PENTRU cei ce vor sa stie ce a predicat ILIE ….. 1.

M-am  decis  sa  prezint  pentru  toti  cititorii cei  care  se  gandesc  ca ei  stiu  si  pentru  acei  care  habar nu au  si  totusi  vorbesc  verzi  si  uscate , numai  ca  sa nu  taca ,despre  viata si  slujba  slujitorului lui  Dumnezeu  William  Branham,  ( care a trecut in  vesnicie  acum  46 de ani , intr-un  accident  de  automobil pe  „Drumul spre  Amarrillo” Texas, (cine-si  mai  aminteste oare  cantecul  cu acest titlu  al lui  Tom Jones ?)

m-am  decis, deci  sa  prezint  traducerea  unor  fragmente  din  predicile  pe  care  el  le-a  vorbit  intotdeauna  inainte  de  a  se  ruga  pentru  miile  de  oameni  bolnavi   fiindca  aceasta  era  insarcinarea  pe  care  a primit-o  de la  Ingerul Domnului :  ”  sa  faci  astfel  incat  oamenii sa te  creada ”  si  atunci  nici o  boala  nu  se va putea impotrivi  rugaciunii tale .”

Au  trait  si  traiesc si  astazi  multi  frati  cu  credinta de  vindecare a  bolnavilor , a  caror slujba  este  cunoscuta  , fiindca  mijloacele  de comunicare  de azi  sunt  performante. (indeosebi  internetul  ca  mijloc de  publicitate)   insa  nici  inainte  si  nici  dupa  acea  slujba  la  care  era  prezent  Ingerul  Domnului,  nu  a  obtinut  cineva  asemenea  performante  (  mii  de  oameni  vindecati  intr-o  singura  adumare )

Citind  aceste  subiecte  –William  Branham  a  vorbit  despre  lucruri  spirituale  pe care   putini  predicatori  se  incumeta  sa  le  abordeze –  veti  judeca  singuri  cele  citite ( sau ) si veti  fi  judecati  de  Acela  care  a  trimis  pe  slujitorul  Lui  ca  sa  vi  le  prezinte .!

         „Să rămânem un moment în picioare şi să ne plecăm inimile înaintea lui Dumnezeu.

Tatăl nostru ceresc, Îţi suntem foarte recunoscători pentru privilegiul pe care îl avem de a fi adunaţi din nou împreună în Numele Domnului Isus. Te rugăm să ne ierţi păcatele în timp ce suntem aici şi ne îndreptăm privirile spre lucrurile eterne şi spre Viaţa care este dincolo de lucrurile muritoare. Te rugăm să ne dai călăuzirea Ta cu privire la lucrurile spre care trebuie să ne îndreptăm ca să ştim ce să facem acum, în prezent şi în viitor, ca să câştigăm locul acela minunat care ne-a fost făgăduit.

În ţară sunt foarte mulţi bolnavi şi oameni în nevoi, care nu şi-au sfârşit călătoria încă, dar marele nostru duşman, şi nu numai al nostru ci al tuturor, i-a înconjurat cu intenţia de a le curma viaţa, de a-i trimite prematur într-un mormânt. Te rugăm pentru ei astăzi, Doamne, ca să le dai harul şi mila Ta, pentru ca viaţa lor să fie prelungită până la timpul hotărât.

Aici, pe platformă şi pe amvon, sunt batiste şi obiecte, iar adunarea şi holurile sunt pline de bolnavi care stau pe paturi. Cei care au suficientă putere stau pe scaune în adunare.

O, Dumnezeule veşnic, Cel binecuvântat, ascultă-ne rugăciunea din dimineaţa aceasta, prin Sângele Domnului Isus. Nu privi la meritele noastre, căci nu avem, ci priveşte la faptul că El a stat în locul nostru şi este Cel ce ne reprezintă în această rugăciune. Fă ca fiecare să fie vindecat spre slava Ta, Doamne.

Binecuvântează aceste batiste şi fă ca bolnavii să fie vindecaţi în timp ce vor fi puse peste ei, pentru că acum, când aşteptăm marele serviciu de vindecare, credem că vei desfăşura înaintea noastră Calea Vieţii, Doamne, ca să putem cunoaşte, prin Cuvântul Tău, ce trebuie să facem.

Ascultă-ne, pentru că Te rugăm aceasta în Numele lui Isus. Amin.

Acum aş vrea să ne ridicăm în picioare şi să dăm ascultare Cuvântului. Vom citi din 2 Petru capitolul 3 şi apoi din Apocalipsa 21.

O, Doamne, în timp ce stăm în picioare, Te rugăm să umpli inimile noastre de bucurie pentru că citim din Cuvântul Tău şi ştim că Isus a spus că „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece”, şi că „Toată Scriptura trebuie să se împlinească”. Astfel, acum când vom citi aceste lucruri, fă să primim o înţelegere de la Tine referitor la timpul    în care trăim, pentru că Îţi cerem aceasta în Numele lui Isus. Amin.

2 Petru capitolul 3:Preaiubiţilor, aceasta este a doua epistolă pe care v-o scriu. În amândouă caut să vă trezesc mintea sănătoasă, prin înştiinţări,  ca să vă fac să vă aduceţi aminte de lucrurile vestite mai dinainte de sfinţii proroci, şi de porunca Domnului şi Mântuitorului nostru, dată prin apostolii voştri.Înainte de toate, să ştiţi că în zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri, care vor trăi după poftele lor, si vor zice: „Unde este făgăduinţa venirii Lui? Căci de când au adormit părinţii noştri , toate rămân aşa cum erau de la începutul zidirii.

Căci înadins se fac că nu ştiu că odinioară erau ceruri şi un pământ scos prin Cuvântul lui Dumnezeu din apă şi cu ajutorul apei.Şi că lumea de atunci a pierit tot prin ele, înecată de apă.

Iar cerurile şi pământul de acum sunt păzite şi păstrate, prin acelaşi Cuvânt, pentru focul din ziua de judecată şi de pieire a oamenilor nelegiuiţi.Dar, preaiubiţilor, să nu uitaţi un lucru: că pentru Domnul o zi este ca o mie de ani şi o mie de ani sunt ca o zi.”

Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii, ci are o îndelungă răbdare pentru voi, şi doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă.

Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul cu tot ce este pe el va arde.

Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă,

aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului.

Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea.

De aceea, preaiubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină şi în pace.

Să credem că îndelunga răbdare a Domnului nostru este mântuire, cum v-a scris şi preaiubitul nostru frate Pavel, după înţelepciunea dată lui,

ca şi în epistolele lui, când vorbeşte despre lucrurile acestea. În ele sunt unele lucruri grele de înţeles, pe care cei neştiutori şi nestatornici le răstălmăcesc ca şi pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor.

Voi deci, preaiubiţilor, ştiind mai dinainte aceste lucruri, păziţi-vă ca nu cumva să vă lăsaţi târâţi de rătăcirea acestor nelegiuiţi şi să vă pierdeţi tăria;

ci creşteţi în harul şi cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos. A Lui sa fie slava, acum şi în ziua veşniciei. Amin.”

Acum voi citi câteva cuvinte din „Descoperirea lui Isus Hristos”, Apocalipsa, capitolul 21:

Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că pământul dintâi şi cerul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era.

Şi eu am văzut coborându-se din cer de la Dumnezeu, cetatea sfântă, noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei.

Şi am auzit un glas care ieşea din scaunul de domnie şi zicea: „Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor.

El va şterge orice lacrimă din ochii lor, şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.”

Cel ce şedea pe scaunul de domnie a zis: „Iată, Eu fac toate lucrurile noi!” Şi a adăugat: „Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezut şi adevărate.”

Apoi mi-a zis: „S-a isprăvit! Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul! Celui ce îi este sete, îi voi da să bea fără plată din izvorul apei vieţii.

Cel ce va birui, va moşteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui şi el va fi fiul Meu.”

Haideţi să ne rugăm din nou.Doamne Isuse, având o asemenea promisiune şi o vorbire atât de serioasă, pe care ne-a dat-o însuşi Isus şi apostolul, cu referire la timpul de care ne apropiem, dă-ne călăuzirea Ta ca să putem şti cum să întâmpinăm toate aceste lucruri în mod corect pentru că ştim că ele vor veni. Scriptura trebuie să se împlinească şi aşa va fi.

Acum, în timp ce vom studia Cuvântul, cerem din nou harul Tău. Fii cu noi şi descoperă-ne aceste lucruri, Doamne, pentru că Îţi cerem aceasta în Numele lui Isus. Amin.Puteţi să vă aşezaţi.

În trecut, noi am studiat cele şapte Peceţi şi cele şapte Biserici. Fratele Vayle şi alţi câţiva fraţi, lucrează cu credincioşie la ele ca să le pună sub formă de cărţi. Văzând toate aceste lucruri tainice, care se împlinesc, cred că acum

când le înţelegem putem vedea ceasul în care trăim şi ce poziţie avem.

Apoi, dacă va fi cu voia Domnului, mai târziu vom intra în capitolul 12 din Apocalipsa, care se petrece între venirea Domnului şi sfârşitul trâmbiţelor. Noi vom încerca să readucem această temă ca să arătăm cine este Satana, ce a făcut el, de unde vine, care este scopul lui şi cum marea lui frumuseţe i-a pricinuit căderea. Frumuseţea a fost cursa care i-a pricinuit căderea.

Eu cred că este imposibil ca un om care priveşte corect să nu înţeleagă „Sămânţa şarpelui”. Aş vrea să fac o provocare pentru toţi cei care au o minte sănătoasă şi vor să privească problema aceasta simplu şi cu înţelegere, deoarece cred că şi un copil o poate înţelege. Vedeţi? Noi revenim din nou asupra acestui lucru.

Motivul pentru care am citit din 2 Petru 3 şi l-am comparat cu Apocalipsa 21, este că în ambele locuri se vorbeşte despre acelaşi subiect, dar Ioan nu a scris niciodată ca şi Petru. Noi înţelegem că această „Casă” mare a Miresei va fi pe acest pământ. Dar dacă citim ceea ce scrie în Apocalipsa 21, vedem că apostolul Ioan, profetul, spune că: Eu am văzut un cer nou şi un pământ nou…” iar aceste cuvinte sună ca şi cum ar fi vorba de o distrugere.

Întotdeauna eu primesc mesajele prin rugăciune, adică stau în rugăciune până când El îmi dă o descoperire. Pentru aceasta aştept câteva minute până când simt că Se apropie, apoi verific dacă este corect. Uneori aştept până când primesc şi o viziune, iar după ce primesc totul de la Dumnezeu, merg la Scriptură. Vedeţi? Aceasta este! Totul trebuie să fie confirmat, fiecare problemă spirituală, pentru că Biblia este Descoperirea completă a lui ISUS HRISTOS.

Vedeţi, Ea este Trupul Lui.

Tot în această ordine de idei, vreau să vă spun că uneori găsesc câte un loc, din Scriptură, care mi se pare că nu sună corect şi mă întreb ce anume nu este bine? Atunci merg din nou în rugăciune iar când El vine să mă lumineze, iau din nou Scriptura şi o cercetez.

Biblia aceasta este scrisă în engleză, iar cuvintele englezeşti se modifică tot timpul. Spre exemplu, în Ioan 14 scrie că „În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri”.

Un locaş este o casă. Bine, dar ce este de făcut în cazul acesta? Trebuie să mergem înapoi la original ca să vedem ce spune traducerea „King James” sau chiar la ebraică sau greacă, pentru prima traducere. Acolo vom vedea că scrie: „În Împărăţia Tatălui Meu sunt multe locuri…” Bine, atunci trebuie să mergeţi la timpul în care a fost tradusă Biblia pentru regele James. În limba engleză „împărăţia” era numită „casă”, iar regele era „tată” pentru supuşii lui. Acesta este motivul pentru care s-a tradus aşa: „În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri…” Vedeţi? Apoi aveţi cuvintele pe care vreţi să le urmăriţi.

Eu nu v-am spus niciodată de la acest amvon altceva decât Scriptura corectă. Aceasta este cauza pentru care a fost descoperită „sămânţa şarpelui” şi toate celelalte taine. Vedeţi?

Adevărul este că dacă cineva, un oarecare, ar citi: „În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri…” şi nu s-ar opri ca să se roage şi apoi să studieze mai departe, ar intra într-o mare confuzie. Vedeţi? Dar cereţi-I lui Dumnezeu şi, dacă problema ridicată vine de la El, vă va descoperi întotdeauna Cuvântul Său.

Ioan nu explică schimbarea, cum vine asta. Nu, el nu explică! Acest lucru îl face Petru. Ioan spune doar:

Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou, pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi, pieriseră şi marea nu mai era.

Şi eu am văzut coborându-se din cer de la Dumnezeu, cetatea sfântă, noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei.” (Apocalipsa 21. 1-2).

Dar să ne întoarcem acum la 2 Petru ca să aflăm cum explică el că va avea loc acest proces. Dacă priviţi numai ceea ce a spus Ioan: „…pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră”, aceasta înseamnă că au fost distruse.

Vedeţi, asta sună foarte neobişnuit. Lucrul acesta m-a izbit şi pe mine, de aceea am început să privesc atent cuvântul „pass away” care înseamnă „a trece”.

Un lucru este clar: că ambii apostoli şi profeţi au vorbit despre acelaşi lucru.

Vom citi acum din cartea lui Isaia. Dacă vreţi sa vă notaţi, este vorba de Isaia 65.17. În capitolul acesta Isaia vorbeşte despre Mileniu, despre acea mie de ani de odihnă pentru copiii lui Dumnezeu. Aici el spune că toate lucrurile dintâi au trecut şi că în continuare ei vor construi case şi le vor locui.

Isaia 65. Haideţi să citim câteva minute de aici. Vom începe cu versetul 17:

Căci, iată, Eu fac ceruri noi şi un pământ nou…”

Isaia este prorocul care a cuprins întreaga Biblie în profeţiile sale. Astfel, el a început cu creaţia; la mijlocul cărţii, pe la capitolul 40 se relatează venirea lui Ioan Botezătorul, Noul Testament, şi apoi merge până la Apocalipsa, în Mileniu. Cartea lui Isaia conţine 66 de capitole, iar Biblia are 66 de cărţi. El a scris un comentariu complet al Bibliei.

Aici, în capitolul 65, noi vedem că el vorbeşte despre Mileniu şi apoi mai urmează încă un capitol. Observaţi cât este de minunat?

Căci, iată, Eu fac ceruri noi şi un pământ nou; aşa că nimeni nu-şi va mai aduce aminte de lucrurile trecute, şi nimănui nu-i vor mai veni în minte.

Ci vă veţi bucura şi vă veţi veseli, pe vecie, pentru cele ce voi face. Căci voi preface Ierusalimul în veselie, şi pe poporul lui în bucurie.

Eu însumi Mă voi veseli asupra Ierusalimului, şi Mă voi bucura de poporul Meu; nu se va mai auzi în el de acum nici glasul plânsetelor, nici glasul ţipetelor.

Nu vor mai fi în el nici copii cu puţine zile, nici bătrâni care să nu-şi împlinească zilele. Căci cine va muri la vârsta de o sută de ani va fi încă tânăr, şi cel ce va muri la vârsta de o sută de ani va fi blestemat ca păcătos.

Vor zidi case şi le vor locui: vor sădi vii şi le vor mânca rodul.

Nu vor zidi case, ca altul să locuiască în ele, nu vor sădi vii, pentru ca altul să le mănânce rodul, căci zilele poporului Meu vor fi ca zilele copacilor, şi aleşii Mei se vor bucura de lucrul mâinilor lor.

Nu vor munci degeaba, şi nu vor avea copii ca să-i vadă pierind, căci vor alcătui o sămânţă binecuvântată de Domnul, şi copiii lor vor fi împreună cu ei.”

Acum fiţi atenţi căci acesta este locul în care voi ajunge eu:

Înainte de a Mă chema, le voi răspunde; înainte ca să isprăvească vorba, îi voi asculta!

Lupul şi mielul vor paşte împreună, leul va mânca paie cu boul, şi şarpele se va hrăni cu ţărână. Nici un rău, nici o vătămare nu se va face pe tot muntele Meu cel sfânt, zice Domnul.”

O, ce făgăduinţă mare au primit, încă de atunci, aceşti profeţi mari şi înţelepţi învăţători ai Bibliei, ei văzând această zi glorioasă care vine.

Poate cineva se gândeşte că Isaia a văzut că toată planeta va fi distrusă, când a spus:

Căci, iată, Eu fac ceruri noi şi un pământ nou…”

Vedeţi, când spunem că cerurile şi pământul au trecut, ne gândim că ele au fost distruse, dar un studiu mai atent, cu ajutorul Duhului Sfânt, ne va ajuta să vedem adevărul despre acest verset, şi aceasta este ceea ce doresc să facem în continuare.

Numai atmosfera din jur şi păcatul care este pe pământ, vor fi distruse. Vedeţi? Noi ştim că „cerurile” înseamnă „atmosfera de sus”. Înţelegeţi?

Ce înseamnă aceasta? Că toate bolile, spinii, moartea, politica, bărbaţii păcătoşi şi femeile păcătoase, duhurile rele, toate vor fi distruse, vor dispare. Vedeţi? El va face lucrul acesta pentru că noi vom trăi chiar aici.

Vom dovedi lucrul acesta cu Biblia. Acesta este locul în care vom locui noi.

Acum observaţi. Neghina, germenii, toate bolile şi alte lucruri, vor fi îndepărtate complet. Toate lucrurile făcute de oameni: politica, păcatul şi toate duhurile rele cu care este contaminată lumea şi cerurile, căci toate cerurile de deasupra noastră sunt contaminate cu duhuri rele, vor fi distruse.

Acum vom merge puţin mai adânc în aceste lucruri. Vedeţi?

Toate lucrurile acestea există în ceruri (sau în atmosferă), şi pe pământul care este acum. Pământul este contaminat cu toate lucrurile acestea, dar el nu a fost făcut pentru aceasta. Vedeţi? Pământul a fost făcut de Dumnezeu, Creatorul.

Trupurile în care trăim noi acum au fost puse în pământ când Pământul a fost creat de Dumnezeu, pentru că noi suntem creaţi din ţărâna pământului. Toate au fost aşezate acolo. Când Dumnezeu însuşi l-a creat, voi eraţi în gândurile Lui. În El era marele gând veşnic, care era atributul Lui.

Dar păcatul a adus toate aceste lucruri.negative El este încă aici, şi la fel toate puterile lui rele. Acesta este motivul pentru care pământul e atât de murdar acum. Acesta este motivul pentru care întâlnim atâta lepădare şi lucruri murdare: vărsare de sânge, războaie, politică, păcate, curvie şi multe alte murdării. Da, aceasta se întâmplă pentru că Satana este conducătorul acestui pământ şi al atmosferei.

Voi ziceţi: „A atmosferei?” Da, domnilor.

Cerul şi pământul sunt contaminate cu demoni care ne acuză înaintea lui Dumnezeu, dar Isus este Acolo ca să mijlocească pentru noi. În timp ce pârâşul ne arată cu degetul spunând: „Ei fac asta… Ei au făcut cealaltă…” suntem    ncă spălaţi de Sângele Său. El a venit să-l răscumpere pe cel ales, pe cel rânduit mai dinainte.

În 2 Petru capitolul 2, versetele 5-6, apostolul se referă la cele trei stadii ale pământului. Vedeţi, el are trei stadii. Fiţi atenţi cum le aduc:

– lumea veche, scoasă din ape – aceasta este lumea de dinainte de potop;

– lumea actuală, adică lumea prezentă în care trăim noi;

Lumea veche este lumea scoasă din ape, conform Geneza 1.1; apoi a urmat lumea prezentă, lumea de acum, dar El se mai referă la o lume:

– Lumea care va veni – Lumea nouă.

Trei lumi, trei stadii ale lumii.

Observaţi cât de simplu ne aduce Dumnezeu planul Său de mântuire. Oh, aceasta m-a mişcat foarte mult când am văzut-o!

Comparaţi ceea ce vedeţi cu propriii voştri ochi.

Ce a făcut Dumnezeu ca să răscumpere lumea? El a făcut acelaşi plan de mântuire pentru poporul Său, fiindcă El este un Dumnezeu neschimbător şi nu Îşi schimbă nici felul de lucrare. O, ce lucru glorios!

O, cum ne conduce El spre un cort -TRUP- nou prin cele trei stadii ale harului! Dar tot aşa a condus şi lumea: prin trei stadii, după care va veni în lume. Şi aşa cum Dumnezeu vine în lume, după ce ea trece prin trei stadii diferite de curăţire, tot aşa El vine şi la individ prin trei stadii de har. Eu am învăţat aceasta de la început, dar atunci nu eram încă schimbat. Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu.

Voi trebuie să fiţi întotdeauna atenţi la numerele: „3”, „7” şi „12”. Numerele biblice trebuie să corespundă perfect, astfel tot tabloul este încurcat. Dacă nu puteţi înţelege lucrul acesta, rămâneţi în rugăciune. Priviţi până când totul se potriveşte exact.

Dumnezeu este desăvârşit în numărul „3”. Vedeţi?

Observaţi lumea veche, lumea care era înainte de potop; lumea prezentă şi apoi Lumea viitoare.

Planul Lui de mântuire este întotdeauna acelaşi; foloseşte aceeaşi metodă, pentru că nu se poate schimba. Astfel, Dumnezeu a spus în Maleahi 3.6: „Eu sunt Domnul, Eu nu Mă schimb.” De aceea calea prin care l-a salvat pe primul om – sângele vărsat al unui nevinovat -, rămâne valabilă pentru următorul om şi pentru toţi cei ce vor fi salvaţi. Este aceeaşi Cale.

Dacă în zilele când Isus a fost pe pământ, El a vindecat un om, înseamnă că şi astăzi trebuie să procedeze la fel. Aşa este corect, pentru că nu s-a schimbat. Oamenii se schimbă, lucrurile se schimbă, dar Dumnezeu rămâne Acelaşi. El este desăvârşit. O, ce nădejde ar trebui să dea lucrul acesta oamenilor bolnavi.

El o va face din nou când va găsi aceeaşi stare. Dacă Dumnezeu a salvat vreodată un om, şi acum o va face pe aceeaşi bază pe care a făcut-o atunci. Dacă El a înviat un om din morţi, o va face şi a doua oară, şi de fiecare dată, pe acelaşi principiu. Dumnezeu nu se schimbă. O, ce nădejde îmi dă acest lucru! Ce este aceasta? Nu e o anumită teorie omenească, nu e părerea unui anumit grup de oameni, ci e Cuvântul Lui neschimbător.

Voi spuneţi: „Este adevărat?”

El a zis: „Dimpotrivă, Dumnezeu să fie găsit adevărat şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi.” (Romani 3.4).

Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.” (Matei 24.35).

Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos…” (2 Timotei 3.16).

Şi nu uitaţii că toată Scriptura se va împlini; fiecare Cuvânt din ea.

Observaţi cât de clar ne vorbeşte Dumnezeu. Noi avem o confirmare bună şi mare… o iubire mare şi binecuvântată de la Dumnezeu!

Îmi amintesc că eram doar un băiat când am văzut acest lucru pentru prima dată în viaţa mea. De când Hristos a lucrat cu mine, m-am gândit întotdeauna la aceste trei stadii sau trepte ale harului. Observaţi acum că acesta este adevărul?

Primul pas este pocăinţa, întoarcerea spre Dumnezeu. Apoi urmează botezul în apă: „Pocăiţi-vă şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos…” (Fapte 2.38).

Vedeţi, botezul în apă urmează ca o confirmare a faptului că păcatele noastre din trecut au fost iertate prin pocăinţă. Aceasta nu are nimic a face cu ceea ce vom face în viitor. Ele sunt doar iertate! „Pocăiţi-vă şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos… De ce? Pentru iertare. Dar iertarea păcatelor din trecut nu are nimic a face cu viitorul. Păcatul nostru a fost şters, tot ceea ce am făcut în trecut.

Daţi-mi voie sa vă arăt lucrul acesta pe tablă. (Fratele Branham desenează pe tablă).

Aici avem o inimă omenească. Eu sunt departe de a fi un artist. Aici este o altă inimă omenească. Inima aceasta are în ea un şarpe care reprezintă păcatul din viaţa omului respectiv. Inima cealaltă are în ea un porumbel, pe Duhul Sfânt. Bine.

Inima cu şarpele în ea, are răutate, invidie, ură, etc. acestea fiind roadele celui ce locuieşte în ea.

În inima cealaltă este pace, dragoste, bucurie şi îndelungă răbdare – roadele Celui ce locuieşte în ea.

Acum fiţi atenţi!

Când tu te întorci şi eşti iertat de păcatele tale, tot ceea ce ai făcut este îndepărtat, dar cel ce te făcea să păcătuieşti este încă acolo. Înţelegeţi?

Când voi vă pocăiţi şi vă botezaţi în Numele lui Isus Hristos, păcatele voastre sunt iertate – sunteţi neprihăniţi. Notaţi aceasta.

Apoi urmează treapta a doua: sfinţirea, care ne pune în ordine mintea ca să gândim corect. Cuvântul „sfinţire” este un cuvânt compus care vine din greacă şi înseamnă „curăţit şi pus de-o parte pentru slujbă.”

Următoarea treaptă este botezul cu Duhul Sfânt şi cu Foc, astfel ca Dumnezeu să poată locui în noi. Focul lui Dumnezeu curăţă inimile noastre de păcat, apoi pune în ele Duhul Sfânt. Abia atunci aducem la suprafaţă Viaţa Duhului, pentru că El este în noi.

Observaţi naşterea naturală. Ce se întâmplă atunci când o femeie naşte un copil? Viaţa naturală o simbolizează pe cea spirituală. Când o femeie naşte, primul lucru care se întâmplă este ruperea apei, după care urmează sângele şi apoi viaţa – duhul. Moaşa prinde copilul şi îl loveşte cu palma (fratele Branham bate din palme) până când acesta începe să plângă. Apă, sânge şi duh.

Când se naşte un copil în Împărăţia lui Dumnezeu, el vine pe aceeaşi cale: apă, Sânge şi Duh.

Sfinţirea, care este cea de-a doua treaptă, curăţă mintea, inima şi gândurile inimii, pregătind-o pentru slujbă. Se poate întâmpla ca un om să se pocăiască de păcate şi cu toate acestea să se mai gândească la ele. Poate a fost un om imoral şi mai are încă gânduri imorale, ele mai sunt încă acolo; poate a fost beţiv şi de fiecare dată când simte miros de băutură, da, dorinţa de a bea mai este încă acolo. Vedeţi?

Dar când ajunge la sfinţire, aceasta scoate aceste dorinţe din el. Înţelegeţi? Sfinţirea ia aceste dorinţe din inimă. Omul mai poate fi ispitit, dar Dumnezeu i-a scos aceste dorinţe din inimă. Însă cu toate acestea, el nu este încă drept.

Urmează botezul cu Duhul Sfânt şi cu Foc. Prin acesta, omul este curăţit şi tot răul este ars. Abia acum el poate fi pus în slujba lui Dumnezeu.

Sfinţirea îl pune numai deoparte pentru slujbă.

Fiţi atenţi cum vin mesajele:

– Martin Luther: neprihănirea;

-John Wesley: sfinţirea;

– penticostalii: botezul cu Duhul Sfânt.

După aceste mesaje nu mai urmează nici o altă epocă. Vedeţi? Noi suntem la sfârşit. Botezul cu Duhul Sfânt curăţeşte inima.

Cât de remarcabil este faptul că El a luat locul nostru şi a venit să trăiască aici prin acelaşi proces.

El şi-a chemat Biserica prin neprihănire, sfinţire şi apoi a botezat-o cu Duhul Sfânt şi cu Foc. A trecut-o prin acest proces pentru ca El însuşi, Duhul Sfânt însuşi, Fiul lui Dumnezeu, să poată trăi în inima omenească.

Vedeţi, înainte ca El să poată veni înăuntru, Biserica trebuie să treacă prin aceste etape.

Lumea în care trăieşte Mireasa Sa, trece prin aceleaşi etape, deoarece este acelaşi plan de mântuire.

Priviţi lumea de dinainte de potop. După ce Mireasa acelui timp s-a pregătit, Dumnezeu a dat lumii vechi botezul cu apă. În felul acesta El a adus neprihănirea, iar prin ea a arătat că El este pe cale să cheme această lume căzută din Eden, şi s-o aducă înapoi prin reaşezare.

Apoi a venit Hristos şi Şi-a vărsat Sângele pe pământ, curăţându-l, ca să poată avea pretenţie la el. (fratele Branham bate de câteva ori din palme). Vedeţi, aceasta este lumea de acum, lumea în care trăim noi.

Vedeţi că Scriptura ne arată că Satana a încercat să strice Pomul lui Dumnezeu atunci când L-a dus pe Isus pe munte şi L-a ispitit să primească pământul fără să-l răscumpere prin Sânge?

Voi ştiţi că Avraam a vrut să cumpere un pământ de la fiii lui Het, şi l-a cumpărat cu preţ de argint deşi ei doreau să i-l dea fără plată. L-a cumpărat în faţa martorilor, ca un semn al mărturiei: „Să se facă cunoscut că astăzi am cumpărat acest loc pentru înmormântare.” Vedeţi, el l-a cumpărat.

Şi Satana a încercat să-i dea lui Isus împărăţia care acum îi aparţine lui. El a vrut să i-o dea în dar, însă Isus nu a vrut s-o primească, pentru că Satana ar fi avut pretenţie la ea. Lumea trebuia cumpărată! Amin. El era Cuvântul în plinătatea Lui, de aceea nu a putut fi înşelat de Satana.

Dar pământul acesta trebuie să primească şi botezul cu foc.

Ce s-a întâmplat? Hristos a venit să c

heme Biserica la pocăinţă, aceasta fiind urmată de botezul în apă în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor, de sfinţire şi apoi de Focul lui Dumnezeu care va arde toată murdăria, astfel ca El să poată locui în inimile oamenilor.

Pentru răscumpărarea acestei lumi, Domnul foloseşte aceeaşi metodă ca şi pentru răscumpărarea omului. Astfel, El a botezat pământul în apă prin potop, apoi Şi-a vărsat sângele peste el ca să-l sfinţească şi astfel să poată avea pretenţie asupra lui. Pământul este al Lui.

Satana a încercat să-I spună: „Ţi-L voi da!” dar El a răspuns: „Nu, domnule, Eu îl voi cumpăra!” Să fie o mărturie. Şi a fost înălţat ca semn că l-a cumpărat; că l-a plătit.

Dar acum pământul trebuie să treacă prin botezul focului, al focului sfânt al lui Dumnezeu, care va curăţa atât pământul, cât şi cerurile din jurul lui.

Pământul va fi curăţat pentru ca cei răscumpăraţi să poată trăi pe el în pace.

Botezul cu foc îl va curăţa de păcat, de boli, de germenii slăbiciunii, de păcătoşi, de diavoli şi de tot grupul lui. El trebuie să fie aruncat afară, în iazul de foc. Duhul Sfânt coboară din cer de la Dumnezeu şi arde totul. De ce? Să-l pregătească pentru ca Dumnezeu să locuiască pe el, fiindcă El trebuie să vină într-o Lume nouă care va locui pe Pământ.

Voi spuneţi: „Dumnezeu locuieşte într-o inimă omenească?” Da. El şi Mireasa Sa devin Una şi vor merge împreună în Casa lor din Lumea nouă.

El foloseşte acelaşi plan de răscumpărare şi pentru pământ şi pentru persoanele care trăiesc pe el.

Vedeţi, inima trebuie să fie curăţită înainte ca Dumnezeu să poată coborî în Persoana Duhului Sfânt, care este Hristos, şi să locuiască în ea. Persoana trebuie să se pocăiască; trebuie să fie botezată în apă în Numele Lui pentru ca în felul acesta să arate cui îi aparţine. Apoi trebuie să fie curăţată prin Sângele lui Isus Hristos, pentru ca, în final, Focul sfânt şi Duhul Sfânt al lui Dumnezeu să coboare şi să ardă toată dorinţa de păcat, toată natura omenească. De aceea cei ce păcătuiesc cu voia, după ce au primit cunoştinţa Adevărului, „este cu neputinţă să fie înnoiţi iarăşi.”

Biblia spune că „cine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte (nu poate păcătui).” Nu există nici o posibilitate ca un astfel de om să păcătuiască. Cum ar putea fi în acelaşi timp şi păcătos şi răscumpărat? Cum aş putea fi în acelaşi timp şi înăuntru şi afară? Vedeţi? Oh, El ne-a răscumpărat prin Sângele Său; ne-a curăţat prin Duhul Său şi apoi vine să locuiască în noi, în Biserica Sa. Nu într-o denominaţiune, ci în Biserica Sa.

Vedeţi, noi ne apropiem de acest Loc în care vom locui.

Pocăinţa de dinainte de potop a adus botezul cu apă. Apoi a venit Hristos şi Şi-a vărsat Sângele pe pământ ca să-l curăţească şi să aibă pretenţie asupra lui. Ce va urma? Distrugerea lumii de acum.

Tot păcatul, care este în cerurile de sus, vine de la „domnul puterii văzduhului”. El este acela care îndepărtează binecuvântările lui Dumnezeu, şi tot de la el vin tunetele, fulgerele, trăsnetele şi alte rele care lovesc pământul: grindina, gheaţa, ploile torenţiale, uraganele, furtunile, etc. Toate acestea vin de sus, de la Satana care este domnul puterii văzduhului.

După cum am spus şi mai înainte, Satana a vrut să dea pământul în dar, fără să fie cumpărat. În felul acesta ar mai fi avut pretenţii asupra lui, dar Isus l-a plătit prin propriul Său Sânge, care a curs pe el aducându-l astfel înapoi la Proprietarul Său de drept. Vedeţi? El ne-a cumpărat cu Sângele Său, iar într-o zi va veni Focul care va curăţa pământul de toţi germenii, de toate slăbiciunile, de boli, etc.

El va face acelaşi lucru şi pe plan spiritual ca să-l pregătească pentru Dumnezeu, ca El să locuiască pe pământul cel nou în Împărăţia măreaţă care va veni. Vedeţi, Domul răscumpără pământul pe aceeaşi cale prin care şi-a răscumpărat poporul. El face totul conform planului Său de răscumpărare, pentru că este un Dumnezeu neschimbător. El rămâne întotdeauna Acelaşi în planurile Sale.

După cum v-am spus mai înainte, Dumnezeu nu Se poate schimba, de aceea de fiecare dată S-a arătat ca fiind Acelaşi.

Lucrul acesta ne este arătat prin Noe, profetul, care a fost trimis cu primul mesaj din timpul sfârşitului acelui timp, timpul potopului.

Eu am vorbit cu un frate iubit care spunea:

Frate Branham, tu ai spus un lucru care m-a izbit întotdeauna.”

Care este acela, frate?” l-am întrebat.

Minoritatea! Ai spus că la venirea Domnului va fi luat un grup tot aşa de mic ca în zilele lui Noe.” Şi noi am vorbit despre ceea ce a spus Isus: „…strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei care o află.” (Matei7.14).

Vă rog să observaţi faptul că Biblia spune: „Cum a fost în zilele lui Noe (când au fost salvate din ape opt suflete), tot aşa va fi şi la venirea Fiului omului.”(Luca 17.26+30).

Frate, doar nu crezi că…” am spus eu, dar el mi-a zis:

Gândeşte-te că acolo au fost salvate doar opt suflete!”

Tu ai prins numai jumătate din tablou”.

De fapt Noe este un simbol al rămăşiţei care este trecută prin necaz, iar Enoh a fost transformat şi răpit înainte de venirea potopului, arătând că Mireasa nu va trece prin necazul cel mare. Oh, biserica poate fi în număr mare, dar Mireasa va fi un grup foarte mic. Poate biserica va fi un număr foarte mare, dar Mireasa, vedeţi, comparaţi opt cu unul. Mireasa va fi de opt ori mai mică decât biserica.

Şi dacă cel neprihănit scapă cu greu, ce va fi cu cei păcătoşi şi fără evlavie,” cu cei care ştiu că trebuie să facă binele şi totuşi merg înainte şi fac asta oricum? Cum vor sta în faţa Lui cei care urmează regulile denominaţionale în loc de Cuvânt, cei care se numesc creştini şi nu au luat Numele lui Hristos?

Da, Noe este un tip desăvârşit spre cei care trec prin necaz. Amintiţi-vă că atunci când Noe a ieşit din corabie Ham era cu el. Păcatul era încă acolo. Vedeţi, păcatul a trecut în corabie peste potop. Necredinţa si îndoiala au trecut cu corabia peste judecată, dar Enoh a plecat mai sus de corabie; s-a dus în prezenţa lui Dumnezeu. Noe a trecut de necaz, a ieşit din corabie, dar acolo era încă prezent păcatul – un simbol spre starea lumii în timpul Mileniului.

Mileniul nu este sfârşitul lumii. Mileniul este încă o perioada de timp, dar pe Pământul nou nu va mai fi timp. Acesta este adevărul, iar noi vom ajunge şi la problema aceasta, dar mai târziu.

Vedeţi, Pământul răscumpărat merge din nou la Proprietarul lui original. El l-a luat de la Satana. L-a câştigat; l-a luat de la Satana exact aşa cum v-a luat şi pe voi din mâinile Satanei. Da, aşa cum a luat-o pe femeia de la fântână. Acolo era şi preotul, care credea că este cu Dumnezeu, dar el nu avea nimic. Înţelegeţi?

Aş vrea să vă desenez lucrul acesta, căci doresc să fie bine înţeles. Fiţi atenţi! (fratele Branham face un desen pe tablă).

Acesta este Dumnezeu; Dumnezeul cel veşnic. Nu este nimeni ca El. Dar în Dumnezeu sunt calităţi sau atribute. Acestea de aici reprezintă Cuvântul; Cuvântul lui Dumnezeu care S-a făcut trup şi a locuit printre noi în persoana lui ISUS.

Pe individul de aici îl voi face cam aşa. El a chemat-o pe femeia de la fântână – este preotul fariseu. Tot ce este desenat pe tablă cu culoare deschisă înseamnă har, salvare.

La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu… Şi Cuvântul S-a făcut trup si a locuit printre noi…”

Sunt trei etape:

La început era un atribut. Acesta era în Dumnezeu.

Apoi El S-a gândit despre Sine ca şi cum ar fi un trup omenesc; această calitate a transmis-o jos – ca El să fie ISUS.

Dacă voi veţi fi vreodată Acolo, înseamnă că eraţi cu El atunci deja, pentru că există numai Unul care are Viaţa veşnică şi Acesta este Dumnezeu, iar tu trebuie să fii o parte din Dumnezeu de la început. Dar nu tu eşti cel ce face alegerea aici jos, ci El v-a ales: „Tot ce-Mi dă Tatăl, va ajunge la Mine…” (Ioan 6. 37).

Priviţi-l acum pe acest preot. Trecutul lui, alegerea lui este păcătoasă.

Aici jos este iadul.

Porţiunea aceasta mică, de culoarea tablei, reprezintă curăţia lui. El era preot; era un om onorabil. Lucrul acesta este reprezentat aici. A fost un om bun, căci altfel nu ar fi putut să fie preot, dar vedeţi voi cum L-a primit pe El? Prin învăţătura intelectuală.

Femeia aceasta mică, de aici, era o prostituată. Ea a fost căsătorită de mai multe ori, dar înăuntrul ei era un pic de înţelegere: „Ştiu că are să vină Mesia…”

Fiţi atenţi! Când a venit Isus şi a manifestat Cuvântul, pentru că Cuvântul cunoaşte gândurile inimii aşa cum scrie în Evrei 4.12, El a venit ca Fiu al omului, ca Profet. Şi ce s-a întâmplat? Preotul, care avea numai o învăţătură intelectuală, a spus: „Acesta este un drac!” pentru că aşa învăţa denominaţiunea lui. Ce a dovedit aceasta? Că el nu a avut nici o descoperire şi din cauza aceasta învăţătura pe care o avea l-a orbit.

Dar femeia nu a avut cu ce să se prezinte pentru că era murdară; era păcătoasă. Fiţi atenţi! Însă în interiorul ei a primit o descoperire. Vedeţi? Femeia era în aşteptarea materializării acelei descoperiri, iar când El i-a zis:

Du-te de cheamă pe bărbatul tău şi vino aici!” ea I-a răspuns: „N-am bărbat.”

Bine ai zis că n-ai bărbat. Pentru că cinci bărbaţi ai avut; şi acela pe care-l ai acum, nu-ţi este bărbat. Aici ai spus adevărul.”

Doamne”, I-a zis femeia, „văd că eşti Proroc!” (Ea nu a zis: „Eşti un Beelzebul!”). Şi a continuat: „Ştiu că are să vină Mesia (căruia I se zice Hristos!); când are să vină El, are să ne spună toate lucrurile.”

El i-a zis: „Eu…sunt Acela.” (Ioan 4.16-26).

Prieteni, voi nu trebuie să explicaţi aceasta. Ea L-a văzut, a crezut şi apoi a plecat. De ce? Ce a făcut aceasta pentru ea? A răscumpărat-o.

Priviţi! El a venit ca să fie Răscumpărător, este adevărat? (Amin!). Ce înseamnă cuvântul „a răscumpăra”? „A aduce înapoi”. De ce nu l-a luat pe preot? Pentru că el nu a fost niciodată acolo sus. Înţelegeţi? El nu avea nici o reprezentare.

Isus Hristos a venit să răscumpere ceea ce era pierdut. Căderea a făcut ca această femeie să fie murdărită, dar Dumnezeu o avea în gândul Său înainte de întemeierea lumii, de aceea a venit să o curăţească. Vedeţi? Ea a avut Viaţă veşnică.

Unde este preotul? Ce a făcut ştiinţa lui intelectuală cu el? L-a trimis la destinaţia lui de mai dinainte. El nu a avut nimic altceva decât o învăţătură intelectuală.

Acum ascultaţi, prieteni! Dacă tot ce aţi primit este numai o învăţătură intelectuală, înseamnă că aveţi ceva diferit şi nu veţi putea fi în stare să aveţi Viaţa veşnică până când nu veţi primi o descoperire.

Motivul pentru care veniţi din Est şi din Vest, din Nord şi din Sud, este că Cuvântul Său se manifestă.

Observaţi că El Şi-a făcut încă de la început cunoscută calea prin profeţii Săi, şi Dumnezeu nu Se schimbă.

……………………………………………………………………………………….

Dumnezeu l-a făcut pe om neprihănit, l-a sfinţit, a trimis Duhul Sfânt şi Focul Său şi a ars tot păcatul, apoi a locuit El însuşi în el.

El a făcut Pământul şi îl va răscumpăra pe aceeaşi cale. Astfel, pământul s-a pocăit şi a fost botezat prin apa potopului din zilele lui Noe, apoi a venit Isus şi l-a sfinţit prin stropirea cu Sângele Său, ca să aibă pretenţie asupra lui, iar înainte ca să vină pe noul Pământ îl va curăţa prin botezul cu focul sfânt, care va îndepărta orice diavol, orice germen de boală, orice lucru care există şi îl va înnoi.

Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou…” (Apocalipsa 21.1).

Voi deveniţi o făptură nouă. Amin. Nu mai sunteţi aceeaşi fiinţă veche împachetată prin apartenenţa la o biserică sau prin încercarea de a întoarce o altă filă din viaţa voastră ca să deveniţi nou-nouţi. Domnul ia omul vechi şi-l arde complet prin Duhul Sfânt si Foc, iar apoi vine El însuşi şi i se descoperă: „Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu este atras de Tatăl Meu…” şi: „Tot ce-Mi dă Tatăl, va ajunge la Mine…” (Ioan 6.44+37). Puteţi vedea lucrul acesta? (Amin).

Este acelaşi plan, aceeaşi cale.

Satana va fi luat de pe pământ exact aşa cum a fost luat de la voi. El nu mai poate să vă supere; poate să vă ispitească, dar nu poate să mai ajungă la un credincios născut din nou, pentru că Dumnezeu L-a rânduit şi L-a trimis pe Isus de la întemeierea lumii ca să-l răscumpere. Şi Sângele Său vorbeşte în locul lui. Cum poate să mai păcătuiască dacă nu poate fi văzut decât de Dumnezeu? Nu mai poate… Singurul lucru pe care îl poate auzi, este vocea voastră şi vede descoperirea voastră. Amin. Acesta este adevărul.

Pământul este salvat prin aceeaşi mijlocire pentru că este una din calităţile Sale, la fel ca voi. Lumea devine una prin calităţile Lui, pentru că acesta a fost de la început gândul lui Dumnezeu: să fie o lume; să fie un tron; să fie un Împărat; să fie un Răscumpărător, să fie un Vindecător – acestea fiind calităţile Lui.

Aceasta este la fel ca şi o calitate a voastră. Eu nu pot spune: „stâlp”, dacă nu mă gândesc la un stâlp. Nu pot spune „om” dacă nu mă gândesc la un om. Deci când mă gândesc la un om, spun „om”. Aceasta înseamnă că gândul este atributul meu, iar cuvântul este exprimarea acelui gând. Înţelegeţi?

Cum a putut spune Isaia: „Fecioara va rămâne însărcinată şi va naşte…”? Ce este un gând?

Poate că mulţi dintre voi vă întrebaţi cum vine cunoaşterea gândurilor. Am să vă spun.

Vedeţi, acesta este un cuvânt pe care îl spun, dar nu este gândul meu, deoarece eu nu-l ştiu. Eu nu cunosc acel gând. Cum aş putea să ştiu cine sunteţi sau ce aţi făcut, dacă nu vă cunosc? Cum pot să vă spun ce aţi făcut în trecut, dacă nu v-am văzut niciodată în viaţă? Cum pot să vă spun unde veţi merge sau ce veţi face peste zece ani? Cum pot cunoaşte viitorul? Acesta este gândul altcuiva.

Gândul care era în Hristos să fie în voi. (Filipeni 2.5). Gândul care era în Hristos să fie în voi. Este gândul Lui în voi? Dacă da, înseamnă că nu veţi mai spune cuvintele voastre, ci veţi exprima Cuvântul Lui.

Acesta este motivul pentru care fraţii au intrat de multe ori în confuzii prin interpretarea limbilor şi prin alte lucruri. Vedeţi, ei spun lucruri care nu sunt corecte, fără să-şi dea seama că sunt de la Satana.

Voi ziceţi: „În grădina lui Dumnezeu?”

Aşteptaţi puţin şi veţi vedea imediat dacă am dreptate sau nu. Neghina şi grâul cresc în acelaşi lan şi ambele au parte de acelaşi soare şi de aceeaşi ploaie. Vedeţi?

Dar dacă printre voi este unul care e proroc, Eu, Domnul îi voi vorbi. Şi dacă ceea ce spune el se împlineşte, acela sunt Eu.” Înţelegeţi? De ce? Pentru că „el nu-şi spune propriile gânduri, ci exprimă gândurile Mele referitor la lucrurile care vor veni, şi Eu voi folosi gura lui ca să vi le pot spune, de aceea se vor împlini întocmai căci: „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.” (Matei 24.35).

Isaia a spus: „Fecioara va rămâne însărcinată şi va naşte…” (Isaia 7.14). Vedeţi, ea a zămislit pentru că a vorbit El. Dumnezeu va face întotdeauna tot ce a spus.

Oh, El se face cunoscut prin prorocii Săi, deoarece ei sunt atributele Sale exprimate.

Noi avem aici o femeie care este unul din atributele Lui. Înţelegeţi? Dar acolo este un preot care reprezintă Lumina. El a învăţat despre ea din Biblie; a învăţat că Dumnezeu este Dumnezeu şi că sfinţirea este corectă… A învăţat că aici este Legea lui Dumnezeu, dar vedeţi, el a învăţat toate aceste lucruri printr-o concepţie intelectuală. El era născut pe linia corectă, căci era levit, dar cunoştea toate lucrurile printr-o concepţie intelectuală. Din cauza aceasta, când a venit Lumina ceasului respectiv… Vedeţi, el a învăţat numai despre ceea ce s-a întâmplat. Da, el ştia numai ceea ce s-a întâmplat. Denominaţiunea lui nu i-a spus nimic despre ISUS pentru că nu a avut nici o descoperire despre El.

Dar Răscumpărătorul era deja pe pământ, în acel trup, ca să răscumpere calităţile lui Dumnezeu, iar femeia L-a primit. Ea nu şi-a pus niciodată întrebări cu privire la El, ci a spus simplu: „Când va veni Mesia, El va face aceste lucruri.” iar când le-a văzut, s-a decis imediat. Ea nu şi-a pus întrebări, ci a plecat imediat să le spună şi celorlalţi despre El: „Veniţi să vedeţi un om care mi-a spus tot ce-am făcut; nu cumva este acesta Hristosul?”

Aceste procese ne curăţesc ca să putem fi Templul în care să poată locui El. Care procese? Neprihănirea, sfinţirea şi botezul cu Duhul Sfânt şi cu Foc.

Acestea lucrează la curăţirea Templului nostru.

Tot aşa este şi cu lumea veche. Nu Pământul a fost distrus prin apă atunci când aceasta s-a revărsat, ci doar murdăria de pe el. Apa pe care a trimis-o Dumnezeu pe pământ a distrus numai vieţuitoarele. Biblia spune că „lumea a fost distrusă”, dar potopul nu a distrus Pământul, planeta. Prin acest potop, El a distrus păcatul şi păcătoşii care trăiau pe pământ, dar rădăcina păcatului a rămas.

Vedeţi voi, baptiştii şi metodiştii nu rezolvă totul prin neprihănire, fiindcă nu este suficientă doar cunoştinţa şi botezul. Voi veţi merge înapoi la lucrurile lumeşti şi vă veţi tăia părul, veţi purta pantaloni scurţi şi veţi face multe alte lucruri de felul acesta. Vedeţi, acolo nu s-a întâmplat încă nimic. Prin ceea ce faceţi, voi priviţi deja în urmă, la lucrurile vechi, şi este greşit.

Ce a făcut neprihănirea pentru lume? Aproape nimic, pentru că răul a început să crească din nou, iar păcatul era la fel de mare ca înainte. Aceasta este calea omului care se opreşte doar la neprihănire: el nu ajunge prea departe doar cu ea.

Lucrul acesta ar trebui să fie văzut şi de marele evanghelist Billy Graham care a spus: „Dacă merg într-un loc şi am treizeci de mii de convertiţi, când mă întorc peste un an în locul acela, nu mai găsesc nici treizeci.”

Vedeţi cât de departe au mers acei oameni? Desigur, cei mai mulţi, sau cel puţin unii dintre ei, s-au pocăit, dar aceasta nu i-a ajutat prea mult dacă nu au mers mai departe. Dovada este aici.

Acum fiţi atenţi!

Aşa cum Pământul nu a fost distrus prin apa potopului, ci doar spălat – lumea veche a primit botezul cu apă -, tot aşa se va întâmpla când va veni focul: va arde doar păcatul. Înţelegeţi? Focul care va veni nu va distruge Pământul (planeta), ci doar păcatul care este pe el.

Fiţi atenţi, voi, cei care vă numiţi „Studenţi în Biblie”, şi în special doctorul Dale, care mă priveşte. Observaţi, vă rog, că în capitolul 3 din 2 Petru se foloseşte cuvântul „lume”. Cuvântul grecesc este „cosmos” şi înseamnă „ordinea lumii”: „…În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul cu tot ce este pe el, va arde.” (v. 10). Aceasta nu înseamnă că va trece planeta Pământ, ci lumea (cosmos), adică politica, păcătoşii, sistemele, păcatul, bolile, germenii, adică tot ce este rău.

Dumnezeu a clătinat cerurile, dar de data aceasta va clătina cerurile şi pământul. „El va clătina pământul.” Desigur. „Apoi va clătina cerurile.” Vedeţi? Dar noi am primit o Împărăţie care nu se poate clătina pentru că este veşnică. Priviţi cum se îndreaptă El spre aceasta.

Observaţi ce spune Petru aici: „…trupurile cereşti se vor topi de căldură mare şi pământul cu tot ce este pe el, va arde”, dar nu Planeta, ci lucrurile de pe ea: lucrurile făcute de om, politica lui, sistemele lui, denominaţiunile, toate vor trece fiind arse prin foc.

Cerurile vor trece cu trosnet…” Aţi observat ce scrie aici? „Cerurile vor trece cu trosnet…” Fiţi atenţi! Tot pământul va fi ars cu foc; toate gazele care sunt pe pământ se vor aprinde şi vor exploda. Lucrul acesta îl spune Biblia.

Petru spune aici: Cerurile şi pământul vor trece cu trosnet puternic…”

O, dragii mei, va fi o explozie atât de puternică, încât va distruge orice boală, orice spin şi orice pălămidă. Tot ceea ce trebuie să ardă, va arde. Gândiţi-vă că acesta nu va fi un foc literar, ci este un foc sfânt, care îl va îndepărta pe Satana, demonii şi tot ce este al lui. „Cerurile şi pământul, vor trece…” Amin. El va ucide toţi germenii, toate insectele, toată viaţa naturală de pe pământ şi din jurul lui; inclusiv apa va exploda. Gândiţi-vă la aceasta, pentru că eu v-am vorbit despre „un trosnet”.

Voi credeţi că zgomotul care s-a auzit la Tucson, şi care a zguduit zona din jurul lui, atunci când s-au deschis peceţile, fiind un subiect de discuţii, a fost ceva, dar aşteptaţi până când pământul acesta îşi va primi botezul lui cu foc!

Voi ştiţi că atunci când un om primeşte botezul cu foc, în jurul lui este mult zgomot. Unii cred că este o ruşine să-i auzi pe oameni strigând şi ţipând, dar aşteptaţi ca pământul acesta să-şi primească botezul lui cu foc. Aceasta va explica totul. Da.

Apa va exploda pentru că aşa spune Biblia în Apocalipsa 21.1: „…şi marea nu mai era.” Ea va exploda. Aceasta va schimba întreaga înfăţişare a Pământului. Apa va exploda şi se va descompune în elementele de bază. Totul, de la suprafaţă până la sute de metri adâncime, va fi pur şi simplu dezintegrat. Gazele care sunt acum în pământ şi cele din atmosferă, sau oriunde ar fi ele, vor exploda. Mânia sfântă a lui Dumnezeu va veni peste pământ ca să-l curăţească şi să-i schimbe întreaga înfăţişare.

Poate că mulţi dintre voi aţi vrut să vă notaţi cuvântul grecesc pentru „pass away” adică „a trece”. El vine din cuvântul… trebuie să-l caut… Eu mă gândeam la cuvântul care spune că pământul va trece şi totuşi noi vom locui din nou pe el. Dar pentru cei care vor să-l noteze, am să-l spun literă cu literă pentru că nu ştiu să-l pronunţ: „p-a-r-e-r-e-c-h-o-m-i-a”. Eu nu ştiu cum se pronunţă.

V-am mai spus că atunci când sunt şocat de ceva ce primesc prin inspiraţie, caut cuvântul respectiv în limba greacă. Cuvântul acesta nici nu pot să-l pronunţ, dar Dumnezeu m-a ajutat să înţeleg ce înseamnă. Da, eu am cercetat însemnătatea acestui cuvânt şi am aflat-o. Înţelegeţi? Am aflat-o.

Astfel, cuvântul „a trece” din expresia: „Cerurile şi pământul vor treceînseamnă „a trece dintr-o formă în alta”. Aceasta nu înseamnă „anihilare – distrugere”, aşa cum înseamnă cuvântul englez: „pass away – anihilation”. Cuvântul ebraic şi grecesc folosit aici, nu înseamnă „pass away – a se distruge”, ci înseamnă „a trece dintr-o formă în alta”, sau „la o altă stare”.

Dacă aţi observat, Pavel foloseşte aici acelaşi cuvânt – dacă vreţi, puteţi să-l citiţi acum. Notaţi-l şi puteţi să-l citiţi şi mai târziu. Este vorba de Tit 3.5. („El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt”).

Aici, Pavel foloseşte acelaşi cuvânt în legătură cu „înnoirea omului” şi arată faptul că acel om a trecut dintr-o stare păcătoasă la starea de om sfânt. Deci el nu a fost distrus, anihilat, ci schimbat. Când un om se schimbă, el nu este distrus, ci este doar o persoană schimbată; a fost schimbat din ceea ce a fost în ceea ce este, fără a fi însă distrus.

Isus a folosit acelaşi cuvânt în Matei 19.28: „…veţi sta pe scaunul de domnie al măririi Sale, la înnoirea (schimbarea) tuturor lucrurilor…” Vedeţi? Este vorba de schimbare. Voi şi pământul veţi fi schimbaţi. El a folosit acelaşi cuvânt.

A folosit acelaşi cuvânt şi când a zis despre măgăruş: „dezlegaţi-l şi aduceţi-l la Mine.” (Luca 19.30b), şi la învierea lui Lazăr: „Dezlegaţi-l („Schimbaţi-l!” căci era legat) şi lăsaţi-l să meargă!” (Ioan 11.44b).

Ce înseamnă aceasta? Că Pământul va fi dezlegat de sub autoritatea diavolului. Va fi dezlegat de politică; va fi dezlegat de sistemele religioase denominaţionale, pentru a fi folosit de Împărăţia lui Dumnezeu care se va instaura aici pe Pământ. Atâta timp cât este în mâinile Satanei, Satana este domnitorul lui; este sub stăpânirea lui; îi aparţine. Dar acum a fost răscumpărat de HRISTOS.

Odată eu eram proprietatea Satanei, dar acum nu mai sunt. Femeia de la fântână era odată proprietatea lui, dar acum nu mai este. Vedeţi, El a venit să dezlege legătura Satanei. El a dezlegat legătura păcatului, a Satanei, de pe viaţa mea şi de pe viaţa ta, iar acum suntem ai Domnului.

Voi m-aţi auzit de multe ori spunând în rugăciune: „Satană, ia-ţi mâna de pe proprietatea lui Dumnezeu!” Vedeţi? Amin. Aveţi credinţă şi cereţi-vă dreptul! Acesta este dreptul vostru. „Ia-ţi mâinile de pe ea! Ia-ţi mâinile de pe el!” Credinţa va face aceasta, dragii mei. Dar prin aceasta, omul nu va fi distrus, ci Satana este obligat să-şi ia mâinile de pe el, să-l dezlege şi să-l lase să meargă. Urmarea? Totul va trece; totul se schimbă.

Pământul se va schimba; politica se va schimba; religiile se vor schimba; denominaţiunile vor trece, politica va trece şi se va instaura Împărăţia lui Dumnezeu.

În Apocalipsa lui Ioan, capitolul 6.14, citim:

Cerul s-a strâns ca o carte de piele, pe care o faci sul.” Biblia spune că „Cerul s-a strâns ca o carte de piele pe care o faci sul, iar munţii şi ostroavele s-au mutat din locurile lor.

Isus a spus că „Cerul şi pământul vor trece…” (Matei 24.35). Cu alte cuvinte: „Cerul şi pământul se vor schimba”. Vedeţi, aici este folosit din nou acelaşi cuvânt ca mai sus.

Nu, Pământul nu va fi distrus pentru că în Apocalipsa 21.2-24, Ioan a văzut Noul Ierusalim coborându-se din cer de la Dumnezeu şi aşezându-se pe pământ. Aceasta înseamnă că Pământul nu va fi distrus, ci doar sistemele schimbate.

Daniel a văzut acelaşi lucru. O piatră care s-a desprins fără ajutorul vreunei mâini, va lovi lumea şi tot „chipul” sistemelor va fi sfărâmat şi va deveni ca pleava care este spulberată vara de vânt. Piatra însăşi a crescut devenind un munte mare care a umplut tot pământul. (Daniel 2).

În Apocalipsa 21.24 scrie că „…împăraţii pământului îşi vor aduce cinstea şi slava lor în ea.” Noul Ierusalim este aşezat pe Pământ, ceea ce înseamnă că 

în vremea aceea Pământul este deja schimbat.

Voi sunteţi aceiaşi oameni, aveţi aceeaşi înfăţişare pe care aţi avut-o când v-a chemat Dumnezeu; sunteţi acelaşi bărbat şi aceeaşi femeie, dar înţelegeţi ce s-a întâmplat? A avut loc o transformare, o schimbare. Viaţa veche a trecut; dorinţele vechi au trecut. Dacă înainte obişnuiai să bei, să te enervezi, să înjuri, să furi şi să alergi în toate locurile imorale, acum toate aceste lucruri au murit pentru tine. Vedeţi? Înainte erai un instrument al Satanei, dar acum eşti răscumpărat şi folosit de Domnul.

Tot aşa va fi şi cu Pământul. El va fi răscumpărat pe aceeaşi cale: Un cer nou şi un pământ nou…”

Este la fel ca şi cu tine. Acum tu eşti o făptură nouă.

Poate este cineva care ştie cuvântul folosit în limba greacă pentru „o făptură nouă”. Amin. „O creaţie nouă în acelaşi templu vechi.” Aleluia! Priviţi acum ce se întâmplă aici. Glorie!

În Matei 5.5 scrie: „Cei blânzi vor moşteni pământul.” Cuvântul de aici nu se referă la un alt pământ, ci la acelaşi. Dacă nu intervine altceva, voi încerca să vă arăt Planul Lui de mântuire. Botezul cu foc al pământului va avea loc numai ca să-l curăţească; să-l pregătească pentru cei blânzi ca ei să trăiască pe el. Oh! Înţelegeţi.

Dumnezeu ne-a făcut creaţia Lui ca să trăim pe acest pământ. Dar înainte ca El să poată veni în noi, trebuie să ne dea botezul Focului. Abia după aceea Duhul Sfânt vine şi trăieşte în noi. Când primeşti botezul Focului, Duhul Sfânt poate veni înăuntru. Cum? Aşa cum a făcut-o întotdeauna: El arde tot ceea ce este în contradicţie cu Cuvântul. Vedeţi? Dumnezeu nu poate accepta nimic în afară de Cuvânt, pentru că El este Cuvântul. Înţelegeţi?

Zilele trecute am vorbit despre dovada Duhului. Dovada Duhului Sfânt este că poţi primi Cuvântul. Nu cuvântul unui sistem, ci Cuvântul lui Dumnezeu. De unde ştii că Cuvântul este adevărat? Pentru că Îl înţelegi şi Îl vezi cum se legitimează singur.

Bine, poate spuneţi: „Am văzut că acela face asta sau cealaltă…” Oh, da, neghina trăieşte în acelaşi ogor; este pe aceeaşi cale. Înţelegeţi?

Dar El este Cuvântul întreg. Ca să fii Mireasă, trebuie să fii o parte din El, iar El este Cuvântul. Şi care parte din El este Mireasa? Cuvântul făgăduit pentru timpul acesta. Mireasa trebuie să fie o parte din El. Aţi reţinut? Să nu uitaţi lucrul acesta!

El va pregăti Pământul ca să locuiască pe el pentru eternitate.

Dar Mileniul, la Împărăţia de o mie de ani, nu este noul Pământ. Vedeţi, Mileniul este o împărăţie diferită. Noi vom intra în curând în ea, dar Mileniul nu este cerul şi pământul nou. Nu, nu! Acesta este numai un loc de odihnă. Este o perioadă de odihnă, nu cerul şi pământul nou pentru că, dacă observaţi, acolo mai sunt lucruri care nu vor putea intra pe Pământul cel nou. Mileniul este un tip spre ziua a şaptea din vechime, din Eden, care a urmat după ce El a creat lumea. În ziua a şaptea din Eden, El S-a odihnit la fel cum o va face în Mileniu.

Lumea are aproape şase mii de ani şi la fiecare două mii de ani a urmat o distrugere. Înţelegeţi?

După primii două mii de ani a venit potopul şi a botezat pământul. Cu ce? Cu apă.

După următorii două mii de ani a venit Isus să sfinţească Pământul cu Sângele Său, ca să-l poată numi al Său. Bine.

Eu voi veni din nou…” Da, aşa este. Acum El va veni ca Împărat după Împărăteasa Sa – după alţi două mii de ani. În ordine. Ce va face apoi? Vine să stea în perioada de odihnă. După aceea totul va arde şi ai Săi vor locui din nou pe pământ.

Mileniul nu este Lumea desăvârşită, ci e un tip pentru ziua a şaptea. Apoi va urma judecata de la tronul alb. Vedeţi, mai urmează încă o judecată. În Mileniu noi vom fi încă în timp – acesta va fi o zi (o mie de ani pământeşti). Să nu confundaţi Mileniul cu Pământul cel nou, pentru că nu este noul Pământ.

Simt că cineva ar vrea să mă întrebe: „Frate Branham, ce vrei să spui? Tu ai ieşit deja din numărul tău desăvârşit; ai trecut de şapte. Ce vei face acum, căci te depărtezi!”

Aşa este şi cred că şi Dumnezeu face la fel.

Fiţi atenţi şi notaţi-vă!

Tu ai ieşit din dimensiunea tipică. Unde vei ajunge dacă pui ceva dincolo de ziua a şaptea? Încotro te îndrepţi?”

Bine. Aş vrea să vă fac atenţi la ceva. De fapt eu nu ies afară din dimensiunea tipică. Nu! Ci am aici în Scriptură un alt verset. Vă rog să nu uitaţi că toate aceste versete au fost date ca să se împlinească, fiecare iotă a Scripturii. Amin.

Poate veţi zice: „Bine, frate Branham, dar tu te referi la ceva ce iese din ziua a şaptea, Sabatul!”

După ce a făcut Pământul în şase zile, Dumnezeu S-a odihnit în ziua a şaptea. În aceste versete este o referire la timp, dar eu v-am spus deja că noi vom deveni veşnici.

Acum ce vrei să spui? Ai zis că ai ieşit din această numărătoare.”

Nu, nu am ieşit! Haideţi să vedem unde suntem.

Pentru aceasta vom deschide la Levitic, capitolul 23. Aş vrea să vă notaţi din Levitic, locul de unde am citit duminica trecută. Versetul acesta mi-a trezit chiar acum un gând: Levitic 23.26.

Gândiţi-vă că erau şapte zile de sărbătoare. Sărbătoarea trâmbiţelor, sărbătoarea corturilor, sărbătoarea snopului legănat… Toate acestea sunt şapte sărbători mari şi reprezintă un tip pentru cele şapte epoci ale Bisericii. Amintiţi-vă, câte Sabate erau între una şi cealaltă? Şapte. Între rusalii şi trâmbiţe erau şapte Sabate, ceea ce simbolizează cele şapte epoci ale Bisericii. Ţineţi doar numărul ŞAPTE.

Voi ziceţi: „Bine, frate Branham, dar tu ai ieşit afară din numărul şapte.”

Haideţi să luăm ultima sărbătoare: sărbătoarea corturilor. Începem de la versetul 36:

Timp de şapte zile, să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc. A opta zi să aveţi o adunare sfântă şi să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc; aceasta să fie o adunare de sărbătoare: să nu faceţi nici o lucrare de slugă în timpul ei.”

Aici noi avem ZIUA A OPTA. Există numai şapte zile, dar aici vorbim despre a opta zi, când are loc o adunare sfântă. Observaţi? „SĂ NU LUCRAŢI ÎN EA!” Ce este ziua a opta? Întoarcerea la ziua întâia. Ea vorbeşte despre veşnicie; se învârte roată fără să aibă un punct de oprire. Puteţi vedea aceasta? (Amin).

Fiţi atenţi ce se întâmplă în ziua a opta. După ultima zi de sărbătoare, după ultima epocă a Bisericii, după complectarea celor şapte zile de pe pământ, după Mileniu, va avea loc această adunare sfântă.

Gândiţi-vă că aceasta este sărbătoarea corturilor. „Cortul” este „un loc de adunare.” Amin. Unde? În Mileniu? Biblia spune că în Mileniu oamenii vor zidi case şi le vor locui.

Dar pe Pământul nou? El a plecat Acolo să ne pregătească locul şi este deja pregătit. Aceasta înseamnă că noi nu mai avem nimic de construit Acolo. Amin. Veşnic.

Oh, eu iubesc cu adevărat acest Cuvânt! O adunare sfântă în ziua a opta. În ziua a opta, care este de fapt ziua întâia, va avea loc o adunare sfântă.

Observaţi! Şapte zile au fost doar în timpul vechii creaţii. Mileniul, ziua a şaptea este timpul zilei de odihnă. Astfel, aşa cum Dumnezeu a lucrat şase zile şi S-a odihnit în ziua a şaptea, şi Biserica lucrează tot şase zile şi se odihneşte în ziua a şaptea. Dar atunci veţi fi încă în timp; nu se poate vorbi încă de veşnicie.

Vedeţi? Nu este nimic mai frumos ca ziua a opta când veţi merge din nou la prima zi. Înţelegeţi? La ziua întâia.

Sabatul vorbeşte de legea veche care trebuia să treacă. După cum am mai spus, Sabatul „a trecut” sau mai bine zis: „s-a schimbat”; nu s-a distrus ci a trecut doar dintr-o formă veche a legii, de la ţinerea unei zile a săptămânii.

În Isaia 28.10-12 scrie: „Căci dă învăţătură peste învăţătură…poruncă peste poruncă… puţin aici, puţin acolo. –

Ei bine! Prin nişte oameni cu buze bâlbâitoare şi cu vorbirea străină va vorbi poporului acestuia Domnul.

El zice: „Iată odihna;… iată locul de odihnă!”

Vedeţi? Voi nu intraţi la viaţă prin ţinerea unei zile sau printr-o preumbrire. Pavel le-a spus evreilor: „Voi ţineţi zile şi alte lucruri simbolice.” Vedeţi, noi nu am intrat în anumite zile şi porunci, ci aţi trecut de la moarte la viaţa veşnică. Nu la zile şi timpuri. Voi aţi trecut în veşnicie. Aceasta este adunarea sfântă. Desigur.

Priviţi cele şapte zile care „au trecut” sau cum am mai spus: „se vor schimba”. Ziua a opta corespunde unei creaţii noi. Vedeţi, ziua a opta nu este vechea creaţie, ci este creaţia nouă.

Domnul nostru a înviat din morţi în ziua a opta. Acolo este cealaltă adunare a voastră, sfinţirea, nu ţinerea sabatelor, nici sărbătorirea corturilor sau sărbătorirea cincizecimii. Isus a înviat din morţi în ziua a opta, pentru neprihănirea noastră. Au urmat 7 Sabate sau 7 epoci ale Bisericii şi apoi ajungem din nou la ziua a opta, când are loc o adunare sfântă; ziua a opta fiind de fapt ziua întâia.

Vedeţi, voi treceţi prin timp şi intraţi din nou în veşnicie, dar nu prin ţinerea unor zile, a Sabatelor, lunilor noi sau a altor lucruri de felul acesta, ci „veţi trece” într-o formă schimbată, nu veţi fi distruşi. Glorie! „…a trecut de la moarte la viaţă.” (Ioan 5.24). O, ce lucruri mari ne învaţă Biblia! (Ioan 5.24). O, ce lucruri mari ne învaţă Biblia! Vedeţi, este vorba de o trecere dintr-o formă în alta.

Bine. Sabatul vechi a trecut, iar Isus a înviat în ziua a opta. Ziua a opta este o zi solemnă, o zi sfântă. Nu e o zi obişnuită, pentru că timpul s-a dus; a trecut în veşnicie. Vedeţi, ziua a opta este ziua întâia. Veşnicia este ca un cerc; nu veţi găsi nici un colţ în ea. Într-un cerc perfect nu veţi găsi nici un loc de oprire, ci veţi merge numai înainte. Eu nu mă gândesc cât veţi merge, căci veţi călători în formă de cerc, pe pământ şi dincolo de pământ. Veţi tot merge.

……………………………………………………………………………………….

Toate lucrurile care au fost create aici au fost pervertite. Ele nu au fost create de Satan ci pervertite de el, iar când marele clopot de aur va suna, când trâmbiţa va răsuna, vor fi aruncate în foc.

La început, când legătura ruptă în Eden s-a refăcut printr-un nod, omul a venit pe pământ şi a vărsat sângele unui miel care „vorbea” despre marele Miel ce trebuia să vină ca să-Şi dea Sângele să fie vărsat. Calvarul a ridicat o cruce care a legat Vechiul Testament de cei care sunt socotiţi neprihăniţi privind la El, dar în această dimensiune nouă, la venirea Domnului pe noul Pământ, frânghia salvării (sângele, puterea de răscumpărare despre care am vorbit şi prin care a fost răscumpărat şi omul şi pământul) va răsări din nou în veşnicie.

Iazul de foc va arde tot ceea ce este păgân şi nehotărât pentru veşnicie. Puteţi vedea aceste lucruri?

Observaţi! Isus a înviat în ziua a opta pentru dreptatea (neprihănirea) noastră. Împăratul veşnic, cu o Împărăţie veşnică ce va fi botezată într-o viaţă veşnică. Nu şapte zile! Aceasta nu are nimic a face cu vreuna din zile. Ziua a opta vorbeşte despre o dimensiune veşnică; despre un timp veşnic; despre o Lume de care eu v-am vorbit.

Priviţi! După cincizeci de zile sau şapte sabate, urmează o adunare sfântă. Ce s-a întâmplat? Duhul Sfânt S-a revărsat în ziua de rusalii sau în ziua a şaptea… sau a opta de fapt. Da, în ziua a opta a fost revărsarea. De la învierea Lui au trecut exact şapte Sabate. Vedeţi, aceasta înseamnă că ar trebui să fie din nou de şapte ori ca să ne ducă în ziua dintâi a săptămânii. Aici este adunarea voastră sfântă; ea nu are nimic comun cu lucrurile literare. Le depăşeşte. Este în Împărăţia lui Dumnezeu, în viaţa veşnică, cu cei hotărâţi mai dinainte, care nu au avut niciodată un început. Ei nu au începutul într-o anumită zi; nu au fost salvaţi într-o anumită zi. Voi aţi fost salvaţi deja. Amin. Isus a venit doar ca să-şi răscumpere proprietatea, dar voi aţi fost salvaţi de la început pentru că aţi avut viaţa veşnică de la început.

Un păstrăv nu poate fi niciodată zăgan sau mormoloc. El trebuie să trăiască într-o apă care-i place, pentru că a fost de la început un păstrăv. Numai năvodul îl poate prinde. Vedeţi, el este în această formă de la început. Aşa este.

Acum noi suntem în afara dimensiunii, nu-i aşa? Suntem exact în Scriptură; după cincizeci de zile urmează aceasta.

Numărul opt nu poate fi numărat într-o săptămână. Vedeţi, noi nu putem socoti o săptămână cu opt zile. Acest lucru nu este posibil pentru că săptămâna are numai şapte zile şi trebuie socotită în felul acesta. Noi suntem la încheierea celor şapte epoci ale Bisericii, în epoca penticostală. Puteţi vedea lucrul acesta? Ce urmează? Intrarea în acea adunare sfântă. Noi suntem la intrarea în veşnicia reală şi desăvârşită în care este chemată Biserica. Nu la unele staţii, nu la unele denominaţiuni, ci în veşnicie cu Împăratul veşniciei. Vedeţi? Noi nu avem încă aceasta, dar acolo nu vor mai fi aceste lucruri: nici zile, nici timp, ci vom trece în veşnicia din care am venit, pentru că am fost acolo de la început. Amin.

Dacă ai viaţa veşnică aceasta este doar o formă, un atribut, o calitate exprimată a lui Dumnezeu. Vedeţi? Dacă nu aveţi această viaţă veşnică, nu veţi fi acolo. „Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl…” (Ioan 6.44).

Duhul Sfânt este veşnic, iar tu vei fi în veşnicia în care ai fost la început. Dar acum recunoşti ceea ce s-a întâmplat.

Vedeţi? Voi aţi fost făcuţi pentru un scop veşnic, deoarece sunteţi manifestarea calităţilor lui Dumnezeu care au fost în El: acel gând care a fost exprimat.

Dumnezeu a făcut pământul ca să vă ia afară din el şi să vă facă o fiinţă omenească vie. Apoi a venit păcatul şi a pervertit calea Lui, iar când aţi veni voi, aţi fost pierduţi în lume. Ce a urmat? A venit El să vă răscumpere pe voi, pe cei care eraţi calităţile Lui, şi să răscumpere şi pământul acesta în acelaşi fel. Dar planul Lui se învârte mai departe. Înţelegeţi? Oh, aleluia! Aceasta m-a ajutat foarte mult să văd ceea ce-mi stă în faţă!

În Efeseni 1.10, dacă vreţi să vi-l notaţi, nu este vorba nici de o altă dimensiune, nici de ziua a şaptea, ci de „plinirea vremilor”. Când ajungem la „plinirea vremilor” totul este împlinit. După terminarea celor şapte epoci ale Bisericii, când nu mai este timp, voi veţi merge în veşnicie.

Epoca lui Luther s-a terminat; epoca metodiştilor s-a sfârşit şi la fel epoca penticostalilor. Acum voi intraţi, în ce? În veşnicie. Acolo nu va mai exista „7”, „3” sau altceva, ci va fi veşnicia, locul în care nu mai există timp, numere, perioade de timp sau altceva de felul acesta. Amin.

Oh, dragii mei! Acum înţelegeţi? După ce se va împlini timpul şi lumea va fi botezată cu foc, cu Focul sfânt din ceruri, tot păcatul va fi dus, îndepărtat. Vedeţi? Tot păcatul se duce; toţi germenii se duc; toţi demonii şi toţi diavolii se duc; toate ispitele se duc. Şi ce va face Dumnezeu atunci? Va putea locui pe pământ pentru că tot păcatul s-a dus.

Este la fel ca atunci când ne dă Duhul Sfânt şi botezul cu foc. După ce face aceasta, El poate veni să locuiască în noi, iar noi putem sta în locurile cereşti în Hristos Isus, pentru că suntem deja în El. Noi nu vom fi, ci suntem aşezaţi acum în Hristos Isus. Cum am ajuns aici? Printr-un singur botez al Duhului Sfânt. „Printr-un singur Duh, noi toţi suntem botezaţi în Hristos”, în care suntem acum. Nu „sunteţi” în Hristos, ci „suntem”. El este marele Împărat spiritual peste duhul care este în noi, pentru că noi suntem de la început în El.

Vedeţi, la început Dumnezeu S-a gândit la voi şi la alţii, apoi gândurile Lui au devenit palpabile. Acestea au fost gândurile Lui. Vedeţi? El a spus: „Să fie…” şi a fost. „Să fie…” şi a fost. Apoi, după un timp El a încetat să mai spună: „Să fie…” pentru că oamenii nu L-au mai lăsat pe Dumnezeu să vorbească. Atunci El a zis: „De acum am să le vorbesc printr-un proroc.” Şi prorocul a spus: „Va veni…” „Va veni…” şi aşa a fost. Aţi înţeles?

Plinirea timpului” a venit după ce s-a împlinit timpul.

După botezul în apă al lumii, păcatul a plecat pentru că acest botez a pregătit un loc potrivit, fără boli, fără germeni, fără pălămidă, fără moarte, fără îngrijorări, fără dureri de inimă, fără veacuri vechi, nimic rău, totul era drept; nimic firesc, totul veşnic. Calităţile Lui sunt exprimate pentru că erau de la început acolo. Acestea erau gândurile Lui (fratele Branham face un semn pe tablă).

Ce s-a întâmplat apoi? El i-a aşezat pe Adam şi pe Eva pe pământ şi le-a zis: „Înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul.”

Trupurile voastre erau acolo, iar El ar fi trebuit să pronunţe doar Cuvântul şi voi aţi fi apărut. Aceasta este calea prin care trebuiau să vină trupurile voastre, dar păcatul a întrerupt planul Său.

Ce a făcut Isus? Dumnezeu a venit şi S-a exprimat pe Sine însuşi în formă de fiinţă umană, dându-Şi viaţa pentru noi. Cel care este Împăratul veşniciilor, S-a dat pe Sine însuşi ca să ne răscumpere pe noi. Aţi reţinut?

Atunci când totul se va sfârşi, când lucrurile vor fi aşezate în starea de la început, Planul lui Dumnezeu va fi împlinit. Acolo vor fi din nou Împăratul veşniciilor şi atributele Sale veşnice, exprimate în trup omenesc exact pe calea pe care a hotărât-o la început. Atunci păcatul va fi îndepărtat şi diavolul alungat.

De ce face aceasta? Pentru că Pământul de acum nu poate fi un loc pentru cer. Priviţi păcatul! El trebuie să fie îndepărtat.

Nimeni, oriunde ar fi, bărbat sau femeie, băiat sau fată, nu are voie să meargă la amvon sau să pretindă că este creştin dacă nu este umplut cu Duhul Sfânt. Voi nu aveţi dreptul la Cina Domnului, la spălarea picioarelor sau la altceva, până nu sunteţi curăţaţi prin Duhul Sfânt al lui Dumnezeu.

Nimeni nu are dreptul să predice până când nu Îl întâlneşte pe El, ca Moise, pe un pământ sfânt unde se află acest Stâlp de Foc, astfel încât să ştie unde se află. Înţelegeţi?

Priviţi acum cum mergem noi. După botezul cu foc al lumii, toţi germenii dispar, pregătindu-se un loc care să permită ca cerul să locuiască pe pământ.

De exemplu, ca să puteţi sta în locurile cereşti în Hristos Isus, voi aţi trecut de la starea murdară, asemenea femeii din desen, la o exprimare a calităţii lui Dumnezeu. „Acum noi suntem fii ai lui Dumnezeu.” Nu vom fi, ci suntem! Suntem calităţile din gândul lui Dumnezeu. Vedeţi?

Poate cineva zice: „Bine, dar uită-te la preotul acesta! Nu era un preot al lui Dumnezeu?”

El a dovedit că nu este, pentru că nu a putut să recunoască. Ce? Putea el să spună: „Eu cred Biblia?” Desigur, dar nu a putut recunoaşte Cuvântul vorbit pentru timpul lui. Avea numai o învăţătură intelectuală pe care a primit-o de la înaintaşii săi.

Astăzi se întâmplă la fel. Puteţi vedea aceasta? Acesta este adevărul: ei sunt greşiţi.

Acolo era Cuvântul care le vorbea exact pentru timpul lor, dar el era pregătit de o şcoală omenească, era deja o persoană schimbată, dar nu L-a putut recunoaşte. De ce? Nu contează câtă pregătire avea, problema este că el nu a avut o descoperire despre hotărârea dinainte. Înţelegeţi?

Acolo vor fi numai cei hotărâţi mai dinainte; doar cei care pot înţelege. Aceasta dovedeşte dacă aţi fost aleşi mai dinainte sau nu. Dacă aveţi Viaţă veşnică înseamnă că aţi fost tot timpul o parte din Dumnezeu, pentru că El este singurul care este veşnic.

Oh, dragii mei, gândiţi-vă la aceasta!

Acum priviţi ce se întâmplă în marele Mileniu. Păcatul va trece şi începe Mileniul, Împărăţia de o mie de ani, timpul când Duhul Sfânt Îşi va ocupa locul.

Exact aşa a făcut şi în noi. Voi aţi trecut de la moarte la viaţă şi aţi fost aşezaţi în locurile cereşti în Hristos, în prezenţa Sa glorioasă!

Atunci va trece şi moartea fizică aşa cum acum este trecută moartea spirituală. Pentru un sfânt botezat al lui Dumnezeu nu mai există moarte spirituală. Mai mult, chiar dacă ar muri fireşte, el va trăi. „Cine crede în Mine, nu va muri niciodată!” Toată Scriptura trebuie să se împlinească. Vedeţi? Voi nu veţi muri pentru că aveţi Viaţă veşnică. Astfel, singurul lucru pe care L-a făcut Răscumpărătorul a fost ca voi să recunoaşteţi aceasta. Şi pentru că aţi avut întotdeauna Viaţa veşnică, puteţi recunoaşte ziua în care trăiţi. Câţi dintre voi pot să creadă? Ridicaţi mâinile.

Vedeţi? Vă mulţumesc. Voi aţi recunoscut ziua în care trăiţi.

Metodiştii spun: „Tu ai primit Viaţa când ai strigat!”

Foarte mulţi dintre ei au strigat şi totuşi nu o au.

Penticostalii spun: „Tu ai primit-o când ai vorbit în limbi!” Mulţi vorbesc în limbi şi totuşi nu o au.

Priviţi fariseii! Ei aveau o formă de evlavie, dar când s-a manifestat Cuvântul nu L-au recunoscut. Înţelegeţi?

Dacă spuneţi că sunteţi Mireasa, nu uitaţi că ea este o parte din Soţul ei. Şi singura modalitate de a-L recunoaşte este să recunoşti care parte din Cuvânt (din Soţ) eşti; altfel, nu eşti Mireasă. Câţi dintre voi văd aceasta? (Adunarea spune; „Amin!”). Vedeţi? Voi trebuie să vă recunoaşteţi locul.

Tu nu poţi recunoaşte locul altuia. Cum ar fi fost dacă Moise ar fi venit cu mesajul lui Noe? Noe era o parte din Cuvânt, dar mesajul lui nu se potrivea pentru timpul lui Moise. Cum ar fi fost dacă Isus ar fi venit cu mesajul lui Moise? Nu s-ar fi potrivit pentru că era o altă epocă şi avea o făgăduinţă diferită. În zilele acelea trebuia să se împlinească o altă parte din Cuvânt. Ei erau într-o altă zi a săptămânii, iar lucrul de marţi nu se poate face miercuri. Înţelegeţi? Lucrul de sâmbătă trebuie făcut sâmbătă.

Ei au spus: „Oh, noi îl avem pe Moise!” dar Isus le-a răspuns: „Dacă l-aţi crede pe Moise, M-aţi crede şi pe Mine, pentru că el a scris despre Mine.” (Ioan 5.46). „Domnul Dumnezeul vostru vă va ridica un proroc ca mine.” (Deuteronom 18.15). Aţi reţinut ideea?

Isus a spus în Ioan 14.26: „Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile, şi vă va aduce aminte tot ce v-am spus Eu.”

El vă va arăta ziua în care trăiţi. Un alt lucru pe care-l va face Duhul Sfânt, este că vă va arăta toate lucrurile care vor veni. Fiţi atenţi la făgăduinţa profetică: „Când va veni El…” Vedeţi?

Cerul nou şi pământul nou nu vor mai fi murdărite; Pământul acesta va fi înnoit, nu distrus, iar diavolul va fi legat. Acum el este încă liber şi ne acuză, dar pe noul Pământ va fi legat şi aruncat în iazul de foc, în focul sfânt.

Pe noul Pământ nici cerul nu va mai fi înnegrit. Acum, acest lucru se datorează blestemului păcatului, dar atunci nu va mai fi înnegrit de nori de mânie. Vânturile nu vor mai bate ca acum. Nu, natura nu va mai lăcrima pe copaci şi pe case, ca să schimbe lucrurile. Trăsnetele şi mânia nu vor mai fi aruncate de Satana, de acolo, ca să omoare vreun om care trece pe stradă, sau ca să ardă vreo clădire. Vedeţi? Acolo nu va mai fi aşa ceva. Nu vor mai fi furtuni sau uragane, nici cicloane care să se năpustească asupra caselor, făcându-i pe oameni sa sufere şi să plângă. Nu, acestea nu vor mai fi! Acolo nu vor mai fi tentative de distrugere, pentru că Satana este aruncat afară.

Cred că mai avem timp. Eu abia am trecut prin versetele biblice şi cred că vom termina la timp ca să ne putem ruga şi pentru bolnavi.

Cerul şi pământul s-au întâlnit; Dumnezeu şi omul s-au împăcat. A început un Eden reaşezat. Vedeţi? Blestemul s-a dus.

Exact aşa este şi cu voi când sunteţi acceptaţi de Duhul Sfânt: tot blestemul păcatului dispare. Vedeţi, nu voi 

L-aţi acceptat pe El, ci El vă acceptă pe voi pentru că sunteţi un atribut al lui Dumnezeu. Dacă sunteţi ai Duhului Sfânt înseamnă că sunteţi o calitate din gândul lui Dumnezeu şi aţi fost acceptaţi fiindcă aţi fost rânduiţi mai dinainte pentru un scop. Înţelegeţi? Voi aţi fost născuţi în păcat, dar Dumnezeu a avut acea calitate care s-a exprimat prin voi, pe pământ, de aceea El va veni să vă ia. Vedeţi? Voi sunteţi din nou aici pentru că Îi aparţineţi. Păcatul şi-a pierdut puterea asupra voastră. Aşa este corect. Dorinţa de păcat a plecat din inima voastră atunci când Duhul Sfânt a intrat în voi, iar acum sunteţi o făptură înnoită, reaşezată.

Când Pământul va fi reaşezat, pe aceeaşi cale, acolo nu vor mai fi blesteme, furtuni, vânturi puternice, uragane. Voi sunteţi împăcaţi: Dumnezeu şi omul s-au întâlnit. Noul Pământ va avea din nou frumuseţea din Eden şi se va întinde peste tot, după ce pământul îşi va primi botezul cu foc.

Gândiţi-vă că el va lua foc şi va arde. Elementele lui vor arde cu „căldură mare”. Tot ce este pe pământ va arde. Apa va exploda; se va aprinde şi va exploda. Totul va exploda. Vulcanii vor erupe şi kilometri de lavă va fi aruncată în atmosferă. Duhul lui Dumnezeu va curăţa orice urmă a păcatului şi toate lucrurile. Toţi demonii vor fi legaţi şi aruncaţi în iazul de foc, în focul mâniei lui Dumnezeu.

Acolo nu va mai fi nici o fiară care să vă ucidă. Când vă veţi plimba prin grădinile înflorite, nu va mai fi nici un şarpe care să sară spre voi, şuierând, ca să vă ucidă cu veninul lui otrăvitor.

O, dragii mei, nu va fi minunat?

Ascultaţi! Pe noul Pământ nu va fi nimic din tot ce este aici. Nimeni nu va mai fi pus într-un mormânt şi nimeni nu va mai suferi, pentru că acolo nu va mai fi nimic din toate acestea.

Omul şi Dumnezeu s-au împreunat, Mireasa şi Mirele. Cerul şi Pământul s-au îmbrăţişat unul cu celălalt. Dumnezeu a venit jos să locuiască printre oameni. Cortul Lui este cu ei.

Acolo nu va mai fi păcat sau îngrijorări; acolo nu va mai fi nici o lacrimă pe obrazul vreunei mame pentru copilaşul ei. Amin. Pe noul Pământ nu va mai fi aşa ceva. Nu! El este răscumpărat; îi aparţine lui Dumnezeu. De aceea a fost răscumpărat. Amin.

Priviţi! Voi sunteţi o parte din pământul acesta. Este adevărat? Iar când El vă va răscumpăra pe voi, va răscumpăra şi pământul în acelaşi fel. Astfel, veţi fi din nou împreună. Oh, cât este de simplu şi de clar! Voi trebuie să fiţi răscumpăraţi pentru că sunteţi o parte din El. Dar dacă Sângele nu cade peste voi, nu sunteţi încă răscumpăraţi; nu sunteţi încă chemaţi.

Apoi El curăţeşte acest pământ prin foc. Chiar dacă Sângele Lui a căzut pe el, pământul trebuie să fie curăţit prin foc. Aşa este corect, pentru ca Dumnezeu să poată locui pe Pământ.

Potenţial, El a făcut deja aceasta; Împărăţia lui Dumnezeu este deja pe pământ prin faptul că locuieşte în inimile sfinţilor Săi. Ei sunt calităţile Lui încă de la început. Şi aceste calităţi sunt răscumpărate. Ce mai aşteaptă El? Răscumpărarea Pământului ca să-şi poată aşeza pe el calităţile Sale şi astfel să-Şi ducă la îndeplinire Planul hotărât mai dinainte. Puteţi vedea aceasta?

Priviţi! Acolo nu vor mai fi nici morminte, nici lacrimi, nici vărsare de sânge. El nu va mai fi udat niciodată de sânge sau de lacrimi. Nu! Şi nu vor mai fi nici războaie. Nu! Nu vor mai fi nici ierni geroase; nu va mai fi nici zăpadă rece şi nici arşiţa verii care să ardă iarba. Aleluia! Chiar şi pustia va fi ca trandafirul. Pustiul acesta uscat va înflori într-o zi „ca un trandafir”, pentru că aşa a spus Dumnezeu. Lucrul acesta se va întâmpla după ce Pământul va fi răscumpărat; după ce îşi va primi botezul cu foc. Acum există tot felul de spini şi de cactuşi, dar pentru toate acestea va veni botezul cu foc.

Este la fel ca în cazul vostru, când vine focul Duhului şi vă curăţeşte de ură, de răutate, de ceartă. După aceea nu mai este nici gelozie, nici altceva, ci sunteţi pregătiţi să-L primiţi pe Dumnezeu să locuiască în voi. Amintiţi-vă că voi sunteţi „delegaţia” care-L va întâmpina pe El. Amin.

Aceasta nu este o poveste, ci este adevărul, este ceea ce a spus Domnul. Este făgăduinţa spre care merge Mireasa.

Şi El a spus că „pustia va înflori ca un trandafir.”

Satana, păcatul şi păcătoşii s-au dus pentru totdeauna. Toate acestea sunt îndepărtate pentru vecie. Tot ce a fost pervertit de acest mare heruvim, Lucifer, care a stat cândva în Eden, va fi distrus.

Dar Biblia mai spune că dacă un suflet nu face ceea ce a făcut sau a spus El, va fi distrus. Vă amintiţi?

Vedeţi, El nu poate să se autodistrugă şi să rămână totuşi Dumnezeu, aşa că dacă un suflet este al lumii, va fi distrus, dar dacă este din veşnicie cu Dumnezeu nu poate fi distrus fiindcă nu a avut început şi este o parte din Dumnezeu. Amin. Ce minunat! Cât de mulţumitoare ar trebui să-I fie Biserica pentru că poate vedea aceste lucruri!

Oamenilor, tot ce aţi făcut voi, zace aici, pe pământ. Eu am vrut să vă spun tot timpul lucrul acesta, dar am omis să-l fac deoarece trebuia să revenim asupra lui mai târziu.

Satana, păcătoşii şi toate lucrurile de aici, vor dispare pentru totdeauna. Toate… Vedeţi, Satana nu poate să creeze, căci dacă ar putea s-o facă a fi ca Dumnezeu. Mai mult, toată perversiunea va fi pervertită prin ea însăşi şi distrusă prin ea însăşi. Moartea este pervertirea vieţii, iar când această pervertire se va termina, moartea nu va mai exista. Epocile trecute poartă semnul morţii, dar anii trec şi va veni Viaţa, iar atunci urmele perversiunii şi toate lucrurile vor trece.

Spinii şi pălămida sunt semnele păcatului: Pământul este blestemat să le dea, dar într-o zi ele vor trece. Boala vine tot aşa şi se va duce o dată cu ele. Moartea va trece o dată cu blestemul; vărsarea de sânge va trece cu blestemul şi pământul nu va mai fi atins de nimic rău, pentru că este răscumpărat. Pe el va fi numai sfinţenia.

O, dragii mei! Acum mă simt foarte bine. Dumnezeu şi creaţia Lui. Creaturile din această creaţie sunt răscumpărate prin propriul Său sânge şi sunt curăţite prin propriul Lui proces de curăţire, în timp ce germenul păcatului este distrus prin procedeul Lui de distrugere.

Cel mai bun mijloc de a steriliza ceva este focul. Voi puteţi lua ceva, să-l spălaţi cu sodă şi cu toate chimicalele pe care le aveţi, şi cu toate acestea nu se va putea spune că este sterilizat complet. Dar dacă îl veţi steriliza…

Înainte ca Focul sfânt al lui Dumnezeu să sterilizeze pământul, El îşi va lua Mireasa şi o va duce în ceruri, cu Sine, pentru perioada în care va face lucrul acesta. Apoi va reveni pe pământ, pe pământul cel nou, care nu va mai fi atins de gerul iernii, nici dogorât de verile fierbinţi, iar pustia va înflori ca trandafirul, căci păcatul şi păcătoşii s-au dus.

Dumnezeu şi creatura Lui vor locui într-o armonie desăvârşită. Şi aşa cum cerul şi pământul sunt „soţ şi soţie”, tot aşa este Hristos şi Biserica; ei toţi se întâlnesc în marele şi gloriosul plan de răscumpărare, totul fiind readus chiar în sânul lui Dumnezeu. Puteţi vedea aceasta?

Pe noul Pământ există o Cetate nouă.

O, dragii mei, acum ascultaţi-mă cu atenţie!

Nu uitaţi că Isus a spus în Ioan 14 că se duce să pregătească un loc: „Să nu vi se tulbure inima…” Când a plecat, El a avut un motiv s-o facă.

Priviţi ce a spus mai departe: „Aveţi credinţă în Dumnezeu”, apoi a adăugat: „şi aveţi credinţă în Mine”, dar ei nu au putut să vadă că El este Dumnezeu

„…aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine”, căci vreau să vă pregătesc un loc.

În Casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri…” cu alte cuvinte: „În Împărăţia Tatălui Meu sunt multe palate.” Acum, Hristos este acolo şi construieşte noul Ierusalim.

Ascultaţi încă o dată cu atenţie!

Astăzi, Hristos este în ceruri şi pregăteşte noul Ierusalim.”

Dumnezeu a creat pământul în şase zile sau în şase mii de ani, iar El a spus: „…să nu uitaţi un lucru: că, pentru Dumnezeu o zi este ca o mie de ani, şi o mie de ani sunt ca o zi.” (2 Petru 3.8).

Tot aşa, Hristos S-a dus să ne pregătească un loc, iar acum are deja câteva mii de ani de când o face. El pregăteşte un loc.

Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.”

Observaţi? Răscumpărătorul şi răscumpăraţii Săi.

Cred că vom mai avea timp. Nu v-am arătat ce a spus Solomon despre această fată, Mireasa. Era gata să omit pentru că s-a făcut târziu. Atunci când a încercat s-o ia, ea era angajată slugă la oi. Poate unii cred că aceasta Carte a Cântărilor este numai un cântec, dar nu este aşa. O, nu! Solomon era moştenitorul tronului lui David, aici pe pământ, dar a trebuit să treacă. El a fost numai un simbol spre Hristos în dragostea Sa pentru Mireasă. Vedeţi?

Observaţi ce a spus Isus în Ioan 14: „Mă duc să vă pregătesc un loc…”

Oh, dar cum va arăta acel loc? V-aţi gândit vreodată, voi, Mireasa, cum v-a arăta? El este proiectat şi pregătit de Arhitectul divin. Dar cum va arăta această cetate?

În următoarele câteva minute voi vorbi despre aceasta. Proiectul ei a fost pregătit şi executat de Arhitectul suprem. El a proiectat acel loc şi l-a pregătit cu gingăşie şi dragoste pentru Mireasa Sa preaiubită. Cum va arăta acel loc?

Vă puteţi imagina un bărbat care pregăteşte căminul pentru viitoarea sa soţie, pentru că e pe cale să se căsătorească? El este gata să facă totul, în cele mai mici amănunte, după gustul ei, ca să-i placă, este adevărat? Amin.

Arhitectul suprem a proiectat noua Cetate în care va locui împreună cu Mireasa Sa. Este un loc impresionant, pregătit numai pentru ea. Aşa cum a spus odată apostolul Pavel: „Lucruri pe care ochiul nu a văzut, urechea nu a auzit şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.” (1 Corinteni 2.9).

Haideţi să privim doar o clipă ca să vedem cum apare descris acest loc.

Arhitectul divin a proiectat această Cetate pentru preaiubita Sa. O, ce loc trebuie să fie acela pe care l-a proiectat Fiinţa divină, Arhitectul suprem, pentru o calitate divină, care a fost hotărâtă mai dinainte în mod divin, de către un Dumnezeu divin, care este Autorul Vieţii divine. O, cum va arăta acea Cetate? Gândiţi-vă la aceasta!

Gândiţi-vă la faptul că această Cetate nu este în cer, pentru că Ioan a spus: „…am văzut coborând din cer…” Deci ea trebuie să fie pe pământ. Înţelegeţi?

Pământul acesta trebuie să treacă, dar există un pământ răscumpărat. Dumnezeu nu a spus că va ridica o nouă creaţie, ci o va răscumpăra pe aceea de aici. Vedeţi? El nu intenţionează să ridice o altă creaţie. Dar ce va face? O va arde ca s-o curăţească, exact aşa cum a făcut cu voi, deoarece Planul Lui trebuie să rămână acelaşi.

Gândiţi-vă că cetatea aceasta nu va fi în ceruri, căci El vine jos pe pământ. Acesta este un loc pregătit, un loc în care va locui şi unde îi va lua pe ai Săi, care vor rămâne. Când a scris Apocalipsa, Ioan era pe insula Patmos, dar în capitolul 21 el spune că a văzut cetatea coborând din cer, exact cum a văzut Ioan Botezătorul, porumbelul.

Când Ioan Botezătorul a spus: „Am văzut Duhul pogorându-Se din cer ca un porumbel…” (Ioan 1.32), el se referea la faptul că Dumnezeu a coborât peste trupul Său pământesc. Isus a fost botezat, apoi a mers pe calea cea dreaptă în mod deschis.

Atunci El a întâlnit profetul, deoarece „Cuvântul vine la profet.” El era Cuvântul. Profetul stătea acolo negând toate denominaţiunile lor, orice lucru nebiblic. Dar când a văzut Cuvântul, Cuvântul a venit direct la el.

Profetul a fost atât de şocat de lucrul acesta încât a spus: „Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?” (Matei 3.14).

Dar El i-a răspuns: „Lasă-Mă acum, căci aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit. Eu sunt Jertfa şi jertfa trebuie spălată înainte de sacrificare.” Astfel Ioan L-a lăsat, iar când a ieşit din apă, a spus: „Am văzut cerurile deschise…” Profetul a văzut aceasta; el a văzut cerurile deschise şi de sus cobora o formă de porumbel, în timp ce O Voce spunea: „Aceasta este partea Mea de Pământ pe care am răscumpărat-o, iar prin această parte de Pământ voi răscumpăra şi restul pământului, pentru că El este Cuvântul Meu manifestat.” „Eu voi chema întreaga lume să vină la existenţă prin Cuvântul Meu.” (Evrei 11). „Satana l-a ţinut tot timpul, dar Eu voi veni să răscumpăr totul prin acest Pământ. Acesta este Trupul Meu, aşa că voi veni şi voi locui în El.”

Ioan a spus în Apocalipsa 21.2: Şi eu am văzut coborându-se din cer de la Dumnezeu, cetatea sfântă, noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei.” Unde s-a aşezat ea? Pe pământ.

Isus era o parte din pământul peste care a coborât Duhul Sfânt (este adevărat?), şi a rămas peste El pentru totdeauna; nu-L poate părăsi niciodată; este întotdeauna acolo. El şi Dumnezeu sunt una şi aşa trebuie să rămână întotdeauna.

Astfel, Ioan a văzut cetatea sfântă coborând din ceruri ca un porumbel (sau ca o cometă) şi aşezându-se peste un Răscumpărat. Ce să facă? Să aibă pretenţie la fiecare calitate pentru care a creat pământul acesta. Fiecare bărbat şi femeie care au fost reprezentaţi în veşnicie, sunt răscumpăraţi. Au fost curăţaţi, arşi în Foc.

Priviţi! Isus a avut o încercare puternică timp de patruzeci de zile, iar după ce a trecut-o biruitor a fost gata pentru a intra în slujba Sa.

Gândiţi-vă la faptul că Duhul Sfânt a coborât pe Pământ: Isus şi acel sânge sfânt.

Fiţi atenţi! Nădăjduiesc că nu voi merge prea adânc. Sângele sfânt a fost creat de Dumnezeu (fratele Branham bate de câteva ori în amvon). Sângele, Viaţa, Creaţia lui Dumnezeu.

Oh! Puteţi vedea aceasta? El este începutul Creaţiei lui Dumnezeu”. Cum a început El? În pântecele unei fecioare… Care este ce? Femeia nu este………………………

Exact aşa cum oamenii orbi nu pot vedea „sămânţa şarpelui” chiar aici. Vedeţi? Eva a fost pusă pe pământ înainte ca Satana s-o atingă sau ca să se întâmple altceva.

Dumnezeu le-a zis celor doi oameni: „Înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul…” Asta este corect, dar Satana a intrat acolo. Unde scrie că acel Cain era fiul lui Adam? Adam a fost descendent direct din Dumnezeu. Voi luaţi natura părinţilor voştri, dar dacă cineva se naşte din nou va primi natura Părintelui ceresc, este Cuvântul sau calitatea Părintelui său. Şi dacă eşti o calitate a Sa, cum mai poţi să-L negi pentru o denominaţiune? O, dragii mei! Nădăjduiesc că nu veţi uita aceasta.

ISUS. Aici El coboară din cer, iar când a stat în apă era calitatea lui Dumnezeu.

Acum, femeia. Dumnezeu i-a zis: „De ce ai făcut lucrul acesta? Eu voi pune vrăjmăşie între sămânţa ta şi sămânţa şarpelui” (Geneza 3.15). Este corect? V-aţi gândit vreodată la faptul că femeia nu are sămânţă? Ea are un câmp, un ogor, nu o sămânţă. Şi ce s-a întâmplat? Şarpele şi-a însămânţat sămânţa în acel ogor. Dacă femeia nu are sămânţă, trebuie să primească o sămânţă.

Vedeţi? Prin acel act sexual, şarpele a adus în lume o sămânţă de la Satan. Şarpele din Eden nu era o reptilă. El avea picioare dar nu şi le-a pierdut prin blestem. Biblia spune că era foarte şiret; era singurul animal a cărui sămânţă s-a putut amesteca cu femeia.

Sămânţa animalelor nu corespunde, nu se poate amesteca cu omul. Ei au încercat să facă aceasta dar nu au reuşit. Vedeţi? Sămânţa de viaţă a unui animal mascul nu se poate amesteca cu ovulul femeii. Nu este posibil. Dar şarpele era cel mai apropiat omului. Oamenii nu au putut afla specia care se află între cimpanzeu şi om. Vedeţi, fiecare specie are o evoluţie: păsările, animalele şi aşa mai departe până la cimpanzeu, dar aici există o verigă lipsă, o specie dispărută. Aceea este şarpele edenic care nu se târa. El şi-a pierdut înfăţişarea iniţială din pricina blestemului.

Dumnezeu nu l-a blestemat pe Adam, deşi putea s-o facă, ci a blestemat pământul: „… spini şi pălămidă să-ţi dea…”

El n-a blestemat-o nici pe Eva, dar i-a spus că Adam va fi stăpânul ei. Din acel moment ea nu mai trebuia să încerce să predice sau să facă ceva asemănător, pentru că Adam era stăpânul ei. „Voi mări însărcinarea ta: cu durere vei naşte copii, şi dorinţele tale se vor ţine după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.” (Geneza 3.16). Dar El a mai zis: „Voi pune vrăjmăşie între sămânţa ta…”

Acum, pentru că femeia nu are sămânţă şi nici n-a avut vreodată, trebuia să primească o Sămânţă pe altă cale. Şi Dumnezeu i-a dat o altă Sămânţă, dar nu prin act sexual ci prin creaţie.

Oameni orbi, voi chiar nu puteţi vedea „sămânţa şarpelui”? O, dragii mei! Satana a intrat acolo înaintea lui Adam, aducând la suprafaţă sămânţa lui.

Ea a primit o sămânţă. Cine era aceasta? Dumnezeu însuşi: „El este începutul creaţiei lui Dumnezeu.”

Priviţi! Când s-a născut Abel şi apoi Set, ei erau bărbaţi liniştiţi şi drepţi ca tatăl lor Adam. Dar de unde a venit celălalt tip, acel ucigaş şi mincinos? Puteţi vedea de unde venea el? El trebuia să fie o sămânţă; el era o sămânţă: Cain era un om.

Unde sunt acum oamenii orbi? „Dumnezeul acestui veac i-a orbit.” Nu vă miraţi de aceasta, pentru că Isus a spus că nimeni nu poate să vadă aceasta dacă nu-i este dat de sus. Înţelegeţi? Voi ziceţi: „De ce nu pot vedea ei?” Isus le-a spus odată ucenicilor Săi: „Vouă v-a fost dat să cunoaşteţi Împărăţia lui Dumnezeu, iar lor nu.” (Matei 13.10-11).

Acesta este motivul pentru care veniţi în locul acesta de la distanţe de o mie cinci sute de mile: „Vouă v-a fost dat să cunoaşteţi Împărăţia…” În această oră târzie, când Mireasa se pregăteşte să meargă în Împărăţie, unii oameni vin aici din Africa de Sud şi din alte părţi.

Acum puteţi vedea „sămânţa şarpelui”, felul în care a adus-o el? În ordine.

Este la fel ca şi cu flăcăul acela din Tucson, care zilele trecute încerca să… Oh, s-ar putea ca el să asculte această bandă, iar dacă este aici, aş vrea să-i spun ceva. Eva a zis: „Am primit un om de la Dumnezeu.” De ce a vorbit aşa? Pentru că Dumnezeu are o lege. Înţelegeţi?

Priviţi, dacă luaţi o sămânţă şi o semănaţi în câmp, de exemplu, grâu, apoi plantaţi acolo şi mărăcini, nu va trebui să vă faceţi multe griji pentru că acelaşi soare şi aceeaşi ploaie aduc sămânţa aceea la viaţă. Dumnezeu are o lege şi legea aceea nu poate fi desfiinţată.

Astfel, dacă cea mai vopsită femeie din oraş trăieşte cu cel mai vopsit bărbat, chiar necăsătoriţi fiind vor avea un copil. Copilul acela trebuie să vină la viaţă prin legea lui Dumnezeu, deoarece nu există o altă cale. Dacă n-ar fi aşa, l-aţi face pe Satan creator şi atunci ar fi şi el un dumnezeu.

Oh, cât de orbi puteţi fi! Vedeţi, aceasta este legea lui Dumnezeu.

Dacă primiţi un copilaş, nu contează că este un Esau, un Iacov, sau altcineva; că are o malformaţie sau e un Iuda, el trebuie să vină prin legea lui Dumnezeu. Biblia spune: „…El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni, şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.” (Matei 5.45).

În Evrei capitolul 6 scrie că ploaia cade deseori peste pământ, îl udă şi-l pregăteşte pentru ceea ce creşte pe el. Dar prin aceeaşi ploaie trăiesc şi spinii şi pălămida, pentru că este o lege a lui Dumnezeu prin care fiecare sămânţă ajunge la coacere şi tot ea face să se reproducă fiecare sămânţă.

Aşa s-a reprodus şi „sămânţa şarpelui”. Dumnezeu nu a oprit-o niciodată. Aceasta i-a împlinit planul pe deplin, căci în felul acesta Şi-a putut descoperi calitatea de Răscumpărător. Nici un orb nu poate vedea lucrul acesta cât timp îi este ascuns! Dumnezeul acestui veac a ascuns aceasta de voi şi este posibil să nu puteţi vedea niciodată nimic! De ce? Pentru că asta sunteţi şi voi: o sămânţă a şarpelui.

Dar Isus este începutul creaţiei lui Dumnezeu.

Ce face femeia când vine germenul de viaţă de la sexul masculin? Negaţi aceasta? Femeia nu are viaţă în ea, ci posedă doar un ou mic, care trebuie fecundat, şi care este câmpul.

Este la fel ca atunci când luaţi un câmp, îl discuiţi, îl stropiţi cu insecticide şi erbicide ca să distrugeţi toţi germenii din el, încât nu mai creşte nici măcar iarbă acolo, apoi îl fertilizaţi din nou. Când totul este gata, semănaţi pe el o sămânţă bună. Dar dacă vine vrăjmaşul şi seamănă sămânţa lui, o altă sămânţă, aceeaşi lege a lui Dumnezeu va aduce la coacere ambele seminţe.

Desigur, Dumnezeu nu a intenţionat ca acest pământ să fie pentru asta. Înţelegeţi? Dar ce s-a întâmplat? Sămânţa masculină poartă sângele, hemoglobina, iar în sânge este viaţa. Eu am văzut lucrul acesta la înmulţirea animalelor. Am fost acolo împreună cu fratele Shakarian, iar doctorul mi-a arătat cum are loc fecundarea. Ovarul femelei conţine mai multe ovule (ouă), iar de la mascul vine sperma care este formată din mai mulţi spermatozoizi.

Femeia nu are nici un germen de viaţă, pentru că ea este un produs secundar al bărbatului, un câmp. În ovarul ei este oul (sunt mai multe ovule). Acesta este pământul fertil în care se dezvoltă această viaţă care se mişcă şi înoată acolo. Este o taină cum …

Poate ziceţi: „Bine, primul din aceşti spermatozoizi, care întâlneşte oul… restul mor? Cine decide care va fi acela? Va fi unul din faţă sau primul?” Nu, nu! Oul poate fi întâlnit de un spermatozoid de la mijloc sau din spate. Acesta arată că există o inteligenţă care face alegerea, hotărând şi dacă fătul va fi fată sau băiat, dacă va avea părul roşu sau negru, etc. Vedeţi? Voi nu puteţi face absolut nimic în situaţia aceasta; nu puteţi amesteca orice. Dumnezeu este Cel ce hotărăşte totul, iar după un timp în acel câmp pătrunde un germen mic, care are o coadă mică cu care înoată, iar când pătrunde în ou, din el se formează coloana vertebrală a copilului.

Cum este atunci cu femeia? Ea nu are sămânţă, ci doar câmpul în care primeşte sămânţa.

Vedeţi, aşa a intrat şi sămânţa şarpelui. În timp ce Semănătorul a ieşit să semene sămânţă bună, vrăjmaşul a venit în urma lui şi a semănat o sămânţă coruptă (neghină).

Dar ploaia cade peste cel drept şi peste cel nedrept, şi la fel soarele, făcând să crească şi unul şi celălalt.

Isus a zis: „Lăsaţi-le să crească amândouă împreună până la seceriş… Atunci neghina va fi legată în snopi. Acum ei sunt adunaţi în organizaţii mari şi vor forma un mănunchi mare: Consiliul Mondial al Bisericilor. Care le va fi sfârşitul? Vor fi arşi. Dar grâul va fi adunat în grânar. Vedeţi? Ele au destinaţii diferite deşi s-au bucurat de acelaşi soare şi de aceeaşi ploaie.

Un lămâi şi un portocal vor putea creşte pe aceeaşi tulpină şi îşi vor aduce ambele roadele. Dacă de exemplu, vom altoi mai multe soiuri de citrice într-un portocal, crenguţa de lămâi va rodi lămâi, grefuitul va dori grefuri, şi aşa mai departe. Vedeţi, acele crengi altoite nu vor rodi portocale, deşi trăiesc din viaţa pe care o produce portocalul.

Denominaţiunile au fost altoite la Viaţă. De aceea se numesc ei „creştini”, pentru că trăiesc prin Viaţă. Aşa a fost şi Caiafa. Voi ştiţi cine a fost el şi totuşi a prorocit. Vedeţi? Ei trăiesc prin aceasta.

Oh, aş dori să pot avea la dispoziţie o săptămână ca să studiem acest lucru şi să-l clarificăm ca să nu pierdeţi nimic. Acum voi trece peste unele din aceste lucruri.

Priviţi! Iată acele mâini care au plănuit aceste minunăţii, cu o dragoste gingaşă, pentru Mireasa Sa preaiubită.

Amintiţi-vă că Duhul Sfânt a coborât peste Isus, care era o parte din pământ. Cum? Germenul lui Dumnezeu, Viaţa Sa, a fost însămânţată în pântecele unei femei (Aşa este), care era pământul. Bine. Apoi Viaţa lui Dumnezeu a intrat înăuntru şi astfel „El este începutul zidirii lui Dumnezeu”. Vedeţi? Apoi Sângele lui Dumnezeu, care era acolo prin acel germen, a curs pe pământ când a fost vărsat la Calvar. De ce? Ca să răscumpere pământul. Prin aceasta, pământul este socotit neprihănit şi sfinţit, şi astfel El are pretenţie asupra lui. Dar acum va trebui să primească botezul cu foc ca să fie curăţit pentru Isus şi Mireasa Sa.

Voi sunteţi alte părţi scoase din acest pământ. Noi, trupul nostru, suntem o parte din pământ, iar sufletul nostru este o parte din Dumnezeu, o calitate a lui Dumnezeu expusă aici pe pământ într-un trup. Trupul nostru trebuie să fie răscumpărat, dar sufletul este răscumpărat pentru că şi el a fost în păcat. Astfel, Dumnezeu a coborât într-un proces de neprihănire, sfinţire şi botez cu Duhul Sfânt, pentru răscumpărarea sufletului nostru, iar pentru că trupul vostru este o parte din pământ, este răscumpărat prin suflet. Acum voi sunteţi în acest proces. Acesta este în desfăşurare.

Trupul vostru a devenit neprihănit prin botezul lui Noe. Amin. Firea voastră a devenit neprihănită când apele au căzut acolo. Pământul, locul în care locuiţi voi, trebuie să fie curăţit prin foc, prin botezul Duhului Sfânt, ca să devină un loc de locuit pentru Hristos şi Mireasa Sa. Noul Ierusalim.

Priviţi cetatea aceasta! Pământul îşi ridică locuinţa pe Pământ. Cred că acum puteţi vedea cât se poate de clar acest lucru: Pământul trebuie schimbat. El nu poate să-Şi aşeze locuinţa pe acest pământ vechi. Lumea nu va putea merge aşa dincolo de Mileniu, ci trebuie schimbată. Vedeţi? Pentru ca Pământul să aibă pe el o asemenea Cetate, trebuie să fie schimbat.

Exact aşa trebuie să fim schimbaţi şi noi, prin Duhul Sfânt, pentru ca El să poată intra în noi.

Acum observaţi! Pe noul Pământ vor fi mai multe locaşuri. Aşa este. Pământul va fi înnoit (acesta este adevărul) prin foc şi marea nu va mai fi. Cetatea va avea o lungime de 1500 de mile pe fiecare latură, deci este un pătrat.

Acum ascultaţi cu atenţie în timp ce vom schiţa aceste dimensiuni. Mai întâi aş vrea să şterg tabla (fratele Branham şterge ilustraţiile desenate mai devreme).

Aici este o descoperire adâncă de la Dumnezeu, iar dacă va fi cu voia Domnului, o voi aduce în întregime la suprafaţă.

Dacă vreţi, puteţi deschide la Apocalipsa ca să vedeţi cum se face măsurarea cetăţii în coţi. (1/8 dintr-o milă=201 metri). Cetatea are 1500 de mile pe latură – latura unui pătrat.

Ştiţi cât de departe s-ar întinde această cetate? Eu am făcut calculul săptămâna trecută. Cetatea aceasta s-ar întinde de la Maine la Florida şi de la ţărmul de est al mării, la 600 de mile depărtare de partea de vest a râului Mississippi. Cu alte cuvinte, jumătate din Statele Unite doar pentru o cetate.

Voi spuneţi: „Această cetate nu are suficient loc!” Atunci când va dispărea marea, va fi, pentru că aproape 4/5 din Planetă este ocupat de apă. Este adevărat? Explozia care va avea loc pe pământ va şterge marea.

O, dragii mei! Amintiţi-vă că este vorba de 1500 de mile, iar marea nu va mai fi.

Lungimea, lăţimea şi înălţimea sunt egale. Aceasta înseamnă că are 1500 de mile pe lungime, 1500 de mile pe lăţime şi 1500 de mile pe înălţime. Gândiţi-vă că totul va fi din aur transparent şi că cetatea este împrejmuită de un zid.

Nu ar mai fi necesar să spun că toate laturile sunt egale, fiindcă Biblia spune că zidul şi temelia cetăţii sunt egale. Da, n-ar mai fi necesar să spun aceasta dacă ar fi vorba de un cub sau de un pătrat, dar aici avem o altă figură geometrică în care toate dimensiunile sunt egale. Este vorba de o piramidă cu baza un pătrat. Haideţi să desenăm această figură (fratele Branham face un desen pe tablă). Vedeţi, lungimea, lăţimea şi înălţimea sunt egale. Noi vom ajunge într-un loc de a cărui existenţă sunt la fel de sigur cum sunt sigur de existenţa acestei lumi.

Observaţi? Dimensiunile acestor laturi sunt egale: lungimea, lăţimea şi înălţimea, iar figura geometrică ce întruneşte aceste condiţii este piramida. Ea este răspunsul exact la semnul lui Enoh, din Egipt: la piramidă. Este adevărat? Înainte de distrugerea prin potop, atunci când a intrat neprihănirea, Enoh a adus un semn: piramida. Şi în această piramidă sunt şapte trepte care duc spre camera împăratului. Priviţi cu atenţie la cea de-a şaptea treaptă. Dacă aţi studiat dimensiunile piramidei, ce este înainte de camera împăratului? Priviţi semnele acelea şi apoi, cu ajutorul piramidei, veţi vedea ziua în care trăiţi.

Dumnezeu a făcut trei Biblii. Există o învăţătură a piramidei, care la prima vedere pare fără sens, dar ea conţine ceva genial. Priviţi! El a făcut trei Biblii, deoarece pentru orice lucru trebuie sa existe trei dovezi sau mărturii.

Isus vine de trei ori. O dată a venit pentru a-şi răscumpăra Mireasa; apoi vine s-o ia cu Sine, iar a treia oară vine împreună cu Mireasa Sa.

Puteţi vedea acum cât este de frumos? În această piramidă sunt şapte trepte, apoi urmează camera împăratului. Noi suntem în cea de-a şaptea epoca a Bisericii, înainte ca Împăratul să-Şi ia tronul Său.

Amintiţi-vă că piramida nu a avut niciodată piatra din capul unghiului.

Gândiţi-vă la faptul că prima Biblie a lui Dumnezeu era în cer: „ZODIACUL”. Aceasta porneşte şi se derulează în fiecare an. Începutul Zodiacului este „Fecioara”. Aceasta arată cum a venit El prima dată: prin naşterea din fecioară. Ultima arătare din Zodiac este „Leul” şi arată spre a doua Sa venire. Chiar înaintea acesteia este o încrucişare a peştilor care reprezintă ultima epocă, cea a cancerului, în care trăim noi.

Dar mai este o Biblie: piramida, iar mărturia ei este perfectă. Nu avem timp să intrăm acum în acest subiect, dar dacă va fi cu voia Domnului într-o zi vă voi arăta exact timpul în care trăim.

Observaţi acum aceste dimensiuni geometrice egale pe care le va avea Cetatea. Ea nu va avea forma unui cub, pentru că nu este obligatoriu să fie un cub, ci va fi ca o piramidă, dând răspunsul la semnul lui Enoh din Egipt.

În timpul purificării pământului prin botezul cu foc, vulcanii vor erupe şi vor avea loc acele explozii puternice în urma cărora se va forma un munte ca o piramidă. Vedeţi? El va avea suficient loc ca să facă aceasta. Toate lucrurile acestea vor fi schimbate. Întreaga suprafaţă a pământului va fi schimbată. Aţi reţinut aceasta? Atunci, vulcanii vor erupe şi vor forma un munte de forma unei piramide.

Aceasta este întocmai conform Cuvântului.

Dacă observaţi, în Isaia 65.25, unde am citit deja, scrie că: „Nici o vătămare (sau distrugere) nu va fi pe tot Muntele Meu cel sfânt, zice Domnul.”

Oh! „Pe tot muntele Meu cel sfânt.” Amintiţi-vă că întotdeauna există un munte.

Dacă pereţii ar fi drepţi, cetatea ar fi vizibilă numai din exterior sau din interior. Din interior se poate vedea tronul. Vedeţi? El poate fi văzut numai din interior.

Dar în Isaia 4.5 avem o făgăduinţă. Haideţi s-o citim. Vă grăbiţi? (Adunarea spune: NU!”). Nu, acum să nu vă mai grăbiţi!

Aici avem un subiect aparte, foarte adânc, pe care trebuie să-l înţelegeţi chiar acum. După aceea vă voi arăta un alt lucru, despre care vom vorbi însă în studiul următor.

O, slavă Domnului Isus! Priviţi aici, căci Cuvântul Lui nu poate să cadă la pământ. Priviţi în Isaia. Mi-am notat textul, aşa că îl voi găsi repede… Isaia 4.5. Aici, Isaia vorbeşte despre venirea Domnului şi despre starea imorală a femeii. Ascultaţi ce scrie aici!

Isaia 4.1: „Şapte femei vor apuca în ziua aceea un singur bărbat, şi vor zice: „Vom mânca pâinea noastră înşine şi ne vom îmbrăca în hainele noastre înşine, numai fă-ne să-ţi purtăm numele şi ia ocara de peste noi.”

Aceasta se întâmplă în timpul sfârşitului, adică în timpul în care trăim noi: căsătorii, divorţuri, prostituţie şi multe altele.

În vremea aceea odrasla Domnului va fi plină de măreţie şi slavă, şi rodul ţării va fi plin de strălucire şi frumuseţe pentru cei mântuiţi ai lui Israel.

Şi cel rămas în Sion, cel lăsat în Ierusalim, se va numi „sfânt”, oricine va fi scris printre cei vii, la Ierusalim.

După ce va spăla Domnul murdăriile fiicei Sionului, şi va curăţa Ierusalimul de vinovăţia de sânge din mijlocul lui, cu duhul judecăţii şi cu duhul nimicirii…”

Fiica Sionului este întotdeauna Mireasa. Vedeţi? Vinovăţia de sânge a lui Israel va fi îndepărtată. Aceasta se va întâmpla când Dumnezeu face judecata finală.

El te cheamă, te face neprihănit, te răscumpără, apoi vine judecata peste tine: atunci Duhul Sfânt şi focul curăţesc pământul. Abia din momentul acela eşti al Lui.

Acelaşi lucru îl face şi cu pământul când îl curăţă prin botezul cu foc, prin focul Duhului.

Fiţi atenţi! Să citim Isaia 4.5:

Domnul va aşeza peste toată întinderea muntelui Sionului şi peste locurile lui de adunare un nor de fum ziua şi un foc de flăcări strălucitoare noaptea. Da, peste toată slava va fi un adăpost.”

(Fratele Branham ilustrează pe tablă).

În ziua aceea, Domnul va crea deasupra Lui un foc de lumină care să ardă în timpul zilei. Apoi merge mai departe zicând: „Acesta va fi un loc de adăpost, un refugiu, o protecţie.” Vedeţi? Este exact cum spune Biblia.

Zidurile acestei cetăţi nu sunt drepte, ci înclinate: „Pe Muntele Meu cel sfânt…” El va avea această lumină pe munte şi el va fi un loc de adăpost. Oh, noi cântăm adesea cântarea:

O, acea cetate, Muntele Sionului,

Ca un pelerin încă o iubesc.

De acum până atunci

Când voi sosi în acea cetate pe munte!”

Muntele Sinai este muntele pe care a coborât Dumnezeu şi a vorbit de pe vârful lui, dintr-un Stâlp de Foc. Vedeţi, El a coborât pe vârful unui munte, pe Muntele Sinai.

Pe muntele schimbării la faţă, El a coborât într-un stâlp de lumină şi a strălucit cu putere în faţa lui Petru, Iacov şi Ioan, când a spus: „Acesta este Fiul Meu preaiubit; de El să ascultaţi!”

Acolo El era reprezentat de Moise şi de Ilie, care a fost mutat. Glorie!

Noul Ierusalim şi pământul cel nou, creaţia cea nouă, cetatea de pe muntele pe vârful căruia se află tronul… (fratele Branham desenează pe tablă ceva pentru următoarele paragrafe).

Tronul este chiar sus, pe vârful muntelui, iar locuitorii cetăţii locuiesc pe acel munte.

Zidul care înconjoară cetatea are douăsprezece porţi, fiecare din ele fiind o piatră ca acelea pe care le purta Aaron, şi care reprezentau cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Pe fiecare parte a cetăţii sunt câte trei porţi, exact aşa cum era Templul şi cortul din pustie. Observaţi! Pe fiecare din aceste porţi este scris numele unei seminţii: douăsprezece seminţii, douăsprezece porţi. Înălţimea lui este de 144.0002. O sută patruzeci şi patru de mii la pătrat este exact două sute şaptezeci de picioare (un picior=30,5 cm).

Fiecare dintre aceste pietre mari de aproape 20 de picioare înălţime, formează platoşa (blindajul frontal, adică zidul din jurul cetăţii).

Această cetate nu se aşează pe vârful zidului, deoarece o cetate de 1500 de mile nu poate face aşa ceva. Acesta este zidul prin care voi intraţi în ea, exact ca pe porţile vechiului Ierusalim.

Zidul cetăţii are douăsprezece temelii şi este împodobit cu pietre scumpe, de diferite culori. Pe ele erau scrise cele doisprezece nume ale celor doisprezece apostoli ai Mielului.

Pe fiecare temelie, pe o perlă, este scris numele unui apostol. Nu vă amintiţi ce a spus Isus? „Voi veţi sta pe douăsprezece scaune de judecată şi veţi judeca cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.”? (Matei 19.28).

Cine stă la poartă ca să-i judece pe cei ce vor intra în cetate? O, dragii mei! Iată-vă! Împăraţii pământului intră în cetate şi vin înaintea judecăţii apostolice, aşa cum a promis Isus.

Întreaga lume va vedea Lumina lumii, pe ISUS, care va şedea pe tron în vârful lumii, în vârful Bisericii; pe tronul acesta care se află pe vârful muntelui, la înălţimea de 1500 de mile. Pe vârful Muntelui Sionului care are înălţimea de 1500 de mile, adică cât jumătate din Statele Unite, astfel încât să poată fi văzut din toată lumea. Pe tot muntele, în sus şi în jos, vor fi cei răscumpăraţi. Acolo vor fi case din aur curat; vor fi alei, parcuri şi grădini, iar râul Vieţii, care izvorăşte din tron, coboară în jos prin nişte crăpături mici şi peste terase. Pomul vieţii va înflori în fiecare curte, dând roade de douăsprezece ori pe an: câte un fruct deosebit în fiecare lună.

Împăraţii pământului vor veni în Cetate şi îşi vor aduce darurile lor: „Şi frunzele lui sunt pentru vindecarea neamurilor.” atunci când împăraţii vor trăi acolo în pace. Ei vor merge şi vor lua o frunză din pom, la fel ca porumbelul pe care l-a trimis Noe, după ce mânia lui Dumnezeu s-a potolit, şi care s-a întors purtând o frunză în cioc. Tot aşa va fi când fructele Împăratului vor fi în camera Miresei. Atunci împăraţii pământului îşi vor aduce gloria în cetate, iar la plecare vor lua o frunză pe care o vor da împăratului din vecinătate. Noi vom trăi pentru totdeauna în pace. Amin. Vindecarea neamurilor! Aici este totul aşezat.

Frate, odată noi am luptat unii împotriva altora. Oamenii strigau, se împuşcau, ardeau copiii şi făceau multe altele, dar acolo va fi pace şi binecuvântare. Nu va mai fi nici o boală, ci doar vindecare. Totul s-a făcut. „Vindecarea neamurilor!” Amin.

Cetatea cu tronul în vârful ei. Apocalipsa 21.23: „Cetatea n-are trebuinţă nici de soare, nici de lună, ca s-o lumineze; căci o luminează slava lui Dumnezeu şi făclia ei este Mielul!”

Vedeţi? Domnul Dumnezeu este Stâlpul de Foc pe care L-au urmat copiii lui Israel prin pustie. El va coborî pe tronul acelei Împărăţii desăvârşite… Împărăţia pe care Isus o predă Tatălui pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi. Isus şade pe tronul Lui ca şi Iosif al nostru. Împăratul va fi Lumina care va străluci de pe vârful muntelui Sionului, iar Lumina Lui sfântă va umplea întreaga cetate. Aleluia!

Ia o înălţime de 1500 de mile şi un pătrat cu latura de 1500 de mile împreună cu minunăţiile pregătite de Dumnezeu peste tot în cetatea aceea cu străzi şi alei de aur! Citiţi în Apocalipsa 21 şi vedeţi dacă nu este corect! Vedeţi? Acolo nu vom mai avea nevoie de lumină pentru că Mielul este Lumina, iar tronul poate fi văzut de pretutindeni, deoarece este aşezat la o înălţime de 1500 de mile.

Aceasta nu merge drept în sus, ci se înclină formând o piramidă, iar tronul este aşezat chiar în vârf.

Aici aş putea spune ceva. Aţi observat grupul acesta mic de aici? Este exact aceeaşi parte, o circumferinţă care o acoperă. Gândiţi-vă la Georgia, California, Saskachewan. De la Kansas până la Coasta Maine Rock-Baund, sunt în jur de 1500 de mile la pătrat.

Oh, ei vin din Est şi din Vest,

Ei vin din ţări îndepărtate

La sărbătoare cu Împăratul nostru.

Să cinăm… (Unde? „Omul nu trăieşte numai cu pâine…”).

Să cinăm cu musafirii Lui!

Cât de fericiţi sunt aceşti pelerini.!

Eu am spus adesea că în lume nu am văzut oameni ca ei.

Oh, priviţi faţa Lui sfântă!

Îmbujorată de Lumina divină

Participanţii binecuvântaţi ai harului Său

Ca nestemate în coroana Lui veţi străluci,

Oh, Isus vine în curând!

Necazurile se vor sfârşi,

Oh, cum va fi dacă, în acest moment, Domnul va veni? Nu va fi mult! Totul este desăvârşit.

Priviţi mesagerii Sodomei. Totul apare desăvârşit. Vedeţi ce înseamnă aceasta? Gândiţi-vă la venirea acestui Tabernacol cu o suprafaţă de 1500 de mine.

De ce s-a interesat Dumnezeu atât de mult de acel loc mic din Palestina? Vedeţi? Este doar o palmă de loc, dar acolo a fost aşezat Templul şi tot acolo va apărea şi Noul Ierusalim: „Muntele Măslinilor se va despica în două spre răsărit şi spre apus…” desigur, când va erupe. Unii spun că el se va da într-o parte şi-n alta, în felul acesta, dar nu este adevărat! În ziua aceea când Domnul va sta cu picioarele Lui sfinte pe munte, acesta va erupe.

Observaţi! Tronul Lui este la o înălţime de 1500 de mile.

Amintiţi-vă că Satana a încercat să-L ispitească odată acolo sus pe munte. Vedeţi?

Noua Cetate are douăsprezece temelii, aşa cum am spus deja, ele fiind cei doisprezece apostoli ai Mielului. Ioan a văzut că zidul avea 144 de coţi, cu douăsprezece porţi din nestemate, ca pe pieptarul lui Aaron, iar pe ele erau scrise numele celor doisprezece patriarhi. Isus, Piatra din capul unghiului (piatra de încheiere), va sta atunci acolo, iar sfinţii Îl vor încorona ca Împărat al împăraţilor şi Domn al domnilor.

Nu am portmoneul la mine, dar dacă aveţi o bancnotă de un dolar şi o priviţi, veţi vedea că pe ea se află pecetea Statelor Unite. Într-o parte este un vultur care ţine lancea sau platoşa armelor, iar în capătul celălalt este o piramidă. Deasupra ei se află un ochi care vede totul. Vedeţi, cei ce au făcut dolarul nu ştiu ce simbolizează ceea ce au pus acolo. Pe el scrie în limba latină: „Pecetea cea mare!” Ei nu ştiu ce fac, aşa cum nu a ştiut nici Caiafa că proroceşte.

(Fratele Branham desenează pe tablă).

Iată, aceasta este Pecetea cea mare! Iat-o, priviţi Cetatea! Ea nu are forma unui cub, ci are pereţii înclinaţi, aşa cum se poate vedea şi în desen, ca să poată fi văzută. Pe acest munte sfânt va coborî Domnul. Iată-L aici! Acesta este motivul pentru care nu a pus Enoh piatra din capul unghiului la piramidă. Vedeţi? Piatra din capul unghiului trebuie să vină acum. Muntele Măslinilor va erupe şi de acolo va ieşi Muntele Domnului.

Pe acest Munte vor locui cei răscumpăraţi. Acolo vor fi alei, străzi largi şi parcuri, iar Râul Vieţii va curge prin mijlocul cetăţii. Fiecare casă va fi făcută din aur transparent, iar Pomul Vieţii va fi acolo rodind douăsprezece feluri de roade. Împăraţii şi oamenii cinstiţi de pe pământ, vor aduce cinstea şi slava lor la porţi, iar porţile nu vor mai fi închise noaptea pentru că acolo nu va mai fi noapte.

În Cetatea unde Mielul este Lumina,

În cetatea aceea unde nu va mai fi noapte

Eu am un locaş acolo.

Acela este eliberat de trudă şi de griji,

Oh, eu merg acolo unde Mielul este Lumina!

Nu vedeţi că oraşele, casele şi cetăţile de aici vorbesc chiar acum despre asta? Toate aceste lucruri naturale sunt doar o umbră.

Dacă luaţi o umbră, de exemplu mâna mea; pentru a exista un negativ (o umbră), trebuie să fie mai întâi pozitivul. Dacă priviţi această umbră de departe, apare ca şi cum aş avea mai multe degete, dar dacă apropiaţi mâna de umbră, aceasta devine tot mai clară, până se suprapune cu mâna.

Acesta este motivul pentru care oamenii credeau mai demult că sunt trei sau patru dumnezei. Dacă priviţi în urmă, la timpul reformatorilor, ce vedeţi? Dar dacă vă apropiaţi tot mai mult de timpul nostru, vedeţi că există un singur Dumnezeu. Corect.

Există o singură Mireasă. Nu o denominaţiune sau o duzină, ci o singură Mireasă: cei aleşi. Din fiecare epocă… cei care au fost hotărâţi mai dinainte pentru aceasta, cei care au putut să-şi recunoască locul în Împărăţie.

Tronul se află pe locul cel mai înalt. Noua Cetate are douăsprezece temelii şi douăsprezece porţi. Isus este Piatra unghiulară, Piatra din capul unghiului; temeliile – cei doisprezece apostoli şi porţile – cele douăsprezece seminţii.

Piramida lui Enoh nu reflectă niciodată umbra. Eu am vizitat piramidele din Egipt. Ştiţi ce înseamnă aceasta? Acolo nu va fi niciodată noapte. Voi Îl veţi putea vedea pe vârful Muntelui, care este inundat de slava Sa. Slava Luminii Lui va fi tot timpul acolo.

Acum observaţi! Răscumpăraţii vor umbla în lumină. Noi cântăm cântarea: „Noi umblăm în Lumină!” în acea Lumină minunată.

Prieteni, în noi există ceva care ne cheamă afară. „Am trecut din moarte la viaţă.” Aceasta este ceea ce ne aşteaptă. Vedeţi? Aceasta este o calitate pe care o simţim în noi.

Într-adevăr, aşa este… Sunteţi pregătiţi? Aceasta este cetatea după care a privit Avraam. Vedeţi? Fiind profet, el ştia că această Cetate există undeva. Aşa spune Biblia. El a uitat cetatea din care a plecat şi s-a dus exact în locul unde va fi această Cetate. Înţelegeţi? „Căci el aştepta cetatea care are temelii tari, al cărei Meşter ziditor este Dumnezeu.” (Evrei 11.10). Vedeţi, Avraam era profet.

Isus a plecat să construiască o Cetate divină. El este Arhitectul divin, şi a plecat să pregătească o Cetate pentru un popor răscumpărat; pentru un popor sfânt şi răscumpărat mai dinainte.

Avraam era în călătorie spre acea cetate: El s-a considerat străin şi călător, pentru că era în căutarea Cetăţii a cărei Ziditor este Dumnezeu. Fiind proroc, el ştia că această cetate este pe undeva. Ioan a văzut-o coborând din cer, dar Avraam se gândea că este undeva pe acest pământ. De ce? Pentru că L-a întâlnit pe Melhisedec, Împăratul ei, şi i-a dat zeciuială. El nu avea nici tată, nici mamă, nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii. El l-a întâlnit şi a avut o cină exact acolo unde se va ridica Cetatea, pe muntele cel sfânt al Domnului, acolo unde vor locui cei răscumpăraţi. Oh, dragii mei!

De atunci timpul nu s-a oprit. Acum mai suntem încă în timp, dar în curând vom merge în veşnicie. O, muntele cel sfânt! Acolo vor fi străzi din aur curat, transparent, alei, case şi parcuri. Dacă vreţi, puteţi să citiţi lucrul acesta în Apocalipsa 21.18. acolo va fi Pomul Vieţii care va rodi de douăsprezece ori pe an, în fiecare lună câte un rod diferit.

Roadele lui vor fi numai pentru biruitori. Aţi ştiut aceasta? Ele nu sunt pentru denominaţiuni.

Poate ziceţi: „Ce vrei să spui prin asta, frate Branham?”

Haideţi să deschidem Biblia la Apocalipsa 2.7, ca să vedem dacă este adevărat sau nu.

Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul…” Acum fiţi atenţi, pentru că aici El nu le vorbeşte evreilor, ci Bisericii dintre neamuri.

Cine are urechi să asculte ce zice Bisericilor Duhul: „Celui ce va birui, îi voi da să mănânce din Pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu.”

Rodul Pomului vieţii este numai pentru cel ce va birui; pentru cel ce va birui fiara; pentru cel ce va birui semnul ei. Acesta este catolicismul, protestantismul şi denominaţiunile. „Cel ce va birui, va avea dreptul la Pomul vieţii; va avea dreptul să intre pe porţi în cetate, acolo unde nu va putea intra nimic întinat”. Vedeţi? Gândiţi-vă la asta .

Încă puţin, apoi vom merge mai departe. Pomul vieţii va fi numai pentru biruitori. Frunzele lui vor fi pentru vindecarea neamurilor. Aceasta va fi atunci când împăraţii care trăiesc pe pământ îşi vor aduce cinstea în cetate şi o vor pune în faţa Tronului lui Dumnezeu. Vedeţi, este exact ca în trecut, când cele unsprezece seminţii ale lui Israel îşi aduceau zeciuiala lui Levi. Atunci când îşi aduc cinstea, dintr-o ţară binecuvântată, în acea cetate, la plecare ei au dreptul să ia o frunză sfântă din Pomul vieţii. Atunci nu va mai fi război. Frunzele sunt în amintirea vindecării neamurilor.

Este acelaşi Pom al Vieţii ca în timpul lui Adam. În grădina Eden era un Pom al vieţii, iar dacă Adam ar fi mâncat din El nu ar fi murit, nu ar fi căzut. Acelaşi Pom al Vieţii ne aminteşte tot timpul că tinereţea lui ar fi fost fără sfârşit. Vedeţi?

Acelaşi lucru va fi cu neamurile. Frunzele vor fi pentru vindecarea neamurilor, dar nu de bolile de acum. Voi veţi avea aceleaşi drepturi ca Adam şi, asemenea porumbelului care a adus o frunză în cioc, fiecare împărat va lua câte o frunză sfântă.

Observaţi Râul Vieţii. Poate că el este format din mai multe râuleţe…

Încă câteva minute şi voi încheia. Sau poate este deja prea mult. Aţi scris deja vreo 30 de pagini.

În viaţa aceasta eu nu am văzut nimic mai mişcător decât să fii pe un munte, aşa cum am predicat şi aseară când am vorbit despre izvorul dătător de viaţă care curge de sus de pe munte.

Fiind obosit şi însetat, te vei pleca la un izvor cu apă bună care izvorăşte de undeva din adâncurile pământului, de la sute de metri adâncime, cu o apă minunată, dătătoare de viaţă, şi unde microbii nu pot ajunge. Noi apreciem aceasta şi totuşi lucrul acesta este mic. Pământul are multe izvoare cu apă proaspătă. Atunci când eşti însetat de moarte şi ajungi la un izvor cu apă bună şi rece, şi vei bea din el, te va ajuta să trăieşti.

Dar priviţi! De unde vine acest Râu? Din Tron, de acolo primeşte el resursa dătătoare de viaţă. Acest Izvor vine de sub Tronul pe care şade Dumnezeu.

Pe pământul pe care trăim noi, fiecare om, fie că este creştin sau păgân, merge la un templu. V-aţi gândit vreodată la aceasta? Toţi au biserici.

Dar în această Cetate nu este nici un templu, pentru că Biblia spune: „În cetate n-am văzut nici un templu; pentru că Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, ca şi Mielul, sunt Templul ei.” (Apocalipsa 21.22),

Mielul este Lumina; Mielul este Templul; Mielul este Viaţa; Mielul este Tronul; El este acel Templu. Vedeţi, toate templele de aici au un obiect la care se închină, dar în această cetate, Obiectul închinării este El. El este cu poporul Său, iar Lumina Duhului Său inundă cetatea piramidă.

Exact ca atunci când Petru şi Ioan au fost pe muntele schimbării la faţă: Lumina acoperea vârful muntelui, iar o Voce a spus: „Acesta este Fiul Meu preaiubit…”

În Apocalipsa 21.3-4 scrie: „…Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii!” Dumnezeu a locuit în cortul uman, răscumpărându-l prin aceste trei procese, iar acum intenţionează să răscumpere Pământul şi să-Şi aşeze pe el cortul cu calităţile pe care le-a rodit. El L-a trimit pe Isus să răscumpere pământul căzut; pământul din care suntem luaţi şi noi. „Nici un fir de păr din capul vostru nu se va pierde…” a spus Isus. Şi tot El a zis: „Eu îl voi învia în ziua de apoi.” Vedeţi? De ce? Pentru că voi sunteţi o parte din pământ.

Ştiţi că eu glumesc întotdeauna când soţia îmi spune că îmi pierd părul, şi-i răspund că nu am pierdut nici măcar un fir de păr din cap.

Dar unde sunt?” mă întreabă ea.

Acolo unde erau înainte să le am!” Cândva, părul era o substanţă pură şi oriunde s-ar afla acum, mă aşteaptă. Vedeţi? Acesta este adevărul. Într-o zi, voi merge la el.

Trupul acesta îmbătrâneşte şi se zbârceşte, apoi se prăbuşeşte: umerii se lasă în jos, genunchii se înmoaie şi vocea devine răguşită. Acesta este adevărul. Voi puteţi arunca acest trup în mare, căci trâmbiţa îl va trezi. Da, domnule! Într-o zi vom fi schimbaţi! Eu sunt o parte din acest pământ răscumpărat. Voi sunteţi în lume, dar nu aveţi nimic cu ordinea ei (cu cosmosul), pentru că aveţi o ordine diferită; o ordine răscumpărată.

Observaţi! Cortul lui Dumnezeu va fi cu oamenii. Notaţi: „Lucrurile dintâi au trecut…” Lucrurile acestea au trecut. Aceasta înseamnă că cerul vine jos ca să locuiască cu omul. Vedeţi? Cerul şi pământul s-au îmbrăţişat.

Aceasta este exact ca atunci când Porumbelul a venit peste o parte din Pământ, peste ISUS. El era ţărână din pământ, Om. Dumnezeu a venit pe pământ prin acel germen de viaţă, prin puterea creatoare. Şi Viaţa care era în acel sânge, S-a înălţat din nou la Dumnezeu, dar sângele a căzut pe pământ ca să aibă pretenţie la el. (Fratele Branham loveşte de câteva ori în amvon).

Datorită sângelui care a fost adus din germenul celulei lui Cain, vedeţi… Acum El vine din nou, cu putere creatoare, aşa cum l-a creat pe Adam, dar aici este al doilea Adam. Cain a zdrobit acea celulă atunci când l-a străpuns pe Abel şi l-a ucis, dar Abel a fost născut prin sex…

Dar ISUS nu S-a născut prin sex, ci El este „începutul creaţiei lui Dumnezeu”, şi prin El a fost răscumpărat pământul. Tot calciul, potasiul, petrolul, lumina cosmică, pe care le aveţi, sunt răscumpărate prin El. „Nici un fir de păr nu se va pierde şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.” (Luca 21.18).

Când va fi asta? Dumnezeu va coborî să locuiască pe Pământ, fiindcă şi El este o parte din acest Pământ prin trupul Său. El a înviat pentru neprihănirea noastră şi noi suntem socotiţi neprihăniţi prin credinţa în El.

Observaţi cum Dumnezeu a devenit Om, în Isus Hristos, ca să ne răscumpere pe noi? În felul acesta a făcut ca toate lucrurile să fie posibile pentru cei aleşi.

Observaţi exteriorul şi frumuseţea pereţilor cetăţii!

Acolo este un munte sfânt. „Nici o vătămare (sau distrugere), nu va fi pe Muntele Meu cel sfânt, zice Domnul!” Cetatea nu este un cub; este un munte, iar lungimea, lăţimea şi înălţimea ei sunt egale. Vedeţi? 1500 de mile în direcţia aceasta, 1500 de mile în direcţia aceea şi 1500 de mile în sus, aşa că este un munte mare, ca o piramidă, iar cetatea este pe acel munte. Glorie!

Iată raiul lui Dumnezeu! Lumina Lumii, acea Împărăţie desăvârşită. Nu ziua a şaptea, ci veşnicia. Vedeţi? Nu un mileniu, ci veşnicia pe noul Pământ. Aleluia!

În timpul Mileniului, Pământul va trece prin procesul de sfinţire, dar el mai trebuie încă ars. Înţelegeţi? Sângele care a răscumpărat oamenii arată că preţul este plătit, dar după o mie de ani el trebuie curăţit prin foc, aşa cum aţi fost curăţiţi voi, reprezentanţii Lui, ai acestei Cetăţi, pe acest pământ.

Astfel, fie că veţi trăi, fie că veţi muri, ce mai contează aceasta? Dacă El vine astăzi sau peste o sută de ani, eu mă voi odihni aşteptând transformarea.

Voi, bărbaţi, femei, bătrâni şi tineri, nu fiţi descurajaţi! Dacă eşti o calitate, un atribut al lui Dumnezeu, acesta este Dumnezeu. Dacă Îl ai, tu Îl reprezinţi aici şi eşti în veşnicie. Dacă aţi trecut prin cea de-a şaptea zi, în a opta, aţi intrat în veşnicie prin botezul Duhului Sfânt. Dar dacă te-ai încrezut numai într-o senzaţie sau în faptul că ai sărit în sus şi-n jos; dacă ai spus: „Eu fac asta…”, sa

u: „Eu ţin ziua a şaptea…” sau: „Eu nu mănânc carne…” sau alte lucruri de felul acesta, să ştii că toate vor pieri. Înţelegeţi? Dar aceasta este veşnică. Sărbătoarea care urmează după sărbătoarea corturilor este veşnica. Vedeţi?

Sărbătoarea corturilor este ultima sărbătoare, cea de-a şaptea. Acum noi ne închinăm sub sărbătoarea corturilor, în cea de-a şaptea epoca a Bisericii, iar în Mileniu vom fi din nou în ziua a şaptea, sub sărbătoarea corturilor. Dar după ziua a şaptea vom avea o adunare sfântă care va merge din nou în veşnicie. Cum? Prin Cel veşnic care vine să ne răscumpere şi să ne ducă înapoi ca să recunoaştem că am fost o parte din el.

De unde ştiţi că sunteţi o parte din El? Din pricina Cuvântului care a fost făgăduit pentru acest timp. Ce este aceasta? O reaşezare, o întoarcere la prima zi. „El va întoarce inima copiilor spre părinţii lor…”, va aduce reaşezarea, întoarcerea la credinţa părinţilor de la cincizecime, ceva desăvârşit, nu doar senzaţii. Spre seară se va arăta Lumina: Acelaşi Fiu care S-a arătat în Lumina dimineţii, aşa cum a fost făgăduit pentru acea zi. Amin şi amin!

Unde suntem noi, prieteni? Unde suntem? Aşteptaţi numai să ieşim afară din scenă! Ce se va întâmpla atunci? În Apocalipsa 11 ni se spune că El se va face cunoscut evreilor. Acesta este adevărul. Când? După ce va avea loc răpirea.

Priviţi! Pe Pământul cel nou, în jurul cetăţii, dincolo de porţile şi de zidurile ei, naţiunile vor locui într-o pace deplină. Cum se face aceasta? Împăraţii îşi vor aduce slava şi onoarea în Cetate. Acolo nu va mai fi păcat, nu vor mai fi femei cu părul scurt. Vă garantez aceasta! Nu vor mai fi cei care poartă pantaloni scurţi şi nici fumători. Preacurvarii, curvarii, mincinoşii şi închinătorii la idoli, sau orice ar fi, nu vor putea intra în acea cetate. Nu! Toate acestea se vor sfârşi. Păcatul va dispărea: „Nimic spurcat nu va intra Acolo!” Aşa a spus El. „Toate lucrurile de aici vor trece pentru totdeauna.”

Priviţi la câmpiile ce se întind în jurul porţilor.

Ursul va fi prietenos, lupul va fi blând.

Leul va sta culcat împreună cu mielul

şi fiarele câmpului vor fi conduse de un copil.

Eu voi fi schimbat din făptura care sunt.”

Voi fi schimbat din acest trup muritor şi bătrân, în care locuiesc acum, din această moarte care lucrează în mine.

Aţi auzit cântarea: „Ursul va fi cuminte, lupul va fi blând”?

Ursul va fi cuminte, lupul va fi blând,

El nu va mai sări răcnind, încercând va vă omoare,

El va merge împreună cu tine pe drum.”

Cine va moşteni aceasta? Cei răscumpăraţi. Cine vor fi aceia? Priviţi! Eu pot învăţa numai din simboluri.

Notaţi-vă! Cine a venit pe noul pământ împreună cu prorocul Noe? Toţi cei care au intrat în corabie cu el. Este corect? Aceştia sunt cei care ies din lume. Vedeţi? Toţi cei care au intrat în corabie, prin mesajul lui Noe, au ieşit pe noul pământ, după botezul lui cu apă.

Cel ce merge acum cu ISUS… Cum intri tu în El? Printr-un singur Duh, şi El este Cuvântul, tu devii o parte din El. Care parte din El eşti tu? Cuvântul pe care Îl recunoşti şi care trăieşte în ceasul acesta. Tu vei umbla cu El în Mileniu. Vedeţi? Nu este o nouă generaţie, ci este o transformare.

Voi ziceţi: „O, frate Branham!” Oh!

Observaţi! Dacă Dumnezeu a putut să-L ridice pe Ilie după 2500 de ani şi să-l aducă din nou pe pământ ca să fie un proroc pentru evrei, cu atât mai mult poate face aceasta pentru Mireasă.

Observaţi ce s-a întâmplat după ce Noe a ieşit din corabie! Dumnezeu i-a spus exact ce i-a spus lui Adam: „Înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul!” (Geneza 9.1). După potop. Vedeţi? „Creşteţi, înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul!” ca Adam la început.

Acum aş vrea să fiţi foarte atenţi!

Adam trebuia să se înmulţească şi să umple pământul. Este adevărat? După ce tot ce era pe pământ a fost distrus, Noe trebuia să se înmulţească şi el şi să umple pământul. Aţi reţinut?

Puteţi vedea acum ce este „sămânţa şarpelui”? Cu ce s-a umplut pământul? În ordine. Înţelegeţi acum cum a mers Satana la Eva? Acesta este motivul pentru care moartea a stăpânit pământul de atunci încoace. Cerul, pământul, fiarele, atmosfera, toate sunt blestemate de Dumnezeu din pricina lui. Blestemul a venit din pricină că Satana a ajuns primul la aceasta.

Isus a venit să răscumpere Pământul pentru Tatăl. Pentru aceasta, El a devenit o parte din Pământ, aşa cum am mai spus deja – El însuşi a venit şi a locuit în acea parte de Pământ răscumpărată -, răscumpărând astfel toate atributele Lui.

El era Cuvântul vorbit, iar noi, cei care suntem răscumpăraţi, suntem o parte din El. Aceasta înseamnă că tu trebuie să-L recunoşti. Înţelegeţi?

Fariseii spuneau că ei sunt cei aleşi dar, din prima ilustrare pe care am făcut-o, puteţi vedea că ei aveau doar o credinţă intelectuală. Dovada? Nu au putut recunoaşte Cuvântul când acesta S-a manifestat chiar în faţa lor, ci au spus: „Omul acesta are un duh rău!”

Astăzi, noi suntem numiţi proroci mincinoşi şi suntem comparaţi cu orice lucru murdar, de către oamenii religioşi. Vedeţi? De către oamenii cu talente, pentru că ei nu pot înţelege încă.

Botezul în apă nu este suficient ca să-i curăţească; sfinţirea sângelui îi readuce ca să aibă pretenţie asupra lor, dar botezul Focului îi curăţeşte aşa cum a făcut cu Mireasa Lui. Deci este nevoie de neprihănire, sfinţire şi botez cu Duhul Sfânt.

După cum am mai spus, El nu a promis niciodată că va ridica o altă rasă sau o altă generaţie, ci a făgăduit că o va răscumpăra pe cea căzută. Cei care au fost hotărâţi mai dinainte vor moşteni aşa cum a promis El, iar noi ştim că Domnul nostru este un Dumnezeu neschimbător.

Amintiţi-vă că după ce l-a răpit pe Ilie, Dumnezeu l-a păstrat, iar în curând îl va trimite înapoi ca să-şi ocupe locul de proroc în mijlocul poporului Său. El l-a păstrat viu 2500 de ani şi trebuie să vină din nou.

El l-a ridicat şi pe Moise dintre cei morţi şi îl va trimite în curând la poporul Său. Unde este mormântul lui? Poate să-i găsească cineva mormântul pe pământ? Citiţi în cartea lui Iuda şi veţi vedea că arhanghelul Mihail s-a certat cu Satana pentru trupul lui Moise, şi i-a spus: „Domnul să te mustre!” Apoi, pe muntele schimbării la faţă, au stat Petru, Iacov şi Ioan, privindu-L pe El, exact în ţara în care se va ridica Cetatea. Vedeţi?

El vine ca să o răscumpere.

Acolo erau cei care reprezentau Biserica răpită şi cei care-i reprezentau pe cei adormiţi. Unde? În Cetate, pe vârful muntelui. Vedeţi?

Acolo erau Petru, Iacov şi Ioan, cei care priveau – trei martori pământeşti, şi Ilie, Moise şi Isus – trei martori cereşti.

Acolo era Moise care a murit dar a fost înviat, şi Ilie cel răpit. El era încă viu. Vedeţi, amândoi au stat ca martori pe acest munte sfânt, alături de Isus Răscumpărătorul. Apoi Dumnezeu L-a legitimat spunând: „Acesta este Fiul Meu preaiubit…”

Referindu-se la acest eveniment, Isus a spus cu o zi mai înainte: „Adevărat vă spun că unii din cei ce stau aici, nu vor gusta moartea până nu vor vedea pe Fiul omului venind în Împărăţia Sa.” (Matei 16.28).

Ce era aceasta? Morţii înviază şi sfinţii răpiţi vor fi adunaţi şi ridicaţi împreună ca să-L întâlnească pe El în văzduh. Isus stătea pe acel munte împreună cu Dumnezeu care-L preumbrea zicând: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care-Mi găsesc plăcerea!” Ordinea noii Împărăţii.

O, frate şi soră!

Moartea nu vă schimbă, ci vă schimbă doar locuinţa. Înţelegeţi?

Gândiţi-vă la Samuel. El era mort şi îngropat de doi ani; era în Paradis atunci când vrăjitoarea din Endor l-a chemat, iar Saul a căzut cu faţa la pământ pentru că l-a recunoscut. El nu se schimbase deloc, ci era încă acelaşi Samuel. Deşi era mort de doi ani, era acelaşi proroc şi i-a zis lui Saul: „Mâine, tu şi fiii tăi, veţi fi împreună cu mine…” (1 Samuel 28.19). Şi aşa s-a întâmplat.

Vedeţi? Când Moise şi Ilie vor reveni, conform Apocalipsei 11, ei vor fi aceiaşi proroci. Aleluia! (fratele Branham bate de trei ori din palme).

Acolo unde este Cetatea a cărei Lumină este Mielul, eu vă voi cunoaşte, frate McKinney. Când ei vor veni în Cetate, din Est şi din Vest, atunci când Mireasa va sta pe acel loc de 1500 de mile, vă voi cunoaşte, poporul meu, nestematele din coroana mea. Unde? În acea cetate care are forma unei piramide. Când veţi sta pe acel munte sfânt, Isus va sta pe Tron. Trâmbiţa de aur va suna când „IOSIF” al nostru pleacă jos, în Paradis, iar copiii lui Dumnezeu cad în genunchi şi I se închină Lui ştiind că sunt răscumpăraţi. Vedeţi? Amin! Aleluia!

Uneori îmi creşte dorul după cer,

Şi după slava de acolo eu privesc,

Ce bucurie va fi când Îl văd pe Mântuitor.

În acea cetate frumoasa, de aur,

Eu sunt hotărât pentru acea cetate frumoasă

Pe care a pregătit-o Domnul …

………………………………………………………………………………………….. Isaia a spus în capitolul 9.6-7: „domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.

domnia Lui va creşte şi o pace fără sfârşit va da…” Domnia va fi pe umărul Lui, iar pacea nu va avea sfârşit. Acolo vor fi chiar şi animale.

O, dragii mei!

Ursul va fi prietenos

Şi leul va fi blând.

Lupul va sta culcat cu mielul împreună,

Fiarele din câmp vor fi conduse de un copil,

Dar eu voi fi schimbat.”

                                                               

Despre behaitul oilor si Glasul Pastorului

caci "Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine "...
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la PENTRU cei ce vor sa stie ce a predicat ILIE ….. 1.

  1. Lica Nemes zice:

    „Priviţi! Când s-a născut Abel şi apoi Set, ei erau bărbaţi liniştiţi şi drepţi ca tatăl lor Adam. Dar de unde a venit celălalt tip, acel ucigaş şi mincinos? Puteţi vedea de unde venea el? El trebuia să fie o sămânţă; el era o sămânţă: Cain era un om.”

    Frate Branham, raspunsul era simplu, și era în Biblie: Gen 4:6 Şi Domnul a zis lui Cain: „Pentru ce te-ai mâniat şi pentru ce ţi s-a posomorât faţa? 7 Nu-i aşa? Dacă faci bine, vei fi bine primit; dar dacă faci rău, păcatul pândeşte la uşă; dorinţa lui se ţine după tine, dar tu să-l stăpâneşti.”

    Lumea zacea deja si era in pacat. Samanta sarpelui era răul care il pandea, conform Bibliei. Era samanta spirituala. samanta pacatului, samanta răului era acolo il ispitea pe Cain.

    Daca cineva isi permite sa distorsioneze si sa raspunda la propria intrebare cu un raspuns personal si nu biblic e responsabilitatea lui.

    Este LIBERUL ARBITRU ! ESTE LIBERTATEA DE A DECIDE CE VREA OMUL !

    Stii unde e de fapt superficialitatea si naivitatea la acest subiect cu samanta sarpelui?
    Daca citesti atent pe ansamblu sa vezi imaginea deplina, vezi CA NU SEX SAU MAR SAU CAISA, ESTE ESENTA subiectului abordat, asa cum noi presam si ne strufocam…CI DECIZIA EVEI DE A NU ASCULTA ! CE MAI CONTEAZA CE A FOST URMATORUL PAS CAND DECIZIA DE A NU ASCULTA A FOST LUATA? De aceea Isus a rascumparat omul PRIN ASCULTARE…SI PRIN ACEASTA ASCULTARE A LUI ISUS AM FOST SALVATI. (Neascultare la Adam si Eva, ascultare la Isus)
    – Aceasta docrtrina este mai dinainte de Isus propovaduita de Masoni inca din timpul lui Solomon. Chiar si Hitler si alti dictatori cruzi si-au potolit constiinta cu aceast doctrina ca sa poata ucide in voie milioane de oameni catalogandu-i samanta sarpelui.
    – Asa fac si azi mici dictatori religiosi carora le este foarte usor sa eticheteze o femeie beata de pe drum, sau un drogat, sau un crestin de alta orientare, sau pe cineva care pleaca de la ei sau nu sunt cu ei. (pe cand o revolutie?)
    – Eu am auzit un predicator mare de la tunete spunand ca toti care sunt afara de aceasta miscare a lui Coleman SUNT DEMONI SI DRACI. (imi spunea pe atunci ca fr Coleman va fi vindecat si va porni asaltul final ca Vocea Finala la Epoca Finala)
    – Biblic am ajuns la concluzia ca NUMAI O SAMANTA REA POATE FACE ASTA. ASTFEL (auzi!) ACEASTA INVATATURA PROPAGATA DE UNII IMPOTRIVA ALTORA A FACUT DIN CEI CE O PROPOVADUIESC CHIAR PERSONAJELE.

    – Mai e un proverb intelept: CEI CARE TE CRITICA DE FAPT NU TE DEFINESC PE TINE CI PE EI INSISI !
    Doamne ajuta.

    • Tu , frate Lica spui :” Decizia Evei de a nu asculta „, asta inseamna ca esti de acord cu ce spune Pavel ” Si nu Adam a fost amagit; ci femeia, fiind amagita, s-a facut vinovata de calcarea poruncii. (1Tim.2:14)
      Haide acum sa filozofam : Daca nu barbatul a calcat porunca, de ce nu a randuit Dumnezeu o FEMEIE sa plateasca plata pacatului ?
      Tu spui : ” Ce mai conteaza pasul urmator, daca decizia a fost luata ? ”
      Eu FILOZOFEZ iarasi : Tocmai pasul urmator ilustreaza (face sa fie vazuta ) decizia luata si dovedeste proverbul romanesc ” ce se naste din pisica, soareci mananca ”
      Tu spui : „Samanta raului era ACOLO, , care-l ispitea pe Cain ”
      Filozofia mea : Cum se face ca samanta raului nu era si DINCOLO, care-l ispitea pe Abel, sa fie el PRIMUL UCIGAS ?
      Tu citezi din Biblie ;” dar daca faci rau, pacatul pandeste la usa …”
      si eu doar filozofez mereu : aceste cuvinte au fost adresate NUMAI LUI CAIN si pun intrebarea : ce a facut atat de rau Cain cand a adus jertfa, ca Dumnezeu a strambat din nas la mirosul ei , si a reusit sa-l enerveze asa de tare pe Cain, incat acesta si-a pierdut mintile, ( altfel nu ar fi avut curajul sa ucida –ma gandesc eu ) dar a capatat calitatea de a MINTI pe Dumnezeu , devenind astfel PRIMUL MINCINOS si TATAL MINCIUNII
      si ma mai intreb , cum si in ce fel a deschis Cain usa pentru ca pacatul SA INTRE, stiind ca ESTE SCRIS : ” Fugiti de curvie! Orice alt pacat, pe care-l face omul, este un pacat savarsit afara din trup; dar cine curveste pacatuieste impotriva trupului sau. (1Cor.6:18)
      Eu ma gandesc ca aceasta se refera la faptul ca orice samanta pamanteasca vine la existenta prin masculin si feminin, contopite prin ceea ce numim act sexual , care este UN AMESTEC , lucrul despre care se vorbeste in Geneza 3 fiind tocmai acel AMESTEC INTERZIS,, numit CURVIE , insasi natura samintei de DIAVOL , numit SARPELE CEL VECHI si SATANA
      Sa nu utam ca Domnul a interzis prin Lege intrarea in adunarea poporului Sau a copiilor BASTARZI : „Cel nascut din curvie sa nu intre in adunarea Domnului, nici chiar al zecelea neam al lui sa nu intre in adunarea Domnului. (Deut.23:2)
      Astfel, frate Lica , NU TE MIRA DE NIMICA ! si– ti mai amintesc odata , vorba din batrani lasata : ” ce se naste din pisica , soareci va manca „, mai Lica !

      • Lica Nemes zice:

        Daca te intrebi cum de Cain ca a fost ispitit si a cazut cum de nu te INTREBI de Eva si Adam ca au cazut mai intai? E acelasi principiu. Neascultarea. Ei doi au stiut sa minta, sa se scuze, sa acuze pe altul…. „Femeia pe care mi-ai dat-o…ea m-a facut…etc”

        Mai citeste un pic si gandeste spiritual la tot ce s-a petrecut acolo….Este vorba de LIBERUL ARBITRU. Pacatul s-a nascut in Cer din LIBERUL ARBITRU ! AGENT MORAL LIBER ! Aia era ispita. Aia este si astazi.

        De aceea D-zeu ne cheama sa „Alegem Viata”, adica pe Isus. Si noua alegere a noastra, Isus, NE VINDECA SI ELIBEREAZA DE PACATUL stramosesc -neascultarea-, caci TOTI (nu doar unii) am pacatuit si am fost despartiti de Dumnezeu. Si ne-a dat un duh nou (de ce nu trup nou? de ce duh nou?) si apoi si Duhul Sau, in locul acelui duh.

        Biblia zice ca „Adam a intrat la Eva ea a ramas insarcinata si a nascut pe Cain”. Apoi arata cum raul a venit in viata lui Cain si cum a primit samanta raului…Iar apoi prin Domnul Isus, prin Jertfa Lui si pocainta ORICINE SE CAIESTE SI VINE LA EL VA SI SALVAT. Va fi o Mireasa ca simbol, va fi neintelepte, evreii salvati, oameni in mileniu si alti la judecata dupa mileniu care vor fi judecati si salvati dupa faptele lor nu prin credinta.

        Ioan 3:16…”…oricine crede în El sa nu piara ci sa aiba viata vesnica”

        Cu mentalitatea pe care tu o promovezi, si fr Branham a judecat o femeie jumatate beata, pipaita de un politist intr-un bar si scarbit a judecat-o DAR ISUS L-A MUSTRAT SI I-A INTERZIS SA MAI JUDECE PE OAMENI aratandu-i ca prin Sangele Lui TOTI OAMENII SUNT LA FEL chiar daca nu au venit inca la El.

        Deci un profet sfant si o femeie destrabalata sunt la fel in ochii lui Isus ca iubire, sansa, importanta ! Pana un om are ultima suflare de viata el are sansa la Dumnezeu. (Asta e Evanghelia. De ce oamenii de la mesaj nu predica? Eu stiu dece.)
        Fr Branham a plans si sa rusinat. Apoi sti cum a fost. Un an dupa aceea a predicat HAR, HAR, IUBIRE, IERTARE, etc.
        Dupa aia iarasi a inceput… nu putea scapa de spiritul de judecata….ce sa mai zic….?

        Eu zic, parerea mea e ca daca fr Branham ramanea mereu asa cum Isus i-a zis, castiga mult mai mult pentru Dumnezeu si Cuvant, decat sa lase nevrozele si frustrarile (poate si mandria), sa devina morocanos sa tipe la toti.

  2. Stii, frate Lica , ce-o zis Mircea cel Batran, prin mintea si scrisul lui Eminescu ?
    Iata, eu cred ca ti se potriveste si tie acea zicere :
    ” Eu imi apar saracia ( de gndire duhovniceasca ) si nevoile, (spirituale si materiale ) si neamul ( daca nu i-ai apartine, nu ai avea de ce sa fii impotriva darii in vileag a acelui fel de samanta )
    Pace tie , daca nu ai, nici n-ai cum sa dai

    • Lica Nemes zice:

      Stii vorba aia „Cine zice ala e”?

      Vad ca propovaduirea unei invataturi toxice il face pe cel care o sustine sa devina rau ca ea. Astfel, ajungi in capcana de a judeca prin prisma unor idei nebiblice si Domnul iti garanteaza ca si tu vei judecat

      iOAN RASPUNDE : despre ce idei nebiblice vrei sa ma atentionezi ?(nu vreau si nu-mi convine sa fiu judecat pt lucruri inchipuite )

      Acum stiu si mai clar de ce branhamismul nu are nici un viitor. Fiindca urmasii lui privesc viata si oamenii prin prisma RAULUI, si nu prin Jertfa si Evanghelia Domnului.

      IOAN RASPUNDE :Tu zici ca branhamismul nu are viitor. Da ce am eu sau tu cu branhamismul ? pe acest blog eu am incercat sa-mi exprim numai convingerile capatate prin dovezi biblice. Si tin cont de vorba lui Pavel : Fiindca „oricine va chema Numele Domnului va fi mantuit.”
      Dar cum vor chema pe Acela in care n-au crezut? Si cum vor crede in Acela despre care n-au auzit? Si cum vor auzi despre El fara propovaduitor?
      Si printre sutele de propovaduitori pe care i-am auzit vorbind, este si fratele scump William Branham . Ce vezi rau in asta ?

      P.S. – Ca sa isi distruga dusmanii, Hitler a infiintat odata un grup de partizani „anti-nazisti” bineinteles in secret, si astfel el controla si oamenii care erau impotriva lui. Prin oamenii lui infiltrati acolo el stia tot si chiar propunea actiuni impotriva lui insusi, teoretice desigur, ca sa adune cat mai multi oameni care nu il agreeau ca apoi sa ii prinda in final in capcana. Ideea mea este ca zelul lor necontrolat impotriva raului a fost chiar capcana in care ei insisi au cazut si au pierit.

      IOAN RASPUNDE Acuma ce faci ? imi propovaduiesti pe Hitler ? INAPOIA MEA …. ! Ai mai facut odata lucrul acesta si nu te-am luat in serios ! Dar vad bine ca recidivezi, deci nu fara motiv

      – Apostolul Pavel zice: PROPOVADUITI EVANGHELIA CU TOATA DRAGOSTEA !

      IOAN RASPUNDE Am cautat in concordanta de pe net versetul pe care l-ai scris mai sus si zice :Nu am gasit nici un verset care sa corespunda criteriului de cautare

      Auzi…nu mai insist cu asta, fiecare sa isi predice samanta si neamul, ok? Am vrut sa stii ca imi pasa de tine. Predica in continuare. Te respect. God bless you.

      IOAN RASPUNDE ; In sfarsit, o concluzie justa ! Aceleasi respecte, cu DREPTUL LA REPLICA GARANTAT ! . GOD BLESS YOU too !

      • Blogul meu nu este o prezentare a ceea ce au facut hitleristii, si nu ma intereseaza pe mine studiile tale despre ei, ca sa ajungi sa-i compari cu predicatorii Evangheliei care nu pot tolera ASCUNDEREA PACATULUI dupa filozofii naziste
        Invataturile TOXICE sunt ideile cu care tu te prezinti pe acest blog ca si calauzitor al orbilor pe care vrei sa-i faci sa vada FILOZOFIA TA DE VIATA Adamica, cu luarea de decizii personale, dictate de filozofia vietii prospere prezentata de miscarea carismatica , pe care ai imbratisat-o in ascuns .
        Dar nu mi se pare, ci este chiar asa : ne vine greu sa ne judecam pe noi insine, si recurgem la metoda de A NE JUDECA UNII PE ALTII. .
        Bine este sa luam aminte si la acest fel de judecata, ( Romani 2 17-24 )
        si sa corectam ceea ce consideram ca este gresit si ATARNA de noi

  3. mihaela zice:

    eu m-am împiedicat în „batiste și alte obiecte” a căror întrebuințare nu pot să o înțeleg în legătură cu religia.

  4. Ma gandesc ca tot asa nu ai inteles (poate nici nu ai stiut aceste lucruri ) de ce profetiul Ieremia a luat pe umeri un jug, si Zedechia a luat niste coarne, de ce profetul Osea a luat o femeie curva de nevasta , ,de ce Ezechiel a spart zidul cetatii si a iesit prin el pe camp, fiindca Domnul vroia SA FIE UN SEMN pentru casa lui ISRAEL
    La fel era Pavel un semn „pana acolo ca peste cei bolnavi se puneau basmale sau sorturi care fusesera atinse de trupul lui, si-i lasau bolile si ieseau afara din ei duhurile rele. (Fapt.19:12)
    facand deosebirea intre el si EXORCISTI, (fii de preot iudeu, nu terchea berchea ) care au „mancat bataie de la acelasi soi de duhuri care paraseau pe bolnavi la porunca apostolului TRIMIS de Dumnezeu

  5. mihaela zice:

    de mult vroiam să te întreb ce părere ai de versetul care spune că printr-un om (bărbat) a intrat păcatul în lume. Nu printr-o femeie.

  6. Raspunsul meu, Mihaela , il gasesti in articolul urmator
    „O calcare de lege asemanatoare ….”

nimic

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s