Am citit undeva o istorioara, cred ca este adevarata, chiar daca are mai multe variante ( vezi povestirea Ratusca cea urita de Andersen) Iata despre ce e vorba, si apoi ce ginduri vreau sa impartasesc in legatura cu…
Se spune ca un Padurar a gasit un cuib de vultur din care a luat un ou si l-a pus la clocit linga ouale de gaina , sub closca familiei sale. Bineinteles, conform legii Creatorului, puii au inceput sa iasa din oua, si la scurt timp dupa exod au inceput sa piuie veseli si sa zburde in jurul clostei, ca apoi sa dea cu ciocul ici-colo, dupa mincare, dupa exemplul mamei lor, raschirind pamantul pretutindeni in jur, Dar closca era mirata de puiul care nu numai ca nu avea puful ca si ceilalti, dar era si mai mare , mai bleg, avea alt format si se parea ca nu intelege indemnurile ei de a face ca si ceilalti. Acesta statea in cuibar cu capul ridicat si ciocul deschis, asteptind hrana mura-n gura. A venit si Cocosul in vizita pe la odrasle, a incercat si el sa lamureasca problema, dar apoi s-a departat, neezitind intii sa-l ciocane in crestetul capului, cum era obisnuit sa se poarte cu consoartele lui, Toti s-au indepartat apoi, indreptandu-se inspre gunoiul de linga grajd, unde sperau sa se delecteze cu rime grase, pina cind stapinul le va arunca ceva graunte. In timpul acesta, sus pe stinca vulturul isi observa puii, si iata ca unul nu era acolo. S-a inaltat deasupra stincii, a trecut peste padure, peste cimp, apoi deasupra satului si ochii lui patrunzatori ( VULTURUL este pasarea cu cel mai dezvoltat simt al vazului si cu cea mai robusta constitutie, zburind la cea mai mare inaltime, dintre toate pasarile) au gasit puiul in curtea gainilor, cu capul ridicat si in asteptarea hranei. A rupt cu ciocul o bucata de carne din animalul pe care partenerul lui tocmai il vinase si s-a coborit in picaj la cuibar, sa-si hraneasca puiul, apoi l-a luat cu el.. Va inchipuiti groaza iscata intre pasarile curtii, la venirea vulturului, cum au alergat sa se ascunda pe sub cotet si pe unde au apucat sa zburataceasca, chiar si viteazul cocos, pe care toata ceata galitelor il respecta, mai ales de frica ciocului sau, sau de dragul glasului trambitator
Povestirea se poate diversifica, fabuland asupra personajelor dintre gardurile curtii padurarului, ceea ce vreau eu sa arat este NASTEREA DIN OU Majoritatea celor constienti de existenta lui Dumnezeu sustin ca sunt nascuti dinou, fara sa-si puna problema DIN CE OU ai fost nascut? .Pentru ca vei manifesta calitatile parintilor. Daca esti nascut intr-o curte, nu vei putea niciodata depasi gardurile, din mai multe motive, si daca totusi o vei face, vei fi in cel mai bun caz hasait inapoi, sau vei ajunge sub coltii cainelui pazitor al vecinului, care nu te cunoaste. Si chiar in interiorul curtii, nu poti avea partasie decit cu cei de soiul tau, desi mancarea data de stapin este la fel, tu vei mai cauta si supliment, prin propriile-ti puteri. Ex: gaina va scociori dupa rame, rata va merge la balta dupa gaze si pestisori.
Dar daca esti vultur, tu depinzi numai de hrana proaspata, pana la maturitate, si nu exista garduri care sa te limiteze si nici nu depinzi de hrana oamenilor, care hranesc numai pentru a se hrani pe ei insisi pe seama ta Fagaduinta este ca „Domnul ostirilor pregateste tuturor popoarelor pe muntele acesta un ospat de bucate gustoase, un ospat de vinuri vechi….” citeste tot ce a fagaduit EL in Isaia 25. 6-9
behaitul oilor si Glasul Pastorului 