Branhamistii ( si eu , deci ) invata ca toate „povestile minunate ” despre faptele proorocilor , relatate in Vechiul Testament sunt exemple sau preumbriri la lucraile pe care Dumnezeu le cere de la Biserica Lui, sa le faca , cu atat mai mult cu cat El le-a demonstrat inca si inca o data , lucrand in Fiul Sau Isus Hristos aceleasi transformari in natura si in trupuri umane pe care le face pana in zilele noastre prin unii oameni care SE PUN LA DISPOZITIA LUI .
Elisei, ucenicul profetului Ilie , a fost unul din acei oameni , si noi citim povestea lui :
„. O femeie dintre nevestele fiilor prorocilor a strigat lui Elisei: „Robul tau, barbatul meu, a murit, si stii ca robul tau se temea de Domnul; si cel ce l-a imprumutat a venit sa ia cei doi copii ai mei si sa-i faca robi.”Elisei i-a zis: „Ce pot sa fac pentru tine? Spune-mi ce ai acasa?” Ea a raspuns: „Roaba ta n-are acasa decat un vas cu untdelemn.” Si el a zis: „Du-te de cere vase de afara de la toti vecinii tai, vase goale, si nu cere putine. . Cand te vei intoarce, inchide usa dupa tine si dupa copiii tai; toarna din untdelemn in toate aceste vase si pune deoparte pe cele pline.” Atunci ea a plecat de la el. A inchis usa dupa ea si dupa copiii ei; ei ii apropiau vasele, si ea turna din untdelemn in ele. Cand s-au umplut vasele, ea a zis fiului sau: „Mai da-mi un vas.” Dar el i-a raspuns: „Nu mai este niciun vas.” Si n-a mai curs untdelemn. Ea s-a dus de a spus omului lui Dumnezeu lucrul acesta. Si el a zis: „Du-te de vinde untdelemnul si plateste-ti datoria; iar cu ce va ramane, vei trai tu si fiii tai.”
Intr-o zi, Elisei trecea prin Sunem. Acolo era o femeie bogata. Ea a staruit de el sa primeasca sa manance la ea. Si ori de cate ori trecea, se ducea sa manance la ea. Ea a zis barbatului ei: „Iata, stiu ca omul acesta care trece intotdeauna pe la noi este un om sfant al lui Dumnezeu. Sa facem o mica odaie sus, cu ziduri, si sa punem in ea un pat pentru el, o masa, un scaun si un sfesnic, ca sa stea acolo cand va veni la noi.”. Elisei, intorcandu-se la Sunem, s-a dus in odaia de sus si s-a culcat acolo. El a zis slujitorului sau, Ghehazi: „Cheama pe sunamita aceasta!” Ghehazi a chemat-o, si ea a venit inaintea lui. Si Elisei a zis lui Ghehazi: „Spune-i: „Iata, pentru noi tu ti-ai facut toata tulburarea aceasta, noi ce putem face pentru tine? Trebuie sa vorbim pentru tine imparatului sau capeteniei ostirii?” Ea a raspuns: „Eu locuiesc linistita in mijlocul poporului meu.” Si el a zis: „Ce sa fac pentru ea?” Ghehazi a raspuns: „Ea n-are fiu, si barbatul ei este batran.” Si el a zis: „Cheam-o!” Ghehazi a chemat-o, si ea a venit la usa. Elisei i-a zis: „La anul, pe vremea aceasta, vei tine in brate un fiu.” Si ea a zis: „Nu! domnul meu, omule al lui Dumnezeu, nu amagi pe roaba ta!” . Femeia a ramas insarcinata si a nascut un fiu chiar pe vremea aceea, in anul urmator, cum ii spusese Elisei. Copilul s-a facut mare. Si intr-o zi, cand se dusese pe la tatal sau la seceratori, a zis tatalui sau: „Capul meu! Capul meu!” Tatal a zis slujitorului sau: „Du-l la mama sa!” . Slujitorul l-a luat si l-a dus la mama sa. Si copilul a stat pe genunchii mamei sale pana la amiaza, si apoi a murit. . Ea s-a suit, l-a culcat pe patul omului lui Dumnezeu, a inchis usa dupa ea si a iesit. . A chemat pe barbatul ei si a zis: „Trimite-mi, te rog, un slujitor si o magarita; vreau sa ma duc in graba la omul lui Dumnezeu, si apoi ma voi intoarce.” Si el a zis: „Pentru ce vrei sa te duci astazi la el? Doar nu este nici luna noua, nici Sabat.” Ea a raspuns: „Fii pe pace!” Apoi a pus saua pe magarita si a zis slujitorului sau: „Mana si pleaca, sa nu opresti pe drum decat cand ti-oi spune.” Ea a plecat deci si s-a dus la omul lui Dumnezeu, pe muntele Carmel. Omul lui Dumnezeu a vazut-o de departe si a zis slujitorului sau, Ghehazi: „Iata pe sunamita aceea! Acum, alearga, dar, inaintea ei si spune-i: „Esti bine? Barbatul tau si copilul sunt bine?” Ea a raspuns: „Bine.” Si cum a ajuns la omul lui Dumnezeu pe munte, i-a imbratisat picioarele. Ghehazi s-a apropiat s-o dea inapoi. Dar omul lui Dumnezeu a zis: „Las-o, caci este tare amarata, si Domnul mi-a ascuns lucrul acesta si nu mi l-a facut cunoscut.” Atunci ea a zis: „Am cerut eu oare domnului meu un fiu? N-am zis eu: „Nu ma amagi”?” Si Elisei a zis lui Ghehazi: „Incinge-ti mijlocul, ia toiagul meu in mana si pleaca. Daca vei intalni pe cineva, sa nu-l intrebi de sanatate; si daca te va intreba cineva de sanatate, sa nu-i raspunzi. Sa pui toiagul meu pe fata copilului.”Mama copilului a zis: „Viu este Domnul si viu este sufletul tau, ca nu te voi parasi.” Si el s-a sculat si a mers dupa ea. Ghehazi le-o luase inainte si pusese toiagul pe fata copilului, dar n-a dat nici glas, nici semn de simtire. S-a intors inaintea lui Elisei, i-a spus lucrul acesta si a zis: „Copilul nu s-a trezit. Cand a ajuns Elisei in casa, iata ca murise copilul, culcat in patul lui . Elisei a intrat si a inchis usa dupa ei amandoi si s-a rugat Domnului. S-a suit si s-a culcat pe copil; si-a pus gura pe gura lui, ochii lui pe ochii lui, mainile lui pe mainile lui, si s-a intins peste el. Si trupul copilului s-a incalzit. Elisei a plecat, a mers incoace si incolo prin casa, apoi s-a suit iarasi si s-a intins peste copil. Si copilul a stranutat de sapte ori si a deschis ochii.. Elisei a chemat pe Ghehazi si a zis: „Cheama pe sunamita.” Ghehazi a chemat-o, si ea a venit la Elisei, care a zis: „Ia-ti fiul!” Ea s-a dus si s-a aruncat la picioarele lui si s-a inchinat pana la pamant. Si si-a luat fiul si a iesit afara.
Elisei s-a intors la Ghilgal, si in tara bantuia o foamete. Pe cand fiii prorocilor sedeau inaintea lui, a zis slujitorului sau: „Pune oala cea mare si fierbe o ciorba pentru fiii prorocilor!” Unul din ei a iesit pe camp sa culeaga verdeturi; a gasit vita salbatica si a cules din ea curcubete salbatice, pana si-a umplut haina. Cand s-a intors, le-a taiat in bucati in oala cu ciorba, caci nu le cunostea. Au dat oamenilor acelora sa manance. Dar, cum au mancat din ciorba aceea, au strigat: „Omule al lui Dumnezeu, moartea este in oala!” Si n-au putut sa manance. . Elisei a zis: „Luati faina.” A aruncat faina in oala si a zis: „Da oamenilor acestora sa manance.” Si nu mai era nimic vatamator in oala.. A venit un om din Baal-Salisa. A adus paine din cele dintai roade omului lui Dumnezeu, si anume douazeci de paini de orz si spice noi in sac. Elisei a zis: „Da oamenilor acestora sa manance.” Slujitorul sau a raspuns: „Cum pot sa dau din ele la o suta de insi?” Dar Elisei a zis: „Da oamenilor sa manance; caci asa vorbeste Domnul: „Vor manca si va mai ramane.” . Atunci le-a pus painile inainte; si au mancat si le-a mai si ramas, dupa cuvantul Domnului.
Va rog sa observati lucrari asemanatoare relatate in Biblie, pe care le-a facut Dumnezeu , slujindu-se de alte persoane umane , ca sa vedeti ca ” Isus Hristos este acelasi, ieri, si azi si intotdeauna ” si oridecate ori se petrec lucruri supranaturale ca acestea, numai Duhul lui Dumnezeu este in stare sa semneze ca AUTOR . Si sa fiti cu mare grija sa nu cadeti in pacatul de HULA IMOPOTRIVA DUHULUI SFANT , cautand la fata si neputintele celor prin care lucreaza EL .
