemâna obtiunea de a alege. Cel care facuse alegerea pentru ei, era Dumnezeu. Cand a facut Dumnezeu alegerea? A facut-o când ei nici nu existau. Dar in timpul existentei lor, ei trebuiau sa asiste la implinirea celor scrise despre ei.

Intrebarea e, ce puteau ei sa faca pentru a schimba planul Domnului intocmit inca din vesnicii? Absolut nimic. De ce? Pentru ca Domnul nu a lasat la indemana omului sa cunoasca ce a scris EL in Carte. Nici un om nu stie pentru ce vine pe pamânt, si nu stie daca-i ales pentru Rai sau pentru iad. Singurul indiciu pe care-l avem la dispozitie este ca Domnul a zis: „dupa faptele lor ii veti cunoaste” (Matei 7:16-20). Nimic mai mult.

1:33 ♦ Dumnezeu nu intreaba pe nimeni daca vrea sa se nasca. Nici pe Adam nu l-o intrebat daca vrea sa devina om. El doar cand a primit suflarea de viata, a aflat de existenta lui. Nici Eva n-a fost intrebata daca voia sa fie scoasa din Adam. Dumnezeu nu s-a consultat cu Adam in privinta Evei. Adam doar a recunoscut, atunci cand a primit-o de nevasta, ca era „os din oasele lui, si carne din carnea lui” (Gen.2:23).

Sincer imi pare rau pentru cei care nu vor incapea in Rai, ca si ei au venit in lumea aceasta fara voia lor, aducându-si aportul functie de cum au fost indemnati de duhurile care-i stapâneau. Si n-au nici o vina pentru faptele lor rele. Lutul nu poate fi vinovat pentru ceea ce este indemnat ca sa faca. Duhul care-l indeamna ar putea avea vre-o vina. Dar nici acesta… pentru ca el de fapt pune in executare planul Domnului prevazut in dreptul lui.

1:34 ♦ Viaţa ne-a fost dată fără ca s-o cerem, şi n-i se va lua fara ca sa fim intrebaţi. Tot timpul cât traim nu putem face ce vrem noi, ci doar voia Domnului, iar dincolo de moarte nu putem sa fim altceva decat ce am fost înainte de a ne naşte.

Daca ai fost demon, vei ramâne tot demon. Daca ai fost inger de lumina, tot inger de lumina vei ramâne. Nici un inger intunecat nu va fi transformat in inger de lumina, tot asa cum nici un bob de neghina nu va fi transformat in bob de grâu.

Este scris: „intre noi si voi este o prapastie asa de mare, incât cei ce ar vrea sa treaca de aici la voi sau de acolo la noi sa nu poata” (Luc.16:26).

1:35 ♦ Viata nu este un sablon pentru fiecare om in parte. Daca unii oameni trebuie sa treaca prin necazuri, nu inseamna ca toti oamenii vor avea parte de necazuri asemanatoare. Nu poti lua exemplu de la altul care se descurca bine in viata, că traseele nu corespund.

In Cartea Vietii evenimentele sunt scrise cu mult inainte de a se naste omul. Si ele trebuie sa se implineasca in timpul vietii omului, nicidecum inainte de nastere si nici dupa ce moare omul. Deci cei ce au parte de necazuri si traiesc in continuare, le vor depasi pe toate. Daca va trebui sa moara, inseamna ca s-o incheiat misiunea lor pe pamânt. Si cum ar putea ei sa se impotriveasca ceasului mortii? Asa cum n-au putut a se impotrivi ceasului nasterii, nici ceasului mortii nu se vor putea impotrivi. Nimeni nu este stapân pe viata propie.

1:36 ♦ Exact ca boabele de grâu. Ele nu se pot impotrivi ca sa iasa din confortul hambarului spre a intra in cosmarul de sub ţărână unde trebuie sa mai si moara ca sa aduca roada. Deasemeni nu se poate impotrivi secerisului de mai târziu. Grâul doar functioneaza exact asa dupa cum este scris despre el. Si viata din el nu se pierde niciodata.

Pe când neghina, macar ca se straduieste sa fie asemeni grâului (la tulpina), indrazneste sa creada ca ar putea sa ajunga si ea in hambar. De aceea face floarea mai frumoasa decât a grâului. Dar roadele ei o desconspira. Boabele ei sunt negre si fara vlaga-n ele. Din cauza roadelor ei, nu va ajunge in hambar.

Asa si cu oamenii. Unii din ei vor ajunge in Rai, iar altii vor umple Gheena (iadul), functie de faptele lor. Nicidecum de alegerea lor personala. Si cum faptele sânt facute exact cum prevede Cartea, cum poti sa te abtii spre a nu le infaptui?

1:37 ♦ Trupurile nu ne apartin noua, si nici duhurile noastre.

Stapânul duhurilor si ale trupurilor este Dumnezeu. EL face ce vrea cu ele.

Daca unii oameni cunosc restristea, dintr-un motiv sau altul ce este scris in Carte, care-i vina lor? Sau daca alti oameni n-au cunoscut lipsurile, care-i meritul lor? Belsugul pentru ei era prevazut in Carte, si se implinea asupra lor. Atât oamenii restristei n-au nici o vina, cât nici beneficiarii belsugului n-au nici un merit. Atât restristea cât si propasirea trebuie sa se manifeste in oameni. Iar oamenii nu sunt altceva decât unelte sau vehicule manevrate de catre duhurile de restriste si/sau de belsug.

Domnul zice destul de clar: „Eu dau propasirea si aduc restristea, Eu, Domnul, fac toate aceste lucruri. (Isa.45:7)

Ati auzit Cine aduce restristea peste oameni? Exact Acelas Dumnezeu care in multe denominatiuni este predicat ca fiind neputincios de a face vre-un rău cuiva.

Degeaba zici tu ca ai stiut sa te descurci in viata, ca tot nu-i meritul tau. Puterea de a te descurca tot de la Dumnezeu ai primit-o. EL este si Stapânul puterilor. Daca EL nu-ti dădea putere sa te descurci, nu te-ai fi descurcat nicicum. Tu esti la fel ca si mine un lut insufletit, si depindem de acelas Dumnezeu care a pus suflare in noi. Daca EL isi retrage suflarea de la noi, mai putem noi face ceva? Nimic. Deci daca suflarea o avem de la EL, nici nu putem face ce vrem noi, ci facem ceea ce vrea EL ca sa facem. Nimic mai mult, si nimic mai putin. Tocmai de aceea ne-o dat suflarea.

1:38 ♦ Daca ne permitem sa facem ce vrem noi, atunci sa si traim cu de la noi putere. De ce sa traim cu suflare de la Domnul, daca tot nu vrem sa-i facem voia Lui? Oare cine-i acela care poate sa traiasca de la sine insusi, fara a depinde de suflarea Domnului?

Stiti ce a păţit Onan (fratele lui Er), din cauza ca se-mpotrivea Domnului de a avea urmasi din nevasta-sa Tamar? Oridecateori se impreuna cu Tamar, el varsa samânta pe pamânt. Si din cauza asta Domnul l-a omorat (Geneza 8:9-10). Adica Si-o retras suflarea de viata de la el. Deci macar ca Onan stia ca trebuia sa-i ridice urmasi fratelui său, el a preferat sa uzeze de „libertatea de alegere personala”, ca sa faca ce credea el de cuviinta ca ar fi corect, nu ceea ce voia Domnul care pusese suflarea in el. Daca Domnul nu i-o mai lasat suflarea de viata lui Onan (care in felul acesta a murit), rezulta ca Onan nu putea sa traiasca cu de la el putere, si ca „libertatea lui de alegere” nu era echivalenta cu vointa lui Dumnezeu.

De observat aici ca vointa/alegerea lui Dumnezeu se implineste, nicidecum a omului.

De fapt am predicat despre acel Pereţ (Fares) care trebuia sa se nasca din Tamar, macar ca a fost din samânta socrului ei, Iuda. (vezi predica „Exceptia care confirma regula”, paragraful 1:7).

1:39 ♦ Din punctul de vedere al unora, ei zic ca si cu mine ar fi o problema. Ei cred ca ar trebui schimbat modul meu de a fi. Ei ma califica ca fiind destul de extremist si ca asta se simte, se vede in jur, ceea ce ii destul ca sa ma dezavantajeze in orice situatie.

De exemplu: Dintr-un ateu convins din tinerete, cum ma stiau ei, am ajuns un om cu atita credinta incât astept de la Domnul sa-mi indeplineasca dorintele, ceea ce din punctul lor de vedere l-i se par iluzii. Este o vorba: „Dumnezeu iti da, dar nu-ti pune si in traista”. Deci, ziceau ei, ar trebui sa mai fac si eu ceva, si asta ar fi sa incerc sa ajung la un fel de echilibru in viata mea. Altfel as parea ca un om care traieste, cumva, numai intr-o lume a lui.

Si bateau şeaua ca sa priceapa magarul, cu urmatorul text:

„Mai intâlnim noi prin piete sau prin locuri aglomerate, de multi ani, un om imbracat ca vai de el, boschetar, cu barba si pletos, si neângrijit, cu o Biblie in mâna, strigând in gura mare pilde din Biblie, aducând ode Domnului, incercând sa fie atit de convingator incât oamenii il cred ca are ceva probleme psihice, si pe buna dreptate. Pentru ca un om echilibrat oricât de mult ar crede in Dumnezeu si in ajutorul Lui, ar trebui sa inteleaga ca cu o asa maniera si asemenea avantaj, ar trebui sa-si permita macar acea normalitate modesta pentru viata sa. Ori nici pe departe in viata lui nu se intâmpla asa ceva”.

1:40 ♦ Ei mi-au povestit cazul asta ca sa inteleg eu ca si acela ajunge pâna la o extrema care  nu-l ajuta deloc, desi traieste cu Biblia in mâna, tipând in gura mare pilde,  intr-o mizerie cumplita, intr-o lume a lui si atât.

In cazul meu, spuneau ei, nu e la fel acum, dar nu imposibil de ajuns daca nu gasesc acel echilibru de care am atâta nevoie. Adica sa-l gasesc eu cu fortele mele proprii, nu sa mi-l dea Facatorul meu. Si ma indemnau sa am mai multa incredere in mine, in fortele mele proprii… dar si in ajutorul „auxiliar” de la Domnul (si asta s-o fac numai pentru mine, in taina). Adica sa nu mai spun la nimeni ca ma incred si in Domnul.

Si-mi mai adaugau: „Tu esti un om foarte priceput, sarmant, adorabil, prezentabil si ar fi pacat sa te lasi numai in voia soartei care zici ca vine de la Domnul. La soarta ta mai trebuie sa intervii si tu cu luciditate si determinare, si mai ales cu acel echilibru in toate”.

1:41 ♦ Le-am multumit pentru sfaturile lor atat de „binevoitoare”, si i-am intrebat daca Ioan Botezatorul nu se asemana cu omul barbos ce striga pilde, prin piete, cu Biblia in mână?

Le-am dat sa citeasca din „Matei 3:4” unde scrie asa: „Ioan purta o haina de păr de cămila, si la mijloc era incins cu un brâu de curea. El se hranea cu lacuste si miere salbatica”.

Daca ar fi fost imbracat ca ceilalti oameni, nu ar fi atras atentia cu nimic. Dar el iesea in evidenta tocmai din acest motiv, plus ca si hrana lui era ceea ce se gasea pe gratis fara a fi nevoit s-o cumpere sau sa se-ngrijeasca ca s-o pregateasca. Si era omul lui Dumnezeu. Imi inchipui ca avea si barba mare, si plete netunse, si unghii mari, si poate dormea pe unde se nimerea, aratând aproximativ la fel cu omul dat ca exemplu de catre ei.

Dar si Ilie arata cam la fel. El era imbracat cu o manta de par, si incins cu o curea la mijloc (2Regi 1:8). Deci nici Ilie nu era imbracat ca toti ceilalti oameni. Si era rupt de foame când a ajuns la vaduva din Sarepta. Si deasemeni era omul lui Dumnezeu. Mai mult decat atâta Ahab ii pătase si imaginea zicandu-i: „M-ai gasit vrajmasule? Tu esti acela care nenorocesti pe Israel” (1Regi 21:20 si 18:17).

1:42 ♦ Oare acesti oameni ce se deosebeau de gloate prin tinuta lor vestimentara si hrana saracacioasa, or fi fost si ei dezechilibrati mintal, asa cum m-i se dadea mie de inteles c-as fi eu? Eu nu cred. Si macar ca nu traiau in indestulare, ei continuau sa faca de cunoscut lumii Cuvantul Domnului. Si nu prosperau din cauza asta. Nici prieteni nu-si faceau astfel. Din contra, isi faceau o multime de dusmani. Ei n-aveau nevoie sa-i iubeasca lumea, ca stiau ca numai asa erau iubiti de Dumnezeu. Poate ca lumea ii vedeau si pe ei extremisti, asa cum ma vede acum pe mine. Din cauza asta erau si ei dezavantajati.

1:43 ♦ Ilie devenise fugar ascunzandu-se de Isabela care voia sa-l omoare (1Regi 19:1-4). Ioan Botezatorul a fost intemnitat si decapitat (Matei 14:6-11). De unde avantaje? Ei nu aveau cu ce se-mbraca, si nu aveau de mâncare. Ingerul Domnului i-o dat lui Ilie o turta coapta si un ulcior cu apa. Dupa aceea Ilie a mers 40 zile si 40 nopti pana la Horeb, fara ca sa mai manânce nimic (1Regi 19:5-8). Si a slujit in continuare Domnului, in saracie si lipsa de confort.

Ei erau madulare ale Domnului si Dumnezeu i-a rasplatit in ceruri, nu pe pământ.

1:44 ♦ Iata ce zice Domnul in Matei 6:31-34.

─Nu vă îngrijoraţi zicând: „Ce vom mânca?” sau: „Ce vom bea?” sau: „Cu ce ne vom îmbrăca?” Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Nu vă îngrijoraţi, dar, de ziua de mâine.

1:45 ♦ Dar sa privim la Pavel care putea sa prospere cu invatatura primita la picioarele lui Gamaliel. Ar fi ajuns si el un Fariseu bogat, care sa fi umblat cu demnitate lumeasca, ca sa-i faca lumea plecaciuni prin piete… Dar el a gasit mai de pret ce-l indemna Domnul sa faca, sa spuna, si sa scrie, decât popularitatea si prestigiul din lumea aceasta. Cu toate ca stia din timp de intemnitare, din cauza propovaduirii Evangheliei lui Hristos, el a continuat, in loc sa se opreasca. El nu a vrut sa fie fatarnic ca ceilalti farisei care preferau viata confortabila a lumii, in loc sa recunoasca adevarul despre Hristos. Daca recunosteau ar fi fost dati afara din sinagogi, si pierdeau scaunele cele dintâi care le aduceau atâtea foloase materiale. De aceea Pavel era si el considerat un dezechilibrat mintal. Chiar el recunoaste.

1:46 ♦ Cititi ca sa vedeti ce scrie:

„Am ajuns nebun; voi m-ati silit” (2Corinteni 12:11).

Chiar Festus ii zicea: „Pavele esti nebun! Invatatura ta cea multa te face sa dai in nebunie” La care Pavel ii raspunde: „Nu sunt nebun, dimpotriva rostesc cuvinte adevarate si chibzuite” (Fapte 26:24-25).

Acelas Pavel mai zice: „Dumnezeu a făcut din noi, apostolii, oamenii cei mai de pe urmă, nişte osândiţi la moarte; fiindcă am ajuns o privelişte pentru lume, îngeri şi oameni. Noi suntem nebuni pentru Hristos; voi, înţelepţi în Hristos! Noi, slabi; voi, tari! Voi, puşi în cinste; noi, dispreţuiţi! Până în clipa aceasta suferim de foame şi de sete, suntem goi, chinuiţi, umblăm din loc în loc, ne ostenim şi lucrăm cu mâinile noastre; când suntem ocărâţi, binecuvântăm; când suntem prigoniţi, răbdăm; când suntem vorbiţi de rău, ne rugăm. Până în ziua de azi, am ajuns ca gunoiul lumii acesteia, ca lepădătura tuturor” (1Corinteni 4:9-13).

Cand scria toate astea, Pavel era in lanturi, intemnitat.

1:47 ♦ Acuma judecati si voi; o meritat el sa-i slujeasca lui Hristos? Unii vor zice: „Pai dac-o fost naiv si n-o stiut sa se descurce… Cu câta scoala avea el, putea sa ajunga episcop”.

Dar eu zic ca o meritat. Rasplata lui este mare in ceruri.

Domnul zice: „Nu va strângeti comori pe pamant, unde le mananca moliile si rugina si unde le sapa si le fura hotii; ci strângeti-va comori in cer, unde nu le mananca moliile si rugina si unde hotii nu le sapa, nici nu le fura” (Mat.6:19-20).

1:48 ♦ Spuneam mai devreme ca „Fiecare trup este o unealta cu care Dumnezeu lucreaza”.

Cand Avraam venea de la macelul imparatilor… pentru ca sa-l binecuvanteze si sa capete zeciuiala din toate, Domnul S-a folosit de un trup uman in persoana lui Melhisedec (Geneza 14:19).

Cand Domnul a vrut sa-l anunte pe Avraam in etate de 99 ani ca „Sara (89 ani)  pân’ la anul va avea un prunc” S-a prezentat la Stejarii lui Mamre in trup uman (Geneza 18:1-14) ca sa vorbeasca si sa faca de cunoscut ce avea de gând sa faca. Doar putea sa i se arate in vis, ca si in alte dati lui Avraam. Dar de data asta a venit direct in trup ca sa-i aduca vestea despre viitorul prunc din Sara si sa vorbeasca cu el despre nimicirea Sodomei si Gomorei.

Ca sa-l extraga pe Lot din Sodoma, Domnul S-a folosit de doua trupuri umane (Geneza 19:1-17). Apoi a distrus cetatile.

1:49 ♦ Si mai spuneam ca „Domnul cunoaste pe cei ce sunt ai Lui” (2Tim.2:19). Am repetat versetul in mod special pentru ca sa-l adaug la ce urmeaza sa ilustrez in continuare. Iata ce zicea Domnul: Multi Imi vor zice in ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am prorocit noi in Numele Tau? N-am scos noi draci in Numele Tau? Si n-am facut noi multe minuni in Numele Tau?” (Mat.7:22). Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra in Imparatia cerurilor (v21). Atunci le voi spune curat: „Niciodata nu v-am cunoscut; departati-va de la Mine, voi toti care lucrati faradelege”. (v23). Dar el, drept raspuns, le-a zis: „Adevarat va spun ca nu va cunosc!” (Mat.25:12). Eu Imi cunosc oile Mele, si ele Ma cunosc pe Mine, (Ioan.10:14). Atunci veti incepe sa ziceti: „Noi am mancat si am baut in fata Ta, si in ulitele noastre ai invatat pe norod.” Si va voi raspunde „Va spun ca nu stiu de unde sânteti; departati-va de la Mine, voi toti lucratorii faradelegii.” (Luc.13:26-27). Stapânul Se va scula si va incuia usa, iar voi veti fi afara si veti incepe sa bateti la usa si sa ziceti: „Doamne, Doamne, deschide-ne!”, drept raspuns, El va va zice: „Nu stiu de unde sânteti” (v25).

1:50 ♦ Auzi ca ei erau lucratori ai faradelegii si Domnul nu-i cunostea ca fiind din oile Lui. Adica ei se foloseau de Numele Lui la scoaterea dracilor, macar ca nu faceau parte din madularele Lui. Ei nu scoteau dracii pentru a face un bine celui posedat, ci pentru ca sa le creasca popularitatea si sa induca in eroare mai usor pe cei creduli. Dar Domnul nu poate fi indus in eroare. EL ii cunoaste pe cei ce sunt ai Lui.

1:51 ♦ Niste exorcisti iudei care umblau din loc in loc au incercat sa cheme Numele Domnului Isus peste cei ce aveau duhuri rele, zicand: „Va jur pe Isus, pe care-L propovaduieste Pavel, sa iesiti afara!” Ei erau feciorii lui Sceva, un preot iudeu din cei mai de seama. Duhul cel rau le-a raspuns: „Pe Isus Il cunosc, si pe Pavel il stiu; dar voi cine sânteti?” (Fapt.19:13-15). Si omul in care era duhul cel rau a sarit asupra lor, i-a biruit pe amandoi si i-a schingiuit in asa fel, ca au fugit goi si raniti din casa aceea (v16).

1:52 ♦ Fiii lui Sceva nu faceau parte din madularele Domnului. Ei doar se dadeau in spectacol si voiau sa atraga atentia asupra lor ca sa le mearga vestea de exorcisti.

Parte din cei care practica exorcizarea, se folosesc de autoritatea Numelui Domnului, macar ca nu fac parte din madularele Lui.

A fi madular al Domnului inseamna a face parte din EL. Cine nu face parte din EL si se foloseste de autoritatea Lui inseamna ca a furat acea autoritate. Aici este faradelegea. De aceea ei erau lucratori faradelege. Domnul nu-i cunostea ca facând parte din EL, iar ei se foloseau de Numele Lui dându-se drept madulare ale Lui, pe cand de fapt erau madulare ale altcuiva.

1:53 ♦ De la unele amvoane se mai predica despre cum satan i-a luat lui Iov tot ce avea, si ca i-a omorat pe cei 10 copii. Si am gasit in Biblie scris urmatoarele: (Iov 1)

Domnul a zis Satanei: „Iata, iti dau pe mâna tot ce are, numai asupra lui sa nu intinzi mâna.”

„Boii arau si magaritele pasteau langa ei. Si s-au aruncat niste Sabeeni asupra lor, i-au luat si au trecut pe slujitori prin ascutisul sabiei.”

„Focul lui Dumnezeu a cazut din cer si a aprins oile si pe slujitorii tai si i-a ars de tot”

(A cui foc a cazut din cer? Auzi ca focul lui Dumnezeu, nu a lui satan).

„Niste Haldeeni, insirati in trei cete, s-au aruncat asupra camilelor, le-au luat si au trecut pe slujitori prin ascutisul sabiei”

„Fiii tai si fiicele tale mâncau si beau vin in casa fratelui lor intâi nascut. Si deodata, a venit un vânt mare de dincolo de pustiu si a izbit in cele patru colturi ale casei: casa s-a prabusit peste tineri, si au murit”

1:54 ♦ Iata ce raspunde Iov care era neprihanit inaintea Domnului.

„Domnul a dat si Domnul a luat – binecuvantat fie Numele Domnului!” (Iov.1:21).

Cine a dat? Auzi ca Domnul a dat. Cine a luat? Auzi ca acelas Domn a luat. Nu satan.

Iov L-a facut responsabil pe Dumnezeu pentru răul ce s-a abatut asupra lui. Si totusi Iov a ramas in continuare neprihanit inaintea Domnului. De fapt este si scris:

In toate acestea, Iov n-a pacatuit deloc si n-a vorbit nimic necuviincios impotriva lui Dumnezeu (Iov 1:22).

De unde rezulta ca satan este in slujba Domnului.

Char Domnul a zis Satanei: „Ai vazut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pamânt. Este un om fara prihana si curat la suflet. El se teme de Dumnezeu si se abate de la rău. El se tine tare in neprihanirea lui, si tu Ma indemni sa-l pierd fara pricina.” (Iov 2:3).

Deci Dumnezeu nu s-a suparat ca Iov a observat de unde venea răul ce se abatuse asupra lui.

6. Domnul a zis Satanei: „Iata, ti-l dau pe mâna: numai cruta-i viata.”

7. Si Satana a plecat dinaintea Domnului. Apoi a lovit pe Iov cu o buba rea, din talpa piciorului pana in crestetul capului.

9. Nevasta sa i-a zis: „Tu rămâi neclintit in neprihanirea ta! Blestema pe Dumnezeu, si mori!”

10. Dar Iov i-a raspuns: „Vorbesti ca o femeie nebuna. Ce! primim de la Dumnezeu binele, si sa nu primim si raul?”

De unde a primit Iov binele? De la Dumnezeu. Dar raul de unde venea? Tot de la Dumnezeu. Iov daca nu a refuzat binele, nu voia sa refuze nici raul care-l primea tot din partea Domnului.

Si ce daca satan este cel rau? El avea autoritate din partea Domnului.

1:55 ♦ Mi se pare ca am mai predicat eu in „Pilda neghinei” despre ce urmeaza. Dar cu riscul ca voi repeta cu alte cuvinte, merita sa tinem minte un amanunt.

Ce presupune „libertatea de alegere a omului”? Adica omul poate lua decizii independent de vointa lui Dumnezeu. Adica omul creat de Dumnezeu devine independent faţă de Facatorul sau. Si totusi Domnul zice ca fara EL nu putem face nimic (Ioan 15:5). Nici macar sa alegem liber dupa teoria „Liberului Arbitru”. Aceasta afirmatie a Domnului, anuleaza din start „libertatea de alegere a omului”. Asta inseamna ca Dumnezeu trece peste aceasta inventie desarta si omeneasca. Si pe buna dreptate. Altfel L-am conduce noi pe Dumnezeu.

1:56 ♦ Sa luam exemplul pildei viţei de vie. Mladiţele fac parte din intreaga viţă. Fara mladiţe, viţa nu rodeste. Fiecare mladiţa fiind un madular al viţei de vie. Dac-ar fi ca mladita sa faca ce considera ea c-ar fi corect, radacina ar depinde de acea mladita. Dar este tocmai invers. Mladita depinde de radacina.

Nici o mladiţa nu apare daca nu este impinsa afara din interiorul lemnului. Daca n-ar fi impinsa afara, n-ar avea cum sa aduca roada. In interiorul lemnului ea nu este vizibila si nici nu rodeste. Ceva din interior o impinge facând-o sa creasca, sa se ramifice si sa rodeasca. Si este impinsa chiar mai mult decât ar fi necesar. De aceea vierul trebuie s-o mai si curaţeasca. Adica desparte ce considera a fi de prisos, de mladiţele care trebuie sa ramâna.

1:57 ♦ Mladiţa, cât este ea de lunga, nu are nici o putere ca sa-l influienţeze pe vier in vre-un fel. Ea doar asista neputincioasa la decizia luata de vier. Ce taie vierul si da deoparte, nu mai are nici o posibilitate sa mai revina inapoi. Vierul a ales ce sa ramâna, si a ales ce sa arunce la foc. Mladiţei nu i s-a acordat nici o obtiune de a face ea alegerea. Si chiar daca ar fi facut vre-o alegere, vierul nu ţine cont de alegerea ei. Doar si mladitţa taiata ar fi vrut sa continuie a trăi, ca si ea ar fi adus ceva roada daca ar fi fost lasata. Si cum nu depinde de dorintţa ei, macar ca s-a comportat la fel ca si mladiţele ramase, ea a fost despartţita definitiv de intreg pentru a fi alungata si adaugata la vreascurile necesare focului.

Aceste mladite care au ajuns sa fie taiate, n-au aparut din propie initiativa ca sa se adauge in plus la ramificatii. Ele au aparut impinse afara din aceeasi radacina, ca si mladitele care au ramas sa rodeasca. Numai ca ele au fost impinse mai mult decât trebuia, depasind coroana.

1:58 ♦ Pilda aceasta a fost rostita de Domnul ca sa faca de inţeles lumii cum se intâmpla si cu oamenii.

Fiecare om este madular al Domnului. EL pastreaza o parte din madulare care alcatuiesc Trupul Lui, iar de alte madulare ce depaseste trupul Lui, se descotoroseste.

Madularele de care se debaraseaza s-au straduit si ele ca sa-I fie pe plac Domnului aducand roada asa dupa cum s-au priceput, proorocind si chiar scotând draci. Totusi Domnul nu-i accepta. EL este marele Proiectant si Creator facând ce vrea cu creatia Sa dupa planul voiei Sale elaborat inca din vesnicii. Tot ce depaseste Trupul Domnului, iesind in decor, presupune ca deja se afla in intuneric. Doar stim ca Domnul este Lumina. Si este scris ca: „Intunericul Si-l facuse invelitoare” (Ps.18:11).

1:59 ♦ Ce are drept invelitoare Dumnezeu? Intunericul. Dumnezeu care este Lumina, Se inveleste cu intunericul. Adica de jur imprejurul Domnului este doar intuneric. De aceea „Lumina lumineaza doar in intuneric, si intunericul n-a biruit-o” (Ioan.1:5). „Dumnezeu e lumina, si in EL nu este intuneric” (1Ioan 1:5). Dar acelas Dumnezeu zice: „Eu intocmesc lumina si fac intunericul” (Isa.45:7). Deci pe cei din intuneric tot Domnul i-a creat, macar ca au depasit Trupul de Lumina. Si Domnul nu-i recupereaza, functie de pilda Viţei de vie.

1:60 ♦ Hai sa vedem daca-i adevarata ratiunea mea, chiar daca repet niste versete!

„Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău? Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine” (Mat.7:22-23).

Ati vazut ca si ei au facut minuni scotând draci si proorocind? Totusi nu vor fi acceptati in Rai, fiind respinsi.

„Căci vă spun că mulţi vor căuta să intre, şi nu vor putea.

Odată ce Stăpânul casei Se va scula şi va încuia uşa, şi voi veţi fi afară şi veţi începe să bateţi la uşă şi să ziceţi: „Doamne, Doamne, deschide-ne!”, drept răspuns, El vă va zice: „Nu ştiu de unde sânteţi.”

Atunci veţi începe să ziceţi: „Noi am mâncat şi am băut în faţa Ta, şi în uliţele noastre ai învăţat pe norod.”

Şi El va răspunde: „Vă spun că nu ştiu de unde sânteţi; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi lucrătorii fărădelegii.”

Va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor, când veţi vedea pe Avraam, pe Isaac şi pe Iacov şi pe toţi prorocii în Împărăţia lui Dumnezeu, iar pe voi scoşi afară“ (Luca 13:24-28).

„Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui!“ (Matei 25:41).

1:61 ♦ Respingerea este vizibila si atunci cand Domnul zice:

„Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl (Ioan.6:44) si nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu” (Ioan.6:65)

„Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi” (Ioan.6:44)

„Pe orice mlădiţă care este în Mine, şi n-aduce rod, EL o taie; şi pe orice mlădiţă care aduce rod, o curăţă, ca să aducă şi mai mult rod” (Ioan.15:2)

„După cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi sa aduceţi rod, dacă nu rămâneţi în Mine” (Ioan.15:4)

„Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu, aduce mult rod; căci despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic” (Ioan.15:5)

„Dacă nu rămâne cineva în Mine, este aruncat afară, ca mlădiţa neroditoare, şi se usucă; apoi mlădiţele uscate sunt strânse, aruncate în foc, şi ard” (Ioan.15:6)

„Eu sunt adevărata Viţă, şi Tatăl Meu este Vierul” (Ioan 15:1)

1:62 ♦ Problema este ca mladita nu are cum sa influienteze Vierul spre a ramâne in Viţă. Vierul desparte asa dupa cum stie el ca trebuie. Si Domnul zice: „despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic” (Ioan.15:5). Pai, vor zice unii, e vina mladitei ca a fost despartita? Nu ea s-o despartit cu de la ea putere.

Iar eu zic: Daca mladita separata nu s-o despartit cu de la ea putere, ar insemna ca ’libertatea de alegere’ nu exista, deoarece mladita dorea si ar fi ales sa ramâna si sa faca parte din coroana roditoare. Ori ea macar ca a ales sa ramâna, nu a ramas.

1:63 ♦ Tot la fel se-ntâmpla si cu oamenii. „Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. EL îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre” (Matei 25:32).

Eu vad aici ca nu oamenii au ales cu de la ei putere sa fie despartiti. Ei n-au vrut sa fie despartiti. Altcineva i-o despartit, chiar daca multora nu le-o convenit.

Cine a facut despartirea? Domnul care i-o creat. Daca nu-i crea, n-avea ce desparti. Dar EL i-a creat tocmai ca sa aiba din ce alege, prin despartire.

Ce vina au cei despartiti? N-au nici o vina, doar ca a depasit Trupul de Lumina ajungând in trupul intunericului. Si Domnul nu-i mai recupereaza. Nici o capra nu este transformata in oaie.

Daca Domnul i-ar fi mântuit si pe cei din stânga, ar fi zis: „Hai sa ma-ndur si sa va mântuiesc si pe voi, chiar daca nu faceti parte din Trupul Meu” Dar nu a zis asa. A zis celor de la stânga Lui: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui!” (v41). Si daca a zis asa, asa si implineste, fie ca ne convine, fie ca nu.

1:64 ♦ Eu nu contest ca in Biblie sânt si versete care dau de inteles ca toata lumea va fi mântuita, dar ce facem cu versetele astea care tot in Biblie sânt. Cum le ascundem? Cum le scoatem din Biblie? Ca Biblia este acelas Cuvânt a lui Dumnezeu care ne vorbeste mereu in pilde, ca unii sa inteleaga intr-un fel iar altii sa inteleaga altfel.

1:65 ♦ Eu îi respect pe toti cei care inteleg ca toti oamenii vor fi mântuiti. Chiar m-as bucura sa fie asa cum l-i s-o dat lor sa inteleaga. Dar daca mie m-i s-o dat sa inteleg altcumva, de ce n-as fi respectat si eu. De ce trebuie mereu sa fiu amenintat cu reducerea la tacere?

Si ce daca Ioan Botezatorul a fost redus la tacere prin decapitare? Ce a zis el a ramas de stie toata lumea si-n vremea de azi. Si ce daca Pavel a fost intemnitat si tinut in lanturi ca sa fie redus la tacere. Cele 100 de capitole din epistolele lui sânt cunoscute si la vremea aceasta de lumea intreaga.

Cuvantul Domnului, indiferent prin cine EL vorbeste, nu poate fi ascuns si nici redus la tacere.

2

2:1 ♦ Simt indemnul sa chem aici, lânga echipa care ma insoteste, pe Goliatul nostru din primul rând. Si o sa vedeti cu totii ce se-ntâmpla. Că Domnul a pregatit locul acesta de parca-i un amfiteatru de la universitate. Voi va aflati pe panta spectatorilor iar eu pe panta din faţa voastra. Doar pârâiasul acesta ne desparte.

Dupa cum vedeti, puntea improvizata de peste pârâu a tinut uriasul acesta de om.

Trebuie sa va spun ca omul acesta asa de mare nu este bolnav, si nu l-am adus aici in fata voastra ca sa fie vindecat de vre-o neputinta. Pur si simplu vreau doar sa-l intreb ceva.

Dar mai intâi as vrea sa luati ruleta asta de aici ca sa-i masurati inaltimea!…

Cât are?… 2,32m?… Deci 2,32m. De aceea eu trebuie sa-l privesc de jos in sus. Dar el are avantajul ca poate sa ne priveasca pe toti de sus in jos. In casa la el nu poate sta in picioare, decât aplecat, deoarece tavanul este la 2m de la podea. Autobuzul si trenul desemenea sunt incomode pentru el. Si avionul care l-a adus aproape de noi nu a avut tavanul pe masura lui. Nu-i usor in zilele noastre sa ai o asemenea dimensiune.

2:2 ♦ Tu esti multumit de inaltimea ta?… Deci nu esti multumit. Nu tu ai vrut sa cresti asa de inalt, si nu-i vina ta. Că daca era sa ai libertatea de alegere, tu ai fi ales sa cresti cam la dimensiunea noastra. Dar nu a depins de tine. Ce numar porti la pantofi?… 58?… Am auzit bine. Poarta numarul 58. Dar si hainele sunt de comanda. El nu gaseste vestimentatie de cumparat pentru masura lui. Daca va uitati la circumferinta bustului, el este cam cât doi oameni de grosimea mea. Ai depasit 140Kg? Auziti ca are 169Kg! Nici pe o usa normala nu incape usor.

Îl cunosti pe Ghiţă Muresan?… Zice ca l-a vazut la televizor. Bine. El a ajuns vedeta ca a jucat baschet, pe când tu daca nu ai iesit in evidenta cu nimic, lumea nu te cunoaste.

Eu am cunoscut un avocat asa. Era cel mai inalt din tot tribunalul, si parca era la dimensiunea ta…

Acum vreau sa-ti fac cunostinta cu o fata ce are nevoie de ajutorul tau.

Avem in ambulanta o fata subtirica, si inalta de aprope 2m. Ea va fi adusa cu targa. Asteptam sa vedem cum o poti ajuta tu.

Eu stiu ca tu nu esti casatorit, macar ca ai 29 ani. Si nu te afli aici la o agentie matrimoniala.

Sa stiti ca fetita asta are doar 7 anisori, si a crescut asa de mult incât nu-si poate tine echilibrul. Ea are aproape 1,95m si 28Kg. Normal pentru vârsta ei ar fi trebuit sa nu fi depasit 1,20m.

2:3 ♦ Pe scena asta improvizata avem un pat pliant ce se poate lungi dupa dorinta. Te-as ruga sa te intinzi in pat, ca sa-l si reglam dupa dimensiunea ta. Sper sa te tina… Perfect… Dar nu trebuie sa-ti fie frica. Aici nu esti la chirurgie. Nimeni nu te opereaza. Doar cand ai venit aici ai zis ca vrei sa cunosti o schimbare ca sa devii si tu ca oamenii normali. Fii curajos si nu te-mpotrivi ca Naaman Sirianul care zicea ca apele Damascului ar fi fost mai bune decât Iordanul (2Regi 5:12). Dar el numai in Iordan isi putea gasi vindecarea de lepra. Acuma tu numai asa cum iti spun eu, vei vedea schimbarea pe care ti-o doresti de atâta timp.

Aduceti targa cu fata, aici alaturi de patul pliant!…

Vede toata lumea?… Minunat.

Ei vor ramâne in faţa voastra pâna când se va produce o schimbare.

Voi stiti ca eu nu pot sa-i scurtez. David l-a scurtat pe Goliatul din vremea lui prin taierea capului. Eu nu-s taietor de capete si nici călău la vremea aceasta. Goliatul acesta nu este intr-o tabara adversa faţă de tabara in care ma aflu eu, si nu ne aflam in razboi. Dar el si fetita aceasta se afla aici pentru ca sa se vada in ei lucrarile Domnului.

Va rog sa pastrati linistea ca sa ma rog Domnului.

2:4 ♦ Scump Tata ceresc. Stii prea bine ca eu nu pot sa fac nici o schimbare la sufletele astea pe care Tu le-ai adus aici in aceasta adunare. Si daca ne-ai adunat aici, eu cred ca nu numai ca sa vorbesti lumii ce vrei Tu sa faci de cunoscut, ci si pentru ca sa-Ti arati Slava Ta. Binevoieste Doamne Isuse sa implinesti ce ai pregatit Tu cu sufletele astea, exact asa cum ai scris in Cartea Ta. Dupa cum ai procedat cu Sirianul Naaman si cu Ghehazi, eu cred ca ceva asemanator vei proceda si in cazurile acestea. Stiu Doamne ca aici nu-i vorba de lepra, dar tot niste duhuri au lucrat distorsionat, de au produs cresterea asta anormala.

Te rog Doamne Isuse sa dai startul Ingerilor Tai ca sa repare cele doua trupuri, pentru inceput doar privitor la subtirime si la grosime, fara a umbla la scurtarea lor, in asa fel incât sufletele acestea sa nu sufere vre-o durere, si nici inima sa nu l-i se-nspaimânte. Vom avea rabdare pâna când se va face transferul de greutate si de volum, de la unul la altul, tot asa cum ai transferat duhul de lepra de la Naaman la Ghehazi, si tot asa cum ai transferat legiunea de demoni din indracitul acela in turma aceea de 2000 de porci.

Daca am capatat trecere inaintea Ta Doamne, ia aminte la rugaciunea robului Tau, si fa sa se cunoasca in vremea aceasta a sfârsitului de timp ca Tu esti Dumnezeul meu si eu sunt slujitorul Tau.

2:5 ♦ In timp ce eu voi continua predica, voi sa fiti atenti la cele doua trupuri insufletite ca sa-mi comunicati cand veti observa vre-o schimbare. Daca nu se schimba nimic inseamna ca Dumnezeu nu vorbeste cu gura mea si nu ma aflu in slujba Lui. Dar daca se schimba ceva in bine, fara ca eu sa ma ating de ei, veti judeca voi ce fel de om sunt eu. Si vedeti daca pot face eu ceva fara Domnul.

2:6 ♦ Continuam cu… cu ce? ca nu mai stiu unde am ramas… Totuna-i… Despre faptul ca nu putem face nimic fara Domnul.

Unele denominatiuni sustin ca Sabatul trebuie tinut. Altele ca trebuie tinuta Dumineca. Si totusi Domnul lucra inclusiv si in ziua de Sabat pretinsa a fi de odihna.

Fariseii si invatatorii Legii L-au condamnat si din cauza asta (Luc.6:7). Dar Domnul care a zis prin Moise ca trebuia tinut Sabatul, a zis si ca EL este Domn al Sabatului (Mat.12:8 Luc.6:5). Deci EL era Stapânul zilei de odihna, si tot EL hotara daca trebuia tinuta sau nu, ori cine trebuiea s-o tina si cine nu.

De aceea Adventistii si Reformistii trebuiesc respectati. Lor l-i s-o impus a tine Sabatul si n-au voie a se abate de la aceasta.

Imparatul Constantin (anul 325) nu a hotarat cu de la el putere ca ziua de odihna sa fie Dumineca in locul Sâmbetei. El a facut ce indemn a primit din partea Aceluias Domn ce era propietarul tuturor zilelor saptamânii.

Dumnezeu lucreaza si prin pagâni. Ce daca Constantin era pagân?

Si Faraonul de pe timpul lui Moise era pagân. Iar Domnul ii zice: „Te-am ridicat inadins, ca sa-Mi arat in tine puterea Mea si pentru ca Numele Meu sa fie vestit in tot pamantul” (Rom.9:17). Deci Faraonul acela nu s-a ridicat el insusi pe tronul Egiptului. Domnezeu l-a ridicat asa pagân cum era.

2:7 ♦ Si revenind la ziua de odihna, sa nu uitam ca suntem madulare ale Domnului. Cine este deget la o mâna sau la un picior, noaptea se va odihni. Dar cine este inima sau plamâni, el va trebui sa ignore noaptea, macar ca celelalte madulare se odihnesc in timp ce trupul doarme. Cei care tin Dumineca ziua de odihna, deasemeni trebuiesc respectati. Ei sunt altfel de madulare (in Domnul) care trebuie sa se odihneasca Dumineca. Cei care ignora Sabatul sau oricare alta zi de odihna, sunt madulare (in Domnul) ce trebuie sa functioneze permanent. Deci si ei trebuiesc respectati. Daca unii manânca carne de porc iar altii o considera inca a fi spurcata, asa trebuie sa fie. Reformistii n-au voie sa manânce nici un fel de carne, macar ca prin ascuns mai fac si exceptii. Asa l-i s-o dat lor sa fie. Ei trebuiesc respectati asa cum sunt. Nimeni nu face nimic la voia intamplarii sau pentru c-ar vrea sa se deosebeasca de restul oamenilor. Orice om face exact ce este trasat de Dumnezeu in dreptul lui.

2:8 ♦ Daca unor oameni le arati adevarul despre Dumnezeu, ei n-au ochi sa-l vada. Iar daca le spui adevarul, ei n-au urechi sa auda. Asa trebuie sa fie ei. Si nu este vina lor. Ei nu sunt dotati cu ochi de vazut adevarul, nici cu urechi de auzit asa ceva. Si chiar de-l aud ei nu-l vor intelege. Asa sunt ei construiti. Eu pot sa si dovedesc ca asa este.

Este scris: „Voua”, le-a zis El, „v-a fost dat sa cunoasteti taina Imparatiei lui Dumnezeu; dar pentru cei ce sunt afara din numarul vostru, toate lucrurile sunt infatisate in pilde; pentru ca, „macar ca privesc, sa priveasca si sa nu vada, si macar ca aud, sa auda si sa nu inteleaga, ca nu cumva sa se intoarca la Dumnezeu si sa li se ierte pacatele” (Marcu 4:11-12).

2:9 ♦ Repet adaptat la titlul predicii: Cei ce sunt afara din madularele Domnului, ei nu pot face nimic fara EL. „macar ca privesc, ei nu pot vedea corect, si macar ca aud, ei nu pot sa inteleaga corect”. Ei sunt oameni de portelan. Pe ei Adevarul ii darâma. Ei se sparg daca le spui adevarul, pentru ca ei nu fac parte din Adevar. Si Adevarul este chiar Isus. Minciuna o vor recunoaste ca si cum ar fi adevar, iar Adevarul il vor considera minciuna. De ce? Pentru ca ei au depasit Adevarul ajungând in zona minciunii. Asa-s ei facuti. Si nu trebuie sa ne enervam. Inclusiv ei trebuiesc respectati. Ei nu degeaba sunt lasati asa de Dumnezeu. Ei au misiunea de a nega adevarul si sa nu-l recunoasca.

Doar este scris: „Calea Adevarului va fi vorbita de rau” (2Pet.2:2).

Iar altii trebuiesc sa arate lumii Adevarul in ciuda faptului ca vor fi obstructionati.

Fariseii, carturarii si invatatorii Legii nu au recunoscut Adevarul. De aceea L-au si rastignit. Domnul era Adevarul. Asa am gasit scris in „Ioan 14:6”. Ei au preferat sa fie eliberat cel ce nu era adevarul (Baraba). Tatal minciuniii care a fost un ucigas de la inceput se folosise de Baraba in talhariile lui. Iata ce l-i s-o parut corect Fariseilor a fi eliberat.

2:10 ♦ Ce faceau ingerii de dinaintea potopului lui Noe? Se impreunau cu fetele oamenilor si crestea silnicia pe pamânt. Hai sa vedem daca-i asa!

„Pamântul era stricat inaintea lui Dumnezeu, pamântul era plin de silnicie”. (Fac.6:11)

Atunci Dumnezeu a zis lui Noe: „Sfârsitul oricarei fapturi este hotarât inaintea Mea, fiindca au umplut pamântul de silnicie; iata, am sa-i nimicesc impreuna cu pamântul”. (Fac.6:13)

Ce este silnicia? Dexul explica: Constrângere, oprimare, violență, samavolnicie; silă, abuz. Acțiune arbitrară care încalcă drepturile și voința altora;

Odata cu nimicirea lumii de atunci, potopul a anulat si silnicia? Nicidecum. Silnicia a continuat sa existe pe pamânt si dupa potop. Deci Dumnezeu nu a vrut sa stârpeasca silnicia, ci doar pe oameni. Dumnezeu a stârpit pe uriasi, chiar daca si oamenii normali au avut de suferit acelas tratament. Doar uriasii erau autorii silniciilor. Ei erau prea puternici. Ei ar fi putut asupri si nimici pe oamenii normali. De ce spun asta? Pentru ca nu ei simteau efectul silniciei, ci doar oamenii de statura normala.

2:11 ♦ Stim ca ingerii sunt supusi lui Dumnezeu. Este scris: Dumnezeu Si-a supus ingerii, stapanirile si puterile (1Pet.3:22).

Nu este stapanire care sa nu vina de la Dumnezeu. Ele au fost randuite de Dumnezeu. (Rom.13:1)

Ce erau uriasii pentru cei normali? Erau stapâni. Si de unde vine stapânirea? De la Dumnezeu.

Deci Dumnezeu nu o fost luat prin surprindere de actiunea uriasilor de atunci. EL doar a constatat ca merita facuta o schimbare. Daduse stapânirea 100% doar uriasilor.

Prin potop EL Si-a retras stapanirea de la acei uriasi, ca sa o distribuie altcumva dupa potop.

Rolurile au fost schimbate. Stapânirea a fost preluata de Egipteni pentru o perioada de 400 ani, apoi ea a fost transferata poporului condus de Moise. Uriasii care mai existau in partea de nord a Peninsulei Sinai au fost nimiciti.

Am aratat asta in predica „Pilda Smochinului” si in predica „Stânca era Hristos”. Ceea ce demonstreaza ca uriasilor de atunci le lipsea stapânirea.

Dumnezeu, in Cartea pe care a scris-o inainte de intemeierea lumii, a facut multe permutari, transferând puteri si stapâniri. Tot atunci a schimbat si rolurile ingerilor. Ei trebuiau sa nu se mai imbrace cu trupuri uriase.

2:12 ♦ Gata? Ati observat vre-o schimbare? Deci nu degeaba discutati intre voi si nu sunteti atenti la mine… Ia sa vad si eu!… Este extraordinar. S-a mai subtiat trupul Goliatului, si s-a mai ingrosat trupul fetitei. Dar lungimea a ramas aceeasi. Acuma ma credeti ca printre noi se afla Domnul cu ingerii Lui care lucreaza in mod supranatural? Voi nu-L vedeti pe Domnul. Si n-ati vazut nici-un inger care transfera greutatea si volumul de la Goliat la fetita. Si totusi transferul s-a efectuat, fara durere, fara zgomot, fara instrumentar chirurgical… Iata ca hainele lui Goliat au ramas largi pe el, iar la fetita s-a avut grija ca vestimentatia ei sa fie mai larga inca de acasa, asa dupa cum am solicitat.

Cred ca fetita se poate ridica in picioare acum… Ajutati-o un pic! Voi sunteti parintii ei, nu? Sigur ca da. Si de ce aveti lacrimi pe obraji? Is de fericire? Aha. Dar inca nu s-a terminat schimbarea definitiv. Nu o veti lua asa acasa. Lasati-o singura ca are si echilibru!

Iar tu barbate cum te simti mai usurel? Bine? T-i s-au largit si pantofii? Interesant. Dar poti sa te tii pe picioare văd. Sa stii ca o sa-ti schimb numele. Parintii tai cand ti-au pus numele Goliat n-au stiut ce efect avea sa aiba in cresterea ta. Si iata ca dimensiunea ta este aproape ca a lui Goliatul din Biblie de pe vremea lui Saul si a lui David.

2:13 ♦ Va rog sa ramâneti amândoi aici, ca sa aduc piticii in jurul vostru!

Veniti toti piticii acuma!…

Si eu care intrebam pe unde este „Alba ca zapada”, iata ca este chiar aici in fata voastra. Numai ca-i prea ’nalta. Priviti ce mici îs piticii pe lânga ei!

Asezati-va in rând câte unul de la cel mai mare pâna la cel mai mic!

Masurati cel mai mic pitic si cel mai mare pitic!…

Asa am aflat ca dimensiunea lor este cuprinsa intre 62cm si 98cm. Nici unul nu a depasit un metru.

Printre pitici avem si o femeie de 33 ani. Priviti ce mâini micute are, si ce picioruse mici! Doar toracele si capul sânt dezvoltate cât de cât.

Dar priviti si la ceilalti pitici! Ei sânt cu totii distorsionati, macar ca au vârste cuprinse intre 26-47 ani. Si nu se vor supara ca le zic distorsionati, pentru ca ei se afla aici ca sa l-i se regleze dimensiunea din toate punctele de vedere.

2:14 ♦ Noi am pregatit intr-un autobuz, un fel de garderobier, cu vestimentatie de oameni normali.

Va rog sa aduceti autobuzul aici aproape!

Fiecare pitic sa-si aleaga câte un insotitor din adunare, cam cum crede el ca ar vrea sa arate la dimensiune normala. Apoi piticul cu insotitorul vor alege din autobuz tinuta vestimentara dorita. Nu va grabiti, ca avem destule costume pentru 150 de oameni. Aveti de unde alege. Va veti imbraca in autobuz, chiar daca va vor fi mari costumele. Le mai suflecati… si veniti din nou aici. O sa râda lumea de voi, dar nu va dura mult. Depinde de Domnul cât de repede lucreaza. Stiti doar ca EL poate lucra si la clipeala ochilor. Dar va lucra ceva mai lejer ca sa avem timp sa observam modificarile facute. N-o sa va doara nimic. Dar trebuie sa respectati intocmai ce va indic eu.

Goliatul si fetita vor ramane imbracati asa cum sânt. Dupa modificarea inaltimii vor intra in autobuz ca sa-si aleaga vestimentatia pe masura care o vor avea.

Pâna rezolvati cu schimbul vestimentatiei, voi continua de unde am ramas.

Stati sa vedem daca mai stiu unde am ramas! Of, of, of. Sa nu pierd şirul!

2:15 ♦ Ingerii de unde provin? De la Dumnezeu. Ei ies din gura lui Dumnezeu oridecâteori EL rosteste câte un Cuvânt.

Ce era Domnul Isus Hristos? Era Cuvântul rostit de Dumnezeu prin prooroci. Era Ingerul lui Dumnezeu. Prin nastere, Cuvântul/Ingerul S-a facut trup (Ioan 1:14). Si trupul era din lut, la fel ca toti oamenii. Dar acel trup, prin rastgnire si ingropare nu a fost lasat sa putrezeasca, prin inviere. Si macar ca a fost inviat, trupul nu a fost luat la ceruri prin inaltare.

2:16 ♦ Cititi ce scrie in Faptele Apostolilor 1:9-11!

„După ce a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei la El, S-a înălţat la cer, şi un nor L-a ascuns din ochii lor. Şi, cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer, pe când Se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în alb şi au zis: „Bărbaţi galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer.”

2:17 ♦ Auziti cum v-a veni… exact la fel cum S-a inaltat. Si eu sustin ca nu a luat si trupul.

Hai sa vedem cum v-a veni, ca sa stim cum S-a inaltat!

„Când va veni Fiul omului în slava Sa cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale” (Mat.25:31)

Fariseii au întrebat pe Isus când va veni Împărăţia lui Dumnezeu. Drept răspuns, El le-a zis: „Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în aşa fel ca să izbească privirile” (Luc.17:20)

„Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde” (2Pet.3:10)

„Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi Îl va vedea; şi cei ce L-au străpuns. Şi toate seminţiile pământului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin” (Apoc.1:7)

„Căci, cum iese fulgerul şi luminează de la o margine a cerului până la cealaltă, aşa va fi şi Fiul omului în ziua Sa” (Luc.17:24 Mat.24:27)

„Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate seminţiile pământului se vor boci şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă” (Mat.24:30 Marc.13:27 Luca 21:27)

2:18 ♦ Ca sa stim pe ce fel de nori vine Domnul, trebuie sa vedem ce este Slava. Si gasim scris ca Slava Domnului este un foc mistuitor. Si mai scrie ca Dumnezeu insusi este un foc mistuitor (Exodul 24:17 Deuteronom 4:24). Norii pe care vine Domnul vor fi nori de foc.

Deci daca EL vine ca foc mistuitor, nicidecum in trup uman, rezulta ca inaltarea s-a facut tot sub forma de foc care a mistuit trupul. Norul care L-a ascuns de privirea ucenicilor era nor de lumina.

Ce era Domnul Isus in Dumnezeu? Era un madular in care Dumnezeu Isi gasea toata placerea. Era Robul lui Dumnezeu. Asa am gasit scris in Isaia 42:1, 43:10, 49:6, 52:13, 53:11 si in Matei 12:18. EL era un foarte important madular cu mult inainte de a avea un trup de carne.

Cu acest Madular, Dumnezeu a creat universul din care facem si noi parte. Este vorba de Bratul/Dreapta lui Dumnezeu. Trupul a fost pregatit doar pentru Jertfa inlocuitoare. La inaltare, Trupul a fost mistuit de foc.

In ceruri, Domnul nu are nevoie de un trup de lut. Domnul nu are nevoie sa ia cu EL ceva blestemat. Lutul este din ţărâna pamântului, iar pamântul a fost blestemat imediat dupa amagirea Evei (Geneza 3:17).

2:19 ♦ Ce era saracul Lazar atunci cand o murit, de Dumnezeu o avut placerea sa-l duca in sânul lui Avraam? Era si el un cuvânt a lui Dumnezeu care se manifesta exact asa cum fusese rostit. Adica Dumnezeu a zis unui duh sa se imbrace cu un trup de lut, in care sa locuiasca, si pe care sa-l conduca ca pe un vehicul, dar sa nu-l ingrijeasca si sa nu se ocupe de starea sanatatii lui. Astfel ca trupul lui Lazar trebuia sa fie tot timpul bolnavicios incât câinii sa-i linga bubele. Lazar trebuia sa functioneze cu minimum posibil, fara o intretinere riguroasa. Exact ca o masina hodorogita, ruginita si chinuita, care se deplaseaza totusi la indemnul soferului. Deci Lazar nu era bolnav pentru ca voia el, ci pentru ca asa fusese prevazut in planul Creatorului inca cu mult inainte de a se naste. Daca Dumnezeu ar fi avut in plan sa-l mai si vindece, el nu ar fi murit inainte de a fi vindecat. Dar despre vindecare Dumnezeu nu rostise nimic, acolo in vesnicii, cu privire la viitorul Lazar.

2:20 ♦ Si pentru ca asteptam sa termine piticii de ales garderoba, vreau sa va mai spun ca atunci când Domnul a incurcat limbile la Turnu Babel, oamenii doar se intelegeau foarte bine vorbind cu totii aceeasi limba. Ei nu au ales cu de la ei putere sa nu se mai inteleaga. Ei alesese sa faca un turn inalt si sa zideasca o cetate unde sa locuiasca. Si pe masura ce se inmulteau, aveau sa se extinda pe intreg pamântul, asa dupa cum suna porunca de inmultire si de umplere a pamântului. Dar planul Domnului era altul. EL voia sa-i desparta pe oameni in mai multe limbi diferite astfel incât sa nu se mai inteleaga intre ei. Din cauza incurcarii limbilor, efectul era imprastierea familiilor pe intreaga suprafata a pamântului. Doar membrii din fiecare familie se intelegeau intre ei. Si nici o familie nu se mai intelegea cu o alta. Astfel ca familiile au inceput sa se urasca unele pe altele. Si ura mai presupune distanta, despartire.

2:21 ♦ Deci in libertatea lor de a alege, oamenii de atunci au ales a ramâne impreuna. Ce s-a-ntâmplat cu alegerea lor? S-a ales praful de ea. Acel „Liber Arbitru” s-a dovedit neputincios in ai mentine impreuna. Asta inseamna ca s-a implinit alegerea pe care a facut-o Dumnezeu pentru ei. Ce a facut Dumnezeu? Hai sa vedem ce scrie aici!

„Domnul S-a coborât să vadă cetatea şi turnul pe care-l zideau fiii oamenilor. Şi Domnul a zis: „Iată, ei sunt un singur popor şi toţi au aceeaşi limbă; şi iată de ce s-au apucat; acum nimic nu i-ar împiedica să facă tot ce şi-au pus în gând. Haidem! să Ne coborâm şi să le încurcăm acolo limba, ca să nu-şi mai înţeleagă vorba unii altora!” Şi Domnul i-a împrăştiat de acolo pe toată faţa pământului; aşa că au încetat să zidească cetatea”. Am citit din Geneza 11:5-8.

2:22 ♦ Ce zicea Dumnezeu? Zicea: „acum nimic nu i-ar împiedica să facă tot ce şi-au pus în gând”. Deci oamenii ar fi putut sa faca ce voiau ei, functie de „libertatea lor de alegere” dar n-au mai continuat, nu pentru ca au vrut ei sa se opreasca, ci pentru ca au fost obligati a parasi acel proiect, spre a se implini planul lui Dumnezeu.

Intreb eu pe adeptii „Liberului Arbitru”: A tinut cont Dumnezeu de alegerea libera a oamenilor? Eu observ ca le-a zadarnicit planurile, ca sa se implineasca voia Lui. EL le-o dat putere doar sa aiba limbajuri diferite si sa se imprastie imediat, nicidecum lent. Puterea de a zidi cetatea si turnul Babel a fost luata de la ei. Si ei au continuat sa faca alte fapte functie de puterea pe care au primit-o. De aceea eu nu ma incred in „Liberul Arbitru”.

2:23 ♦ Si hai sa vedem un alt exemplu! Ca tot vorbeam de putere.

Ce putere avea Pilat asupra Domnului Isius? Avea putere sa-L rastigneasca sau sa-L elibereze. Ca el zicea: „Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că am putere să Te răstignesc şi am putere să-Ţi dau drumul?” (Ioan.19:10). Dar el nu avea nici o putere, de nici o culoare in fata norodului care-l influienta.  Priviti ce scrie aici! „N-ai avea nicio putere asupra Mea, i-a răspuns Isus, dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus” (vers.11).

De unde sa-i fie data PUTEREA? De sus. Pentru ce? Pentru ca sa implineasca ceva. Ce anume? Vointa lui proprie? El doar voia sa-L elibereze. Asa scrie aici: „De atunci Pilat căuta să-I dea drumul”(vers 12). Asta era alegerea lui in conformitate cu „Liberul Arbitru”. Si ce daca el a ales asa. A putut el sa-L elibereze? Nicidecum. El primise putere de sus doar ca sa-L rastigneasca. El a implinit, din cele doua obtiuni pe care le avea la dispozitie, doar obtiunea pentru care primise puterea de sus. Si obtiunea aceea era prevazuta in Carte, in Scripturi. Chiar Domnul zice: „Dar cum se vor împlini Scripturile care zic că aşa trebuie să se întâmple?” (Mat.26:54). Apoi le-a zis: „Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Proroci şi în Psalmi” (Luca 24:44).

2:24 ♦ Acum judecati si voi. S-a-mplinit alegerea lui Pilat de eliberare a Domnului, sau s-a-mplinit alegerea lui Dumnezeu care a fost intocmita inca din vesnicii? Este asta predestinare, sau nu este? Ati vazut ca este?

In fata acestor dovezi, oare cine mai poate contrazice predestinarea? Oare de ce Calvin mai este contestat? Marturisesc ca nu l-am studiat. Martor imi este Dumnezeu. Dar eu cred ca el a vazut ca si mine acum, tot asa cum a vazut si Pavel. Si se naste o alta intrebare. De ce Pavel nu este acuzat de Calvinism? Ca doar si el a vazut predestinarea. De ce Domnul Isus nu este acuzat de Calvinism? Ca doar si EL arata despre implinirea Scripturilor, nicidecum a vointei libere a omului.

2:25 ♦ Vad ca mai dureaza cu alesul garderobei, si vreau sa adaug ceva ce n-am spus in predica „Pe vrajitoare sa n-o lasi sa traiasca”.

Niste rude din partea gazdei unde locuiam, au venit la noi tocmai din România, sa petreaca sarbatorile Pastelui. Timp de 10 zile au locuit sub acelas acoperis cu noi si au mâncat ce am avut. Nu a lipsit oarece confort si deplasarile prin zona ca sa cunoasca imprejurimile. Am jucat Sah ca sa nu intram in discutii religioase. Ei fiind vechi pocaiti cu multa experienta. Nu lipseau de la adunari decât in cazuri exceptionale, mai ales ca fac parte din corul bisericii unde sunt afiliati. Ne-au incântat urechile cu cântarile pe care le-am auzit de la ei pe doua voci. Oameni foarte cumsecade, cu bun simt afisat, macar ca mai slujesc si lui Mamona in ascuns.

2:26 ♦ Inainte de a-i conduce la aeroport, mi-au recomandat niste predici ca sa le ascult pe MP3, si altele video. Cum ei cunosteau activitatea mea si relatia mea directa cu Domnul, doar din auzite, au ramas foarte indignati cand le-am zis ca prefer predicile scrise. Am motivat ca-i mai usor sa corectezi un predicator de predici text, pentru ca poti sa verifici din urma ce a scris. Atunci s-au schimbat la fata intrebând mirati: „De ce trebuie corectat un predicator? Doar este unsul Domnului. Ce spune el are suport Biblic. Prin gura lui vorbeste Dumnezeu” ziceau ei.

Parerea mea este ca daca Dumnezeu ar vorbi prin acel predicator, el nu ar greşi cu nimic si nimeni nu ar avea ce sa corectez la el. Dar atâta timp cat el ascunde unele versete Biblice pentru a nu le cunoaste lumea, scotând in evidenta doar versete care convin denominatiunii unde este afiliat, rezulta ca duce lumea in ratacire.

2:27 ♦ Sigur ca am fost intrebat daca eu nu gresesc niciodata, ca sa fie scuzabila greseala altui predicator. Am recunoscut ca si eu mai gresesc, si ca ma bucur daca altcineva ma corecteaza. Dar acei predicatori care se simt lezati in orgoliul propriu, atunci cand ii corectezi, ei devin de portelan si se sparg. Nu suporta a fi corectati. Nu rezista la asemenea tratament.

Mi-au spus ca nu am dreptul sa-i corectez, deoarece ei au invatat teologia, iar eu care n-am trecut prin nici o scoala teologica nu am voie sa ma ating de ei. Scoala teologica fiind considerata de ei ’ungerea din partea Domnului’. Totusi eu când corectez un predicator ma folosesc de aceeasi Biblie din care au studiat si ei. Si le arat ceea ce ei nu vor ca sa cunoasca lumea. Daca au urmat cursuri teologice nu inseamna ca au devenit si sfinti. Eu ii respect pe cei care merita… dar cei care gresesc de ce sa nu-i corecteze nimeni?

2:28 ♦ Ilie nu a trecut prin nici o scoala teologica si totusi a devenit sfânt. Elisei deasemenea. La fel se poate spune si despre Samuel, si despre toti apostolii Domnului.

Nu se gaseste nicaieri in Biblie scris ca vre-un Fariseu sau vre-un Carturar ori vre-un Saducheu de pe vremea aceea ar fi ajuns sfânt. Nici macar vre-un Preot mai de seama. In afara de fariseul Saul ce a devenit apostolul Pavel, eu nu cunosc nici un absolvent al institutelor teologice ale vremii sa fi ajuns sfânt.

Nu teologilor le-o spus Domnul: „Voi fiti, dar, desavârsiti, dupa cum si Tatal vostru cel ceresc este desavârsit” (Mat.5:48). Si daca le-o spus ucenicilor care nu trecusera prin nici o scoala teologica a vremii, rezulta ca modelul de desavârsire a Tatalui trebuia sa fie un sablon pentru ei.

2:29 ♦ Mai este scris ca „printr-o singura jertfa EL a facut desavârsiti pentru totdeauna pe cei ce sunt sfintiti” (Evr.10:14). Deci jertfa nu a fost pentru toata lumea, ci doar pentru cei sfintiti. Când perdeaua dinlauntrul Templului s-a rupt, n-au iesit toti mortii din morminte, ci doar cei care erau sfinti. „mormintele s-au deschis, şi multe trupuri ale sfinţilor care muriseră au înviat. Ei au ieşit din morminte, după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate şi s-au arătat multora” (Matei 27:52-53).

2:30 ♦ Ati sesizat caror oameni le-o zis Domnul sa fie desavârsiti? Celor care erau deja sfintiti. De unde rezulta ca nu teologii vremii erau sfintiti, daca nu lor le-o spus sa fie desavârsiti.

Daca ne uitam in Vechiul Testament, vom vedea ca Dumnezeu fiind Sfânt, cerea si poporului sa fie sfânt. „Să fiţi sfinţi; căci Eu sunt sfânt” (Lev.11:45). Si ati vazut ca Domnul a zis ca Tatal este desavârsit, cerând si ucenicilor sa fie desavârsiti. De unde rezulta ca sfintenia este echivalenta cu desavârsirea.

Acum judecati si voi daca teologii vremii puteau deveni desavârsiti/sfinti. Pe ei Domnul i-o amenintat cu „Vai de voi” si „Am multe de osândit in voi”.

2:31 ♦ Discutând si despre Iov, am intrebat:

Ce merite a avut Iov de era asa de bogat ca un imparat?

Dupa câteva clipe de gândire au raspuns ca nu avea nici un merit. Doar ca era neprihanit. Si daca era neprihanit ce vina a avut de a ajuns sa traiasca, timp de 7 ani, bolnav si sarac? Au raspuns ca nu avea nici o vina. Dar au intuit ca insinuez predestinarea. Si daca n-a fost predestinare, ce era? Au raspuns cu promptitudine ca asa era planul lui Dumnezeu.

Iar planul, presupune ceva  pregatit dinainte. Deci tot predestinare se cheama că e. N-au mai avut nici o replica. Dar sunt convins ca au ramas ancorati in doctrina „Liberului Arbitru”, macar ca au recunoscut ca Iov nu avea niciun merit si nicio vina pentru bogatie si respectiv pt saracie.

2:32 ♦ Iov a fost bogat fara a face eforturi deosebite inaintea Domnului, si a devenit foarte sarac fara a avea vreo vina inaintea aceluias Domn. Nu a depins de Iov nimic ca sa fie bogat cât un imparat, si nimic ca sa devina sarac lipit pamântului. Se pune intrebarea, ce rol a avut „Liberul Arbitru” in cazul lui? Am insistat sa mi se raspunda.

Au gandit pret de jumatate de minut recunoscand ca n-a avut nici un rol. Totusi ei au ramas pe aceeasi pozitie imbratisând „Liberul Arbitru” cu aceeasi absurditate ca mai inainte de a discuta cu mine. Au recunoscut ca era absurd, dar nu se puteau debarasa de el.

Ei s-au obisnuit sa creada de-atâta timp intr-o minciuna, si nu puteau s-o mai refuze. Stiau despre Esau si Iacov ca inca nu se nascusera, neavand posibilitatea de a face bine sau rau, cand Domnul aplicase sentinta ca „pe Iacov l-am iubit iar pe Esau l-am urat”. Stiau despre Sanherib in care Domnul pusese un duh de moarte. Erau destul de bine pusi la punct cu versetele Biblice. Dar in final m-au acuzat de Calvinism. Si eu n-am citit nici macar o slova din scrierile lui Calvin. Mie-mi este deajuns Biblia.

Daca altii nu gasesc, eu gasesc foarte usor dovezi despre predestinare.

2:33 ♦ La urma i-am rugat sa-mi raspunda la urmatoarele intrebari:

a) Care om, in libera lui alegere, a optat pentru a se naste, macar ca avea la dispozitie si posibilitatea de a respinge nasterea sa? Putea el sa refuze a se naste? Doar atât ’acceptul’ cât si ’refuzul’ fac parte din libera alegere a omului.

b) Omul isi poate alege cu de la el putere parintii din care sa se nasca?

c) Omul poate alege obtiunea de a se naste barbat sau femeie?

d) Care om si-a ales pentru el, cu de la el putere, numele din certificatul de nastere?

e) Cine-i acela care si-a ales singur limba materna?

2:34 ♦ Mi-au raspuns ca nu exista asemenea posibilitati in libertatea de alegere, si ca am pus niste intrebari nebune la care nu se poate raspunde, deoarece omul este om doar cât este in trup. Doar la atât limitau ei existenta omului.

Eu il vad pe om in Eternitate inainte de a se naste, il vad si in perioada cât este in trup de lut, si-l vad inclusiv si dupa moarte ajuns din nou in Eternitate.

Daca nu omul alege a se naste, si nici parintii nu si-i poate alege… chiar nici numele personal nu-l poate alege… nici limba materna… plus ca nu poate alege a refuza nasterea proprie, rezulta ca „Liberul Arbitru” este neputincios macar din aceste puncte de vedere. Atunci cum poate el sa-ti asigure Mântuirea?

2:35 ♦ Nici-un om nu a ales din proprie initiativa sa mearga la gradinita (la vârsta de 5-6 ani) si nici sa se imbolnaveasca ori sa se vindece de vre-o boala cu de la el putere.

Nevasta lui Lot nu a ales ea din proprie initiativa sa se transforme in stâlp de sare. Ea doar a intors capul nestiind ce consecinte poate avea curiozitatea de a vedea in urma.

Nebucadnetar, macar ca a fost instiintat de Daniel ce urma sa i se-ntâmple, nu cu de la el putere s-a transformat intr-o ciudatenie cu pene si cu gheare timp de 7 ani, cazându-i roua peste el ca peste vitele lânga care mânca iarba.

Nici Iov nu a ales sa fie superbogat, apoi timp de 7 ani supersarac. Deasemeni nu el a ales sa fie rasplatit si sa capete dublu faţă de cât a pierdut, si nu a ales sa-si recupereze toti copiii. El a capatat toate acestea inapoi fara sa uzeze de „Liberul Arbitru”.

Sanherib, nu el a ales ca sa renunte la impresurarea Ierusalimului din proprie initiativa, si nici n-a ales sa se intoarca inapoi in tara lui ca sa moara de sabie acolo. El nu stia de ce se intorcea. El doar a auzit o veste care l-a facut sa se intoarca. Duhul care fusese pus de Dumnezeu in el, acela l-o facut sa se intoarca. Recit de câte ori este necesar: „Voi pune in el un duh care-l va face ca la auzirea unei vesti sa se intoarca si sa moara de sabie in tara lui”. Cred ca nu gresesc daca fac trimitere la versetul din „2Regi 19:7”.

2:36 ♦ Esau a ales el cu de la el putere sa devina incomod inaintea lui Dumnezeu? Acolo unde era el, in burta Rebecii, inainte de a se naste, cum putea sa aleaga? Si nu din cauza faptelor lui L-ar fi urât Dumnezeu. El nu putea face nici o fapta in burta Rebecii.

De exemplu, care om sanatos si in deplinatatea facultatilor mintale este acela sa aleaga cu de la el putere sa devina debil mintal irecuperabil? Eu nu cred c-ar alege cineva asa ceva. Sa zicem prin absurd ca unui om i s-ar pune in fata doua obtiuni ca acestea. Sunt convins ca ar refuza in alegerea lui libera sa devina handicapat mintal. Dar daca omul respectiv ajunge totusi la spitalul de nebuni, macar ca a refuzat boala, inseamna ca nu el a ales. Altcineva a ales pentru el, si el se manifesta fara voia lui ca un bolnav mintal.

Intreb eu acum, ce rol a avut „Liberul Arbitru” in cazul acelui om de nu a tinut cont de alegerea facuta prin care omul si-a exprimat refuzul de a se imbolnavi? Acest „Liber Arbitru” in care omul s-a increzut, s-a dovedit a fi o minciuna, deoarece nu s-a implinit alegerea libera a omului, ci s-a-mplinit alegerea Altcuiva.

„Omul face multe planuri in inima lui, dar hotararea Domnului, aceea se implineste” (Prov.19:21).

2:37 ♦ Unii oameni, inclinam sa cred, ca asa-s lasati ei sa fie stapâniti de „Liberul Arbitru”. Ma gandeam la oamenii de tip neghina. Dar si ei traiesc datorita duhurilor de viata care prisosesc Domnului. Si cum toate duhurile sunt supuse Domnului rezulta ca nici ele nu sunt lasate de capul lor. Trupurile conduse de asemenea duhuri, executa indemnurile pe care le primesc din partea lor. Dar ele nu au cum sa indemne altcumva decât cum este scris in „Cartea Vietii” a fiecarui om, asa cum fusese stabilit inainte de intemeierea lumii. Asa ca nici macar la oamenii de tip neghina nu-i valabil „Liberul Arbitru”.

Sau mai bine zis Dumnezeu a lasat libertatea de a alege doar sufletelor/duhurilor pe care vrea sa le piarda. Adica ele au la indemana un fel de incredere desarta in fortele lor proprii. Exact ca si cum puterea lor de a-L alege pe Dumnezeu, ar invinge puterea de respingere a Creatorului. Dar ele se imbata cu apa rece deoarece este scris ca: „macar ca privesc, sa priveasca si sa nu vada, si macar ca aud, sa auda si sa nu inteleaga, ca nu cumva sa se intoarca la Dumnezeu si sa li se ierte pacatele” (Marcu 4:12).

2:38 ♦ Oamenii ale caror suflete/duhuri ii indeamna sa se foloseasca de un „Liber Arbitru” confectionat dintr-o iluzie desarta, considera ca peste acest „Liber Arbitru” nici Dumnezeu nu poate trece. Ei il considera pe Dumnezeu neputincios si slab, neavând putere sa treaca peste „vointa libera” a omului. Ei incearca astfel sa trunchieze Atotputernicia lui Dumnezeu. Ei gandesc ca „Liberul Arbitru” inventat in denominatiuni ar fi in masura sa-L amageasca pe Dumnezeu astfel incât sa-i mântuiasca chiar daca s-au indeletnicit cu tot felul de nelegiuiri in afacerile lor murdare, folosindu-se de metode oculte pentru a fura intelepciune, pricepere, sanatate, putere de munca si de cumparare de la alti semeni, etc. Dar Dumnezeu macar ca le-o ingaduit a face cele enumerate, nu-i va lasa sa treaca bariera catre mântuire sub nici o forma, cu nici un chip. Ei nu vor cunoaste iertarea macar ca in „libertatea lor de a alege” au hotarat sa-L aleaga pe Dumnezeu. Chiar daca au adus slava Domnului, ei au slujit la doi stapâni. Si nu poti sa slujesti atât lui Dumnezeu cât si lui Mamona (Luc.16:13 Mat.6:24). Degeaba il aleg ei pe Dumnezeu daca Dumnezeu nu-i alege pe ei. Importanta este alegerea pe care-o face Domnul, nu alegerea lor personala.

2:39 ♦ Intre timp au sosit si piticii imbracati ca niste marionete. De aceea murmurati si va amuzati. Si nu vom pierde timpul.

Va rog sa va reasezati alaturi de cei doi uriasi, deoparte si de alta… Alaturi de fetiţă doar trei pitici va rog. Asa. Acum este bine. Se vede diferenta de inaltime.

Am spus ca eu nu pot sa-i scurtez pe uriasi. Dar nici piticilor nu le pot adauga nimic la inaltimea lor. Tot ce pot face eu este sa ma rog Domnului ca sa-i ia in primire si sa faca ce a pregatit EL pentru seara aceasta. Ca eu n-am pregatit nimic. Doar intuiesc ca nu i-o adus degeaba aici, cum nici pe mine nu m-o adus degeaba. Doar stiti ca unde predic eu se mai itâmpla si minuni fara ca sa am vre-un merit. Si n-am nici o vina.

2:40 ♦ Deja se fac auzite voci printre credinciosii români din România ca adunarile, din predicile mele aparute pe internet, n-ar fi reale, si ca-s doar inchipuiri de-ale mele. Sunt convins ca doar cine nu a participat la nici o adunare reala oriunde predic eu, este in masura a face asemenea afirmatii. Dar voi care sunteti prezenti aici si vedeti cu ochii vostri, si auziti cu urechile voastre tot ce se vorbeste si se intâmpla in fata voasta, este imposibil sa afirmati asa ceva.

Voi stiti ca adunarea din seara asta a fost pregatita de Domnul inca din vesnicii pe când noi nu existam. Dar noi eram in gândurile Lui, si EL ne-o cules de pe unde ne pusese tot EL, ca sa ne aduca aici unde tot EL pregatise acest amfiteatru natural. Voi nu ati venit aici pentru c-ati vrut voi, ci pentru ca asa era pregatit de Domnul si ati primit puterea de a va deplasa pâna aici. N-o stat la indemâna voastra sa va impotriviti indemnului de a veni si nici sa refuzati in vre-un fel sau altul. Voi ati avut doar impresia ca veniti din proprie initiativa, dar cum Domnul zice ca „fara EL nu putem face nimic” rezulta ca de fapt ati facut voia Lui.

2:41 ♦ Voi, ca si mine, sunteti madularele Lui, si este imposibil a face voia voastra propie, pentru ca puterea o primiti doar sa faceti voia Lui, nu a voastra. Voi nu primiti putere sa faceti ce vreti voi, ci o primiti ca sa faceti ceea ce EL va-ndeamna ca sa faceti. Altfel nu v-ar da nici un fel de putere, nici macar sa traiti. EL nu v-o creat sa faceti ce vreti voi, ci v-o creat sa faceti ce vrea EL. Altfel nu va mai năşteaţi. La ce I-ar folosi lui Dumnezeu sa creeze oameni care sa faca ce vor ei si sa nu faca ce vrea EL?

Vedeti piticii acestia? Asa au fost pregatiti de Domnul in gândurile Lui pâna-n ziua de azi. Si tot in gândurile lui a pregatit ca ei sa redevina oameni normali in seara asta. Ei de aceea si sunt aici. Dar câti pitici români mai sunt si in alte locuri din lume? Si ei nu se afla aici. De ce? Pentru ca lor nu l-i s-a pregatit repararea in gândurile Domnului inca din vesnicii. Deasemeni se mai gasesc uriasi români. Chiar amintisem de Ghita Muresan. El nu se afla aici ca sa fie scurtat. Si nici avocatul acela despre care am pomenit mai devreme. Nici lor nu l-i s-o pregatit scurtarea.

2:42 ♦ Cine a participat mai des la adunarile pe unde am predicat, a putut vedea oameni care, macar ca m-am rugat pentru ei, n-au gasit vindecare. Lor nu l-i se pregatise vindecarea in gândurile Domnului din vesnicii. De aceea nici puterea de vindecare nu s-a gasit pe nicaieri pentru ei.

Si iarasi vorbim de putere. Cu aceasta ocazie voi aminti de femeia cu scurgere de sânge. Ea era in posesia unei credinte speciale. In interiorul ei simtea indemnul de a se atinge de Domnul, de poalele hainelor Lui pe la spate, fiind sigura ca numai asa se va vindeca dupa 12 ani de suferinta. De ce nu mai devreme a simtit ea indemnul acela? De ce nu mai târziu, dupa inaltarea Domnului? De ce oare? Pentru ca asa fusese pregatit de Domnul in gândurile Lui inca din vesnicii.

2:43 ♦ Si ce s-a intâmplat, citim aici:

„Şi era o femeie care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge; ea îşi cheltuise toată averea cu doctorii, fără s-o fi putut vindeca vreunul. Ea s-a apropiat pe dinapoi şi s-a atins de poala hainei lui Isus. Îndată, scurgerea de sânge s-a oprit.

Şi Isus a zis: „Cine s-a atins de Mine?” Fiindcă toţi tăgăduiau, Petru şi cei ce erau cu El au zis: „Învăţătorule, noroadele Te împresoară şi Te îmbulzesc, şi mai întrebi: „Cine s-a atins de Mine”?

Dar Isus a răspuns: „S-a atins cineva de Mine, căci am simţit că a ieşit din Mine o putere”

Femeia, când s-a văzut dată de gol, a venit tremurând, s-a aruncat jos înaintea Lui şi a spus în faţa întregului norod din ce pricină se atinsese de El şi cum fusese vindecată numaidecât.

Isus i-a zis: „Îndrăzneşte, fiică; credinţa ta te-a mântuit, du-te în pace” (Luca 8:43-48).

2:44 ♦ La versetul 46 Domnul zice ca „o putere a iesit din EL”. Ce fel de putere era aceea? Era puterea de vindecare pregatita de Domnul inca din vesnicii pentru ceasul acela si destinata pentru femeia aceea. Nici o alta femeie nu se putea folosi de acea putere pentru a se vindeca de vre-o boala. Si nici barbat sa fi fost. Puterea era la EL iar credinta era la ea. Si Domnul nu zice ca puterea aceea care iesise din EL ar fi vindecat-o pe femeie, si nici EL insusi, ci ea a fost vindecata de credinta ei care era in ea. Si totusi credinta ei, fara putere de la Domnul nu ar fi avut nici o valoare. Ce era credinta ei? Era libertatea ei de a alege ce sa faca pentru a se vindeca. Dar daca n-ar fi fost pregatita si acea putere ca sa puna in practica vindecarea, alegerea ei ar fi fost socotita altcumva si nici n-ar fi gasit vindecare.

Deci degeaba ai credinta si alegi sa faci ceva, daca nu primesti si puterea de a face ceea ce simti ca trebuie sa faci. Alegerea ta nu se va implini niciodata.

2:45 ♦ Vrajitorii stiu ca credinta trebuie neaparat combinata cu puterea. Si ei nu fura credinta omului. Dar ei stau la pânda sa urmareasca când apare puterea de implinire. Pe aceea o fura ei. Si omul ramâne cu credinta desarta, iar vrajitorii se aleg cu implinirea. De aceea sfatul meu este sa tineti secreta credinta voastra, ca sa nu v-i se fure puterea de implinire.

Despre asta am uitat sa spun in predica „Pe vrajitoare sa n-o lasi sa traiasca”. Era necesar sa fac asemenea precizare.

2:46 ♦ Dar acum avem aici uriasi si pitici. Ei au venit cu credinta ca vor fi reparati. In alegerea lor libera ei cred ca aici vor gasi remediul handicapului lor. Problema e daca v-a fi prezenta si puterea de implinire a dorintelor lor. Daca nu este, ei vor ramâne asa cum au fost si pâna acum. Si sa nu dati vina pe mine daca veti pleca acasa tot asa cum ati venit. Eu nu am la mine nici o putere. Posesorul puterilor este Domnul. Daca in EL se gaseste puterea de a fi reparati, veti fi reparati. Daca nu, nu. In ce ma priveste, eu cred ca n-ati fost adusi degeaba aici. Domnul nu-si bate joc de credinta voastra. Daca puterea n-ar fi fost pregatita, nu va mai aducea aici. Cine poate sti ce si cum a pregatit Domnul? Si nu cred ca asemenea putere ar putea fi furata.

Si va mai spun ceva, ca sa nu uit. Nici pe „pamântul cel nou” pregatit de Domnul nu vom scapa de predestinare. Toti care vor ajunge acolo nu vor cunoaste „libertatea de alegere” cum nici acum nu exista. Deja este scris, si acolo se va implini.

2:47 ♦ Cititi ca sa vedeti ca nu va mint!

„Voi scoate o sămânţă din Iacov, şi din Iuda, un moştenitor al munţilor Mei; aleşii Mei vor stăpâni ţara, şi robii Mei vor locui în ea… Căci iată, Eu fac ceruri noi şi un pământ nou; aşa că nimeni nu-şi va mai aduce aminte de lucrurile trecute şi nimănui nu-i vor mai veni în minte. Ci vă veţi bucura şi vă veţi înveseli pe vecie pentru cele ce voi face. Eu însumi Mă voi înveseli asupra Ierusalimului şi Mă voi bucura de poporul Meu; nu se va mai auzi în el de acum nici glasul plânsetelor, nici glasul ţipetelor. Nu vor mai fi în el nici copii cu zile puţine, nici bătrâni care să nu-şi împlinească zilele. Vor zidi case şi le vor locui; vor sădii vii şi le vor mânca rodul. Nu vor zidi case, ca altul să locuiască în ele; nu vor sădi vii, pentru ca altul să le mănânce rodul; căci zilele poporului Meu vor fi ca zilele copacilor, şi aleşii Mei se vor bucura de lucrul mâinilor lor. Nu vor munci degeaba şi nu vor avea copii ca să-i vadă pierind, căci vor alcătui o sămânţă binecuvântată de Domnul, şi copiii lor vor fi împreună cu ei. Înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde; înainte ca să isprăvească vorba, îi voi asculta! Niciun rău, nicio vătămare nu se va face pe tot muntele Meu cel sfânt, zice Domnul” (Isaia 65:17-25).

2:48 ♦ Este doar o prestiinta a Domnului, sau este predestinare? Eu am citit pe sarite, dar voi cititi tot capitolul 65 din Isaia, si veti vedea ca si oamenilor de tip neghina le este predestinata soarta, nu numai alesilor Domnului. Dar alesilor Sai Domnul le-o pregatit ceva special, si anume „Înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde; înainte ca să isprăvească vorba, îi voi asculta!” Asta inseamna ca Domnul a pregatit dinainte momentele când Il vor chema, dar si raspunsul de fiecare data. Altfel n-ar avea cum sa-i asculte inainte de a ispravi ei vorba.

2:49 ♦ Asa si acum. Domnul a pregatit dinainte fiecare eveniment ca sa se implineasca sub ochii vostri. Si voi vedeti ca este realitate. Nu este iluzie optica. Piticii acestia sunt reali ca si Goliatul nostru si Alba ca zapada. Domnul stie ce rugaciune trebuie sa-I fac, pentru ca tot EL a pregatit-o ca sa iasa din gura mea. Stie ce urmeaza sa se intâmple cu oamenii acestia, nu datorita prestiintei, ci datorita faptului ca EL a pregatit puterile sa lucreze intr-un anumit fel. De la EL trebuie sa apara acele puteri de reparare. Nu din prestiinta Lui. De la EL a iesit acea putere care a vindecat-o pe femeia cu scurgere de sânge, nu din prestiinta Lui. EL a lasat impresia ca nu a stiut cine s-a atins de EL. De aceea a intrebat „Cine s-a atins de Mine?”. Dar EL nu numai ca a stiut cine era femeia (ca era madular din EL) dar a simtit si o putere iesind din EL. Si cum puterile nu ies din Domnul degeaba, EL a vrut sa se convinga daca puterea a ajuns la cine trebuia.

2:50 ♦ Acuma, pentru ca piticii si uriasii sunt la locul lor dinainte stabilit de Domnul, si pentru ca este necesara o rugaciune inainte de START, voi implini rolul meu, pentru ca ingerii sa-si implineasca si ei la rândul lor, rolul lor. Asadar Dumnezeule Atotputernic care ai intocmit viitorul previzibil, scris in Cartea Ta, pentru fiecare om in parte, cerceteaza Te rog episodul din seara asta si slobozeste puterile de reparare a acestor oameni ca sa se impleteasca cu credinta lor pe care tot Tu le-ai dat-o. Fie ca tot ce-ai planuit Tu cu privire la ei in gândurile Tale sa se implineasca. Arata-Ti Slava Ta care-i atât de minunata, si dovedeste lumii ca Tu esti acelas Dumnezeu adevarat din toate timpurile, si ca ma ai pe mine drept slujitor al vremii de sfârsit al timpului acesta. Stiu Doamne ca tot ce-Ti cer eu Iti este deja cunoscut inainte de a rosti primul cuvânt din rugaciunea mea, pentru ca tot Tu ai pregatit rugaciunea. Iar daca ma ratacesc crezând in predestinarea pe care ai croit-o in gândurile tale din vesnicii, fie ca sa nu-i repari pe oamenii acestia, si sa-i asmuti ca sa ma omoare cu pietre, ca sa nu mai lansez invataturi eretice asa dupa cum am mai fost acuzat de catre unii renumiti invatatori teologi. Iar daca predestinarea nu este o ratacire, lumea sa vada cum Tu îi repari. Amin!

2:51 ♦ Rugaciunea fiind facuta, cred ca nu mai lipseste nimic pentru a da STARTUL.

Poruncesc ingerilor insarcinati cu aplicarea puterilor stabilite sa le foloseasca in Numele Domnului Isus Hristos care traieste in mine si in care traiesc eu! Si daca EL a poruncit cu gura mea, nu se poate sa nu se implineasca.

„Caci El zice si se face; porunceste, si ce porunceste ia fiinta” (Ps.33:9).

2:52 ♦ Asteptam rezultatele… sigur ca schimbarea nu se va produce la clipeala ochilor, desi Domnului nu-I este imposibil… Schimbarea se va produce treptat, cu incetinitorul ca sa vedeti cum cresc piticii si cum descresc uriasii. Iar daca nu se intâmpla nimic, eu voi sta la indemâna voastra sa ma bateti cu pietre, asa cum o fost ucis martirul Stefan. Se gasesc destule pietre pe marginea soselei, cât este nevoie. Voi fi o pilda pentru oricine va mai propovadui predestinarea. Numai mort nu voi mai propovadui predestinarea. Daca ramân viu, nu se poate sa nu continui a o proopovadui. Eu o vad ca ea exista si nu pot minti ca n-ar exista.

2:53 ♦ Politia nu va avea ce sa va faca pentru ca eu am cerut pedeapsa asta, si totul este inregistrat aici. Deci daca in termen de un minut nu se observa nici o schimbare la oamenii acestia, incepeti sa aruncati cu pietre in mine! Sa nu va fie teama, că si Moise era sa fie omorât cu pietre atunci când poporul nu mai avea de mâncare, dar Domnul le-a trimis prepelite, si el a scapat cu viata. Daca Domnul mai are nevoie de mine, ma va salva de la omorârea cu pietre prin repararea acestor oameni. Daca nu… inseamna ca mi-am terminat misiunea pe pamânt. Domnul care a facut cerurile si pamântul, nu-i este greu a repara pe niste bieti oameni amarâti. Indrazniti! Luati pietre-n mâini! De ce stati incremeniti? Fiti atenti la ce va spun! Minutul a trecut si… am scapat cu viata? Extraordinar!

2:54 ♦ Este pentru prima data când vad asa ceva. Nu stiu cum se vede de la distanta, dar de aici eu vad cum piticii sunt trasi in sus de o forta nevazuta, si schimbati pâna si la oasele feţii. Femeia asta de 33 ani avea un gheb in spate. Nu-l mai are. Si creste in inaltime centimetru cu centimetru. In acelas timp, fetiţa asta de 7 ani, scade din inaltime, odata cu Goliatul nostru, tot centimetru cu centimetru. Deja hainele lor trebuiesc suflecate. Se vede cresterea si scaderea acestor oameni cu ochii liberi. Si nu trebuie sa aplaudati. Eu nu am nici o bagheta magica. Domnul poate sa-i prefaca pe acesti oameni si in porumbei daca vrea. Amintiti-va cum l-o prefacut pe Nebucadnetar intr-o ciudatenie cu gheare si cu pene pentru 7 ani de zile, ca apoi sa-l restaureze ca sa-si ia din nou imparatia in primire.

2:55 ♦ Aproape, aproape ca lucrarea de restaurare este pe terminate. Doar copila asta inca mai trebuie sa scada in inaltime, pentru a corespunde vârstei ei. In rest… eu cred ca ingerii au trecut la finisare. Chiar asa, stiti voi câti ingeri au fost adusi aici si pregatiti pentru aceasta lucrare? Legiuni intregi. Voi nu cred ca-i vedeti, dar eu ii vad pe toti la lucru. Exact cum ati vedea sumedenie de furnici ce transporta tot felul de incarcaturi pe care le considera ele necesare in interesele lor. Tot asa si aici. Ingerii transporta din lumea invizibila câte ceva, si aduc aici in lumea vizibila unde se transforma in materie de tot felul, functie de unde trebuie adaugat la fostii pitici. De la uriasi, ingerii doar dematerializeaza fragmente din oase pentru a le micsora dimensiunea, scurteaza ligamente ale muschilor, transforma pâna si inima… si toate astea intr-o proportionalitate perfecta. Zidirea omului nu difera prea mult de oricare alta zidire din lumea materiala.

2:56 ♦ Iata ca piticii au incetat sa ramâna pitici iar uriasii nu mai sunt uriasi. Se observa deja diferenta. Ma apropii de ei ca sa faceti comparatie intre mine si ei. Se apropie ei de inaltimea mea? Sigur ca da. Va doare ceva? Adaptati-va imbracamintea pe care ati suflecat-o! Acum sunteti pe masura hainelor pe care le-ati ales. Doar fetita aceasta de 7 ani este mai mica decât voi toti. Tinuta ei vestimentara este mult prea larga si prea mare pentru vârsta ei. Parintii ei au pregatit vestimentatia pentru copila lor normala in secret, si o va imbraca aici de fata cu voi. Doar o pătura va fi pe post de paravan, in timp ce mamica ei o va schimba de vesminte. Iata ca trei prietene de-ale ei au adus doua pături. Foarte bine. Voi veti asigura paravanul.

In timp ce copila este imbracata, Goliatul nostru micsorat se va schimba si el in garderoba din autobuz.

Asteptam sa vedem cum arata copila… Minunat! De aici inainte vei imbraca haine potrivite pentru vârsta ta si te vei putea juca cu copii de vârsta ta, si vei putea merge la scoala, si nu va mai trebui sa stai tintuita-n pat. Bucura-te ca ai capatat trecere inaintea Domnului, si daca nu intelegi acuma, vei intelege cândva ce ti-a facut Domnul azi.

2:57 ♦ Of, of, of. Iar avem episod lacrimogen. Ce v-ati apucat sa plângeti? Asa lucreaza Domnul. Slava Lui se vede in chip minunat.

Gata. Reparatia a fost facuta. Nu am formulare pentru certificate de garantie, dar va asigur eu ca Domnul a reparat pe oamenii acestia pentru vesnicie.

Mergeti la locurile voastre… Dati-I slava Domnului… si nu uitati sa va botezati in Numele Domnului Isus Hristos! Doar sunteti madularele Lui. Fara EL nu ati fi fost reparati in veci.

2:58 ♦ Multumesc Doamne Isuse ca astfel am aflat ca mai ai nevoie de mine si ca predeastinarea nu-i o ratacire. Multumesc ca Ti-ai aratat Slava Ta printre noi si ca ai facut inca odata cunoscut lumii ca Tu esti Dumnezeul meu si ca eu sunt slujitorul Tau. Fie ca madularele Tale sa Te binecuvânteze in veci de veci, Amin! Aleluia!

Sa nu uit ca am promis sa-i schimb numele Goliatului. As vrea sa te numesti David. Oricum v-a trebui sa-ti schimbi pasaportul, ca nu vei fi recunoscut la vama. Uite ce bine-ti vin hainele astea. Ai gasit si pantofi la dimensiunea normala… Ce numar porti acum la pantofi? 44? Este foarte corect. Masurati-i inaltimea! Cât are? 1,74. Asa mai merge.

Domnul fie laudat. Aseaza-te lânga fostii pitici!… Observati ca diferentele de inaltime nu-s mai mari de 2-3cm? Ei au devenit oameni de statura normala. Este mai confortabil asa.

2:59 ♦ Nu ne oprim aici, pentru ca mai avem destula treaba. Doar nu am venit aici ca sa plecam asa devreme. Abea este trecut de miezul noptii.

Timpul este favorabil… nu ne ploua… nu-i frig… nu bate vântul… Ce ne impiedica sa continuam, chiar de ne prinde dimineata? Si avem multi bolnavi veniti la vindecare. Si-or sa mai vina si mâine. Deja inca trei autocare sunt pe drum catre noi. Vor ajunge aici mâine pe la prânz. Multi altii vor veni cu masinile lor sau cu masini inchiriate de la aeroporturile unde au aterizat sau de unde urmeaza sa aterizeze.

Vom lua o pauza de 20 minute… poate jumatate de ora, ca sa mâncati ceva… avem aici o bucatarie improvizata de unde veti primi o gustare, iar dimineata câte o cana cu lapte si un sandviş, o cafea, un ceai… este si apa minerala… un izvor este acolo pe colina… si nu uitati sa pastrati curatenia. In spatele autocisternei de peste drum se afla toaleta unde va puteti spala pe mâini… Trebuie sa fim civilizati si sa mentinem disciplina chiar daca ne aflam departe de o asezare urbana. Cine vrea sa doarma, ne cerem scuze, dar nu avem locuri de cazare. Avem doar 20 de corturi turistice in care ar putea dormi copiii. Noi ceilalti ne descurcam asa cum putem. Ne uitam la ceas si… exact la fara un sfert incepem partea a doua a predicii.

3

3:1 ♦ Gata. Nu mai avem pitici, nici uriasi… foamea a fost potolita… setea deasemenea… somnul l-am amagit cu o cafea… Putem incepe?

Fiti un pic atenti! Eu tot zic despre predestinare nu pentru a forma un nou cult, nici ca sa sicanez pe cei care-s arminieni, ci pentru ca asa vad eu in Biblia universal valabila pentru toti.

Citim din Psalmul 139.

1. Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti,

2. ştii când stau jos şi când mă scol, şi de departe îmi pătrunzi gândul.

3. Ştii când umblu şi când mă culc, şi cunoşti toate căile mele.

4. Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă, şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul.

13. Tu mi-ai întocmit rarunchii, Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele:

15. Trupul meu nu era ascuns de Tine, când am fost făcut într-un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului.

16. Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în Cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.

3:2 ♦ Cuvântul pe care urmeaza sa-l rostesc, Domnul deja il cunoaste inainte de a-mi ajunge pe limba si inainte de a capata sunet. Asa am gasit scris in versetul 4 pe care tocmai l-am citit. Si nu-l cunoaste din cauza prestiintei Sale, ci din cauza ca EL imi da putere ca sa-l rostesc asa cum trebuie sa se auda. Si puterea aceea era pregatita inainte de a deschide eu gura ca sa vorbesc. Fara putere de la EL, eu n-as putea sa vorbesc. Fara EL, eu nu pot face nimic. Nici macar sa rostesc cuvântul pregatit.

Repet versetul 16. „Zilele-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele”.

Deci nu exista nici o zi din Timp, dar ele imi erau rânduite inca inainte de-a fi Timpul.

Nu stiu cum inteleg altii, dar eu inteleg ca-i predestinare.

Când erau scrise zilele mele? In vesnicie, inainte de aparitia Timpului.

Unde erau scrise zilele mele? In Cartea Domnului care urma sa se implineasca in Timp.

Si ce eram eu pe vremea aceea? Unde eram eu atunci?

3:3 ♦ Daca stiu unde eram atunci, eu stiu cine sunt acum.

Pe vremea aceea eram in gândurile lui Dumnezeu. Eram in EL. Si daca eram in EL rezulta ca faceam parte din EL ca si acum. Deci daca eu eram in EL atunci, inseamna ca acum sunt tot in EL ca madular al Trupului Lui. Eram in EL inainte de a fi Timpul, si sunt in EL pe tot parcursul Timpului. Si voi fi in EL si dupa terminarea Timpului.

Unde era trupul meu inainte de a fi Timpul? Era nematerializat in aceleasi gânduri ale lui Dumnezeu. Trupul acesta de carne a fost implinit doar in perioada Timpului, si va ramâne fixat in Timp fara a-l lua cu mine dupa terminarea Timpului. Eu voi fi in Domnul atunci, tot la fel cum eram in EL si inainte de inceperea Timpului. Adica doar Duh fara carne.

3:4 ♦ Unde era Adam inainte de-a avea trup? Era in gândurile lui Dumnezeu. Ce facea el acolo? El se comporta ca Dumnezeu insusi, pentru ca Dumnezeu S-a privit pe EL insusi ca sa-l faca pe Adam din lut, dupa chipul si asemanarea Lui. Când a capatat trup primul Adam? El nu a capatat trupul in vesnicii, ci exact la vremea de inceput a Timpului.

Ce este Timpul? Este un segment ales, un episod din Vesnicie.

Am mai discutat despre asa ceva si in Predica „Dumnezeu iubeste lumea”.

3:5 ♦ Stim ca Domnul Isus era prezent la intemeierea cerurilor, dar EL nu avea trup de lut. EL era Duh Sfânt. EL a capatat trup de lut nascut, abea in a doua jumatate a Timpului, macar ca a mai avut un trup nenascut in persoana lui Melhisedec pe vremea lui Avraam. Ce a facut EL cu Trupul când S-a intors in Vesnicie prin Inaltare? Tocmai am aratat ca nu L-a luat cu EL, macar ca multi predicatori imbratiseaza ideea ca S-ar fi inaltat cu tot cu trup. EL S-a-ntors in vesnicie tot ca Duh Sfânt. Dupa 10 zile a venit inapoi tot ca Duh Sfânt pentru a se manifesta in oamenii alesi de EL.

Eu am aratat ca Domnul Isus este Duhul Sfânt, in predica „Mila Domnului” (paragraful 1:25). Acolo am adus dovezile pe care nu le mai repet acum.

3:6 ♦ Unde era Eva atunci când era zidit Adam? Era in Adam, pentru ca din Adam a fost scoasa. Ea era mireasa lui Adam, si nu se putea manifesta ca nevasta, decât in afara lui. Si macar ca a fost extrasa din Adam pentru a se manifesta, ea era o parte din intreg. Ei amândoi formau un singur trup. Eva fara Adam, in Gradina Eden nu putea face nimic. Eva n-o putut fi amagita de sarpe in lipsa lui Adam. Adam era prezent atunci cand Eva gusta din pomul cunostintei binelui si raului. Ea depindea de el. Ea i-o dat si lui Adam sa guste.

Unde era Mireasa Domnului Isus atunci când EL S-a nascut? Era in EL. Când a fost EA extrasa din EL ca sa fie scoasa afara? La Golgota când a curs sânge si apa din coasta strapunsa de sulita. Noi suntem Mireasa Lui si formam un singur Trup cu EL. Noi suntem madularele Lui si nu putem face nimic fara EL.

3:7 ♦ Si mai vreau sa scot in evidenta inca ceva. Citim din Iov 10.

2. Eu zic lui Dumnezeu: „Nu mă osândi! Arată-mi pentru ce Te cerţi cu mine!

3. Îţi place să chinuieşti, să dispreţuieşti făptura mâinilor Tale, în timp ce faci să-Ţi strălucească bunăvoinţa peste sfatul celor răi?

4. Oare ai ochi de carne, sau vezi cum vede un om?

5. Zilele Tale sunt ca zilele omului, şi anii Tăi ca anii lui,

6. ca să cercetezi fărădelegea mea şi să cauţi păcatul meu,

7. când ştii bine că nu sunt vinovat şi că nimeni nu mă poate scăpa din mâna Ta?

8. Mâinile Tale m-au făcut şi m-au zidit, ele m-au întocmit în întregime… Şi Tu să mă nimiceşti!

9. Adu-Ţi aminte că Tu m-ai lucrat ca lutul; şi vrei din nou să mă prefaci în ţărână?

10. Nu m-ai muls ca laptele? Nu m-ai închegat ca brânza?

11. M-ai îmbrăcat cu piele şi carne, m-ai ţesut cu oase şi vine;

12. mi-ai dat bunăvoinţa Ta şi viaţa, m-ai păstrat cu suflarea prin îngrijirile şi paza Ta.

13. Iată totuşi ce ascundeai în inima Ta, iată, ştiu acum, ce aveai de gând:

14. că, dacă păcătuiesc, să mă pândeşti şi să nu-mi ierţi fărădelegea.

15. Dacă sunt vinovat, vai de mine! Dacă sunt nevinovat, nu îndrăznesc să-mi ridic capul, sătul de ruşine şi cufundat în ticăloşia mea.

16. Şi dacă îndrăznesc să-l ridic, mă urmăreşti ca un leu, mă loveşti cu lucruri de mirat,

17. îmi pui înainte noi martori împotrivă, Îţi creşte mânia împotriva mea şi mă năpădeşti cu o droaie de nenorociri.

18. Pentru ce m-ai scos din pântecele mamei mele?

3:8 ♦ Auziti ce a indraznit Iov sa aduca Domnului drept plângere! El stia ca viata pe care o parcurgea era doar un scenariu in care indeplinea un rol pe care nu-l intelegea, dar trebuia sa-l execute fie ca-i convenea, fie ca nu… fie ca era trecut prin suferinte nemeritate tot asa cum ii fusese nemeritata si bogatia dinaintea nenorocirilor. Unde sa se ascunda de Domnul care se juca cu el cum se joaca pisica cu soricelul?

In Psalmul 139 mai este scris:

7. Unde mă voi duce departe de Duhul Tău şi unde voi fugi departe de faţa Ta?

8. Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în Locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo;

9. dacă voi lua aripile zorilor şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării,

10. şi acolo mâna Ta mă va călăuzi, şi dreapta Ta mă va apuca.

11. Dacă voi zice: „Cel puţin întunericul mă va acoperi şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!”

12. Iată că nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea străluceşte ca ziua, şi întunericul, ca lumina.

18. Când mă trezesc, sunt tot cu Tine.

3:9 ♦ Deci oriunde ai fi, de Domnul nu poti sa scapi oricât te-ai stradui.

Asadar, fie ca exista Timpul sau nu, fie ca am trup sau nu, eu ramân vesnic madular al Domnului. Si EL face cu mine tot ce trebuie ca sa-Si implineasca planurile Lui, indiferent daca eu sufar sau nu, daca ma doare sau nu, daca ma bucur sau plâng, daca propasesc sau cunosc restristea. Planurile Lui sunt importante, nu ceea ce simt eu si judec eu.

Daca-mi da intelepciune, nu mi-o da ca sa fac ce vreau eu cu Ea, ci mi-o da ca sa fac ce vrea EL. La fel se-ntâpla si cu priceperea. Daca mi-a dat suflarea de viata, nu mi-a dat-o ca sa fac ce vreau cu ea, ci sa fac ce vrea EL.

Daca m-i le dadea pe toate lasându-ma de capul meu, abea atunci as fi vazut „Liberul Arbitru”. Dar cum EL (functie de versetul 10), oriunde m-as afla, mâna Lui ma va calauzi si dreapta Lui ma va apuca, si cum nimeni nu ma poate scoate din mâna Lui, inseamna ca „Liberul Arbitru” devine nefunctionabil. Rezulta ca nu ma pot bucura de „libertatea de a alege” cu de la mine putere.

Si-atunci de ce sa ma mai bat cu pumnul in piept si sa spun ca eu pot sa ma mântuiesc singur alegându-L eu pe Dumnezeu când EL nu m-a slobozit niciodata? Mai bine recunosc ca-s condus de EL si nu mai sunt raspunzator de faptele mele.

3:10 ♦ Nu degeaba Iov a zis: „Îţi place să chinuieşti, să dispreţuieşti făptura mâinilor Tale, ca să cercetezi fărădelegea mea şi să cauţi păcatul meu, când ştii bine că nu sunt vinovat şi că nimeni nu mă poate scăpa din mâna Ta?” Iată totuşi ce ascundeai în inima Ta, iată, ştiu acum, ce aveai de gând: că, dacă păcătuiesc, să mă pândeşti şi să nu-mi ierţi fărădelegea”.

Daca Domnul ma conduce neâncetat, si faptele mele nu-mi apartin mie, ci EL ma indeamna ca sa le fac, ma mai si pândeste ca sa ma pedepseasca, mai am eu vre-o vina?

Oare nu s-a intâmplat la fel si cu Iuda Iscarioteanul? Doar am spus ca Domnul l-o indemnat sa savârseasca actul vânzarii. N-o fost satan acela care l-o indemnat (Ioan 13:27) ci Domnul i-a zis: „Ce ai sa faci, fă repede!” Rolul lui satan a fost de a intra in Iuda ca sa-l conduca in faptele pe care urma sa le execute. Si-atunci unde-i vina lui Iuda?

3:11 ♦ Va amintiti predica mea intitulata „Tabla de Sah?” Nu-i asa ca ne aflam pe pamântul acesta precum sunt piesele de sah in mâinile jucatorilor?

Uitativa ce scrie aici!

„Cum nu ştii care este calea vântului, nici cum se fac oasele în pântecele femeii însărcinate, tot aşa nu cunoşti nici lucrarea lui Dumnezeu, care le face pe toate” (Eclesiastul 11:5).

„Împărăţia lui Dumnezeu este ca atunci când aruncă un om sămânţa în pământ; fie că doarme noaptea, fie că stă treaz ziua, sămânţa încolţeşte şi creşte fără să ştie el cum” (Marcu 4:26-27).

Deci Dumnezeu le face pe toate fără să ştie omul cum.

Omul doar asista la implinirea planurilor Domnului fie ca este direct implicat, fie ca-i doar spectator.

Ati vazut cum au fost reparati piticii si uriasii? Eu nu stiu cum. Nici voi nu stiti. Dar Domnul a stiut, si stie intotdeauna. EL doar porunceste si se implineste indiferent ca se tine cont de logica, de ratiune, de cronologie, de Lege… sau nu se tine cont de ele.

A avut logica, ratiunea, cronologia si Legea vre-un rol in repararea acestor oameni?

Daca n-a avut, hai sa ne amintim câte ceva despre Solomon!

3:12 ♦ Solomon a cerut doar pricepere si intelepciune de la Dumnezeu. Si el le-a capatat. Acestea l-au îndemnat a se casatori cu 700 de neveste, si sa mai uzeze de inca 300 tiitoare (vezi 1Regi 11:3). Nevestele i-au adus zestre si alai de nunta. Au venit din toata lumea oameni ce faceau negot in Israel. Argintul si Aurul se vindeau in piete. In felul acesta se manifesta Intelepciunea primita de la Dumnezeu, chiar daca multi farisei vedeau in comportamentul lui Solomon depravarea totala. Dar el prin mentinerea relatiilor de casatorie cu crăiesele imparatesti ale vremii, a reusit sa mentina si pacea timp de 40 ani cat a domnit in Israel.

Iata ce-i zice Domnul: „Îţi voi da o inimă înţeleaptă şi pricepută, aşa cum n-a fost nimeni înaintea ta şi nu se va scula nimeni niciodată ca tine. Mai mult, îţi voi da şi ce n-ai cerut: bogăţii şi slavă, aşa încât în tot timpul vieţii tale nu va fi niciun împărat ca tine” (1Regi 3:12-13).

3:13 ♦ Deci in Solomon se manifesta intelepciunea si priceperea primite de la Domnul fara limita. Aceste doua duhuri de intelepciune si de pricepere nelimitata il conduceau pe Solomon pe tot parcursul domniei lui, si el facea faptele functie de indemnurile primite din partea lor.

Dar am citit ca Domnul i-a dat si ce nu a cerut el. Duhurile de bogatie si de slava si-au facut datoria si ele. Astfel ca Solomon devenise vestit in toata lumea, si superbogat.

Si nu numai atât. Domnul l-a inzestrat cu duhul iubirii pentru 1000 de femei. Fiecare femeie il iubea, si el le iubea pe fiecare-n parte. El era târât de iubire catre femeile neamurilor interzise. Citim ca sa ne convingem:

3:14 ♦„Împăratul Solomon a iubit multe femei străine, in afară de fata lui Faraon; Moabite, Amonite, Edomite, Sidoniene, Hetite, care făceau parte din neamurile despre care Domnul zisese copiilor lui Israel: „Să nu intraţi la ele, şi nici ele să nu intre la voi; căci v-ar întoarce negreşit inimile înspre dumnezeii lor.” De aceste neamuri s-a alipit Solomon, târât de iubire” (1Regi 11:1-2).

De cine era târât Solomon? Auzi ca era târât de iubire. Cine este Iubirea? Domnul este Iubire. „Dumnezeu este dragoste” (1Ioan.4:8-16).

Rezulta ca Domnul l-o târât pe la acele femei, macar ca pentru altii era interzis.

In cazul acesta mai este responsabil Solomon pentru faptele sale? Nu este. Că el fara Domnul nu putea face nimic.

Precum Domnul il pândea pe Iov, tot asa l-o pândit si pe Solomon ca sa-l pedepseasca, macar ca faptele nu le-o facut cu de la el putere. Puterea de a le face tot de la Domnul o primise. Apostolul Pavel chiar zice undeva: „Atunci de ce mai baga vina? Caci cine poate sta impotriva voii Lui?” (Rom.9:19).

3:15 ♦ Dezbinarea imparatiei de dupa Solomon nu era din cauza lui Roboam si nici a lui Ieroboam. Domnul era Acela care voia s-o dezbine motivând ratacirile lui Solomon.

Prin proorocul Ahia iata ce spunea Domnul: „Nu voi lua din mâna lui Solomon toată împărăţia, căci îl voi ţine domn în tot timpul vieţii lui, pentru robul Meu David, pe care l-am ales şi care a păzit poruncile şi legile Mele. Dar voi lua împărăţia din mâna fiului său Roboam şi-i voi da lui Ieroboam zece seminţii din ea” (1Regi 11:34-35).

Când Roboam s-o sfatuit cu batrânii poporului, acestia l-au sfatuit: „Dacă vei îndatora astăzi pe poporul acesta, dacă le faci ce cer şi dacă le vei răspunde cu vorbe binevoitoare, îţi vor sluji pe vecie” (2Regi 12:7).

3:16 ♦ Dar el s-a consultat si cu tinerii din popor care l-au sfatuit si ei alt fel, având de ales intre doua obtiuni. Astfel ca a ales obtiunea tineretului:

„Împăratul Roboam a răspuns aspru poporului. A lăsat sfatul pe care i-l dăduseră bătrânii aşi le-a vorbit astfel, după sfatul tinerilor: ─Tatăl meu v-a îngreuiat jugul, dar eu vi-l voi face şi mai greu; tatăl meu v-a bătut cu bice, dar eu vă voi bate cu scorpioane. Astfel împăratul n-a ascultat pe popor; căci lucrul acesta a fost cârmuit de Domnul, în vederea împlinirii cuvântului pe care-l spusese Domnul prin Ahia din Silo lui Ieroboam” (2Regi 12:13-15).

Lucrul acesta de Cine a fost cârmuit? Auzi ca de Domnul. Asta inseamna ca alegerea pe care a facut-o Roboam nu era a lui, ci a Domnului. Roboam doar a avut impresia ca s-ar bucura de „libertatea de a alege”. Daca ar fi ales in mod intelept, obtiunea batrânilor era cea mai buna, si ar fi domnit peste tot Israelul. Dar Domnul l-a lipsit de intelepciune in mod special, ca sa nu aleaga ce-ar fi fost benefic pentru el, ci ceea ce facea ca sa se implineasca planul Domnului.

3:17 ♦„Dumnezeu are putere să te ajute şi să te facă să cazi” (2Cronici 25:8).

Intrebarea e ce rol a avut „Liberul Arbitru” in decizia lui Roboam? Eu vad ca „Liberul Arbitru” a fost pe nicaieri. Domnul a hotarât mersul evenimentelor prin cârmuirea tuturor protagonistilor la discutii.

„Libertatea de a alege” este doar o iluzie, deoarece nu poti alege ce vrei, decât functie de puterea pe care o primesti de la Domnul corespunzator cu planurile Sale.

3:18 ♦ Repede uitam ca suntem madulare ale Domnului.

A fi madularul Cuiva, presupune ca nu poti sa faci ce vrei tu, si faci ce vrea Propietarul tau. Tu esti propietatea Domnului, ca si cum ai fi rob.

Chiar si Domnul Isus era robul lui Dumnezeu. Era propietatea lui Dumnezeu. EL nu putea face nimic de la EL insus. Nici macar Domnul Isus nu se bucura de libertatea de alegere.

3:19 ♦„Iată Robul Meu, pe care-L sprijin, Alesul Meu, în care Îşi găseşte plăcere sufletul Meu. Am pus Duhul Meu peste El; El va vesti neamurilor judecata. (Isa.42:1)

Peste Domnul Isus ce fel de Duh era? Era Duhul Tatalui care-L conducea.

„Iată, Robul Meu va propăşi; Se va sui, Se va ridica, Se va înălţa foarte sus. (Isa.52:13)

3:20 ♦ Nici Faraonul de pe vremea lui Moise nu facea ce vroia el, macar ca era pagan, ci facea exact ce fusese scris in Carte in dreptul lui.

Puterea Cui se manifesta in faraonunl de pe vremea lui Moise? Puterea lui Dumnezeu.

„Dar te-am lăsat să rămâi în picioare ca să vezi puterea Mea, şi Numele Meu să fie vestit în tot pământul”. (Exod.9:16)

Scriptura zice lui faraon: „Te-am ridicat înadins, ca să-Mi arăt în tine puterea Mea şi pentru ca Numele Meu să fie vestit în tot pământul.” (Rom.9:17)

Auziti ca Dumnezeu voia sa-Si manifeste puterea Lui in acel Faraon, pe care inadins il ridicase la tronul Egiptului.

3:21 ♦ Trebuie sa va spun ca “Timpul” este un segment din Vesnicie. El are un inceput si un sfârsit. Dar asta nu inseamna ca inaite de inceperea timpului n-ar fi fost nimic, si nici ca dupa sfarsitul timpului n-ar mai fi nimic. Vesnicia este un Intreg incomensurabil, in interiorul caruia isi face datoria acest Timp in care functionam si noi ca madulare ale Domnului. Timpul reprezinta o anumita zona din trupul Domnului. Vesnicia este chiar Domnul.

3:22 ♦ Suntem madularele Domnului, si Domnul este Viata. Inseamna ca suntem madularele Vietii. Facem parte din Viata. De aceea nici nu putem muri. Ne vom debarasa de trupuri, dar vom trai in continuare vesnic.

Domnul Isus a zis ca suntem Lumina. Inseamna ca samânta omului este samânta de Lumina. Si Ea este semanata pentru a se inmulti. Lumina este semanata pentru Cel Neprihanit (Ps.97:11). Cine este Cel Neprihanit? Este Domnul Isus care de fapt este Lumina. Noi suntem madularele Luminii.

3:23 ♦ Dar nu ne putem culca pe o ureche, gandind ca-i totuna indiferent ce-am face. Dumnezeu nu a lasat la indemana omului ca el sa stie daca-i ales sau nu. EL spune doar atat:

Îi veţi cunoaşte după roadele lor. (Mat.7:16)

Aşa că, după roadele lor îi veţi cunoaşte. (Mat.7:20)

Si mai zice ceva adresat fariseilor, saducheilor, carturarilor si invatatorilor legii:

„Împărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la voi şi va fi dată unui neam care va aduce roadele cuvenite”. (Mat.21:43)

De la cine va fi luata Mantuirea? De la cei care pretindeau ca-s invatatori si profesori in arta de a aplica mantuirea.

3:24 ♦ Unii predicatori si chiar comentatori de predici sustin, ca Gheena ar fi fost doar o anumita zona de pe lânga Ierusalim unde se depozita gunoiul cetatii. Daca le amintesti despre Gheena, ca si ea a fost creata cu sensul de iad, ei zic ca n-ar fi adevarat, si ca-i vorba doar de o groapa de gunoi inofensiva, ce nu are nimic de-a face rau oamenilor. De fapt nu se doreste ca lumea sa cunoasca adevarul. Ei prefera sa predice tot felul de dulcegarii, amagind oamenii si ducandu-i in eroare precum ca Dumnezeu mantuieste toata lumea. Conditia ar fi sa se adune cat mai multi adepti la asemenea invataturi ca sa asculte minciuna ca si cum ar fi un adevar. In felul acesta multi vor ramane cu speranta neamplinita deoarece ei refuza a recunoaste ca Mantuirea este doar pentru cei Alesi.

Citim in Biblie si aflam urmatoarele:

„Temeţi-vă de Acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de EL să vă temeţi”. (Luc.12:5)

Adica Dumnezeu dupa ce că ucide trupuri, mai trimite si duhurile la gunoi, debarasandu-Se definitiv si de ele. Este vorba de duhurile care au condus acele trupuri.

Trebuie de inteles ca nu trupurile vor fi mantuite, ci doar duhurile oamenilor alesi de EL.

Duhurile pe care EL nu le-o ales, si nu fac parte din Trupul Lui, vor fi aruncate la gheena.

3:25 ♦ Daca Isus Hristos este Lumina, rezulta ca Trupul Lui este zidit din duhuri/ingeri de lumina. Este lesne de inteles ca-i imposibil ca in aceasta Zidire sa incapa si duhuri/ingeri de intuneric.

Este si scris: „Dumnezeu e lumina, si in El nu este intuneric” (1Ioan.1:5).

Sigur ca Domnul poate transforma un inger intunecat in inger de lumina, dar nu pentru ca demonul respectiv l-ar fi ales pe Domnul, ci este exact invers. Adica Domnul l-o ales pe el ca sa-l transforme. Si asta nu inseamna ca demonul ar fi avut vre-un merit deosebit. Nici un inger, fie el chiar demon, nu iese din Cuvântul Domnului, pentru ca-i este imposibil.

Indiferent de culoarea ingerului, el nu poate face nimic de la sine insusi, decât ceea ce a rostit Domnul când l-o slobozit din gura Sa.

Poate nu stiti ca orice inger, fie el luminos sau intunecat, a iesit din gura Domnului cu sarcini precise, si nu se intoarce inapoi fara a aduce roadele cuvenite.

Citim din Biblie ca sa ne convingem: „Cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se intoarce la Mine fara rod, ci va face voia Mea si va implini planurile Mele” (Isa.55:11).

Fiecare Cuvânt al Domnului este un Inger, iar culoarea lui este functie de sarcina pe care a capatat-o prin rostirea in intregime a expresiei. Si nu-i obligatoriu ca fiecare inger sa fie dotat neaparat cu câte un trup de lut.

3:26 ♦ Dumnezeu nu are nevoie de trupuri de ţărâna/lut pe noul pamânt. EL culege doar esenta/duhul din omul pamântesc, si-l duce pe noul pamânt cu strazi de aur. Acolo EL echipeaza fiecare duh omenesc cu imbracaminte din materialul existent. Si daca drumurile sânt din Aur, eu cred ca planeta respectiva este toata din Aur. De unde rezulta ca oamenii vor avea trupuri din Aur.

3:27 ♦ Pe un pamânt nou din Aur, Dumnezeu nu are nevoie sa duca lut blestemat, sortit pieirii. Este scris ca Pamintul va arde si va fi nimicit… ca trupurile din lut se vor topi de marea caldura a focului. Am spus despre asta in predica “Necesitatea Mileniului”.

Dar despre duhurile care au condus asemenea trupuri, n-am gasit scris ca se vor topi/nimici si ele. Ele vor fi culese de catre ingeri din toate ungherele cerurilor.

“El va trimite pe ingerii Sai cu trambita rasunatoare, si vor aduna pe alesii Lui din cele patru vanturi, de la o margine a cerurilor pana la cealalta” (Mat.24:31).

La marele seceris nu se recolteaza oameni de lut, ci duhurile ce locuiau in oameni.

Si ce sunt duhurile? Este scris ca duhurile sant ingeri. Deci in oameni erau ingeri care conduceau trupurile de lut.

3:28 ♦ Imi vin in minte o gramada de idei pe care trebuie sa le predic, si nu mai stiu ordinea in care sa le iau. De aceea nu voi mai tine cont daca sar de la un subiect la altul, si voi lua la intamplare cateva citate din predica cuiva la care tin tare mult. El zice asa:

“Dumnezeu e Cel ce dă pocăinţa (Faptele Apostolilor 11:18), El pune în noi voinţa (ea nu ne aparţine, căci n-avem puterea să o punem în practică) şi înfăptuirea (Filipeni 2:13). Profetul Ieremia, prin Duhul, exprimă dorinţa şi posibilitatea reală a lui Israel de a se pocăi, astfel: „…întoarce-mă Tu, şi mă voi întoarce, căci Tu eşti Domnul, Dumnezeul meu!” (Ieremia 31:18). Ascultarea ce duce la împlinire, este „ascultarea credinţei” (Romani 1:5; 16:26). Credinţa (un dar al lui Dumnezeu pentru om – Efeseni 2:8-10), oferă puterea ascultării, cu condiţia rămânerii în ea. Acest adevăr a fost prezentat de Domnul Christos şi în Ioan 15:1-11, unde şansa mlădiţei este viţa, dar condiţia este rămânerea în viţă.”

Aici ii dau perfecta dreptate. Dar nu stiu daca nu cumva se contrazice cu urmatorul citat.

3:29 ♦„Pe de altă parte, avem imaginea primară a lui Adam şi a Evei. La fel, prin al doilea Adam, Dumnezeu face tot în grădină şi acum, dar oferă dreptul de a rămâne sau nu cu Dumnezeu, căci dacă ascultarea nu ar fi partea omului ca răspuns la tot ce a făcut şi face Dumnezeu, n-ar fi dreaptă pedeapsa de care este urmată neascultarea. De aceea, omul este vinovat pentru moartea sa, care este o consecinţă a refuzului său, a alegerii sale, şi care se soldează cu o lepădare din partea Celui ce a fost lepădat, tocmai când era gata să-l mântuiască (2 Cronici 15:2; Ezechiel 33:11; Ioan 3:16-18).”

3:30 ♦ Aici îmi permit sa comentez un pic. Daca vointa nu ne apartine (nefiind cu de la noi putere), si nici infaptuirea… iar Credinta fiind un dar a lui Dumnezeu pentru om… rezulta ca Adam si Eva au fost dotati cu Vointa, cu Credinta si cu Puterea de a infaptui ce voiau ei? Sau ce voia Dumnezeu? Omul practica Vointa functie de felul in care a capatat-o de la Dumnezeu. El nu poate s-o modifice in interesul lui personal. La fel si cu Credinta. Functie de cum a capatat-o de la Dumnezeu, omul o pune in practica. Iar punerea in practica presupune ca se foloseste de puterea de infaptuire care tot de la Dumnezeu e.

Si-atunci pentru ce-i mai judecam pe Adam si Eva socotindu-i vinovati, atâta timp cat ei nu s-au folosit de vointa proprie, nici de credinta proprie, si nici de puterea de infaptuire proprie? Eu vad ca neascultarea omului facea parte din planul lui Dumnezeu, tot asa cum facea parte si pedeapsa care a urmat.

3:31 ♦ Dumnezeu daca chiar voia ca omul sa nu guste din pomul cunostintei, aparea pe scena evenimentelor inainte de episodul amagirii ca sa impiedice strategia sarpelui. Doar omul este cea mai iubita creatie a Domnului. Si nu se pune problema ca Dumnezeu ar fi fost luat prin surprindere de caderea in pacat a Evei si a lui Adam. Eu sunt convins ca asa fusese scris in Carte ca sa se petreaca lucrurile, si in mod special Dumnezeu nu a intervenit tocmai ca ele sa se implineasca.

3:32 ♦ Chiar si privitor la mine, unii oameni ma considera ca as fi acelas Ilie din Vechiul Testament. Eu nu stiu nimic in acest sens. Dar daca in dreptul meu este scris ca sunt unul din cei doi maslini din Apocalipsa, si ca voi face tot ce apare in Capitolul 11:4-10, si ca voi fi omorat, iar dupa trei zile voi invia, si tot ce scrie in versetele urmatoare, pai eu n-am cum sa ma abat de la aceasta. Cu mine trebuie sa se intample exact ce este scris. Si asta inseamna predestinare.

3:33 ♦ Mai citez inca ceva…

„Chemarea este tot o lucrare a harului, atât chemarea la mântuire, cât şi alte diferite chemări pentru diverse lucrări, însărcinări sfinte. Conform celor afirmate de Domnul Christos în diferite imagini parabolice, sunt mulţi chemaţi (nu toţi – deşi toţi au harul revelaţiei generale), dar vor fi mântuiţi numai cei aleşi (Matei 20:16; 22:14).”

Aici este asa cum as fi zis si eu. Dar ce facem cu urmatorul citat?

3:34 ♦„O dovadă puternică în favoarea alegerii pe baza precunoaşterii divine e faptul că Dumnezeu cheamă pe mai mulţi, şi pe alţii, nu numai pe cei aleşi, ba încă uneori investeşte mai mult cu unii care resping oferta divină şi drept urmare vor fi pedepsiţi mai aspru (Luca 12:47-48). Aşa s-a întâmplat cu diferite cetăţi din Israel (Matei 11:20-24; Luca 19:41-44).

Răspunsul uman este dat de libertate, dreptul de a exista, a gândi, a alege a fiecărei fiinţe create: îngeri, oameni.

Alegerea de a sluji sau nu, lui Dumnezeu, a fost o alternativă atât pentru Israel (Iosua 24:15), cât şi pentru alţii din alte popoare, căci Dumnezeu nu este subiectiv, răzbunător (Faptele Apostolilor 10:34-35).”

3:35 ♦ Aici eu nu vad nici o alternativa, deoarece precunoasterea divina nu inseamna doar intuitie, ci inseamna ca asa pregatise Dumnezeu in Carte mai dinainte sa se intample. Si cum sa nu fie Dumnezeu subiectiv si razbunator? Nu-Si permite, sau nu poate? Eu am gasit scris ca Razbunarea este a Domnului: “A Mea este razbunarea” (Deut.32:35 Romani 12:19 Evrei 10:30). “Domnul se razbuna si este plin de mânie” (Naum 1:2).

Oamenii care resping oferta divina urmand a fi pedepsiti mai aspru, nu resping cu de la ei putere si nici din propie initiativa… Ei sunt orbiti si facuti tari de urechi de acelasi Dumnezeu care nu voieste ca ei sa se intoarca, pentru ca nu cumva si ei sa incapa in randul celor ce vor fi mantuiti, macar ca si ei sunt chemati. Iar dreptul de a exista, a gândi, a alege a fiecărei fiinţe create… aceste drepturi, nici o fiinta nu s-i le poate fabrica cu de la ea putere. Drepturile respective sunt daruite si limitate functie de vointa lui Dumnezeu. Altfel omul ar fi deopotriva cu Dumnezeu.

4

4:1 ♦ Simt indemnul acum sa chem aici inaintea voastra, familia care tocmai a sosit la ora asta.

Lasati masina acolo asa cum ati parcat-o si veniti aici lânga mine. Da, da. Despre voi este vorba. Veniti va rog! Inteleg mirarea voastra, dar va voi explica imediat…

Asezati-va pe scaunele astea! Voi ati aflat mai târziu de adunarea asta, macar ca sunteti din apropiere, si vad ca tânarul acesta poarta ochelari de soare fumurii, aproape opaci, la vremea aceasta din noapte. Eu stiu ca este orb inca de la vârsta de 11 ani când s-o jucat cu niste cartuse pentru grauri. Atunci el le-o pus pe foc, si când au explodat, alicele au zburat cu viteza fulgerului in toate partile. Cum el privea la ele, alicele i-au ciuruit toata faţa, inclusiv ochii care s-au si scurs complet. De aceea la spital au trebuit sa-i scoata de tot. Au ramas doar gavanele goale, si pleoapele peste ele. Este adevarat? Este. De fapt se cunoaste ca si faţa a avut mult de suferit. Tot din cauza aceea ii lipseste si degetul inelar de la mâna stânga. Iar altele doua au retezate câte o falanga. Ridicati-i mâna ca sa vada toata lumea! Luati-i si ochelarii de la ochii care nu mai sunt! Vedeti cu totii?

Veniti câteva persoane de acolo din spate, ca sa vedeti si sa confirmati tuturora care este situatia cu tânarul acesta. Astept cu rabdare… Acum ati vazut… Mergeti si spuneti si celorlalti care nu vad de la distanta!

4:2 ♦ Unii oameni ar putea spune ca asa i-o fost soarta, referindu-se la destin. Si au dreptate. El trebuia sa treaca prin asemenea incercare, pentru ca asa era scris in Carte in dreptul lui.

Cartea nu se modifica. Se pot sterge o parte din ramificatiile ei, de catre Dumnezeu, ca sa se implineasca celelalte. Deasemeni se poate bloca o ramificatie (macazul) pentru ca sa se parcurga timpul pe alt traseu. Ori se pot sterge toate variantele, astfel incat omul este sters definitiv din Cartea Vietii.

Moise solicitase sa fie sters din Cartea Vietii. A se vedea Exod.32:32. El stia de existenta Cartii, si mai stia ca tot ce era scris acolo trebuia sa se implineasca.

Dar acest tanar, la varsta de 11 ani, avea el suficient discernamant ca sa aleaga ce era bine sa faca, astfel incat sa nu fi ajuns in situatia de acum? Nu avea. Nu putea sa uzeze de „Liberul Arbitru”.

Exact ca orbul din nastere. Cum putea sa uzeze de „Liberul Arbitru” pe cand era in burta mamei lui, ca sa se nasca fara handicapul orbirii? Dar Domnul Isus explica de ce a trebuit el sa se nasca orb: „pentru ca sa se vada in el lucrarile Domnului”  (Ioan.9:3).

4:3 ♦ Sa vedem acum daca in Biblie gasim pe cineva caruia i s-au scos ochii.

Eu am gasit ca lui Samson, care era omul lui Dumnezeu, i s-au scos ochii macar ca erau functionabili. In felul acesta Filistenii se razbunau pe el pentru pierderile suferite, si pentru ca numele lui starnea groaza in randurile lor.

Se poate afla totul despre Samson intre versetele 13:24 si 16:31 din cartea Judecatori.

Samson a fost Judecator in Israel timp de 20 ani.

Si am gasit scris: „Când le ridica Domnul judecători, Domnul era cu judecătorul şi-i izbăvea din mâna vrăjmaşilor lor în tot timpul vieţii judecătorului” (2:18). Plus ca Domnul  l-a binecuvantat (13:24). „Duhul Domnului a venit peste Samson” (14:6).

Cu toate astea, acelas Domn a ingaduit ca el sa ramana fara ochi. Chiar si prilejul de cearta cu Filistenii venea tot de la Domnul (14:4), nicidecum din propia vointa a lui Samson.

De aceea sustin eu ca Samson nu a ales cu de la el putere sa devina orb. Mai mult decat atat, el daca a mers prin Mahane-Dan, intre Torea si Estaol (Judc.13:25), nu a mers din propia lui alegere, ci este scris aici ca, Duhul Domnului il misca pe acolo. Deci nu facea ce voia el, ci facea ceea ce Domnul il punea ca sa faca.

4:4 ♦ In sfarsit. Macar ca Samson era omul lui Dumnezeu, si Dumnezeu se folosea de el, acelas Dumnezeu nu a facut nimic pentru a-l scuti de suferinte. Prima nevasta pe care a luat-o din randul Filistenilor a fost o inselatoare care l-a tradat. Stiti cum. Cu dezlegarea ghicitorii despre mierea din leul sfasiat. Cea de-a doua nevasta era curva Dalila din Gaza. Tot o tradatoare care l-a facut a se destainui despre puterea lui cea mare. Datorita ei, Filistenii au putut sa-l prinda si sa-i scoata ochii.

Sa nu-mi spuneti ca Dumnezeu era strain de cauza. Doar EL il conducea pe Samson. Prin tot scenariul acesta Samson a fost purtat ca sa se implineasca prilejul de cearta cu Filistenii. Spuneam un pic mai devreme ca Domnul regizase acest scenariu ce se implinea prin folosirea lui Samson spre atingerea prilejului de cearta cu Filistenii. Mai citim odata partea din versetul 14:4, ca sa vedem daca-i adevarat: „Samson căuta un prilej de ceartă din partea filistenilor… si lucrul acesta venea de la Domnul” caci Filistenii stapaneau peste Israel.

4:5 ♦ Totusi, ca sa vedeti ca era omul Domnului, dupa ce a ucis 1000 filisteni cu o falca de magar, la cererea lui Samson „Dumnezeu a despicat crăpătura stâncii din Lehi, şi a ieşit apă din ea. Samson a băut, duhul i s-a întremat şi s-a înviorat. De aceea s-a numit izvorul acela En-Hacore (Izvorul celui ce striga) el este şi astăzi la Lehi” (15:19).

Parca am mai amintit eu in Predica „Stânca era Hristos” despre cum la cererea lui Moise au fost scoase apele Meriba din Stânca. Aici scenariul se aseamana intr-o oarecare masura.

Si continuam cu Samson. El macar ca fusese judecator 20 ani in Israel, acum nu mai avea ochi, cunoscând si umilinta inaintea domnitorilor Filisteni. De la inaltimea unui Judecator ajunsese marioneta filistenilor care-si bateau joc de el imbrâncindu-l si impiedicându-l oridecateori aveau chef. Dar el nu cu de la el putere ajunsese Judecator, si nici fara ochi. Dumnezeu il ridicase, si tot acelasi Dumnezeu il coborâse.

„Liberul Arbitru” nu a avut nici un rol in toata povestea asta. Dar finalul este zguduitor prin prabusirea Palatului in care se aflau toti domnitorii Filisteni. Pierderea suferita de Filisteni a avut un ecou cutremurator printre vrajmasii lui Israel.

Indraznesc sa spun ca orbirea fortuita a lui Samson a fost necesara pentru a se aduna toti domnitorii Filisteni intr-un singur loc spre nimicirea lor. Suferintele lui Samson au fost necesare pentru a se vedea lucrarile lui Dumnezeu prin el.

4:6 ♦ Voi trebuie sa stiti ca Samson a fost inchinat Domnului inainte de nasterea sa. Chiar inainte de a fi fost zamislit. Parintii lui nu stiau nimic despre Samson, si nevasta lui Manoah inca nu ramasese insarcinata.

Cautam in Cartea Judecatori 13, si citim:

6. Femeia s-a dus şi a spus bărbatului ei: „Un om al lui Dumnezeu a venit la mine şi avea înfăţişarea unui Înger al lui Dumnezeu, o înfăţişare înfricoşată. Nu L-am întrebat de unde este şi nici nu mi-a spus care-I este numele.

7. Dar mi-a zis: „Tu vei rămâne însărcinată şi vei naşte un fiu; şi acum să nu bei nici vin, nici băutură tare şi să nu mănânci nimic necurat, pentru că acest copil va fi închinat lui Dumnezeu din pântecele maicii lui, până în ziua morţii lui.”

Prin aceste versete se dovedeste ca am spus adevarul, si se mai dovedeste predestinarea.

Samson nu a ales cu de la el putere sa se nasca, nici sa devina judecator, nici sa fie groaza filistenilor. Totusi de la unele amvoane este judecat ca si cum el ar fi fost un curvar datorita ca se impreunase cu Dalila (16:1) si drept urmare ar merita sa fie pusa la indoiala calitatea de om a lui Dumnezeu. Adica noi oamenii stabilim cine a fost omul lui Dumnezeu, nicidecum Dumnezeu insusi. Eu nu stiu de cand avem noi dreptul sa-L dam la o parte pe Dumnezeu, ca sa-I spunem noi Lui pe cine sa aleaga. Asemenea tupeu au unii predicatori.

4:7 ♦ Acum sa vedem de ce a fost necesar ca acest tânar sa fi ramas orb de la o vârsta atât de frageda. Un motiv ar fi inutilitatea „Liberului Arbitru” care la varsta de 11 ani nu putea fi luat in calcul. Si cel mai important motiv este ca numai asa se poate vedea la ora asta lucrarile Domnului. Cine l-o impins ca sa se joace cu cartusele acelea, tot Acela l-o adus si aici in noaptea asta. N-o venit el c-o vrut in libertatea lui de alegere, si nici parintii n-au ales cu de la ei putere sa-l aduca. Ei au aflat in ultima clipa de adunarea asta. Cineva care este aici in adunare a dat un telefon si i-o anuntat. Sa se ridice in picioare si sa vina aici alaturi de noi cel care a facut acest gest umanitar… Hai. Nu-ti fie frica! Vino aici!…

Domnul sa te binecuvanteze. Cum de-ai avut asemenea indemn? Crezi tu ca varul tau isi va capata ochii inapoi?… Auziti ca el crede… nu stie cum, dar crede… Interesanta credinta ta. Dar eu nu am ochi de rezerva si nici fabrica de confectionat asa ceva. Plus ca n-am habar cum s-ar putea face transplantul, dac-as avea ochi de schimb. Candva au fost niste posibilitati de a i se face un transplant cu niste ochi luati de la un accidentat, dar cum pretul era peste posibilitatile parintilor… si nu se stia daca operatia ar fi putut reusi. Era vorba doar de un experiment. Dimensiunea lor si compatibilitatea ar fi fost un impediment. Legatura nervilor optici ar fi fost o problema. Tesuturile musculare sunt acolo de mare fineţe si presupune multa precizie si meticulozitate… ce sa mai vorbim… Nu prea se-ncumeta nimeni sa faca asemenea transplant. Era si foarte riscant.

4:8 ♦ Dar eu cunosc pe Unul care, macar ca nu are studii de medicina, poate sa rezolve problema asta daca vrea… si daca EL a pregatit mai dinainte evenimentul acesta. EL poate sa restaureze orice zidire, fara a tine cont de Logica si de Ratiune.

Iov a fost restaurat de la data cand Dumnezeu ii schimbase macazul cursului vietii pe directia probei cu satan. Se dorea a demonstra rezistenta la toate incercarile. Apoi a fost dat timpul inapoi, si schimbat macazul pe directia unde satan nu avea acces. De aceea a capatat cei 10 copii de la varstele de la care murisera. De aceea i se si dublase turmele, exact ca si cum nimic nu l-i se-ntamplase.

David avea trei obtiuni de ales. Adica in fata lui fusese pus un macaz ce schimba parcurgerea timpului pentru poporul Domnului in feluri diferite. Si toate trei erau viabile. Oricare din ele se puteau implini, pentru ca se aflau scrise in Carte. Erau trei variante posibile, pentru ca poporul sa parcurga timpul intr-un fel sau altul. Si Dumnezeu l-a pus pe David sa aleaga una din cele trei variante, prin care poporul trebuia sa fie micsorat ca numar. Cartea nu prevedea alte variante mai usoare de suportat.

Nebucadnetar fusese modificat din temelii aratind ca o ciudatenie cu pene si cu gheare,  iar dupa 7 ani a fost restaurat reluandu-si tronul Babilonului.

4:9 ♦ Spuneam adineauri ca Iov fusese supus probei cu satan. Dar la fel a fost si in cazul lui Nebucadnetar. Acesti doi oameni au fost supusi la niste incercari deosebite.

De exemplu, ca sa se afle rezistenta unui material, acesta este supus diferitelor incercari pina cand cedeaza. In felul acesta se fixeaza niste limite ce nu trebuiesc depasite, pentru ca materialul similar, cu alte ocazii sa nu mai cedeze. La fel este si cu omul, care este tot material. Multe rugaciuni cuprind „sa nu dea Dumnezeu mai mult decat pot duce”.

Dar ma uit si la mine. Voi doar vedeti si stiti ca Dumnezeu lucreaza prin mine la aceasta vreme a sfarsitului de timp. Si ce daca sunt omul lui Dumnezeu. Asta nu inseamna ca sunt scutit de a trece prin tot felul de incercari. Doar ati vazut parte dintre voi ce am marturisit in predica „Pe vrajitoare sa n-o lasi sa traiasca”. Si nu numai acolo. Dar eu nu sunt suparat pe Facatorul meu. EL face cu mine exact ce a scris in dreptul meu. Eu n-am nici un merit si nici o vina. EL putea sa nu ma creeze, si voi nu mai asistati la predicile mele. Nici n-ati fi auzit de mine vre-odata. Dar EL a vrut ca eu sa exist, si voi sa ma cunoasteti. In curand voi fi facut de cunoscut lumii intregi. Eu nu stiu cum, dar asa va fi. Si nu ma laud. Prefer sa ziceti voi ce vedeti si auziti aici, dar nu mai devreme decat trebuie.

4:10 ♦ Eu am discutat cu mai multi doctori oftalmologi care mi-ai spus ca nu exista trasplant de ochi. Singura parte a ochiului care poate fi trasplantata este cornea. Ochiul in intregime, nu. Si am aflat asta mai intai prin anul 1984 cand cumnatul meu a ramas fara vedere la un ochi din cauza unei scantei de la polizor, apoi prin anul 2005 cand lucram in constructii undeva in Spania. Seful de echipa mi-a dat un flex (radial) fara aparatoare ca sa debavurez cu el niste placute de metal. Eu n-aveam nici ochelari de protectie. Am refuzat sa lucrez fara a fi protejat, si-am fost amenintat ca nu mai are nevoie de serviciile mele daca nu ma apuc de lucru imediat. N-aveam de ales. Ma feream din traiectoria scanteilor proiectate in toate directiile cum puteam mai bine. Priveam printre gene, si tot s-a infipt un fragment de bavura intr-o spranceana. Dar am continuat. La un moment dat, discul abraziv s-a spart, si au sarit bucati din el, cu viteza fulgerului. O bucata mai mare s-a infipt 3cm intr-un perete. Altele au trecut razant pe langa mine opridu-se in ceilalti pereti. Una m-a plesnit peste nas de-am vazut stele verzi, si m-am uplut de sange. Bucata aceea care intrase in perete atat de adanc, daca trecea prin mine, putea sa ma si omoare. M-au dus la spital sa-mi repare nasul si sa-mi scoata fragmentul acela din sprinceana. Atunci medicii mi-au spus ca transplant de ochi nu se face, si mi-au dat de grija sa refuz cu orice pret a mai lucra fara protectie. Mai bine ramaneam fara servici decat fara vre-un ochi.

4:11 ♦ L-am chemat pe tanarul asta aici, ca sa nu piarda ce urmeaza a se mai intampla pe parcurs. Daca Domnul se indura de el, va simti lucrarea Domnului pe el insusi, dar si pe ceilalti ii va vedea cum Domnul ii prelucreaza… că despre pitici si uriasi o sa-i povestiti voi. Si nu vom pierde timpul care este atat de pretios.

Va rog sa priviti tanarul acesta nu ca pe un om, ci ca pe o zidire deteriorata.

Ce se poate face daca un perete a unei cladiri este spart dintr-o cauza oarecare? Se cheama un mester zidar care va rezidi/restaura cladirea in locul cu pricina. Astfel ca dupa reparatie cladirea va arata la fel cum fusese inainte de a fi deteriorata.

Ce se poate face unui om avariat/accidentat in urma careia a ramas incomplet? De obicei omul este dus la spital unde se incearca reparatia. In unele cazuri se reuseste doar ajustarea. Dar vindecarea este imposibil de gasit la spital. Nu doctorii te vindeca. Nici medicamentele. Medicul chirurg doar sectionează, extirpează, potriveste, aplica proteze, mai face si unele improvizatii, dezinfecteaza, coase la loc operatia, si asteapta vindecarea care vine de la Domnul. Uneori asteptarea vindecarii poate fi zadarnica. Domnul nu vindeca pe toti oamenii. Pe unii oameni ii lasa nevindecati, functie de cum este scris in Carte. Ati vazut ca si la serviciile mele de vindecare, unii oameni n-au gasit vindecarea mult asteptata, plecand dezamagiti la casele lor, la fel cum au venit.

4:12 ♦ Dar cum speranta moare ultima, eu consider ca nu degeaba a fost adus tanarul asta aici.

In situatia lui mai sunt si alti oameni in lume. Dar ei, dupa cum vedeti, nu se gasesc aici.

Poate ca si el n-ar fi fost, daca indemnul de a-l aduce aici nu ajungea la familia lui.

Ma bazez pe faptul ca daca Domnul n-ar fi vrut sa-l restaureze, nu indemna pe nimeni ca sa-l anunte despre adunarea asta din aceasta noapte. Si nu cred ca Domnul l-a adus aici ca sa-si bata joc de el. De aceea o sa procedez altfel de cum va asteptati. N-am sa fac nici o rugaciune, ca sa vedeti si sa va convingeti ca el este in lucrarea Domnului.

Domnul cand vrea sa faca ceva, face fara sa astepte impins de la spate prin rugaciuni.

Sa zicem ca te-ai taiat la un deget, din nebagare de seama. Tu nu inalti rugaciuni catre Domnul ca sa te vindece. Doar bandajezi degetul, stiind precis ca se va vindeca, in cazul in care nu esti bolnav de diabet. Dar chiar si-asa Domnul poate vindeca, daca vrea.

Priviti la femeia cu scurgere de sange, care se saturase timp de 12 ani sa tot sufere anomalia aceea. Ce/cate rugaciuni a inaltat ea catre Domnul? Biblia nu zice ca ea s-ar fi rugat Domnului, sau ca altcineva ar fi inaltat rugaciuni pentru ea. Zice ca cheltuise toata averea cu doftorii, fara s-o fi putut vindeca vre-unul (Luca 8:43). Si nu era bolnava de diabet. Totusi ea a gasit vindecare fara a starui in rugaciuni, exact la momentul care era prevazut in Carte. Biblia nu arata ce era scris in Carte despre femeia aceea, dar eu stiu ca numai asa a fost pregatit de Domnul ca sa se petreaca lucrurile.

4:13 ♦ Nu vreau sa intelegeti ca-L ignor pe Dumnezeu, si L-as lasa in pace sa-Si rezolve treburile Sale, fara ca sa-L bag in seama. Voi trebuie sa vedeti ca indiferent ca exist eu sau nu, EL poate sa faca vindecarile si reparatiile asa cum sunt ele scrise in Carte. Daca eu v-as spune ca fara mine Domnul nu poate face nimic, voi ati face din mine un idol, iar pe Domnul l-ati vedea neputincios de a face ceva in lipsa unui om de-al Lui.

Cu toata sinceritatea va spun ca Domnul se poate lipsi de mine in orice clipa, si poate sa implineasca orice este scris in Scripturi inainte de intemeierea lumii. Scriptura EL a gandit-o, EL a scris-o, si tot EL o implineste. Asa ca eu ma dau la o parte, pentru ca voi sa vedeti lucrarile Lui fara ca eu sa am vre-un merit… nici macar acela de a inalta rugaciuni.

4:14 ♦ In timp ce familia va astepta aici inaintea voastra, ceea ce Domnul are in plan sa faca, eu voi continua cu predica de unde am ramas… cu conditia sa-mi amintesc.

Voi stiti pe unde ramasesem? Parca ziceam ceva de „Liberul Arbitru”… Am ravasit hartiile astea cu notite… trebuie sa recunosc ca-s un pic cam dezordonat… Dar ce am de spus, voi spune, indiferent de faptul ca sunt ordonat sau nu. Cuvintele zboara de pe buzele mele functie de ce vrea Domnul sa-mi scoata din gura. EL le pregateste si tot EL le face auzibile.

Ma-ntorc acum sa-ntreb familia asta: Voi v-ati marturisit vre-odata pacatele voastre?… Zice ca nu, pentru ca ei nu prea merg pe la biserica decat „din an in pasti”. Si nici despre pocainta n-au auzit. Dar ei stiu ca Dumnezeu i-o adus pe pamant, si ca tot EL le poarta de grija… Bine, dar voi vreti sa va-ntoarceti la EL?… Ei ar dori sa se intoarca, dar nu stiu unde sa-L gaseasca.

Eu va spun ca Domnul este aici, macar ca voi nu-L vedeti. Chiar aude tot ce ati rostit pâna acum. Dar eu nu degeaba am pus asemenea intrebari. Va explic de ce.

4:15 ♦ Despre „Marturisirea in viata Credinciosului” cineva spunea intr-o predica: „A-si putea zice ca este cel de-al 3-lea pas important spre Mintuire. In ordine ar fi: 1.POCAINTA, 2.INTOARCEREA, 3.MARTURISIREA, etc”.

De ce mărturisirea ar fi cel de-al trei-lea pas spre mîntuire? Dumnezeu este Atotştiutor. EL ştie ce păcate ai făcut, încă înainte de a te apuca să le faci. Mîntuirea nu depinde de mărturisire, ci depinde de faptul dacă eşti ales dinainte de întemeierea lumii ca să fii mîntuit. Este scris: „Dumnezeu ne-a ales inainte de intemeierea lumii, ca sa fim sfinti si fara prihana inaintea Lui” (Efes.1:4). Deci nu funcţie de mărturisire sau de fapte. „Veniti binecuvantatii Tatalui Meu de mosteniti Imparatia, care v’a fost pregatita de la intemeierea lumii” (Mat.25:34). Deci binecuvîntarea pentru mîntuire s-a făcut încă de la întemeierea lumii, înainte de a exista şi de a avea posibilitatea de a face păcate pentru ca să te mai şi mărturiseşti. „Lucrarile Lui Dumnezeu fusesera ispravite inca de la intemeierea lumii” (Evr.4:3).

4:16 ♦ Binecuvîntarea şi propăşirea nu are nici o legătură cu mărturisirea. „Domnul a binecuvantat casa lui Obed-Edom si tot ce avea, din pricina chivotului lui Dumnezeu” (2 Samuel 6:12). Deci nu pentru că Obed-Edom şi-ar fi mărturisit păcatele.

Privind la David care a păcătuit de multe ori. Oare nu a propăşit el fără a se mărturisi?

Dar Iacov care era un înşelător. Propăşirea lui nu era pentru că s-ar fi mărturisit vre-odată, ci pentru că Dumnezeu era cu el (Geneza 31:5).

Deci propăşirea nu depinde neapărat de mărturisire, ci de Dumnezeu.

Săracul Lazăr nu a propăşit absolut de loc în toată viaţa lui, şi nu scrie în Biblie c-ar fi fost un păcătos nemărturisit. Oare el să fi ajuns în sînul lui Avraam fără să fie vrednic de aceasta?

4:17 ♦ Se vede destul de clar că Potifar, macar ca era Egiptean, a fost binecuvîntat şi a propăşit nu din cauză că şi-ar fi mărturisit păcatele, şi nici că ar fi adus jertfă pentru ele, ci din cauza lui Iosif căruia Domnul îi purta de grijă (Geneza 39).

Si daca tot veni vorba de Iosif, parca nu pot sa trec nepasator peste ce zicea cineva despre fratii lui. Mi-am notat aici pe foile astea undeva… Trebuie sa fie pe aici…

Am gasit. Zicea cineva intr-o predica de-a lui despre vinovatia fratilor lui Iosf.

Iata ce comenteaza altcineva:

„Ai scos în evidenţă mişelia fraţilor lui Iosif (în afară de Ruben). Dar oare ei chiar au păcătuit în mod premeditat cu de la ei putere? Eu consider că învinovăţirea lor este gratuită şi de prisos. Chiar tu ai scris, citez: „S-a intamplat tot planul Domnului, apoi ca pe acolo au trecut niste negustori (Ismaieliţii) iar fratii sai au hotarat sa-l vânda pe cel invidiat aflat in groapa“.

Deci dacă-i planul Domnului, de ce-i mai găseşti vinovaţi?

4:18 ♦ Ei au pus în practică îndemnul pe care l-au primit din partea Domnului. Şi nu trebuie să înţelegi că-L fac responsabil pe Dumnezeu pentru faptele lor, ci vreau să vezi că ei au executat întocmai modul de trimitere a lui Iosif spre Egipt. Numai în felul acela trebuia să călătorească Iosif pînă-n Egipt. Aşa era planul lui Dumnezeu.

Dumnezeu Îşi punea în aplicare făgăduinţa pe care i-a zis-o lui Avraam.

„Si Domnul a zis lui Avram: ─Sa stii hotarat ca saminta ta va fi straina intr-o tara, care nu va fi a ei; acolo va fi robita, si o vor apasa greu, timp de patru sute de ani“ (Geneza 15:13).

Iosif trebuia să fie înaintemergătorul celor 75 de suflete care urmau să ajungă în Egipt.

Că scenariul a fost pregătit să pară o manevră de culise, o uneltire răuvoitoare împotriva lui Iosif, nu are nici o importanţă. Este clar că Domnul punea în mişcare poporul Său ca să-l ducă în Egipt.

4:19 ♦ Citez din ce-ai extras tu din Biblie, spusele lui Iosif:

„Eu sunt fratele vostru Iosif pe care voi l-ati vandut ca sa ajunga in tara Egiptului. Acum nu va intristati si nu fiti mihniti ca m-ati vandut aici, caci ca sa va scap viata m-a trimis Dumenzeu inaintea voastra” (Geneza 45:5).

Şi vreau să repet ultima parte a versetului.

„caci ca sa va scap viata m-a trimis Dumenzeu inaintea voastra”

Deci cine este responsabil pentru ajungerea lui Iosif în Egipt?

Dumnezeu l-o trimis înaintea lor, ca să le pregătească terenul.

Acum mai vezi vinovăţia fraţilor lui?

4:20 ♦ Ce credeti ca raspunde? Citez: „Departe gandul de la mine de a acuza nedrept niste oameni alesi de Dumenzeu sa faca parte din poporul Său iubit, Israel. Doar ca faptele lor ii acuza la acel moment prin cea ce a ramas scris pe paginile Bibliei, insa fratele lor, Iosif i-a iertat, si cu atat mai mult Domnul din ceruri.

Hristos a fost vandut de Iuda ca se se implineasca voia Tatalui, si totusi Iuda este vinovat de alegerea pe care a facut-o, sa nu zicem cine se poate impotrivi voii lui Dumnezeu. EL stie mai bine de ce sunt asa lucurile si alege cum vrea EL, insa in dreptate sfanta, cereasca, intr-o suveranitate absoluta.

Dumnezeu ingaduie si randuieste, iar omul alege binele sau raul”. Citat incheiat.

4:21 ♦ Si iata replica: „Tu zici că n-ai acuzat pe nedrept pe fraţii lui Iosif. Ai văzut tu că Biblia îi socoteşte vinovaţi? Sînt doar două versete în capitolul 42:21-22 unde ei se consideră vinovaţi, şi au mustrări de conştiinţă. Arată tu un alt verset unde scrie că fapta lor a fost pedepsită de Dumnezeu! Ei nici măcar n-au fost certaţi de Dumnezeu. Cel mai mult a suferit Iacov care a jălit multă vreme (Geneza 37:34). Nici el şi nici fiii lui nu ştiau că se împlinea planul lui Dumnezeu. Nici Ismaieliţii n-au ales de capul lor să treacă pe acolo (că puteau să treacă prin altă parte); dar ei făceau voia Domnului fără să bage de seamă. Drumul lor către Egipt era trasat de Domnul în mod special ca să-l preia şi pe Iosif din groapa de unde fusese aruncat de fraţii săi.

Nicăieri nu scrie că Iosif i-ar fi iertat pe fraţii săi vre-odată, şi Biblia nu lasă de înţeles vre-o aluzie în acest sens.

Pur şi simplu Iosif le arată că ei nu erau vinovaţi. Citeşte! „Dumnezeu m-a trimes inaintea voastra… Asa ca nu voi m-ati trimes aici, ci Dumnezeu“ (Geneza 45:7-8).

4:22 ♦ Acuma vezi Cine i-a îndemnat pe fraţii lui Iosif să-l arunce în groapă şi să-l vîndă Ismaieliţilor? Mai sînt ei vinovaţi de faptele lor? Mai crezi şi acum că a fost alegerea lor? Ei au făcut exact ce îndemn au simţit din partea Domnului ca să facă. Nimic mai mult.

Subliniez ce ai zis chiar tu adineauri: „EL stie mai bine de ce sunt asa lucurile si alege cum vrea EL, insa in dreptate sfanta, cereasca, intr-o suveranitate absoluta, Dumnezeu ingaduie si randuieste, iar omul alege binele sau raul”. Şi repet „omul alege binele sau raul”. Citat încheiat.

Acum vin cu întrebarea: Au ales fraţii lui Iosif cu de la ei putere să facă faptele acelea de care tu îi învinovăţeşti, sau Domnul i-o împins să le facă, fără ca ei să bage de seamă? Unde este suveranitatea absolută a lui Dumnezeu dacă omul alege binele sau răul? Ce anume îngăduie Dumnezeu omului dacă doar EL rînduieşte şi hotărăşte totul înainte ca omul să existe?

Fiecare om ia fiinţă doar pentru ca să execute un rol dinainte stabilit de Dumnezeu. Şi omul nu se poate abate de la acel rol cu nici un chip”.

S-a limitat sa zica doar atât: „Cine crede in predestinare treaba lui. Ca sa ajungi in cer trebuie doar sa crezi in Isus Hristos ca Mantuitor personal, nu-i nevoie sa cunosti tainele care nu se descopera”.

4:23 ♦ De aceea comentatorul a continuat: „Nici măcar credinţa in Isus Hristos ca Mântuitor personal, nu o poţi avea cu de la tine putere. Tu trebuie să fii înzestrat cu asemenea credinţă. Şi Cine ţi-o dăruieşte, dacă nu acelaş Dumnezeu care-ţi dă şi suflarea de viaţă? Plus de asta, tu zici că nu-i nevoie sa cunosti tainele care nu se descopera. Păi nu-i nici o taină. Este scris în Biblie. Deja este descoperit.

Fraţii lui Iosif au făcut exact ceea ce trebuia să facă, pentru ca el să ajungă în Egipt, măcar că nu au conştientizat aceasta. Asta înseamnă că ei n-au nici o vină şi nici un merit în tot scenariul, decît că şi-au jucat rolul exact aşa cum era în planul Domnului.

„Frate oare nu-i periculos sa vorbim in felul acesta?” a sarit el sa-l corecteze.

Atunci i-a explicat câteva amanunte despre Esau si Iacov, despre Sanherib, despre Iona si alte exemple Biblice. Dar el a ramas incontinuare pe pozitia lui, fara sa accepte adevarul.

4:24 ♦ Si as mai adauga eu ceva, dar ca sa nu stea familia asta degeaba aici, imi cer scuze ca nu s-a intamplat nimic pâna acum… dar eu nu am nici o putere sa fac ceva pentru fiul vostru. Sincer imi pare rau ca va vad plangand cu lacrimi atât de abundente, dar eu mai vad ca si fiul vostru plange, macar ca de la varsta de 11 ani n-a mai plans niciodata.

Rezulta ca… rezulta ca… Atentie la el! Are ochi din care curg si lacrimi. De care lacrimi? de bucurie. Si voua de ce va curgeau adineauri lacrimi de deznadejde? De ce n-ati privit la fiul vostru?… Imbratisati-va! Iata ca va vede si el… si ne vede si pe noi toti… Priveste tinere! Priveste, ca esti insetat de a vedea tot ce te-nconjoara! Ai simtit vre-o durere? Nu? Si de ce stateai cu ochi-nchisi? N-ai sesizat ca-i aveai?… Tocmai ai fost restaurat de la data de dinainte de accident. Doar la zona ochilor, timpul a fost dat inapoi si adaptat, functie de cresterea ta.

4:25 ♦ Va multumesc pentru aplauze, dar nu suntem la spectacol. Si nu inteleg de ce ati ramas cu totii in picioare… si de ce plangeti cu zambetele pe buze?

Tinere, te rog sa te ridici singur si sa mergi printre primele randuri, ca sa vada adunarea ca Domnul ti-a daruit ochii inapoi. Du-te!… Curaj!… Lasati-l ca se descurca singur… Si amintiti-va ca nu exista posibilitatea transplantului de ochi… Dar restaurarea este posibila. Domnul Isus poate restaura orice fel de madulare… si nu numai madulare dar chiar si oameni morti carora le-au putrezit de mult carnea de pe oase. EL poate sa invie mortii indiferent de faptul ca se gasesc oasele lor sau nu.

Din Moise si din Iosua se alesesera scrumul când intrasera in mijlocul vulcanului din Peninsula Sinai. Nu mai ramasese din ei nici macar oasele. Cu toate astea ei au fost expulzati din acelas vulcan, dupa 40 zile, intregi si nevatamati. Asa am citit in Exodul 24:13-18 si 34:28 Deuteronom 9:9. As vrea sa cititi foarte bine si sa vedeti ca Iosua era impreuna cu Moise. Doar batrânilor le spusese el sa astepte la poalele muntelui. Iosua nu era batrân, si-i slujea lui Moise. Nu ignorati versetul 13.

4:26 ♦ Tinere, vino inapoi! Te-ai plimbat deajuns printre rânduri. Trebuie sa fii aici langa mine ca sa vezi de-aproape ce urmeaza!… Ramâneti si voi aici lânga fiul vostru!

Nu stiu dac-ati sesizat ca printre voi se afla un barbat ce poarta o mantie fara mâneci.

Ajutati-l sa se ridice in picioare! El este… As vrea doar parintii lui sa vina cu el aici.

Priviti la el cu atentie! Cine vede ce handicap are el?… Exact. Ceva se intampla cu mainile lui… Nu-s legate la spate si nici in fata. El nu le are deloc. Asa s-a nascut, fara mâini. Traieste asa de 32 ani, hranit si ingrijit de parintii lui. Fara mâini el nu poate face nimic. Nu se poate barbieri, nu poate duce singur lingura la gura, nu se poate spala, etc.

Dezbracati-l de mantie, va rog!.. puneti-o acolo!

Vedeti voi mainile lui pe undeva? Că eu nu le vad nicaieri. Manecile camasii de pe el sunt goale. Iata ce fac eu cu ele! Cu foarfecul asta voi taia manecile ca sa le fac scurte. Ati vazut voi ca as fi taiat si vre-o mâna? Mi-ar fi trebuit un ferestrau, nu un foarfec.

4:27 ♦ Dezbracati-l si de camasa!… ca nu-i frig. Puneti-o tot acolo!

Doua persoane de acolo din ultimile randuri, sa se ridice in picioare! Nu asa de multi… Doi sau trei dintre voi care alergati repede, veniti aici sa vedeti mai de-aproape! Repede!

Vedeti voi vre-o urma, vre-un indiciu ca ar fi avut umerii acestia si niste mâini in prelungirea lor? Uitati-va mai cu atentie! Si tu tinere, priveste atent, ca ai ochii proaspeti!… Nu vedeti. Pielea este intacta, fara nici un fel de leziuni. Nu se vede c-ar fi fost facuta vre-o operatie chirurgicala. Palpati si chiar apasati in interior umerii in locul de unde ar fi trebuit sa porneasca mainile. Este loc ca sa fie cuplate mainile? Este.

Cine renunta la cate o mâna, in vederea transplantului?… Nimeni… Dar eu cred ca din atatia accidentati decedati, s-ar gasi macar o mâna sa fie atasata la omul acesta. Dar pretul unei astfel de operatii este prea mare pentru posibilitatile familiei acesteia. De aceea nici n-au avut curajul sa incerce nici macar a face o intrebare. Ei au lasat la voia Domnului.

4:28 ♦ Acum 32 ani in urma, medicii asistenti la nasterea lui, puteau lua o decizie nefasta, si el n-ar mai fi existat. Dar directorul spitalului a vrut sa pastreze copilul pentru experiente in laborator. Mama copilului insa n-a vrut sa-l lase acolo. Si-a furat propriul copil din laboratorul spitalului si a fugit cu el la niste rude, unde nimeni nu puteau sa-i gaseasca. Nici autoritatile vremii n-au dat mare importanta evenimentului.

Acum omul acesta traieste fara nici o pensie de invaliditate. Parintii lui n-au stiut pe unde sa umble ca sa-i intocmeasca un dosar de pensie de intretinere. S-au descurcat si ei cum au putut. Alti copii ei nu mai au. Este singurul lor fiu.

Rudele lor din strainatate au aflat despre mine, citind predicile pe internet. Au rascolit lumea ca sa ma gaseasca. Si iata-i aici in primele randuri.

Va rog sa va ridicati in picioare ca sa va vada toata adunarea!

Ei toti au contribuit cu cat au putut ca sa-l aduca pe omul acesta incomplet aici, in speranta ca-l vor vedea si complet. Ei stiu ca eu nu am cum sa-i ajut in nici un fel, si nu asteapta nici o minune din partea mea. Dar ei au credinta ca Dumnezeu i-o indemnat pe toti la unison ca sa ma caute si sa ma si gaseasca. Nu oricine ma gaseste usor.

4:29 ♦ De gasit, m-au gasit… eu nu le-am promis nimic… s-au scuzat ca n-au cum sa ma plateasca la adevarata mea valoare, dar ca-mi vor fi de folos oridecateori voi avea nevoie de cazare si de mancare. Nu voiau sa ma plateasca cu bani putini. De aceea le spun eu acum, ca mie nu-mi trebuie banii lor, nici cazarea, nici mancarea, nici imbracamintea, si nici un fel de foloase materiale. Eu ma multumesc sa vad implinite lucrarile Domnului pentru aceasta perioada a sfarsitului de timp. De la Domnul astept eu sa-mi dea cele necesare existentei mele. Si nu pentru ca as avea eu vre-un merit. Eu nu pot sa fac nimic fara EL. Nici macar sa predic nu pot fara EL. Si doar vedeti destul de bine ca nici nu ma ating de unii oameni ca sa se vindece. Uneori nici nu fac rugaciuni. Doar le spun ca sunt un neputincios de a face vre-o minune. Si cu-adevarat am asistat si la situatii de nevindecare. Domnul nu-i vindeca pe toti bolnavii. Nici pe mine insumi nu ma pot ajuta sa ies din vre-un necaz cate-odata. Domnul, doar EL ma scoate din toate incercarile prin care ma trece.

4:30 ♦ Si nu pot sa-L oblig pe Domnul sa faca vindecari instantaneu. Unii oameni au gasit vindecarea cand nu mai trageau nici o nadejde, trecand mult timp dupa ce discutasera cu mine. Atunci a gasit Domnul cu cale sa-i vindece, functie de cum era scris in Carte. Si Cartea din ceruri nu eu am scris-o. Dar eu am vazut scris in Biblie ca: „Numele voastre sunt scrise in ceruri” (Luc.10:20). Domnul a zis asa ceva, si EL nu minte. Deci este o Carte acolo sus in care Numele fiecaruia din noi este scris cum sa se manifeste pe pamant. Si el nu se va abate de la slovele acelea cu nici un chip.

Daca pentru omul acesta, in dreptul Numelui lui era scris ca el sa se nasca fara mâini, el nu se putea naste cu tot cu mâini. Proiectul de zidire a trupului lui nu prevedea si existenta mainilor. Iar ingerii au executat intocmai. Ei n-au gresit cu nimic. Nu este o greseala a lui Dumnezeu. Este o lucrare neterminata in totalitate. Si eu nu stiu daca EL a prevazut ca o v-a termina in noaptea aceasta. Eu n-am acces la Cartea aceea ca sa stiu.

Tot ce pot intui este ca Domnul nu l-ar fi adus aici degeaba. Precis ca EL vrea sa-si arate Slava sa si in acest caz.. Sper sa nu ma-nsel. Dar daca ma-nsel, o sa ma iertati… deoarece eu vreau sa va incurajez… si sa nu fiti deznadajduiti.

4:31 ♦ Ce-mi ramane mie de facut este sa deschid Biblia la „Ezechiel 37” ca sa-I aduc aminte  Domnului ca EL poate sa faca oameni intregi din oase uscate. Si nu inalt nici o rugaciune. Daca EL a scris despre omul acesta intr-un fel anume, tot EL v-a implini. Si eu nu stiu ce a scris in Carte despre el. Dar simt indemnul sa citesc… iar voi sa urmariti daca citesc corect, macar ca m-i se pare interesant ca pe aici eu nu vad oase uscate.

4. El mi-a zis: „Proroceşte despre oasele acestea şi spune-le: „Oase uscate, ascultaţi cuvântul Domnului!

5. Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu către oasele acestea: „Iată că voi face să intre în voi un duh, şi veţi învia!

6. Vă voi da vine, voi face să crească pe voi carne, vă voi acoperi cu piele, voi pune un duh în voi, şi veţi învia. Şi veţi şti că Eu sunt Domnul

7. Am prorocit cum mi se poruncise. Şi pe când proroceam, s-a făcut un vuiet, şi iată că s-a făcut o mişcare, şi oasele s-au apropiat unele de altele!

8. M-am uitat şi iată că le-au venit vine, carnea a crescut şi le-a acoperit pielea pe deasupra; dar nu era încă duh în ele.

9. El mi-a zis: „Proroceşte şi vorbeşte duhului! Proroceşte, fiul omului, şi zi duhului: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Duhule, vino din cele patru vânturi, suflă peste morţii aceştia ca să învie!”

10. Am prorocit cum mi se poruncise. Şi a intrat duhul în ei, şi au înviat şi au stat pe picioare: era o oaste mare, foarte mare la număr.

4:32 ♦ Ce inteleg eu din tot ce am citit este ca Domnului ii sta in putere sa faca tot ce si-a propus, chiar si din oase uscate. Dar cum noi nu avem oase uscate pe aici, banuiesc ca EL vrea ca eu sa proorocesc ceva in legatura cu omul acesta. Oare ce anume? Daca spun o minciuna… si nu se implineste ce vrea Domnul? Sincer, eu nu stiu ce sa proorocesc. Vreau si eu, ca si voi, sa vedem inca o minune prin care Domnul sa faca mâinile omului acesta, si sa le puna la locul lor. Imi imaginez ca daca Domnul poate da vine… face sa creasca carnea pe oase uscate… acopera apoi cu piele si pune un duh ca sa le insufleteasca… in mod sigur poate sa faca si oasele necesare drept suport pentru muschi si piele. Oasele sunt strict necesare la fiecare mâna. Fara ele nici o mâna nu-i functionabila. Doar trompa elefantului nu are oase. Totusi ea nu are aceleasi calitati cum are mâna omului.

Problema e… tu esti pregatit sa primesti mâinile? Sau te-ai obisnuit fara ele?

Zice ca le vrea. Dar eu nu stiu daca aici este cel mai nimerit loc pentru a se face reparatia. Poate c-ar fi bine sa te duci la un spital unde sunt conditii igienice, medici specialisti in ortopedie… Nu stii de gluma de te uiti asa la mine? Daca ai venit aici, vei fi prelucrat fara instrumentar chirurgical, in conditiile pe care le avem la dispozitie.

4:33 ♦ Parca aveam o bărdiţă in masina, si un ferestrau. Ele sunt singurele unelte pe care le am in afara de niste surubelnite, un ciocan, cheia de roti, si un cuţit tocit. Am sa rog tanarul acesta cu ochi proaspeti sa aduca bardita. Masina mea e aceea de acolo… ia cheile de aici! Si vino repede! Iar tu nu te speria ca nu te prelucrez cu bardiţa. Ai rabdare ca nici eu nu stiu ce trebuie sa fac cu ea. Dar asa am simtit indemnul. Si eu nu sunt aici pe post de macelar.

Multumesc ca ai adus-o! Acum cauta niste vreascuri mai lungi! Sper sa le vezi cu ochii tai cei noi. Dar vezi sa fie drepte. Mergi si tu cu el! Nu vreau multe. Doua-trei bucati… dar mai grosuţe si uscate.

Pina vin ei, eu o sa ascut bardiţa de un pietroi ce se afla chiar aici langa mine…

Bardita este ascutita… vreascurile le am aici… chiar si un lemn mai gros…

Lemnul il folosesc pe post de butuc, pe care voi reteza vreascurile la o dimensiune pe care o apreciez sa fie cam de 70-80cm. Aschiile rezultate nu se arunca. Trei dintre ele le dau tanarului proaspat vazator, ca sa le tina in mana stanga. Vezi sa nu le pierzi!

Doua vreascuri grosute, din astea pe care le-am retezat eu, le pun aici sprijinite de scaunul pe care sta omul nostru fara mâini. Cred ca merita sa-i puneti mantia pe el sa nu raceasca. Asa… Ca nu stim cât avem de asteptat.

Va rog sa va departati la 5m distanta, de-oparte si de alta… ca sa ramâna el singur pe scaun, impreuna cu cele doua vreascuri uscate. Nimeni nu se atinge de el si de vreascuri.

Nici eu nu ma voi atinge de el. Voi sta la amvon… cred ca tot 5m distanta.

Se vede bine si din cel mai indepartat loc al adunarii?… Perfect.

Acum asteptam…

4:34 ♦ Intre timp, eu va voi spune ca „Nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul se transforma”. Am gasit scris ca: „Nevasta lui Lot s-a uitat inapoi si s-a prefacut intr-un stâlp de sare”(Gen.19:26). „Dumnezeul lui Iacov prefce stânca in iaz, si cremenea in izvor de ape” (Psalm 114:8). La nunta din Cana Galileii apa a fost transformata in vin de cea mai buna calitate (Ioan 2:7-9). Apele Egiptului au fost prefacute in sânge (Exodul 7:20). Ţărâna pamântului din Egipt a fost transformata in paduchi (Exod.:17). Nebucadnetar a fost transformat intr-o ciudatenie cu gheare si cu pene (Daniel 4:33). Toiagul lui Moise a fost transformat in sarpe (Exod.4:3) care de fapt era Toiagul lui Dumnezeu (Exod.4:20), si care dupa aceea a fost retransformat in toiag. De aceea cred ca si vreascurile astea uscate tot ale lui Dumnezeu sunt.

Nu cred ca pe Domnul l-ar impiedica ceva sa transforme vreascurile astea in oase uscate. Dupa aceea ar putea sa le dea vine… sa puna carne pe ele… sa le acopere cu piele…

4:35 ♦ Poate credeti c-am dat in mintea copiilor, si ca ce vreau eu sa demonstrez e de domeniul fantasticului. Sigur ca din punct de vedere logic si rational pare ireversibil. Timpul nu se mai poate intoarce inapoi… omul nu se mai poate intoarce in burta mamei sale spre a fi terminat de zidit… si totusi, as vrea sa-mi spuneti de unde au aparut ochii tanarului proaspat vazator. Stie cineva? Cine i-a pus la locul lor aici in vazul nostru, macar ca aceasta operatie se face doar in burta femeii? si nu la un om mare. Eu nu sunt iluzionist, nici vrajitor… si nu pot face nimic fara Domnul. Nici macar sa prefac vreascurile acelea in oase uscate.

Dar unde-s vreascurile? Care le-ati sterpelit de langa scaun? ca omul nu are mâini sa si le insuseasca. Nu se poate asa ceva. Va rog! Fara glume din astea. Aduceti vreascurile inapoi! Pare o copilarie, dar eu vad ceva serios cu ele… Cum, nimeni nu le-o luat? Dar cum au disparut din fata voastra? Nimeni n-a fost atent? Dar unde v-ati uitat?

4:36 ♦ Eu cred ca nimeni nu vrea sa ma zadarniceasca. Si voi ruga pe Domnul sa vada ca eu mi-am facut datoria asa dupa cum am simtit indemnul de la EL. Si nu-i vina mea, nici a altora din adunare ca vreascurile nu mai sunt acolo unde le-am pus. Nimeni nu fura niste vreascuri degeaba. Ce sa faca cu ele? De aceea, macar ca noi nu le mai vedem, eu stiu ca Domnul a vazut si asteapta sa proorocesc. Dar inca nu stiu cum sa incep. Totusi voi incepe cu stangacie asa cum ma voi pricepe.

„Vreascuri uscate, ascultaţi cuvântul Domnului! Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu către vreascurile acelea care nu le mai vad: „Iată că voi face să intre în voi un duh, şi veţi fi transformate in oase uscate! Vă voi da vine, voi face să crească pe voi carne, vă voi acoperi cu piele, voi pune un duh în voi, şi veţi functiona ca niste mâini infipte in umerii omului care are nevoie de voi. Şi veţi şti că Eu sunt Domnul.”

„Duhule, vino din cele patru vânturi, suflă peste vreascurile acelea, si fa-le sa se manifeste ca niste mâini adevarate la omul acela de pe scaun!”

4:37 ♦ A fost deajuns sa deschid gura, si am proorocit totul dintr-o suflare in mod mecanic. Parca nu vorbeam eu. Cuvintele ieseau din gura de parca erau pregatite dinainte de a ma gandi cum sa le pronunt. Abea dupa rostirea cuvintelor ma gandeam cum de le dadeam drumul fara sa le cantaresc in minte. Dar de-acuma deja e prea tarziu sa mai judec. Faptul este consumat. Am vorbit ce-a vrut Domnul.

Ati auzit si voi? sau numai eu? Ma refer la vuietul acela scurt… Deci ati auzit si voi. Ce-o fi fost oare? Padurea nu-i aproape… Vantul nu bate… E o liniste… Ascultati numai!

Parca mi-amintesc ca am dat tanarului proaspat vazator niste aschii din vreascurile acelea. Adu-le te rog la mine!… Cum adica nu le mai ai? Ce-ai facut cu ele? Le-ai pierdut? Doar te-am rugat sa nu le pierzi. Dar tu ma minti. Arata-mi palma intinsa de la mâna stânga!… Ai dreptate ca nu le mai vezi… dar vezi ca nu-ti mai lipseste degetul inelar si nici cele doua falange? De ce esti asa mirat? Priveste-te-n oglinda sa vezi ca si faţa ta s-a reparat. Nu mai este ciuruita de alice. Uite ca ti se ofera o oglinda…

4:38 ♦ Stiti voi cine-i omul cu mantie de pe scaun? Este un fiu de-a lui Avraam, macar ca parintii lui sunt aici. Nu va apropiati de el inca! El singur poate sa-si lepede mantia de pe el, macar ca-i tras fermuarul pâna sus.

Prinde gulerul pe dedesubt, de lânga gât, si trage fermuarul in jos ca sa se deschida!… Ai vazut ca poti?… Acuma poti sa-ti imbratisezi si parintii.

Si nu stiu de ce-ati ramas toti ca la dentist. Si de ce plangeti? Dar ce-i asta? Nu se poate sa faca Dumnezeu o lucrare fara ca voi sa plangeti?

Extraordinar, dar si mie-mi dau lacrimile. Dar sunt lacrimi emotionale. Este ceva ce nu se poate explica in cuvinte. Ceva launtric.

Dati-I slava Domnului, asa cum stiti voi mai bine, si nu uitati sa va botezati in Numele Domnului Isus Hristos care este Numele mai presus de orice nume din cer si de pe pamant.

Multumesc Doamne Isuse ca te folosesti de mine in lucrarile Tale si ca ma faci sa inteleg ca nu degeaba m-ai lasat sa traiesc pe pamant in vremea timpului de sfarsit. Multumesc ca esti Dumnezeul meu si ca sunt slujitorul Tau.

Marit, slavit si laudat sa fii in veci de veci. Amin!

4:39 ♦ Mergeti la locurile voastre, ca mai avem in program multe de facut!

Daca vreti o mica pauza… eu n-am nimic impotriva. Totusi eu voi continua sa predic, iar voi ma veti auzi chiar daca luati o gustare.

5

5:1 ♦ A fi madular in Domnul presupune ca esti ca si EL, vesnic, nemuritor. Dar daca venim cu invataturi de genul ca Domnul are drept madulare oameni din carne si oase, ar rezulta ca madularele Domnului nu sunt vesnice, deoarece ele mai si mor. Oamenii se nasc, traiesc o vreme, si apoi mor.

Daca tu esti, sa zicem, un brat al Domnului, si mori… inseamna ca Domnul va avea acel brat paralizat. Ori eu nu-L vad pe Dumnezeu cu brate paralizate. EL este vesnic viu, perfect si desavârsit… iar noi prin predicile noastre, distorsionam imaginea Lui ca si cum ar fi handicapat, mutilat, paralizat.

Nu oamenii din carne si oase compun madularele Domnului, ci duhurile care locuiesc in oameni.

De aceea Dumnezeu nu se uita la fata omului. El se uita la duhul care conduce omul.

De aceea EL zice „Carnea nu foloseste la nimic” (Ioan.6:63). Trupul nu este altceva decat un vehicul al duhului pe pamant.

Am vrut doar sa fac o paranteza pentru cei care nu stiau.

Acum voi continua cu prezentarea unui mod de gandire distorsionat.

5:2 ♦ Intr-o alta predica a cuiva se zicea asa: „Dumnezeu de la inceputul inceputurilor a stiut despre mine tot ce voi face.. ca eu in anul 1996 avind virsta 20 de ani ma voi intoarce cu toata inima spre Domnul de a-i sluji renuntind eu din propria alegere sau din propria mea decizie la trecutul meu murdar astfel alegind singur sa ma intorc catre Domnul..

Eu ma voi mântui nu pentru ca Dumnezeu a facut ceva astfel incit a cauzat mintuirea sau alegerea mea de a ma decide sa-i slujesc (binenteles nu vorbesc de jertfa Domnului Isus Hristos).

PRESTIINTA lui DUMNEZEU adica STIINTA lui DUMNEZEU mai dinainte nu e cauzatoare de mântuire.

Sau mai bine zis.. PRESTIINTA lui DUMNEZEU nu m-a influientat sa ma pocaiesc sau sa nu ma pocaiesc, ci decizia de a-i sluji lui Dumnezeu a fost obtionala.. la libera alegere.. (daca vreau).

Si aduce drept dovada urmatorul verset:

„Apoi a chemat la El norodul împreunã cu ucenicii Sãi, si le-a zis: „Dacã voieste cineva sã vinã dupã Mine, sã se lepede de sine însusi, sã-si ia crucea, si sã Mã urmeze” (Marcu 8:34). Am incheiat citatul.

5:3 ♦ Voi comenta un pic versetul acesta din Marcu 8:34:

Vointa omului (nemanifestata) nu este vizibila, nici palpabila. Ea exista chiar inainte de a se manifesta. De unde are omul „vointa”? Si-a fabricat-o singur? Solomon si-a fabricat singur „Intelepciunea si priceperea”? Nicidecum. El le-a capatat in dar de la Dumnezeu, ca sa se foloseasca de ele. Asa si cu „Vointa”. A voi (cu accent pe „i”) sa-L urmezi pe Hristos, presupune sa fii dotat cu asemenea vointa. Daca nu esti dotat cu asemenea fel de vointa, tu nu poti sa-L urmezi pe Hristos. Doar cei predestinati ca sa-L urmeze sunt si dotati cu asemenea vointa. Si Domnul S-a referit la cei care voiesc sa-L urmeze, adica la cei care sunt dotati cu astfel de vointa. Si cine poate fi dotat cu vointa de a-L urma daca nu cei care compun madularele Sale? Cine este madular al Domnului n-are nici o sansa de a se detasa de Domnul oricat s-ar stradui. Si nici nu se straduieste, din cauza lipsei respingerii. Atractia fata de madularele Lui este asa de mare incat este imposibil a te desprinde de EL. Iar „lepadarea de sine” este strans legata de acest soi de vointa. Daca nu esti inzestrat cu vointa asta, tu nu te poti lepada de sinele tau ca sa-L urmezi pe Hristos. Daca nu esti madularul Lui, EL te va mentine la distanta, chiar daca tu vrei sa te apropii de EL. Madularele care depasesc perimetrul Lui nu mai fac parte din EL. Madularul care zice ca se automântuieste, deja este desprins de Hristos.

5:4 ♦ Repet ce a mai zis el:

Eu ma voi mântui nu pentru ca Dumnezeu a facut ceva”.

Asta suna ca si cum Jertfa de la Calvar nu ar avea nici o valoare pentru el, deoarece se mântuieste singur. Si inteleg ca are drept baza Legea. Dar Pavel spune: „daca neprihanirea se capata prin Lege, degeaba a murit Hristos” (Gal.2:21). Si observ ca predicatorul cu pricina nici nu are nevoie de Hristos la mantuirea sa.

Eu stiu ca avem doar un singur Mântuitor care ne mântuieste, si ca n-o lasat la indemâna omului sa se mântuiasca singur.

Deacord cu versetul din „Marcu 8:34”, dar a voi cineva sa-L urmeze pe Domnul Isus, lepadându-se de sine insusi, nu poate s-o faca cu de la el putere. Indemnul de a se lepada de sine insusi si de a-L urma pe Isus, trebuie sa-l primesti de Undeva. Fara acel indemn tu nu poti sa te lepezi de tine si nici sa-L urmezi pe Domnul. De unde indemnul acela, daca nu de la Domnul al carui madular esti? Daca nu esti madular in EL, nici indemnul nu-l vei simti. Daca nu esti parte din Trupul Lui, cum vei putea sa fii in acelas loc cu EL? Tu chiar daca vrei sa te tii de EL, vei ramânea mereu in urma Lui, si vei pierde startul pentru rapirea Miresei.

5:5 ♦ Acum repet inca o fraza din citatul pe care-l comentez:

„PRESTIINTA lui DUMNEZEU adica STIINTA lui DUMNEZEU mai dinainte nu e cauzatoare de mântuire.”

Predicatorul ori nu stie ce inseamna „Prestiinta lui Dumnezeu”, ori o intuieste in mod gresit, functie de cum o fi auzit in predicile standardizate ale altora.

DEX-ul explica „Prestiinta” este „Cunoştinţă despre ceea ce se va întâmpla în viitor”. Mai zice si despre „Presimtire, Presentiment, Previziune”. Dar acestea ar presupune ca Dumnezeu ar fi luat prin surprindere de faptele omului, ceea ce „Prestiinta” nu permite. Prin prestiinta, Dumnezeu nu poate fi luat prin surprindere. EL stie dinainte ce urmeaza sa faci. De unde stie? Oare intuieste EL ca un om? Face EL calculul probabilitatilor, socotind ca numai intr-un anumit fel se vor desfasura evenimentele din punct de vedere logic, rational si cronologic? Nicidecum. Dumnezeu are „Cunoştinţă despre ceea ce se va întâmpla în viitor” tocmai din scenariul pe care chiar EL l-o pregatit in Cartea Vietii. Si cum nimeni nu se poate abate de la rolul pe care-l are de executat, cum sa nu stie EL dinainte ce are de facut fiecare om in parte?

5:6 ♦ Căror fel de madulare le zice Domnul ca: „Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi”? (Ioan 14:2-3). Eu vad ca le-o spus ucenicilor care erau madularele Lui.

Asa ceva nu le-o spus Fariseilor, nici carturarilor, nici saducheilor, nici invatatorilor Legii, nici preotilor cei mai de seama. Asta inseamna ca acestia din urma, macar ca aveau pretentia ca-i slujeau lui Dumnezeu, ei nu faceau parte din madularele Domnului Isus. De aceea Domnul ii tot ameninta cu „vai de voi” de atâtea ori (Matei 23, Luca 11). Lor chiar le-o spus inca ceva:

Va spun ca Imparatia lui Dumnezeu va fi luata de la voi si va fi data unui neam care va aduce roadele cuvenite” (Mat.21:43). Ce inseamna asta? Toti acestia, cândva facusera parte din madularele Lui, dar cum ei depasisera Trupul Domnului, iesind prea mult in afara, au devenit insuportabili de rigizi „zadarnicind planul lui Dumnezeu” (Luca 7:30).

Exact ca mladitele care au crescut mai mult decat trebuia din „Pilda Vitei de vie”. Si explicam eu ca mladitele care depasesc coroana sunt taiate si desprinse definitiv de celelalte ramuri care ramân. Roada care ar fi adus-o ele nu-L mai intereseaza pe Vier.

5:7 ♦ Eu n-am gasit niciunde in Biblie ca Domnul ar fi vindecat/inviat vre-un Fariseu/Saducheu, sau vre-un Invatator al legii, sau vre-un Preot, ori vre-un Carturar. EL o vindecat si o inviat pe cei ce erau fii si fiice de-a lui Avraam.

Femeia gârbova era o fiica de-a lui Avraam.

Zacheu s-a lepadat de sine si de bogatiile lumii acesteia pentru ca era fiul lui Avraam (Luca 19:1-10).

Ati vazut ca tânarul bogat nu s-a lepadat de bogatiile sale? (Matei 19:21-22) Si pazise Legea din tineretea lui (Marcu 10:20). Dar daca nu era madularul Domnului (nu era fiul lui Avraam), el nu a putut sa se desparta de ele. A preferat sa-L piarda pe Domnul Vietii, decât sa-si piarda avutiile. Cum sa fi ajuns asemenea om in Rai? Domnul zice: „Mai lesne este sa treaca o camila prin urechea acului decât un bogat in Imparatia lui Dumnezeu” (Luca 18:25). Si se referea la el.

Fariseilor, carturarilor si slujitorilor Legii le spunea: „Am multe de zis despre voi si de osândit in voi” (Ioan.8:26) Greu de crezut ca acestia vor incapea in Rai.

5:8 ♦ Imi place cum i-a raspuns cineva predicatorului al carui citat tocmai l-am citit adineauri:

„Nu stiu cum ai ajuns la performanta asta de a te mântui singur, dar eu stiu ca avem singurul Mântuitor Isus Hristos care ne mântuieste. Si nu cred ca te-ai exprimat asa din greseala. Un om sanatos, cu discernamant si care cunoaste cât-de-cât Biblia, ar putea sa afirme prin absurd ca el se poate automântui. Dar ce putem spune despre un om nascut normal care a paralizat complet inainte de a invăţa sa citeasca, pe la 5 anisori, traind in continuare ca o leguma inca 70 ani. Are el posibilitatea sa aleaga, asa dupa cum sustii, pentru a se mântui? Nu are. Care ar fi vinovatia lui, de a paralizat inclusiv si psihic la o vârsta atat de frageda? Ce putea alege el pâna la 5 ani, cât a fost constient? Eu nu cred ca Dumnezeu a creat oameni care sa faca ce vor ei. EL i-a creat ca sa faca voia Lui. Altfel n-ar mai fi avut sens sa-i mai creeze”.

5:9 ♦ Chiar asa. Cum se poate automântui un om handicapat mintal? Si nu cred ca predicatorul respectiv va raspunde la asemenea intrebari (nici nu a raspuns), macar ca in sinea lui i-ar da dreptate. Dar el nu a raspuns pâna acum, si nici mai târziu nu va raspunde, pentru ca ar trebui sa recunoasca justetea intrebarilor. Iar asta i-ar dauna pozitiei sale din biserica lui. Comitetul nu i-ar mai permite sa vina la amvon, si chiar ar putea sa-l exluda din randul membrilor bisericii.

Dealtfel este si scris ce le zicea Domnul ucenicilor: „Au sa va dea afara din sinagogi: ba inca, va veni vremea cand oricine va va ucide sa creada ca aduce o slujba lui Dumnezeu” (Ioan.16:2). „Au sa va dea pe mâna soboarelor judecatoresti si veti fi batuti in sinagogi; din pricina Mea veti fi dusi inaintea dregatorilor si inaintea imparatilor, pentru ca sa le slujiti de marturie” (Marc.13:9).

Cum sa ajunga el in situatia asta si sa piarda el locul din comitet si din biserica unde a capatat atâta prestigiu?

5:10 ♦ Cineva de la Madrid a avut curajul sa se-mpotriveasca invataturilor bisericii de care apartinea, datorita faptului ca citise predicile mele. Si facea parte din comitetul bisericii. A fost deajuns sa predice o singura data in contradictie cu invataturile sablonate, că a si fost exmatriculat. Nu i s-a mai dat voie la amvon absolut de loc, macar ca avea ani multi de vechime acolo. I s-a acceptat doar prezenta un timp, in mod tacit, fara a veni cu nici un fel de invatatura. Si pentru ca in pauze, ori inainte de inceperea programului, sau chiar prin telefon, discuta cu fratii din adunare despre mine si invataturile din predicile mele, i-a fost interzisa si prezenta sa in adunare pe motiv c-a devenit lup rapitor.

5:11 ♦ Mi-a placut tare mult o predica a altcuiva pe care-l stimez si-l respect, si care a dat niste raspunsuri si definitii foarte bine documentate cu privire la Predestinare si la Uniformizare. Voi cita paragraf cu paragraf, si voi adauga pararea mea inofensiva, doar asa ca sa se vada unde sunt deacord sau unde am opinie diferita… ca un fel de schimb de opinii:

a)„Ceea ce este cert în planul mântuirii prin prisma chemării şi alegerii este că numai o parte dintre oameni vor fi mântuiţi. Ceea ce este problematic, e însă explicaţia, procedura mântuirii şi respectiv a respingerii celor nemântuiţi. Astfel, pentru cei care acceptă şi susţin doctrina calvinistă, harul lui Dumnezeu este irezistibil pentru unii indivizi şi inutil pentru alţii. Cât despre celălalt pol, arminian, mântuirea pare a fi o opţiune uniformă ce poate fi fructificată de oricine, printr-o alegere liberă.”

Aici nu am nimic de comentat, si sunt complet deacord.

5:12 ♦b)„Dumnezeu a desfăşurat opera mântuirii pe fondul sfinţeniei şi iubirii Sale,

iar împăcarea a stat sub semnul ispăşirii, care realiza răscumpărarea în toate etapele ei, până la glorificare. Acest fond permite mântuirea oricui, după cum este scris: „oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit” (Ioel 2:32; Faptele Apostolilor 2:21; Romani 10:13) dar în acelaşi timp „împiedică” realizarea mântuirii generale, căci ea nu este din oficiu, nici naturală. Ea presupune înscrierea individuală în ascultarea ce „anulează” orientarea spre pomul cunoştinţei răului şi readuce omul înspre voia divină şi pomul vieţii veşnice, dar aceasta necesită intervenţia lui Dumnezeu într-un mod desăvârşit, fapt realizat prin întreaga lucrare a harului ispăşitor.”

Aici doar “înscrierea individuală” da de inteles ca “Liberul Arbitru” ar exista, si eu stiu ca nu exista.

5:13 ♦c)„Ispăşirea a fost predestinată în eternitate, căci Dumnezeu Cel Atotputernic, omniprezent şi atotştiutor a pregătit totul cu anticipaţie. Mântuirea a fost rânduită şi arătată la vremea potrivită. Cel ce înţelege importanţa (valoarea) şi arta divină se va asocia contemplativ apostolului Pavel care scria: „Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Hristos. În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui, ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale, spre lauda slavei harului Său, pe care ni l-a dat în Prea Iubitul Lui. În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său, pe care l-a răspândit din belşug peste noi, prin orice fel de înţelepciune şi de pricepere; căci a binevoit să ne descopere taina voii Sale, după planul pe care-l alcătuise în Sine însuşi, ca să-l aducă la îndeplinire la împlinirea vremurilor, spre a-şi uni iarăşi într-unul în Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri, şi cele de pe pământ. În El am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rânduiţi mai dinainte, după hotărârea Aceluia, care face toate după sfatul voii Sale, ca să slujim de laudă slavei Sale, noi, care mai dinainte am nădăjduit în Hristos” (Efeseni 1:3-12).”

Aici m-i se pare totul corect.

5:14 ♦d)„În general, teologii nu sunt în dezacord în ce priveşte pregătirea izbăvirii, însă ei diferă sensibil sau substanţial în ce priveşte procedura ei. Isus Christos a murit pentru toţi. El a ridicat păcatul lumii (Ioan 1:29), Dumnezeu doreşte ca toţi să fie mântuiţi şi nimeni să nu piară (Ioan 3:16; 2 Petru 3:9). Însă pentru că Dumnezeu a plătit pedeapsa păcatului, are dreptul să decidă condiţiile de oferire a mântuirii.

În aceste condiţii alegerea, pe de o parte, este actul suveran al harului lui Dumnezeu prin care ▬ El a ales pentru mântuire, în Isus Christos pe toţi aceia pe care i-a ştiut mai dinainte că-L vor accepta.▬ Pe de altă parte este văzută ca un act al voinţei divine în suveranitate. Astfel în Scripturi întâlnim:

alegerea Domnului Isus Hristos (Isaia 42:1)

alegerea îngerilor (1 Timotei 5:21)

alegerea Israelului (Romani 11:28)

alegerea a diferiţi oameni cum ar fi:

preoţi (Deuteronom 21:5)

împăraţi (1 Samuel 16:12; 1 Cronici 28:5)

apostoli (Luca 6:13).

Aşadar alegerea în discuţie este atât alegerea indivizilor cât şi a întregii comunităţi, a adunării (Matei 20:16; 24:22; Luca 18:7; Ioan 15:16, 19; Romani 8:33; Coloseni 3:12; 2 Timotei 2:10).”

5:14bis ♦ Aici am de facut o remarca doar la expresia “El a ales pentru mântuire, în Isus Christos pe toţi aceia pe care i-a ştiut mai dinainte că-L vor accepta”. Eu as fi zis: “Domnul Isus Hristos a ales pentru mântuire pe toti aceia pe care-i pregatise mai dinainte in Cartea Vietii sa fie mantuiti, fara sa-i intrebe daca-L accepta sau nu”. In rest, totul este in felul cum as fi explicat si eu.

5:15 ♦e)„În Romani 11:5 avem o imagine a unei alegeri interesante. Referirea e pentru evrei care aveau o primă alegere (dintre toate naţiunile pământului), dar ea nu producea şi nu dădea mântuirea, căci nu tot ce provine din Israel este Israel (Romani 9:6). Doar unii evrei – o rămăşiţă, beneficiază de alegerea definitivă în vederea mântuirii – dar cu o condiţie generală severă. „Nu te îngâmfa dar, ci teme-te” (Romani 11:20).

Căci şi Pavel a zis despre sine că se luptă, prin răstignirea Eului păcătos cu faptele sale, lauda crucii lui Christos, pentru ca nu cumva să împărtăşească soarta celorlalţi iudei – lepădarea fiind opusul alegerii (1 Corinteni 9:27 Galateni 6:14).”

5:15bis ♦ Aici cred ca merita de afisat versetele la care s-a facut trimitere, privitor la Pavel.

1 Corinteni 9:27 zice asa: “Ma port aspru cu trupul meu, si-l tin in stapanire, ca nu cumva, dupa ce am proopovaduit altora, eu insumi sa fiu lepadat”.

Galateni 6:14 zice astfel: “In ce ma priveste departe de mine gandul sa ma laud cu altceva decat cu crucea Domnului Isus Hristos, prin care lumea este rastignita fata de mine, si eu fata de lume”.

Privitor la “Romani 11” eu prefer sa afisez toate versetele intre 16-22:

16. Iar dacă cele dintâi roade sunt sfinte, şi plămădeala este sfântă; şi dacă rădăcina este sfântă, şi ramurile sunt sfinte.

17. Iar dacă unele din ramuri au fost tăiate, şi dacă tu, care erai dintr-un măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor şi ai fost făcut părtaş rădăcinii şi grăsimii măslinului,

18. nu te făli faţă de ramuri. Dacă te făleşti, să ştii că nu tu ţii rădăcina, ci rădăcina te ţine pe tine.

19. Dar vei zice: “Ramurile au fost tăiate, ca să fiu altoit eu.”

20. Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinţei lor, şi tu stai în picioare prin credinţă: nu te îngâmfa, dar, ci teme-te!

21. Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tine.

22. Uită-te, dar, la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut, şi bunătate faţă de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat şi tu.

5:16 ♦f)„Interpretând textul din Romani 9:14-20 în favoarea „predestinării” accentul poate fi pus pe expresia „Voi avea milă de ori şi cine-Mi va plăcea” (vers.15) situaţie în care „nu atârnă” (nu depinde) nici de cine vrea (cine îşi declară dorinţa) nici de cine aleargă (cine face ceva pentru atingerea scopului), ci de Dumnezeu (vers.16). În această ordine de idei se ridică întrebarea: Ce vină mai are un om ce n-are parte de mila divină? şi poate fi dat un unic răspuns: lutul (omul – în cazul acesta) nu poate zice olarului „Pentru ce m-ai făcut aşa”. Dar privind la cazul dat: Faraon, se observă din naraţiunea din Exodul capitolele 5 la 11 că la primele cinci provocări, apeluri ale lui Dumnezeu prin Moise şi Aaron, el de fiecare dată şi-a împietrit inima (Exodul 7:13, 22; 8:15, 19, 32; 9:7); deşi a văzut minunile Dumnezeului despre care a declarat la început că nu-L cunoaşte (Exodul 5:2). Începând cu plaga a şasea; este scris că Dumnezeu i-a împietrit inima (Exodul 9:12, 35; 10:20, 27; 11:10).”

5:16bis ♦ Aici vreau sa mai adaug eu un verset, si anume: “Eu Ma indur de cine vreau sa Ma indur si am mila de cine vreau sa am mila!” (Exod.33:19). Asta inseamna ca Domnul nu poate fi influientat de vointa libera a omului.

Despre Faraonul din timpul lui Moise, eu vad ca nu el cu de la el putere si-a impietrit inima, chiar de la inceputul primei urgii.

„Domnul a zis lui Moise: „Eu voi împietri inima lui faraon, şi Îmi voi înmulţi semnele şi minunile în ţara Egiptului” (Exod.7:1-3). Deci impietrirea inimii lui Faraon era pregatita sa se implineasca chiar de la inceput de catre Dumnezeu, nicidecum doar dupa plaga a cincea. Faraon n-a avut nici un fel de libertate de alegere, pentru ca el si-a impietrit inima functie de vointa lui Dumnezeu, nicidecum pentru c-ar fi vrut el.

5:17 ♦g)„Acest mod de derulare a credinţei sau necredinţei este general şi foarte evident în profeţii şi explicaţiile oferite de Noul Testament. Astfel în Isaia 6:9-10 se arată împietrirea ca o sentinţă divină pentru Israel „…fă-l tare de urechi, şi astupă-i ochii ca să nu vadă cu ochii, să n-audă cu urechile, să nu înţeleagă cu inima (mintea), să nu se întoarcă la Mine, şi să nu fie tămăduit (mântuit)”. Dar Domnul Christos şi apostolul Pavel aduc lămuriri asupra acestui fenomen care au aceleaşi etape ca la Faraon. Iată ce scrie în Matei 13:12-16: „Căci celui ce are, i se va da, şi va avea de prisos; iar de la cel ce n-are, se va lua chiar şi ce are. De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei, măcar că văd, nu văd, şi măcar că aud, nu aud, nici nu înţeleg. şi cu privire la ei se împlineşte proorocia lui Isaia, care zice: «Veţi auzi cu urechile voastre, şi nu veţi înţelege; veţi privi cu ochii voştri, şi nu veţi vedea. Căci inima acestui popor s-a împietrit; au ajuns tari de urechi, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec. Dar ferice de ochii voştri că văd; şi de urechile voastre că aud!”

5:17bis ♦ Aici vreau sa completez ca ochii ucenicilor vedeau, si urechile lor auzeau si intelegeau, nu datorita meritului lor personal, ci pentru ca erau dotati cu asemenea ochi si asemenea urechi. Lor nu l-i s-au inchis ochii si n-au ajuns tari de urechi, si nici inima nu l-i s-o impietrit datorita faptului ca Dumnezeu a vrut asa, nicidecum ca ar fi avut ei vre-un merit. De aceea ei trebuiau sa fie fericiti.

Dar celor carora l-i se vorbea in pilde, acelas Dumnezeu proceda asa in mod special spre impietrirea inimii lor, spre orbirea lor si spre ai face tari de urechi. Deci nu din vina lor au ajuns ei tari de urechi si orbi macar ca aveau ochi. Deasemeni nici inima nu l-i se-mpietrea din cauza lor. Asa pregatise Dumnezeu.

5:18 ♦h)„Deci nu înţeleg şi nu văd pentru că şi-au închis ochii şi „nimeni nu-i mai orb ca cel care nu vrea să vadă”. Adică, oferta mântuirii nu o poate „smulge” nimeni lui Dumnezeu, El a decis-o, a predestinat-o, este realizarea Lui. Noi nu ne putem mântui singuri. Dar dacă aşa ca Faraon, ca evreii ce nu au ascultat pe Domnul şi au refuzat lumina venită peste ei, nu au acceptat harul mântuirii, potrivit procedurii, Dumnezeu urmează să aducă întunericul. După ce oamenii nu vor să vadă, Dumnezeu îi orbeşte. Căci Domnul a venit în lume pentru judecată „ca cei ce nu văd, să vadă; (să fie luminaţi) şi cei ce văd, (dar refuză lumina) să ajungă orbi” (Ioan 9:39).”

5:18bis ♦ Aici eu inteleg altfel. Oamenii nu vedeau nu pentru ca nu voiau sa vada, ci pentru ca erau orbiti. Doar un pic mai inainte citam ca Dumnezeu ii orbea. Asta nu inseamna ca ei voiau sa ajunga orbi sau ca se faceau ca nu vad. Nu. Si chiar sunt contrariat de faptul ca se da ca exemplu versetul acela prin care se explica sentinţa cu impietrirea data de Dumnezeu: „…fă-l tare de urechi, şi astupă-i ochii ca să nu vadă cu ochii, să n-audă cu urechile, să nu înţeleagă cu inima (mintea), să nu se întoarcă la Mine, şi să nu fie tămăduit (mântuit)” (Isaia 6:9-10), ca apoi in acest paragraf sa se arate ca de fapt ar fi din vina poporului. Deci daca este o proorocie, cum poate ea sa nu se implineasca? Proorocia de la Dumnezeu, presupune ca nu este posibilitate de schimbare, nici de alegere. Asa era scris in Carte si asa trebuia sa se implineasca. Venirea Domnului in lume era cu o misiune precisa.

Cine erau cei care vazusera pâna atunci si nu trebuiau sa mai vada? Erau cei care pretindeau ca slujeau lui Dumnezeu. Adica erau Fariseii, Saducheii, invatatorii Legii, Preotii cei mai de seama si Carturarii. Ei vazusera, si trebuiau facuti sa nu mai vada. Ei auzisera, si trebuiau facuti tari de urechi. De ce?  ca nu cumva să vadă cu ochii, nu cumva să audă cu urechile, nu cumva să înţeleagă cu inima, pentru ca nu cumva să se întoarcă la Dumnezeu spre a fi mântuiti. Era decizia lui Dumnezeu, nu a lor personala.

5:19 ♦i)„Din exemplele prezentate, rezultă că alegerea divină se confirmă prin evoluţiile din viaţa celor aleşi, prin acceptarea harului divin în viaţa lor. Dar din expresiile Biblice, prin înţelesul lor original reiese că Dumnezeu are capacitatea, neînţeleasă nouă, de cunoaştere anticipată a viitorului – căci tocmai de aceea „şi-a permis” să alcătuiască de la început un plan veşnic. Avem de a face cu previziunea, prevederea divină: „…Domnul, care face aceste lucruri (mântuirea evreilor şi neamurilor) şi căruia îi sunt cunoscute (prognosis – a cunoaşte mai dinainte) din veşnicie” (Faptele Apostolilor 15:18). O imagine completă a etapelor: previziune – alegere – chemare – mântuire, apare în Romani 8:29-30 – „Căci pe aceia, pe care i-a cunoscut mai dinainte (previziune), i-a şi hotărât mai dinainte (alegere) să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie cel întâi născut dintre mai mulţi fraţi. Şi pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte (alegere), i-a şi chemat (chemare); şi pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit (mântuire)”.

5:19bis ♦ Aici vreau sa adaug ca cei alesi de Dumnezeu ca sa fie mantuiti nu sunt pusi in situatia de a accepta sau de a respinge oferta mantuirii. Ei sunt madularele lui Dumnezeu si nu au posibilitatea de a refuza sau a accepta. Madularele doar exista prin voia Domnului, fara ca sa se tina cont de voia fiecarui madular in parte. Ce-ar fi ca o ureche sa refuze cu de la ea putere a nu mai face parte din trup? Ar ramane trupul ciul de-o ureche prin vointa propie a urechii. Ori este imposibil asa ceva. Cine este madular al Domnului nu este inzestrat cu vointa personala libera, ci vointa Trupului se rasfrange si asupra madularului respectiv. Madularul intotdeauna este supus Trupului, si niciodata invers. Iar cu privire la “Previziune, Prevedere si Cunoastere mai dinainte”, tocmai am explicat ceva mai devreme. Cunoasterea mai dinainte nu presupune intuitie, ci predestinare. (a se vedea paragraful 3:35)

5:20 ♦j)„Cum se împacă alegerea evreilor cu lepădarea lor? În explicaţiile lui Pavel din Romani 9 (un pasaj biblic foarte controversat) el explică situaţia lor, care are la origine alegerea lui Iacov şi respingerea (lepădarea) lui Esau, antefactum, prin decizie divină. Cele „decise” de Dumnezeu s-au confirmat pentru o generaţie (mai întâi) şi multe altele după aceea, căci: “Esau a respins oferta divină pe care deja o avea prin dreptul de întâi născut”.

Mântuirea nu poate veni decât din exterior, dar evident, cu acceptarea omului, căci altfel ar însemna că mântuirea este o obligaţie pentru unii.

Totodată apostolul Pavel introduce aici ideea deciziei libere a lui Dumnezeu; evidentă şi în cazul lui Faraon şi a tuturor neamurilor.”

5:20bis ♦ Aici am opinie diferita. Pentru oamenii alesi de Dumnezeu, care fac parte din madularele Domnului, mântuirea este o obligaţie, si nu este obtionala. Esau nu a refuzat dreptul de întâi născut din propie initiativa. El doar a fost pus in situatia de a nu se mai putea bucura de aceasta calitate. Esau venise de la câmp frant de oboseala si atat de flamand incat simtea ca lesina. Nu mai avea vlaga-n el ca sa-si mai pregateasca de mancare (Gen.25:29-34). Asa era scris in Carte in dreptul lui, si asa trebuia sa se implineasca.

Se stie ca primul nascut este inchinat Domnului (Num.3:13 si 8:17 Exod 13:2 Luca 2:23). Iar daca Domnul ura pe Esau nici nu-l voia ca sa fie inchinat Lui. De aceea nici dreptul de intai nascut nu trebuia sa ramana la el, ci trebuia sa ajunga la cel pe care iubea Dumnezeu, adica la Iacov. Esau nu avea nici o vina, dar a fost pus in fata unor imprejurari in care trebuia sa joace doar un singur rol, fara putinta de a alege altceva.

Lui Dumnezeu nu i-ar fi fost imposibil sa-l faca pe Esau sa iasa al doilea din burta Rebecii, si in felul acesta n-ar mai fi avut dreptul de intai nascut fara a mai fi nevoie de tot scenariul amintit. Dar EL in mod special a procedat asa ca sa se vada alegerea Lui ce nu depinde de nici un fel de Lege/Obisnuinta/Regula.

Pentru a transfera dreptul de intai nascut de la Esau la Iacov, macar ca Iacov se nascuse al doilea, nu era nevoie ca cei doi sa discute intre ei, nici de acceptul expres a lui Esau. Dumnezeu putea sa faca transferul in mod tacit, fara sa fi fost nevoie de tot teatrul acela. Dar daca EL scrisese in Carte procedura de transfer, numai asa trebuia a se implini.

5:21 ♦k)„Astfel după sfatul hotărât şi după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu…” (Fapte 2:23) s-au derulat evenimentele referitoare la moartea ispăşitoare şi învierea slăvită şi la fel va fi cu toate celelalte lucrări din acelaşi plan veşnic. Acestea, în primul rând, fiindcă noi suntem aleşi şi încorporaţi în Isus Christos de la început, (Efeseni 1:4-5) graţie iubirii divine (Romani 5:6-8).”

Aici e clar ca-i vorba de predestinare. Sfatul hotărât şi ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu presupune un plan fara nici o sansa de schimbare.

5:22 ♦l)„Aparent, suveranitatea lui Dumnezeu, evidentă prin dreptul de a alege şi posibilitatea de execuţie proprie, pare reconciliabilă în raport cu responsabilitatea umană. Dumnezeu este un Creator Atotputernic, dar bine intenţionat care face totul după planuri ce vor avea o finalitate decisă de El (Proverbe 16:4), chiar şi sorţul e predestinat (Proverbe 16:31). Nimic nu poate împiedica ce a prezis El (Isaia 14:22-27). Planul Său final este o Împărăţie desăvârşită şi fericită (Daniel 7:1-18).”

Aici eu vad suveranitatea lui Dumnezeu nu doar aparenta, ci evidenta fara nici un fel de reconciliere în raport cu responsabilitatea umană. In rest sunt multumit de explicatiile date.

5:23 ♦m)„Acest mod Biblic de prezentare a intervenţiei totale a lui Dumnezeu i-a determinat pe unii, ca Augustin şi apoi, cum am spus,  pe Calvin, să admită ideea respingerii unora conform 1 Petru 2:8 „…la aceasta sunt rânduiţi” şi Iuda 4 „…scrişi de mult pentru osânda aceasta”.

Da, lepădarea e inclusă în planul divin, dar nicăieri în Biblie ea nu apare ca o dorinţă a lui Dumnezeu, ci ca ceva ce El a fost „nevoit” să facă pentru a-Şi arăta puterea (Romani 9:17), a „suferit cu multă răbdare” (Romani 9:22) niste vase ale mâniei facute pentru pieire” (continuarea versetului am adaugat-o eu).

5:23bis ♦ Aici, primul aliniat este super. In al doilea aliniat eu nu-L vad pe Dumnezeu “nevoit a suferi cu multă răbdare” niste vase ale mâniei Sale, facute special pentru pieire. Vasele acelea EL le-a facut in mod special pentru gheena. Si erau necesare, ca sa-Si descopere EL puterea chiar si in ele, macar ca nu-Si gasea placerea in ele, trebuindu-i si multa rabdare spre a-Si implini tot ce-Si propusese. Vasele mâniei (precum Faraon) erau scrise in Cartea Lui, si tot EL trebuia sa implineasca scenariul. Faraon nu era vas al mâniei din vina propie. Nu s-a zidit el singur de asa maniera. El a fost zidit sa fie asa, chiar de catre Dumnezeu.

Acelas Dumnezeu a facut si vase ale indurarii pregatite mai dinainte pentru slava, adica pentru mantuire (versetul 23). Dumnezeu fiind Olarul, a facut atat vase ale mâniei in care nu-Si gasea placerea, cat si vase ale bucuriei in care EL Isi gasea toata placerea Sa. Vasele  mâniei fiind necesare tot asa cum si neghina este necesara pentru ca Grâul sa rodeasca.

Fara meghina, Grâul n-ar muri/putrezi… si daca nu moare mai intâi, nici nu rodeste.

“Adevarat, adevarat va spun ca daca grauntele de grau care a cazut pe pamant nu moare, ramane singur; dar daca moare, aduce mult rod” (Ioan.12:24).

5:24 ♦n)„Dumnezeu nu găseşte plăcere în cel ce urmează a se pierde (Evrei 10:38). Compatibilitatea predestinaţiei şi dreptului liber şi responsabil uman este înţeleasă prin rolul credinţei. Credinţa este actul de accept uman a ceea ce de fapt a făcut (face) Dumnezeu, iar necredinţa este actul de respingere a tot ce este şi face Dumnezeu. Astfel, Domnul Isus se ruga în Ioan 17:8, arătând cum Tatăl i-a oferit pe cei ce au devenit apostoli, dar aceasta s-a evidenţiat prin faptul că ei au crezut. La fel se întâmplă întotdeauna: „toţi cei rânduiţi să capete viaţa veşnică, au crezut” (Faptele Apostolilor 14:48; Ioan 17:20).”

Aici eu vad credinta omului nu ca un merit personal. Credinta nu o are omul cu de la el putere. Nu si-o confectioneaza singur. Credinta este un dar de la Dumnezeu. Daca Dumnezeu te inzestreaza cu un anumit fel de credinta, tu te vei manifesta in acel fel. Functie de credinta cu care esti dotat, tu devii corect sau gresit. Deci nu din vina ta sau datorita meritului tau. Rezulta ca cei care-s  rânduiţi să capete viaţa veşnică, au crezut datorita faptului ca Dumnezeu i-a dotat cu asemenea credinta, fara ca ei sa aiba vre-un merit personal.

5:25 ♦o)„Aceeaşi imagine apare şi în 2 Tesaloniceni 2:10-17, unde sunt prezentaţi cei ce sunt pe calea pierzării, cei care s-au lepădat de credinţă, şi n-au primit dragostea adevărului, motiv pentru care Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire ca să creadă o minciună. Tot aici, textul Biblic se referă la cei aleşi de la început, prin Tatăl care ne-a iubit. Fapt valabil pentru toţi cei ce nu se lasă clătinaţi şi rămân în adevăr.”

Aici eu vad ca cei ce sunt pe calea pierzării, n-au ales ei de capul lor asemenea cale. Ei se afla in directia pierzarii functie de cum este scris in Carte in dreptul lor, si Dumnezeu nu face nimic ca sa-i intoarca din drumul lor, ci chiar le trimite o lucrare de rătăcire ca să creadă o minciună, ca nu cumva sa vada si calea corecta spre mantuire.

5:26 ♦ De ce s-a stins lumina? Cine se joaca cu intrerupatoarele? Sau e o avarie la generatoarele din vale? Parca se aud motoarele… Si este si lumina acolo…

Aprindeti farurile de la autobuz sau lanternele, ca sa vedem ce se-ntampla!…

Poftim?!… Cum asa?… Si doar v-am avertizat sa nu calcati pe cablurile electrice, dar nu mi-am imaginat ca tabloul de sigurante este deschis… s-a pierdut din vedere amanuntul acesta… Opriti total curentul inainte de a atinge copilul, deoarece, in caz contrar, riscati sa va electrocutati si voi…

Aduceti baiatul aici!… Repede!… Sper sa nu fie decat lesinat. Poate c-a fost doar zguduit un pic, si datorita socului si-o fi pierdut cunostinta… n-are arsuri?… n-are.

Reaprindeti lumina!…

Este vre-un medic printre voi?… veniti repede ca nu-i de gluma…

Cum e?… Nu se poate! Chiar a murit?… Asta ne mai trebuia acum… Sa vezi cercetari de aici in colo… procuratura… politia… si n-avem autorizatie sa tinem adunare aici… Ce-i de facut? Degeaba-l duceti la spital. Ne legam la cap fara sa ne doara. Dar trebuie chemata ambulanta totusi. Ce-o fi o fi.

Va rog nu intrati in panica!… Sunteti parintii lui?… Stati un pic si nu va agitati… oricui i se poate intampla. Nu este vina voastra ca nu l-ati supravegheat. Voi erati atenti la predica. Si copilul se juca… Dar va rog sa va linistiti!… faceti-i respiratie gura la gura!… cred ca pierdem timpul…

5:26 ♦ Ar trebui facuta o groapa in pamânt… parca-mi amintesc ca asa trebuie procedat cu electrocutatii… Vedeti ca sunt doua lopeti in primul camion…

Pâna se sapa groapa, puneti in narile copilului niste dopuri de vata… si-n urechi la fel… acum infasurati-l in cearsaf… nu lasati capul descoperit!…

Ati anuntat ambulanta?… sper sa vina repede, dar nici noi nu putem sta degeaba.

Asezati copilul in groapa, si acoperiti-l cu ţărână peste tot!… asteptam atenti sa vedem daca misca mânutile lasate afara…

Pregatiti masina mea sa-l ducem la spital!… ca ambulanta cine stie cand apare la distanta asta. Tine-ti cheile… si tu vei conduce… Stii s-ajungi la spital?… bine.

Parintii vor sta cu copilul in spate… Sunati-ma indiferent ce se-ntâmpla!…

Scoate-ti dopurile din nari si din urechi!…

Deja au trecut 25 minute de la electrocutare… E foarte tarziu.

Daca va intalniti cu ambulanta, faceti transbordarea!… macar ca nu cred sa poata face ei ceva dupa atâta timp.

5:26 ♦ Hei! Dar voi chiar ati luat in serios?.., Stop! Unde va duceti?… Iesiti afara din masina!

Ce va uitati asa mirati la mine? Am facut tot ce-i omeneste posibil, si copilul a ramas mort. Nici la spital nu-l vor reanima. Noi am facut dupa mintea noastra si dupa priceperea noastra in mod natural, fara a tine cont ca Domnul e aici, si ca EL poate lucra in mod supranatural. Ambulanta va gasi copilul inviat. Si eu cred ca nici nu-i cazul a se proceda la invierea copilului. Domnul poate sa-l restaureze de la momentul de dinaintea electrocutarii.

Cum era copilul inainte de electrocutare? Era viu. Daca era viu, rezulta ca prin restaurare copilul va fi din nou viu fara a fi nevoie de inviere.

Duceti copilul inapoi unde se afla inainte de a porni la joaca nesupravegheat. Si voi stati la locurile voastre fara sa mai plângeti, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, ca si cum nici nu va asteptati sa scape copilul de sub control.

Poate nu stiti ca Destinul mai are si ramificatii. Una din ramificatiile destinului acestui copil, era ca el sa moara prin electrocutare in aceasta seara aici unde ne aflam noi acum. Dar o alta ramificatie este ca el sa nu moara decat la adanci batraneti, in alte conditii.

5:26 ♦ Este exact cum i s-o intamplat lui Ezechia care trebuia sa moara de o boala de maruntaie. Cine pregatise boala aceea? Cine stabilise cand trebuia sa moara Ezechia? Eu am vazut ca Domnul stabilise cand si cum trebuia sa moara. Hai sa ne convingem!

“Proorocul Isaia a venit la Ezechia, si i-a zis: “Asa vorbeste Domnul: “randuieste ce ai de randuit casei tale, caci vei muri si nu vei mai trai” (2Regi 20:1 Isaia 38:1).

Cine vorbise prin proorocul Isaia? Auzi ca vorbise Dumnezeu. Asa era una din ramificatiile destinului lui Ezechia. Si ar fi murit daca acelasi Dumnezeu n-ar fi schimbat macazul pe o alta ramificatie ce prelungea viata lui Ezechia cu inca 15 ani. (Isaia 38:5)

Proorocul Isaia a luat o turta de smochine, a pus-o pe umflatura si Ezechia a scapat de boala de maruntaie (2Regi 20:7) continuand sa traiasca inca 15 ani.

Problema e ca in cazul nostru nu este ceva similar. Copilul deja este mort… si nu am la indemana turta de smochine. Dar pentru ca smochinele sunt fructe… luati cearsaful in care a fost infasurat copilul… faceti o colecta de tot felul de fructe in cearsaf… si puneti cearsaful cu tot cu fructe peste copil…

5:26bis ♦ Acum Doamne Sfinte, ai vazut ca am facut tot ce-am avut indemn de la Tine. Ingaduie Te rog sa se schimbe macazul destinului acestui copil pe ramificatia in care el trebuie sa traiasca pina la adanci batraneti. Porunceste cu gura mea ca sa se intoarca sufletul copilului inapoi in trupul abandonat, astfel incat el sa fie restaurat dinainte de electrocutare.

Poruncesc acum in Numele Domnului Isus Hristos cel rastignit si inviat, ca duhul de viata care a fost in trupul copilului, sa se intoarca inapoi sa-l ia in primire si sa-l conduca pina la adanci batraneti! Voi face numaratoarea invesa. Cand voi zice “0” sa insufletesti copilul imediat, fara sa-l sperii… 3… 2… 1… 0.

Gata. Imbratisati copilul cu grija sa nu-l sufocati! Iata ca si el va imbratiseaza…

Dati-i Slava Domnului Isus si multumiti-I cum stiti voi mai bine, si nu uitati sa va botezati in Numele Lui, pentru ca este singurul Nume in care avem Mantuirea.

5:26 ♦ Iata ca a ajuns si Politia impreuna cu Ambulanta exact cand nu mai este nevoie de ea. Va rog sa-i spuneti ca deja nu mai este nevoie de asistenta medicala intrucât cazul e rezolvat… Aha. Trebuie o declaratie de la câti-va martori… Va rog sa completati voi tot ce-ati vazut, in timp ce eu voi fi la dispozitia politistilor pentru lamuriri…

Va rog sa aveti un pic de rabdare!…

Gata cu ingrijorarea. Au fost intelegatori cu noi… Au primit incuviintarea din partea autoritatilor sa ne asigure ei asistenta medicala pe toata perioada cat vom fi aici. Va veni si o masina a pompierilor ca sa fie la indemana in caz de incendiu. Deasemeni si politia ne va supraveghea pentru orice eventualitate. Cu ocazia asta vor asista si ei la programul de vindecare ce urmeaza. Si ne-au obligat sa punem lacat la tabloul de sigurante, si un paznic.

Multumim Domnului ca le-au inmuiat inimile si nu ne-o amendat… nici nu ne-o evacuat.

Numai ca eu n-am terminat predica…

Ar mai fi multe de spus, dar ma voi rezuma inca la cateva aspecte in mod fugitiv.

Ati vazut cu totii ca eu fara Domnul nu pot face nimic. Nici voi nu puteti. Dar EL este aici tocmai ca sa ne dea putere a face ceea ce tot EL a pregatit sa facem.

  • Îmi place să redactez predicile pe care Dumnezeu mă îndeamnă a le face de cunoscut lumii în aceasta vreme a sfârşitului de timp. A sosit vremea ca să se ştie că Bartolomeu, Vlaicu Traian, Tanase Skatiu, V.T, Felix Kraft, sunt doar cele mai folosite usere ale mele. Erau o strategie de a posta predici şi comentarii pe siteul „Resurse Creştine”, unde afişarea lor n-ar fi rezistat dacă aş fi folosit numele meu adevărat de Valentin Trifan. Ştergerea sistematică a predicilor şi comentariilor……

Anunțuri

Despre behaitul oilor si Glasul Pastorului

caci "Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine "...
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

nimic

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s